BusinessMagazin

Tag: atragere

  • Legea plafonării dobânzilor a primit votul Senatului

    Proiectul, iniţiat de senatorul liberal Daniel Zamfir, n-a avut nici susţinerea şi nici voturile PNL, iar iniţiatorul s-a contrat, în direct, cu Iulian Dumitrescu, liderul de grup al PNL.

    Liderul de grup le-a reproşat iniţiatorilor că “dacă legea se va aplica, atunci vor fi luaţi banii din buzunarele românilor (…)” pentru că s-ar reduce şi dobânzile la depozite. În plus, ar fi favorizate marile companii, în detrimentul IMM-urile, scrie realitatea.net.

    Initiţiatorul proiectului i-a atras atenţia colegului liberal că nu a citit proiectul, pentru că altfel ar fi ştiut că legea nu se aplică IMM-urilor, ci doar persoanelor fizice, potrivit sursei citate.

    Proiectul de lege va ajunge zilele următoare la Camera Deputaţilor, acesta fiind for decizional.

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 26 februarie 2018

    COVER STORY: Cum şi de ce a ajuns România să importe forţă de muncă din Asia

    Numărul străinilor care muncesc în ţara noastră creşte încet dar sigur. Cât timp forţa de muncă va continua să plece din România, angajatorii vor fi nevoiţi să se orienteze, în continuare, către pieţe considerate până nu demult exotice. E un cerc vicios, pentru că sumele plătite străinilor – mai mari decât cele plătite în mod obişnuit unui român – ar putea satisface cerinţele celor care în loc să lucreze în ţara natală iau drumul străinătăţii, căutând locuri de muncă în ţări ca Italia, Spania, Marea Britanie, Austria sau Germania.

    INTERNAŢIONAL: Erou în Vietnam şi procuror special în SUA lui Trump: incoruptibilul Bob Mueller

    ANALIZĂ: “Yellow Submarine” sau unde duce febra shoppingului pentru marina militară

    TENDINŢE: Cum trebuie să jongleze sistemul bancar cu două modele de business

    INVESTIŢII: Bucată cu bucată

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Videoclipurile terorii: lumea ascunsă din spatele luptei pentru clicuri

    Canalul video al tânărului Arya Mosallah avea peste 600.000 de abonaţi, dar cariera sa de youtuber s-a terminat extrem de abrupt după ce a postat un clip numit ”Aruncând cu apă în oameni, partea a doua“. În film, el se apropia de diverse persoane şi, după o scurtă discuţie, le arunca în faţă un pahar cu apă.

    Mulţi dintre cei care au urmărit imaginile au simţit că asemănarea cu un caz recent de terorism din Marea Britanie este prea puternică, aşa că site-ul deţinut de Google a şters contul tânărului şi l-a împiedicat să mai deschidă alte canale.

    Arya Mosallah nu e prima vedetă de pe YouTube care are probleme din cauza farselor sale. Însă povestea sa, alături de cea în care o altă vedetă – Logan Paul – face glume despre o persoană care şi-a luat viaţa au atras atenţia asupra conţinutului exagerat de pe site. Logan are peste 16 milioane de abonaţi, plasându-l în topul celor mai populari 50 de youtuberi.

    Farsele duse la extrem nu reprezintă un fenomen nou, dar e unul care primeşte tot mai multă atenţie din partea instituţiilor media. Vloggerii au înscenat de multe ori atacuri cu bombe sau chiar crime cu scopul de a-şi speria prietenii sau oameni necunoscuţi; scopul era întotdeauna acelaşi: mai mulţi abonaţi, mai multe clicuri, mai mulţi bani.

    În 2016, patru oameni implicaţi în proiectul de YouTube Trollstation au fost închişi pentru înscenarea unui jaf la muzeul National Portrait Gallery din Londra. Ei au pledat vinovaţi de ”comportament ameninţător ce poate cauza teamă sau violenţă“.

    Cu un an înainte, britanicul Sam Pepper a încărcat un videoclip în care se preface că ucide o altă vedetă de pe YouTube în prezenţa unui prieten care nu suspecta nimic. Reacţiile au fost extrem de negative, iar Pepper a recunoscut ulterior că totul a fost plănuit şi prietenul ce părea traumatizat ştiuse de la început întregul scenariu.

