BusinessMagazin

Tag: concept

  • Holuri studenţeşti pentru adulţi sau sindromul Peter Pan în real estate

    „Vestea proastă este că nu poţi să ai 19 ani le nesfârşit. Vestea bună este că poţi să trăieşti la nesfârşit în acelaşi tip de locuinţă ca atunci când aveai 19 ani”, descriu jurnaliştii de la Financial Times termenul de „coliving” într-un articol publicat recent. Într-adevăr, sindromul Peter Pan, care se referă la adulţii care se comportă ca adolescenţii sau copiii, pare să se suprapună perfect pe conceptul de coliving, în care adulţii par să trăiască o adolescenţă perpetuă, ca la căminele studenţeşti. 

    În timp ce conceptul de shared economy şi al locuinţelor private închiriate pe durate scurte turiştilor prin Airbnb nu mai este de mult o noutate, conceptul de coliving îşi face loc în viaţa adulţilor moderni (în special a celor mai tineri dintre ei).

    Mişcarea se referă la extinderea modelului de chirie folosit în general de studenţi, care stau de obicei mai mulţi într-un apartament, la un nou tip de dezvoltare imobiliară. Start-up-urile active pe această nişă dezvoltă proprietăţi pe care le transformă în spaţii de coabitare, care ţintesc, în general, persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Aceste spaţii includ atât zone individuale, private, destinate fiecărui chiriaş (în general garsoniere, cu suprafeţe variate), cât şi zone comune tuturor chiriaşilor: bucătăria, sufrageria, zonele de dining – toate folosite de persoanele care stau într-un astfel de spaţiu.

    Din ce în ce mai mulţi locuitori ai marilor oraşe îmbrăţişează conceptele spaţiilor de acest tip. Jurnaliştii din presa internaţională vorbesc chiar de mai multe niveluri ale acestei nişe din real estate: spre exemplu, spaţiile de coliving 1.0 îi au drept clienţi ţintă pe absolvenţii de universităţi care se mută în spaţii individuale de dimensiuni reduse, dar care le oferă accesul la spaţii comune vaste. Acest tip de proiecte funcţionează bine şi pentru angajaţii în regim remote care caută soluţii de cazare pe termen scurt.

    Acum piaţa aduce o nouă propunere de coliving, 2.0, care ţinteşte persoanele cu vârste mai mari, care îşi doresc atât apartenenţa la o comunitate, cât şi mai mult spaţiu. Îşi preţuiesc intimitatea, le pasă de ceea ce împărtăşesc şi de cine sunt înconjuraţi. Jurnaliştii din presa internaţională scriu că acest trend ar putea aduce următoarea revoluţie în imobiliare.

    Conceptul este baza unor iniţiative precum cel al start-up-ului britanic The Collective, care este descris drept furnizorul unei noi modalităţi de a trăi în oraşe. The Collective deţine în prezent trei astfel de proiecte – două în Londra (Canary Wharf, Old Oak) şi unul în Long Island, New York (Paper Factory).

    Collective Old Oak, din Londra, este cel mai mare spaţiu de coliving din lume. Preţul pentru o garsonieră de 12 metri pătraţi aici porneşte de la 1.300 de dolari pe lună. Spre comparaţie, dimensiunea medie a unei garsoniere în Anglia este de 31,94 de metri pătraţi. Proiectul include însă o sală de sport, un bar, un restaurant, o sală de cinema, terasă pe acoperiş, spa şi un lounge comun. Un tânăr de 29 de ani care locuieşte acolo mărturiseşte jurnaliştilor de la refinery29.com: „Pe hârtie pare destul de scump, dar valoarea constă în toate facilităţile suplimentare pe care le găseşti aici”. Principalul dezavantaj este lipsa spaţiului. 

    Un alt avantaj al proprietăţilor de acest tip este lipsa bătăilor de cap legate de facturi şi de furnizorii de servicii: facturile sunt incluse în preţul chiriei, iar chiriaşii nu mai trebuie să aştepte săptămâni întregi până la instalarea Wi-Fi-ului, de pildă. Totodată, mobila este oferită de proprietarul proiectului, iar curăţenia de două ori pe săptămână şi chiar şi schimbarea aşternuturilor fac parte din ofertă. În Londra există însă şi proiecte de coliving care includ spaţii mai generoase de locuit: spre exemplu Tipi, unde chiriaşii pot sta într-un apartament nemobilat de 50 de metri pătraţi în schimbul unei chirii de 1.895 de dolari lunar. La fel ca alte proiecte similare, Tipi oferă programe de evenimente comune precum cinele sau serile de concursuri cu întrebări. 

    Antil Kehra, fondatorul şi CEO-ul Node, este un pionier al conceptului de coliving 2.0. Potrivit unui interviu acordat de acesta publicaţiei internaţionale Forbes, Node este o companie globală de spaţii de coliving care creează astfel de proiecte, în jurul cărora sunt construite comunităţi în capitale creative din toată lumea. Potrivit presei internaţionale, compania înfiinţată în 2016 operează astfel de proiecte în Statele Unite, Irlanda şi Regatul Unit şi are planuri de expansiune la nivel global, fiind liderul pieţei de profil. În iunie, compania a anunţat un nou proiect rezidenţial în Kitchener, Ontario (Canada), pe care urmează să îl livreze în toamna acestui an.

    Designul interior al apartamentelor din cadrul proiectelor Node este creat astfel încât să fie unic pentru fiecare proiect – iar compania colaborează chiar şi cu artişti locali în acest sens.