    Cele mai cunoscute farse duse la extrem au fost însă semnate de Vitaly Zdorovetschi, al cărui canal de YouTube a câştigat notorietate în 2012 după ce s-a prefăcut, pe film, că plasează o servietă cu o bombă lângă un străin.

    Ca urmare a clipului, Zdorovetschi a fost arestat, dar mulţi alţi youtuberi au încercat să îi copieze mai apoi farsele.

    Într-un interviu acordat în 2015 celor de la BBC Trending, Zdorovetschi a recunoscut că a împins limitele a ceea ce înseamnă ”comportament acceptabil“, dar a părut uşor confuz în ceea ce priveşte lucrurile pe care nu le-ar face. ”Nu o să mă duc la cineva cu un pistol ca să îl jefuiesc, explicându-i ulterior că a fost o farsă. Nu aş face nimic ilegal, sau doar într-o mică măsură“, a spus el.

    Logan Paul, pe de altă parte, nu e cunoscut neapărat ca autor al unor farse făcute altora. Într-unul din clipurile sale, el îşi înscenează propria moarte în faţa a sute de fani; ca urmare, YouTube i-a suspendat dreptul de a afişa reclame. ”Paul a prezentat un comportament care îi face canalul nefrecventabil pentru advertiseri, dar şi dăunător pentru comunitatea extinsă a creatorilor de conţinut.“

    O întrebare extrem de importantă este cea referitoare la persoanele care apar în clipuri: sunt aceştia necunoscuţi sau actori, eventual prieteni ai celor care deţin canalul? Arya Mosallah a refuzat să răspundă la această întrebare atunci când i-a fost adresată de către jurnaliştii de la BBC Trending, dar a lăsat de înţeles că o parte dintre imagini ar putea fi trucate. ”Şi ce dacă o parte dintre clipuri ar fi false? E ăsta motiv pentru a mi se închide canalul?“, se întreba Mosallah. ”Dacă ar fi fost un scurtmetraj, ar fi fost oare judecat la fel?“

    Reporterii au apelat ulterior la un expert în limbajul corpului, Judi James, care a confirmat că majoritatea secvenţelor par a fi regizate. ”Există de obicei un moment de groază, dar în aceste clipuri oamenii încep aproape imediat să alerge după Arya. Una dintre victime îşi lasă şi geanta pe bancă, iar asta e destul de contra-intuitiv“, explică James.

    Pe măsură ce YouTube se umple de tineri care încearcă să îşi facă un nume într-un mediu dinamic, mereu în schimbare, unii au găsit metode extreme de a atrage atenţia şi, inevitabil, vizualizările. Farsele extreme sunt, prin urmare, o metodă de a ieşi din mulţime.

    ”E probabil cea mai sadică formă de comedie“, explică Judi James. ”Suntem bombardaţi zilnic cu tot mai multe clipuri grafice, care arată accidente auto, evenimente teribile sau chiar oameni care îşi pierd viaţa. Odată ce începi să urmăreşti constant astfel de lucruri, ideea de a urmări o formă sadică de comedie ţi se pare şi mai bună.“

    Un alt aspect extrem de important este acela că autorii farselor pot suferi chiar ei în urma acţiunilor lor. ”Regretul te poate ajunge din urmă. Fie nu ai niciun fel de empatie, acesta fiind un lucru extrem de rar, fie o să îţi tot aminteşti de oamenii pe care i-ai rănit“, notează James.

    Unul dintre cele mai sinistre exemple de farsă care se termină prost este cel din iunie 2017, când o femeie din Minnesota, Statele Unite şi-a împuşcat iubitul.

  • Cum a ajuns o ţară care era de 12 ori mai bogată decât China sa fie DISTRUSĂ complet. Oamenii muncesc o lună întreagă pentru 10 dolari şi bonus salarial plătit în ouă

    În contextul creşterii preţurilor în economia afectată de criză, a lipsei de hrană şi şi a riscului crescut de crimă la care sunt expuşi agenţii de securitate în statul Zulia, Venezuela,  o firmă de pază a găsit o metodă originală de a atrage noi angajaţi.  
     
    Conducerea firmei Atlas Security a decis ca, pe lângă pe un salariu de 10 milioane de bolivari, ceea ce înseamnă doar 10 dolari pe lună, să le ofere angajaţilor şi un bonus „motivational”, adică un cofrag de ouă. Pentru a primi bonusul  săptămânal de 36 de ouă, în valoare de aproximativ 2 dolari, personalul trebuie să ajungă la timp, să nu rateze schimburile şi să se îmbrace adecvat.

    „Mulţi nu respectau aceste reguli de bază, de aceea am făcut acest lucru”, a declarat Cindy Fuenmayor, manager resurse umane al agenţiei Atlas Security. „Am primit o mulţime de aplicaţii de când am publicat anunţul. Suntem inovativi. Este un stimulent bun”, adaugă Fuenmayor. Aproximativ 200 de posturi sunt disponibile la Atlas.

    Bonusurile care constau în alimente şi transport au devenit cruciale pentru lucrătorii venezueleni. Moneda s-a prăbuşit într-o asemenea măsură încât salariul minim este în prezent în jur de doar 1 dolar pe lună. Venezuela suferă, de asemenea, de hiperinflaţie şi are una dintre cele mai mari rate de crimă din lume. Preşedintele Nicolas Maduro pune aceste probleme pe seama unui “război economic” condus de opoziţie cu ajutor primit de la Washington. În schimb, criticii spun că guvernul său socialist a distrus economia prin incompetenţă şi corupţie.

    Venezuela s-a lovit de multe crize politice de-a lungul istoriei sale, însă indiferent de situaţie potenţialul economic al ţării nu a fost niciodată negat. Imediat după descoperirea petrolului la începutul secolului al XX-lea, naţiunea din America de Sud şi-a construit întreaga economie pe spatele aurului negru. Chiar şi astăzi Venezuela conduce în topul rezervelor de petrol, cu 300 de miliarde de barili.

    În 1950, când majoritatea ţărilor de pe glob se zbăteau să-şi revină după cel de-al doilea război mondial, Venezuela era extrem de bogată, având al patrulea PIB per capita din lume. Astfel, ţara era de două ori mai bogată decât Chile, de patru ori mai prosperă decât Japonia şi de 12 ori mai bogată decât China. Din păcate pentru Venezuela, această situaţie nu avea să continue foarte mult. În perioada 1950-1980, economia venezueleană a crescut constant, iar în 1982 era cea mai prosperă economie din America Latină. Autorităţile s-au folosit de resurse vaste de petrol pentru a plăti diferite programe sociale, în sănătate, educaţie, transport sau alimentaţie. La vremea aceea, muncitorii din Venezuela erau printre cel mai bine plătiţi din regiune.

    La mijlocul anilor ’80, preţul petrolului s-a prăbuşit şi a decimat economia venezueleană. Astăzi, Venezuela este una dintre cele mai sărace economii din regiune şi lucrurile se vor înrăutăţi dacă criza actuală va continua, potrivit Fondului Monetar Internaţional. FMI prognozează că până în 2022, PIB-ul per capita va fi de doar 12.210 dolari, ceea ce ar însemna o sărăcie mai mare decât chiar înainte de era Chavez. În ultimii patru ani, PIB-ul ţării a scăzut cu peste 35%, adică o scădere mai drastică decât au avut-o Statele Unite ale Americii în timpul Marii Crize Economice din 1929-1933.

    Venezuela se sprijină în continuare foarte mult pe petrol (95% din exporturile ţării este reprezentat de această resursă), ceea ce înseamnă că orice fluctuaţie a preţului petrolului face diferenţa dintre bogăţie şi sărăcie. După scăderea semnificativă a preţului petrolului în anii ’80, inflaţia a crescut ajungând în 1989 la 84,5%, iar în 1996 la 99,9%. În 1998, Hugo Chavez a fost ales preşedinte şi a promis că va reduce sărăcia, iar standardul de viaţă va creşte. Revenirea preţului petrolului a făcut ca acest lucru să se întâmple în anii 2000. Anul 2004 a fost unul critic pentru Chavez din cauza creşterii fulminante a preţului barilului de petrol.