    „Puţini oameni vor să cheltuie peste 1.000 de dolari sau euro pe lună, să trăiască într-un spaţiu de 100 de metri pătraţi şi să împartă o bucătărie cu zece oameni. Trebuie să existe un spaţiu de coliving care adoptă conceptul spaţiilor comune de locuit şi cel de sharing economy, dar cu puţin mai mult spaţiu privat pentru un trai independent şi sustenabil în acelaşi timp”, spune CEO-ul Node în interviul acordat Forbes.
    Clienţii vizaţi de Node sunt persoanele de peste 25 de ani sau care au în jur de 30 de ani, singure sau căsătorite, fără copii, fiecare câştigând în jur de 70.000 de dolari anual. Mare parte dintre cei care locuiesc aici sunt femei şi persoane care s-au mutat recent într-un anumit oraş. În general, caută un loc în care să se simtă ca acasă, care este privat şi oferă un sentiment de siguranţă, fiind de asemenea foarte incluziv.

    CEO-ul Node este de părere că acest nou format ar putea crea un segment de piaţă cu totul nou, care va atrage persoane creative, antreprenori, freelanceri şi profesionişti care nu sunt chiar „nomazi digitali”, ci mai degrabă „cetăţeni globali”. Acest tip de persoane ar putea avea trei oraşe pe care să le numească acasă în următorii cinci până la zece ani şi se vor muta între acestea pentru perioade medii de timp. În prezent, nu există nicio modalitate reală prin care aceşti oameni să simtă că aparţin unei comunităţi, aspect care poate duce la sentimente de singurătate şi izolare. Viziunea Node presupune crearea unei reţele globale de clădiri care să permită locuitorilor acestora să simtă în continuare că aparţin de comunităţile în care nu mai trăiesc fiindcă s-au mutat dintr-un oraş sau în care încă nu au ajuns încă să trăiască.

    Ei îşi vor avea locuinţa proprie într-un oraş principal, dar pot beneficia de perioade mai scurte de şedere în clădiri ale Node în alte locuri în care călătoresc. Potrivit lui Khera, „pe măsură ce oamenii se mută în toată lumea, există o nevoie în creştere de apartenenţă la o comunitate globală – chiar dacă vorbim despre un grup de prieteni, colegi şi chiar şi mentori care trăiesc şi se mută în jurul lumii. Restartul vieţii de comunitate la fiecare mutare este disruptiv, iar creşterea unei comunităţi globale ar putea să mai domolească problema singurătăţii şi izolării pentru oamenii mobili la nivel global”.

    Ideea nu este total nouă şi îşi are originile în schemele de locuit din urmă cu un secol, în care trăiau comunităţile hippie din anii ’70, observă jurnaliştii de la refinery29.com.

    Conceptul de coliving al prezentului este diferit însă fiindcă ţinteşte tinerele generaţii care trăiesc în oraşe şi constă mai ales în dezvoltări uriaşe care includ mici unităţi sau apartamente cu spaţii recreaţionale comune – asemănătoare cu hostelurile premium sau cu holurile de studenţi. Unii specialişti numesc creşterea numărului de astfel de spaţii în toată lumea drept o reacţie la criza locuinţelor cu care se confruntă tinerele generaţii din cauza preţurilor ridicate ale locuinţelor în oraşe, cât şi a preţurilor ridicate ale chiriilor şi salariilor care nu cresc semnificativ. Conceptul a fost descris de asemenea şi ca un antidot împotriva singurătăţii.

    Nu trebuie neglijat nici faptul că beneficiile proprietarilor unor astfel de proiecte sunt evidente: astfel de dezvoltări pot aduce un ROI (return of investment) pe metrul pătrat mai mare decât în situaţia locuinţelor tradiţionale – zece chiriaşi dispuşi să împartă o sufragerie înseamnă, în cele din urmă, că au nevoie de mai puţin spaţiu de relaxare în spaţiul individual pe care îl au, lăsând loc pentru alte unităţi, închiriate de alţi locuitori ai acestor spaţii.

    Pe de altă parte, jurnaliştii de la Financial Times cred că există mai multe probleme legate de această soluţie. Riscul investiţiilor în acest tip de active este unic şi grav: activul principal este o cameră într-o clădire, iar valoarea depinde, în mare măsură, de camerele aflate în apropiere care nu sunt deţinute de cumpărător. Aceste camere ar putea fi obiectul unor decizii manageriale ale propreietarului, astfel că orice proprietar care ocupă o astfel de cameră este expus modului în care vecinii le folosesc pe ale lor. Un studiu citat de FT indică faptul că aproximativ jumătate dintre participanţi au identificat „vecinii nepotriviţi” ca fiind cea mai mare preocupare a lor legată de achiziţia unui spaţiu de coliving.
    Din acest motiv, valoarea unui astfel de activ poate să fluctueze semnificativ în funcţie de tiparele comportamentele ale vecinilor, înspre un nivel mult mai ridicat decât în situaţia caselor sau apartamentelor obişnuite.

  • Cum arată varianta electrică a uneia dintre cele mai puternice maşini Mercedes-Benz. Ar putea avea o autonomie de 700 de kilometri – GALERIE

    Mercedes-Benz Vision EQS a avut premiera mondială în cadrul Salonului Auto Internaţional de la Frankfurt, oferind o perspectivă asupra viitorului Mercedes-Benz. La baza Vision EQS, producătorul german a folosit o platformă de acţionare electrică complet variabilă, care poate fi scalabilă în multe privinţe şi care poate fi utilizată pe toate modelele.
     
    Datele tehnice prezintă o autonomie de până la 700 km, conform WLTP (Worldwide Harmonised Light Vehicle Test Procedure). Cu mai mult de 350 kW şi un cuplu disponibil de aproximativ 760 Nm, maşina poate atinge 100 km / h în mai puţin de 4,5 secunde. 
     
    Potrivit fişei tehnice, reîncărcarea cu 80% a bateriilor ar dura mai puţin de 20 de minute.
     
    O altă maşină a Mercedes-Benz a debutat la IAA Frankfurt: GLE Coupe, o variantă a SUV-ului care s-a bucurat deja de succes pe mai multe pieţe.

  • Mega Image a inaugurat conceptul #MegaStreetFood, un foodcourt integrat în magazinul din Barbu Văcărescu

    Noul concept a apărut ca răspuns la nevoia corporatiştilor din zonă pentru mâncarea to-go, gata preparată, afirmă reprezentanţii companiei.

    Astfel, zonele de produse proaspete şi ready-meal au fost extinse, iar în centrul magazinului a fost organizat spaţiul pentru #MegaStreetFood. Popularitatea restaurantelor de tip street food, atât în oraşe, cât şi la festivaluri, au fost elementul care a influenţat specificul noului concept.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Dupa start-up-urile fintech, a venit momentul în care băncile se confruntă cu o nouă categorie de competitori