    Economia a mers din ce în ce mai bine, iar preşedintele s-a ţinut de promisiune şi a cheltuit banii pentru a îmbunătăţi viaţa celor mai săraci; astfel procentul sărăciei s-a înjumătăţit până în 2010. Acest lucru a dus la creşterea deficitului ţării, context în care menţinerea programelor de bunăstare socială devenea imposibilă dacă preţul petrolului scădea. Lucru care s-a întâmplat de altfel când Maduro a preluat conducerea.

    Chavez a murit în 2013 şi Nicolas Maduro a preluat şefia statului. Din păcate pentru el, preţul petrolului s-a prăbuşit din nou şi era clar că Venezuela urma să aibă o bătălie intensă cu inflaţia, iar bancnota naţională urma să se devalorizeze foarte mult. Acum ţara duce o lipsă masivă de alimente, medicamente şi alte bunuri esenţiale, iar violenţa şi protestele cresc în Caracas.

    Recent, guvernul a modificat constituţia ţării pentru a câştiga şi mai multă putere, deşi 80% din populaţia ţării nu-l mai vrea la conducere. Nicolas Maduro refuză să-şi dea demisia în ciuda unor proteste masive care au acaparat întreaga ţară şi în urma cărora au murit peste 100 de oameni. Aşadar, în condiţiile unei crize economice şi politice profunde, regimul preşedintelui Nicolas Maduro a devenit tot mai dependent de Rusia pentru finanţare, oferind în schimb Moscovei active ale companiilor de stat, în special din industria petrolieră, se arată într-o analiză a Reuters.

    Compania petrolieră de stat Petroleos de Venezuela (PDVSA) este angrenată în negocieri cu firma rusă de stat Rosneft pentru cedarea unor participaţii în câteva din cele mai productive proiecte petroliere din Venezuela, potrivit unui oficial de rang înalt de la Caracas şi unor surse din industria energiei. În ultimii doi ani, regimul preşedintelui Maduro a devenit din ce în ce mai dependent de Moscova, după ce China şi-a redus expunerea în această ţară din cauza corupţiei şi criminalităţii. Multe companii multinaţionale şi-au redus sau închis operaţiunile locale din cauza gravei crize politice şi economice cu care se confruntă Venezuela.

  • Indicele ROBOR la 3 luni îşi continuă creşterea

    Indicele la şase luni, utilizat în calculul dobânzilor la creditele ipotecare, a rămas la valoarea de luni, 2,40%. La fel şi indicele ROBOR la nouă luni, care reprezintă rata dobânzii plătită la creditele în lei atrase de către băncile comerciale de la alte bănci comerciale pentru o perioadă de nouă luni, care a rămas la 2,40%.

    Indicele ROBOR la 12 luni a crescut la 2,50%, de la 2,49%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Bonusul salarial în ouă, metoda prin care o firmă de pază vrea să atragă forţă de muncă

    Conducerea firmei Atlas Security a decis ca, pe lângă pe un salariu de 10 milioane de bolivari, ceea ce înseamnă doar 10 dolari pe lună, să le ofere angajaţilor şi un bonus „motivational”, adică un cofrag de ouă. Pentru a primi bonusul  săptămânal de 36 de ouă, în valoare de aproximativ 2 dolari, personalul trebuie să ajungă la timp, să nu rateze schimburile şi să se îmbrace adecvat.

    „Mulţi nu respectau aceste reguli de bază, de aceea am făcut acest lucru”, a declarat Cindy Fuenmayor, manager resurse umane al agenţiei Atlas Security. „Am primit o mulţime de aplicaţii de când am publicat anunţul. Suntem inovativi. Este un stimulent bun”, adaugă Fuenmayor. Aproximativ 200 de posturi sunt disponibile la Atlas.

    Bonusurile care constau în alimente şi transport au devenit cruciale pentru lucrătorii venezueleni. Moneda s-a prăbuşit într-o asemenea măsură încât salariul minim este în prezent în jur de doar 1 dolar pe lună. Venezuela suferă, de asemenea, de hiperinflaţie şi are una dintre cele mai mari rate de crimă din lume. Preşedintele Nicolas Maduro pune aceste probleme pe seama unui “război economic” condus de opoziţie cu ajutor primit de la Washington. În schimb, criticii spun că guvernul său socialist a distrus economia prin incompetenţă şi corupţie.