    „Eu nu cred că se mai pune problema în parametri de fintech versus bănci. Nu suntem într-o competiţie de tipul «care pe care», ci suntem în parteneriate unii cu ceilalţi pentru a deservi clientul. Trebuie să fim atenţi la conceptul de techfin, acele fintech-uri care vin dinspre tehnologie, nu dinspre finanţe. Se discută zilele acestea exemplul Facebook cu moneda digitală Libra”, atrage atenţia Sergiu Oprescu, şeful Alpha Bank şi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, în cadrul evenimentului ZF Bankers Summit 19.
    Techfin-urile, aceste companii mari din sectorul de tehnologie sau cel telecom care îşi fac intrarea în industria financiară, schimbă deja anumite zone ale industriei de plăţi şi de transfer de bani, pe măsură ce jucători precum Orange Money apar pe piaţă.
    „Suntem o instituţie financiară emitentă de monedă electronică, digitală, ca urmare a aşteptărilor clienţilor noştri. Este o realitate, există un apetit mare al clienţilor cu privire la consumarea serviciilor digitale, tot ce înseamnă de la online onboarding, transfer, plăţi, credite, economii, totul migrează către zona digitală”,  spune Şerban Negrescu, head of product management la Orange Money. „Pe de altă parte, trebuie să păstrăm comunicarea «face to face» pentru a aduce un confort sporit clientului, în funcţie de gradul de complexitate al serviciilor accesate.” Începând de anul acesta, Orange Money va emite carduri de debit, atât virtuale, cât şi fizice. „Ne adresăm doar clienţilor cu apetit digital crescut. De altfel, întreaga gamă de produse şi servicii a fost construită în această zonă şi cred că diferenţa ca transformare ţine în primul rând de clienţi, în ce măsură sunt cu adevărat pregătiţi”, adaugă Negrescu.
    Mai mult, reprezentanţii Orange Money susţin că există posibilitatea de a acorda şi credite către populaţie, ceea ce ar reprezenta un pas făcut de techfin înspre industria bancară.
    „În momentul de faţă, lansările de produse şi servicii se concentrează pe aşteptările clienţilor noştri, vrem să construim împreună cu ei serviciile, platformele şi interfeţele. Cu siguranţă că în momentul în care clienţii se aşteaptă de la noi să dăm credite, vom face acest pas”, mai spune executivul.
    Consultanţii din Big Four atrag atenţia că acest segment de jucători care se conturează în lumea serviciilor financiare nu şi-a găsit încă o reglementare adecvată din punct de vedere fiscal, nici măcar la nivel european. „Cei care prestează servicii financiare de acest tip nu au momentan un sistem care să le permită să plătească taxe. Există într-adevăr o propunere la nivelul Uniunii Europene, o taxă pe serviciile digitale, care încearcă să uniformizeze acest sistem, dar nu s-a găsit încă o soluţie”, explică Alexandra Smedoiu, partener la Deloitte România.
    Pentru a răspunde apetitului clienţilor cu privire la serviciile digitale, dar mai ales cu privire la nevoia de simplitate şi viteză în accesarea produselor financiare doar prin intermediul smartphone-ului, cele mai mari bănci din piaţă au înţeles că trebuie să se digitalizeze.
    „Clientul doreşte convenienţă, adică să fie totul extrem de rapid. În viitor, interacţiunea dintre client şi bănci se va face 24/7 în orice moment, în orice situaţie. Cred că vom interacţiona cu banca prin voce, prin web banking şi prin accesorii. Plăţile nu vor mai fi doar apanajul băncilor, ci al tuturor acestor entităţi financiare din spectrul respectiv. Cred că vom avea «personal financial manager» – CFO personal. Dacă ai o cultură organizaţională de tip bancă tradiţională, vei fi mai rigid şi mai puţin deschis la iniţiative pe care ar trebui să le iei într-o bancă digitală”, adaugă bancherul Sergiu Oprescu, cel care conduce Alpha Bank de mai bine de 18 ani.
    Mai mult, Florin Boldescu, şeful BRD-SocGen, este mai incisiv şi consideră că în viitor băncile vor fi digitale sau „nu vor fi deloc”.
    „Banca viitorului va fi digitală sau nu va fi deloc. Fie nu va fi deloc, fie va fi atât de relevantă încât să se vorbească despre ea, să se scrie cărţi despre ea”, notează Florin Boldescu, director executiv al BRD-SocGen, a treia cea mai mare bancă de pe piaţa locală.
    El spune că băncile din România, inclusiv BRD, sunt la începutul procesului de digitalizare. „Aş spune că în momentul acesta ne aflăm încă într-o situaţie în care aşezăm proiectele, modelul de lucru şi începem proiecte de digitalizare. Totuşi, dacă ar fi să mă raportez la întreaga piaţă, sistemul bancar românesc nu se află la un nivel de digitalizare extrem de ridicat în raport cu alte ţări.”
    Pariul jucătorilor din piaţă este însă unul îndreptat spre viitor, iar cele mai importante aspecte sunt legate de sesizarea oportunităţilor digitale şi de capitalizarea acestora. Una dintre credinţele care se conturează în această piaţă pe fondul trendurilor digitale este legată de dezavantajul pe care îl au băncile ce rămân tradiţionale şi nu se duc după noile generaţii de clienţi.
    Zoltan Szalai, banking and payment services, digital solutions CEE-SEE la Gemalto, o companie din grupul Thales, consideră că generaţiile noi au nevoie de banking, dar nu au neapărată nevoie de instituţiile bancare. „Executivii băncilor realizează că digitalizarea afectează foarte mult piaţa. Patru din cinci executivi înţeleg că nu pot fi imuni la transformarea digitală. Aşadar, au început să dezvolte soluţii. Ce lipseşte în această piaţă a României este o legislaţie solidă. (…) Generaţiile noi au nevoie de banking, dar nu au nevoie de bănci. Poate nu este ceva nou, oameni precum Bill Gates au spus că băncile ar putea deveni inutile la un moment dat. Eu aş schimba puţin ideea şi aş spune că banca tradiţională ar putea să nu mai fie utilă. Nu cred că unele companii, precum Facebook şi Google, vor deveni bănci. Cred că ele vor oferi servicii financiare, dar nu pot deveni bănci în sine”, explică Szalai.
    Dar pentru a merge înainte cu digitalizarea, o bancă nu poate avea doar un departament mic cu care să conducă transformarea. Robert Anghel, care conduce divizia de digital banking în cadrul ING, crede că toată lumea trebuie să facă digital într-o bancă pentru o transformare mai abilă. Mai mult, el crede că viitorul serviciilor prin intermediul platformelor este aici, încât banca olandeză acordă deja în România un număr ridicat de credite prin intermediul aplicaţiei de mobil.
    „Toată lumea trebuie să facă digital într-o bancă. Nu trebuie să existe doar un laborator specializat pe servicii digitale. Noi am forţat întreaga organizaţie să gândească digital, nu am lăsat acest lucru doar în sarcina unui laborator digital. Oricine din bancă trebuie să ştie să rezolve orice problemă pe care un client digital o poate avea. Clienţii aşteaptă servicii digitale, iar responsabilitatea băncilor este să accelereze schimbarea şi să servească viteză. Vorbim despre faptul că în viitor vom da credite complet digital. În ING lucrul acesta deja se întâmplă, 20% din credite se dau exclusiv online. Întrebarea de acum înainte este cum reuşim să rezolvăm ecuaţia dintre cât de digital şi cât de simplu şi cât de uman şi cât de prietenos aducem valoare adăugată pentru clienţi. (…) Roboţii şi chatboţii sunt una dintre componentele viitorului”, mai spune executivul de la ING.
    Astfel, o bancă a viitorului nu poate exista fără soluţiile viitorului, care dincolo de algoritmi de scoring folosiţi – care pot utiliza în procesul de calcul şi instrumente de tip voice analytics pentru a-şi defini clientul – se rezumă la soluţii de tip chatbot şi inteligenţă artificială.
    „Cred că banca viitorului, cel puţin în zona de retail, va fi o bancă operată de inteligenţa artificială, de chatboţi. Nu înseamnă că vor dispărea bancherii, pentru că cineva trebuie să gândească, însă eu am mult mai multă încredere într-un robot bine educat decât într-un agent. Un chatbot se autoeducă permanent, devine tot mai deştept, dar totodată şi mai uman. Să nu ne speriem că ne gândim la nişte chatboţi ca la nişte oameni reci care nu înţeleg nuanţe. Chatboţii devin din ce în ce mai umani şi înţeleg tot consensul discursului”, notează Liviu Drăgan, fondator al companiei Druid, care dezvoltă şi promovează sisteme de inteligenţă artificială şi de chatboţi.

    Cealaltă Românie
    La polul opus, dincolo de oraşele mari, dincolo de clădirile de birouri şi de supermarketurile unde corporatiştii, şi nu numai, îşi plătesc avocadoul cu ajutorul unui smartwatch, există cealaltă Românie – acea parte a ţării în care oamenii nu au acces la servicii financiare de niciun fel. În timp ce toată lumea se bucură de intrarea Apple Pay în România şi de zecile de mii de clienţi înrolaţi în primele zile, incluziunea financiară rămâne încă un subiect sensibil în exteriorul „bulei” tehnologizate.
    „Noi lucrăm în mai multe grupuri de voluntari ca să creştem intermedierea financiară. Un lucru foarte real este existenţa unei părţi a populaţiei care nu are acces la servicii bancare, nu a văzut niciodată un card. Sunt zone în care trebuie realizate investiţii în bancomate şi POS-uri. Să achiziţionezi sau să închiriezi un POS este probabil ceva ce nu îţi poţi permite în anumite locuri când eşti un comerciant mai mic, spre exemplu. Există şi această parte a realităţii şi este un drum laborios, care ne va lua câţiva ani. Există cealaltă parte a realităţii, a corporatiştilor care beau cafea de la Starbucks, merg pe trotinete, folosesc Revolut şi Apple Pay, iar ei vor servicii cât mai digitale, nu mai vor să meargă la sucursală, ci vor un bancher personal”, spune Alexandra Smedoiu.
    Nivelul intemedierii financiare a scăzut de la un nivel record de peste 40% în 2008 la doar 24% în prezent, însă aceasta nu ar trebui să fie doar problema băncilor, ci a întregului sistem financiar, apreciază Sergiu Oprescu, preşedintele Alpha Bank.
    „Noi am plecat de la o intermediere financiară de peste 40% în 2008, iar acum suntem la 24%. (…) Din păcate nu am văzut acest subiect abordat decât de bănci şi de presă. Nu am văzut la masa în care se va rezolva de fapt problema intermedierii financiare anumite elemente. Trebuie să stăm la masă cu guvernul, cu BNR şi cu celelalte pieţe financiare, pentru că nu este doar o problemă a sistemului bancar, ci a întregului sistem financiar”, spune Sergiu Oprescu.
    Aceeaşi ambiţie o susţine şi BCR, a doua cea mai mare bancă de pe piaţa locală, care consideră că segmentul de populaţie nebancarizat reprezintă principala piaţa pentru jucătorii din industria bancar.
    „Ideea nu este să rămânem la cei 60% din populaţie care au un cont bancar sau cei 30% care au un anumit salariu lunar, ci trebuie să facem banking pentru 100%, să oferim oportunitatea de a fi banca­rizat, finanţat, de a intra într-un marketplace, pentru oricine vine la tine – din Cisnădie şi până în Tulcea”, spune Ionuţ Stanimir, director executiv marketing & comunicare la BCR.

  • Dupa start-up-urile fintech, a venit momentul în care băncile se confruntă cu o nouă categorie de competitori

    „Eu nu cred că se mai pune problema în parametri de fintech versus bănci. Nu suntem într-o competiţie de tipul «care pe care», ci suntem în parteneriate unii cu ceilalţi pentru a deservi clientul. Trebuie să fim atenţi la conceptul de techfin, acele fintech-uri care vin dinspre tehnologie, nu dinspre finanţe. Se discută zilele acestea exemplul Facebook cu moneda digitală Libra”, atrage atenţia Sergiu Oprescu, şeful Alpha Bank şi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor, în cadrul evenimentului ZF Bankers Summit 19.
    Techfin-urile, aceste companii mari din sectorul de tehnologie sau cel telecom care îşi fac intrarea în industria financiară, schimbă deja anumite zone ale industriei de plăţi şi de transfer de bani, pe măsură ce jucători precum Orange Money apar pe piaţă.
    „Suntem o instituţie financiară emitentă de monedă electronică, digitală, ca urmare a aşteptărilor clienţilor noştri. Este o realitate, există un apetit mare al clienţilor cu privire la consumarea serviciilor digitale, tot ce înseamnă de la online onboarding, transfer, plăţi, credite, economii, totul migrează către zona digitală”,  spune Şerban Negrescu, head of product management la Orange Money. „Pe de altă parte, trebuie să păstrăm comunicarea «face to face» pentru a aduce un confort sporit clientului, în funcţie de gradul de complexitate al serviciilor accesate.” Începând de anul acesta, Orange Money va emite carduri de debit, atât virtuale, cât şi fizice. „Ne adresăm doar clienţilor cu apetit digital crescut. De altfel, întreaga gamă de produse şi servicii a fost construită în această zonă şi cred că diferenţa ca transformare ţine în primul rând de clienţi, în ce măsură sunt cu adevărat pregătiţi”, adaugă Negrescu.
    Mai mult, reprezentanţii Orange Money susţin că există posibilitatea de a acorda şi credite către populaţie, ceea ce ar reprezenta un pas făcut de techfin înspre industria bancară.
    „În momentul de faţă, lansările de produse şi servicii se concentrează pe aşteptările clienţilor noştri, vrem să construim împreună cu ei serviciile, platformele şi interfeţele. Cu siguranţă că în momentul în care clienţii se aşteaptă de la noi să dăm credite, vom face acest pas”, mai spune executivul.
    Consultanţii din Big Four atrag atenţia că acest segment de jucători care se conturează în lumea serviciilor financiare nu şi-a găsit încă o reglementare adecvată din punct de vedere fiscal, nici măcar la nivel european. „Cei care prestează servicii financiare de acest tip nu au momentan un sistem care să le permită să plătească taxe. Există într-adevăr o propunere la nivelul Uniunii Europene, o taxă pe serviciile digitale, care încearcă să uniformizeze acest sistem, dar nu s-a găsit încă o soluţie”, explică Alexandra Smedoiu, partener la Deloitte România.
    Pentru a răspunde apetitului clienţilor cu privire la serviciile digitale, dar mai ales cu privire la nevoia de simplitate şi viteză în accesarea produselor financiare doar prin intermediul smartphone-ului, cele mai mari bănci din piaţă au înţeles că trebuie să se digitalizeze.
    „Clientul doreşte convenienţă, adică să fie totul extrem de rapid. În viitor, interacţiunea dintre client şi bănci se va face 24/7 în orice moment, în orice situaţie. Cred că vom interacţiona cu banca prin voce, prin web banking şi prin accesorii. Plăţile nu vor mai fi doar apanajul băncilor, ci al tuturor acestor entităţi financiare din spectrul respectiv. Cred că vom avea «personal financial manager» – CFO personal. Dacă ai o cultură organizaţională de tip bancă tradiţională, vei fi mai rigid şi mai puţin deschis la iniţiative pe care ar trebui să le iei într-o bancă digitală”, adaugă bancherul Sergiu Oprescu, cel care conduce Alpha Bank de mai bine de 18 ani.
    Mai mult, Florin Boldescu, şeful BRD-SocGen, este mai incisiv şi consideră că în viitor băncile vor fi digitale sau „nu vor fi deloc”.
    „Banca viitorului va fi digitală sau nu va fi deloc. Fie nu va fi deloc, fie va fi atât de relevantă încât să se vorbească despre ea, să se scrie cărţi despre ea”, notează Florin Boldescu, director executiv al BRD-SocGen, a treia cea mai mare bancă de pe piaţa locală.
    El spune că băncile din România, inclusiv BRD, sunt la începutul procesului de digitalizare. „Aş spune că în momentul acesta ne aflăm încă într-o situaţie în care aşezăm proiectele, modelul de lucru şi începem proiecte de digitalizare. Totuşi, dacă ar fi să mă raportez la întreaga piaţă, sistemul bancar românesc nu se află la un nivel de digitalizare extrem de ridicat în raport cu alte ţări.”
    Pariul jucătorilor din piaţă este însă unul îndreptat spre viitor, iar cele mai importante aspecte sunt legate de sesizarea oportunităţilor digitale şi de capitalizarea acestora. Una dintre credinţele care se conturează în această piaţă pe fondul trendurilor digitale este legată de dezavantajul pe care îl au băncile ce rămân tradiţionale şi nu se duc după noile generaţii de clienţi.
    Zoltan Szalai, banking and payment services, digital solutions CEE-SEE la Gemalto, o companie din grupul Thales, consideră că generaţiile noi au nevoie de banking, dar nu au neapărată nevoie de instituţiile bancare. „Executivii băncilor realizează că digitalizarea afectează foarte mult piaţa. Patru din cinci executivi înţeleg că nu pot fi imuni la transformarea digitală. Aşadar, au început să dezvolte soluţii. Ce lipseşte în această piaţă a României este o legislaţie solidă. (…) Generaţiile noi au nevoie de banking, dar nu au nevoie de bănci. Poate nu este ceva nou, oameni precum Bill Gates au spus că băncile ar putea deveni inutile la un moment dat. Eu aş schimba puţin ideea şi aş spune că banca tradiţională ar putea să nu mai fie utilă. Nu cred că unele companii, precum Facebook şi Google, vor deveni bănci. Cred că ele vor oferi servicii financiare, dar nu pot deveni bănci în sine”, explică Szalai.
    Dar pentru a merge înainte cu digitalizarea, o bancă nu poate avea doar un departament mic cu care să conducă transformarea. Robert Anghel, care conduce divizia de digital banking în cadrul ING, crede că toată lumea trebuie să facă digital într-o bancă pentru o transformare mai abilă. Mai mult, el crede că viitorul serviciilor prin intermediul platformelor este aici, încât banca olandeză acordă deja în România un număr ridicat de credite prin intermediul aplicaţiei de mobil.
    „Toată lumea trebuie să facă digital într-o bancă. Nu trebuie să existe doar un laborator specializat pe servicii digitale. Noi am forţat întreaga organizaţie să gândească digital, nu am lăsat acest lucru doar în sarcina unui laborator digital. Oricine din bancă trebuie să ştie să rezolve orice problemă pe care un client digital o poate avea. Clienţii aşteaptă servicii digitale, iar responsabilitatea băncilor este să accelereze schimbarea şi să servească viteză. Vorbim despre faptul că în viitor vom da credite complet digital. În ING lucrul acesta deja se întâmplă, 20% din credite se dau exclusiv online. Întrebarea de acum înainte este cum reuşim să rezolvăm ecuaţia dintre cât de digital şi cât de simplu şi cât de uman şi cât de prietenos aducem valoare adăugată pentru clienţi. (…) Roboţii şi chatboţii sunt una dintre componentele viitorului”, mai spune executivul de la ING.
    Astfel, o bancă a viitorului nu poate exista fără soluţiile viitorului, care dincolo de algoritmi de scoring folosiţi – care pot utiliza în procesul de calcul şi instrumente de tip voice analytics pentru a-şi defini clientul – se rezumă la soluţii de tip chatbot şi inteligenţă artificială.
    „Cred că banca viitorului, cel puţin în zona de retail, va fi o bancă operată de inteligenţa artificială, de chatboţi. Nu înseamnă că vor dispărea bancherii, pentru că cineva trebuie să gândească, însă eu am mult mai multă încredere într-un robot bine educat decât într-un agent. Un chatbot se autoeducă permanent, devine tot mai deştept, dar totodată şi mai uman. Să nu ne speriem că ne gândim la nişte chatboţi ca la nişte oameni reci care nu înţeleg nuanţe. Chatboţii devin din ce în ce mai umani şi înţeleg tot consensul discursului”, notează Liviu Drăgan, fondator al companiei Druid, care dezvoltă şi promovează sisteme de inteligenţă artificială şi de chatboţi.

    Cealaltă Românie
    La polul opus, dincolo de oraşele mari, dincolo de clădirile de birouri şi de supermarketurile unde corporatiştii, şi nu numai, îşi plătesc avocadoul cu ajutorul unui smartwatch, există cealaltă Românie – acea parte a ţării în care oamenii nu au acces la servicii financiare de niciun fel. În timp ce toată lumea se bucură de intrarea Apple Pay în România şi de zecile de mii de clienţi înrolaţi în primele zile, incluziunea financiară rămâne încă un subiect sensibil în exteriorul „bulei” tehnologizate.
    „Noi lucrăm în mai multe grupuri de voluntari ca să creştem intermedierea financiară. Un lucru foarte real este existenţa unei părţi a populaţiei care nu are acces la servicii bancare, nu a văzut niciodată un card. Sunt zone în care trebuie realizate investiţii în bancomate şi POS-uri. Să achiziţionezi sau să închiriezi un POS este probabil ceva ce nu îţi poţi permite în anumite locuri când eşti un comerciant mai mic, spre exemplu. Există şi această parte a realităţii şi este un drum laborios, care ne va lua câţiva ani. Există cealaltă parte a realităţii, a corporatiştilor care beau cafea de la Starbucks, merg pe trotinete, folosesc Revolut şi Apple Pay, iar ei vor servicii cât mai digitale, nu mai vor să meargă la sucursală, ci vor un bancher personal”, spune Alexandra Smedoiu.
    Nivelul intemedierii financiare a scăzut de la un nivel record de peste 40% în 2008 la doar 24% în prezent, însă aceasta nu ar trebui să fie doar problema băncilor, ci a întregului sistem financiar, apreciază Sergiu Oprescu, preşedintele Alpha Bank.
    „Noi am plecat de la o intermediere financiară de peste 40% în 2008, iar acum suntem la 24%. (…) Din păcate nu am văzut acest subiect abordat decât de bănci şi de presă. Nu am văzut la masa în care se va rezolva de fapt problema intermedierii financiare anumite elemente. Trebuie să stăm la masă cu guvernul, cu BNR şi cu celelalte pieţe financiare, pentru că nu este doar o problemă a sistemului bancar, ci a întregului sistem financiar”, spune Sergiu Oprescu.
    Aceeaşi ambiţie o susţine şi BCR, a doua cea mai mare bancă de pe piaţa locală, care consideră că segmentul de populaţie nebancarizat reprezintă principala piaţa pentru jucătorii din industria bancar.
    „Ideea nu este să rămânem la cei 60% din populaţie care au un cont bancar sau cei 30% care au un anumit salariu lunar, ci trebuie să facem banking pentru 100%, să oferim oportunitatea de a fi banca­rizat, finanţat, de a intra într-un marketplace, pentru oricine vine la tine – din Cisnădie şi până în Tulcea”, spune Ionuţ Stanimir, director executiv marketing & comunicare la BCR.

  • Grupul City Grill se extinde în zona de retail cu un nou concept, Prăvălia lui Manuc, o băcănie în care a investit 80.000 euro

    Spaţiul, unde se vând produse tradiţionale româneşti, dispune şi de  o zonă de degustare cu 45 de locuri.

    ”Spaţiul devenit disponibil în continuarea Hanului era prea mic pentru a ne gândi să extindem restaurantul. Tocmai de aceea, ştiind foarte bine că zona era cunoscută în perioada interbelică pentru varietatea de prăvălii, ne-am lăsaţi inspiraţi de acest lucru şi am decis să deschidem o băcănie, o prăvălie – replică a acelor vremuri. În contextul în care traficul de turişti la Hanu’ lui Manuc în sezon este foarte mare, fiind considerat un punct de atracţie al Capitalei, prăvălia vine ca o continuare firească, oferind o mostră de produse tradiţionale româneşti, un suvenir care întregeşte experienţa culturii noastre, a precizat Daniel Mischie, CEO City Grill Group.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Grupul City Grill se extinde în zona de retail cu un nou concept, Prăvălia lui Manuc, o băcănie în care a investit 80.000 euro

    Spaţiul, unde se vând produse tradiţionale româneşti, dispune şi de  o zonă de degustare cu 45 de locuri.

    ”Spaţiul devenit disponibil în continuarea Hanului era prea mic pentru a ne gândi să extindem restaurantul. Tocmai de aceea, ştiind foarte bine că zona era cunoscută în perioada interbelică pentru varietatea de prăvălii, ne-am lăsaţi inspiraţi de acest lucru şi am decis să deschidem o băcănie, o prăvălie – replică a acelor vremuri. În contextul în care traficul de turişti la Hanu’ lui Manuc în sezon este foarte mare, fiind considerat un punct de atracţie al Capitalei, prăvălia vine ca o continuare firească, oferind o mostră de produse tradiţionale româneşti, un suvenir care întregeşte experienţa culturii noastre, a precizat Daniel Mischie, CEO City Grill Group.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce înseamnă proptech, asemănător cu conceptul de fintech dar pentru imobiliare: Cum ajung clădirile din China să urmărească modul în care oamenii trăiesc

    Fintech-urile schimbă modul în care oamenii au acces la servicii financiare, modul în care împrumută bani, investesc sau plătesc. În acelaşi timp, un nou tip de tehnologie se remarcă în China – o tehnologie care alterează modul în care oamenii din oraşe interacţionează cu mediul în care trăiesc.

    Acest tip de tehnologie se numeşte proptech, de la property technology, şi reprezintă modul în care companiile utilizează noile tehnologii, precum big data şi machine learning pentru a ajuta indivizii şi companiile să cumpere, vândă şi să administreze imobiliare, potrivit Bloomberg.

    În perioada 2013-2017, investiţiile în proptech-uri au ajuns la 7,8 miliarde dolari la nivel global, China reprezentând circa 36% din acest total. Mai mult, în 2018, nivelul investiţiilor în proptech-uri a ajuns la aproape 20 miliarde dolari, potrivit datelor agregate de firma de cercetare Venture Scanner.

    „În China, există un ecosistem extrem de dinamic de proptech-uri, destul de matur şi avansat în mai multe privinţe”, notează Anthony Couse, CEO-ul gigantului de investiţii în imobiliare LaSalle pentru pieţele din Asia.

    Prin urmare, companiile din industrie folosesc baze de date, camere cu recunoaştere facială şi alte tipuri de tehnologie pentru a îmbunătăţi experienţele clienţilor. Avantajul pieţei din China este convenienţa în ceea ce priveşte conceptul de privacy, care nu este accentuat ca în Europa sau America. Totuşi, dezvoltatorii imobiliari trebuie să fie atenţi în continuare la modul în care accesează şi utilizează datele personale.

    Una dintre companiile de proptech din China, Dalian Wanda Group – care are mall-uri în portofoliu – a utilizat tehnologii de recunoaştere compotamentală pentru a urmări modul în care clienţii se comportă în mall-uri, cât de mult stau în faţa unui magazin şi dacă ies sau nu cu o sacoşă din respectivul magazin.

    Aceeaşi tehnologie analizează vârsta, genul şi tiparul comportamental al unei persoane, permiţând proprietarului clădirii să optimizeze performanţa chiriaşilor din mall.

    Tehnologia Huiyun este utilizată în circa 280 de malluri Wanda Plazas din China, cu peste 10.000 de senzori în fiecare mall. Senzorii mai detectează căldura, nivelul de umiditate, calitatea aerului şi consumul de energie.

     

  • Cum arată casa pe care o poţi monta singur în doar 8 ore şi costa mai puţin decât o maşină – GALERIE FOTO – VIDEO

    Deşi conceptul de DIY (do it yourself) nu e nou, ideea de a-ţi construi singur o casă pare dusă la extrem.
     
    Compania Allwood a decis totuşi să scoată la vânzare un kit de casă, care necesită, spun producătorii, doar 8 ore de muncă.
     
    “Kitul de casă Solvalla e realizat din lemn nordic de calitate”, scrie compania pe site-ul propriu. “Designul e o alternativă la cabinele clasice din lemn şi poate fi integrat cu succes atât ca o casă pentru oaspeţi sau ca o casă de vacanţă.”
     
    Kitul de casă a fost comercializat pe Amazon, dar în prezent mai poate fi comandat doar de pe site-ul Allwood la un preţ de 6.650 de dolari.

  • Cum a reuşit un programator să creeze o afacere de 694 de milioane de dolari prezentă in 70 de ţări

    Craig Alexander Newmark s-a născut pe 6 decembrie 1952 în Morristown, New Jersey, în familia lui Joyce şi a lui Lee Newmark. Pe când Newmark avea 13 ani, tatăl lui, care era agent de asigurări, a murit, aşa că mama sa a trebuit să se mute în altă localitate împreună cu cei doi fii, Craig şi Jeff, din cauza problemelor financiare. În 1971, antreprenorul a absolvit liceul Morristown şi s-a înscris la Case Western Reserve University, unde în 1975 a obţinut o diplomă de licenţă în ştiinţe şi, doi ani mai târziu, o diplomă de master în acelaşi domeniu.

    După terminarea facultăţii, a lucrat la IBM timp de 17 ani ca programator, timp în care a locuit în New Jersey, Boca Raton, Florida şi Detroit. În 1993, s-a mutat în San Francisco pentru a lucra în cadrul Charles Schwab, unde a luat pentru prima dată contact cu internetul.

    În 1995 a dezvoltat Craigslist, platformă pe care a gândit-o ca pe un loc în care oamenii pot să se cunoască şi să facă schimb de informaţii, fără nicio taxă. El a rămas activ în cadrul Craigslist în departamentul de servicii pentru clienţi, care se ocupă în mare parte de spammeri şi escroci. De asemenea, operează Craigconnects, un site care face reclamă organizaţiilor caritabile.

    De-a lungul timpului, Newmark a donat peste 143 de milioane de dolari fundaţiilor caritabile şi altor organizaţii nonprofit. El a fost, de asemenea, membru al consiliului în cadrul unor fundaţii ca Sunlight, Electronic Frontier, Rock the Vote, Voto Latino, Summitul Politicilor Tehnice, Centrul pentru Integritate Publică, Centrul de Raportare Investigativă, Politifact, Uniunea Consumatorilor şi Girls Who Code.

    Antreprenorul s-a căsătorit în 2012 în New Jersey cu Eileen Whelpley, în prezent cuplul locuind în San Francisco. În mai 2017, în baza unui pachet de 42% din acţiuni pe care el îl deţinea în cadrul Craigslist, Forbes a estimat averea netă a lui Newmark la peste 1,3 miliarde de dolari.

    În 2016, Newmark a susţinut campania prezidenţială a senatorului democrat şi fost secretar de stat al Statelor Unite John Kerry. El l-a sprijinit, de asemenea, pe fostul preşedinte Barack Obama şi, potrivit publicaţiei Variety, ar fi sponsorizat şi campania prezidenţială a lui Hillary Clinton.

    Compania Craigslist, răspândită astăzi în aproape 70 de ţări, are o echipă de aproximativ 50 de angajaţi şi, potrivit celor mai recente date, în 2016 a înregistrat venituri de 694 de milioane de dolari. În prezent, averea antreprenorului se ridică la 1,6 miliarde de dolari.