  • Bonusul salarial în ouă, metoda prin care o firmă de pază vrea să atragă forţă de muncă

    Conducerea firmei Atlas Security a decis ca, pe lângă pe un salariu de 10 milioane de bolivari, ceea ce înseamnă doar 10 dolari pe lună, să le ofere angajaţilor şi un bonus „motivational”, adică un cofrag de ouă. Pentru a primi bonusul  săptămânal de 36 de ouă, în valoare de aproximativ 2 dolari, personalul trebuie să ajungă la timp, să nu rateze schimburile şi să se îmbrace adecvat.

    „Mulţi nu respectau aceste reguli de bază, de aceea am făcut acest lucru”, a declarat Cindy Fuenmayor, manager resurse umane al agenţiei Atlas Security. „Am primit o mulţime de aplicaţii de când am publicat anunţul. Suntem inovativi. Este un stimulent bun”, adaugă Fuenmayor. Aproximativ 200 de posturi sunt disponibile la Atlas.

    Bonusurile care constau în alimente şi transport au devenit cruciale pentru lucrătorii venezueleni. Moneda s-a prăbuşit într-o asemenea măsură încât salariul minim este în prezent în jur de doar 1 dolar pe lună. Venezuela suferă, de asemenea, de hiperinflaţie şi are una dintre cele mai mari rate de crimă din lume. Preşedintele Nicolas Maduro pune aceste probleme pe seama unui “război economic” condus de opoziţie cu ajutor primit de la Washington. În schimb, criticii spun că guvernul său socialist a distrus economia prin incompetenţă şi corupţie.

  • Filmul “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, marele câştigător la gala BAFTA 2018

    Filmul “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, de Martin McDonagh, este o dramă acidă despre o mamă care închiriază trei panouri publicitare pentru a atrage atenţia publicului asupra lentorii cu care se desfăşoară ancheta privind asasinarea fiicei sale. Lungmetrajul, care fusese nominalizat la nouă premii BAFTA, a mai primit trofee pentru cel mai bun scenariu original, cel mai bun rol principal feminin – Frances McDormand – şi cel mai bun rol secundar masculin – Sam Rockwell.

    “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” a primit anul acesta şi Globul de Aur pentru cel mai bun film-dramă şi este considerat favorit la premiile Oscar, care vor fi decernate pe 4 martie. De asemenea, filmul a fost marele câştigător la gala premiilor decernate de Sindicatul actorilor americani (Screen Actors Guild/ SAG), unde a obţinut trofeul pentru cea mai bună distribuţie.

    Marele favorit al galei, cu 12 nominalizări, filmul “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, a primit premiile BAFTA pentru cea mai bună regie, cea mai bună regie artistică şi cea mai bună muzică originală.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A transformat obiecte pierdute în opere de artă

    Intitulată Lost in the Found (Pierdut printre obiecte găsite), expoziţia prezintă sculpturi confecţionate din tot felul de lucruri pe care artista le-a găsit pe străzile oraşului şi le-a cules pentru că îi evocau diverse amintiri şi deveneau astfel pline de viaţă în imaginaţia ei, aceasta amuzându-se să le combine pentru a atrage atenţia asupra semnificaţiilor afective pe care oamenii le acordă lucrurilor.

    Printre piesele componente ale lucrărilor sale se numără maşinuţe de jucărie, piepteni, o banană de plastic, o geacă, un receptor de telefon şi multe altele, toate alese să fie cât mai viu colorate.

  • OZN-ul din peisaj

    Peisajul s-ar putea însă să nu mai rămână multă vreme la fel, dacă un artist norvegian contemporan, Bjiarne Melgaard, va reuşi să-şi ducă la îndeplinire planul de a-şi construi pe un mic deal din apropiere o locuinţă în care să rămână până la moarte, scrie New York Times.

    Acesta, împreună cu o firmă de arhitectură, Snohetta, a proiectat o casă care seamănă a OZN cocoţat pe nişte piloni în formă de animale, prezentat drept o îmbinare unică de artă şi arhitectură care nu afectează în niciun fel peisajul pe care Munch l-a reprodus în picturile sale, mai ales că, şi pe vremea când acesta trăia, în locul propus pentru noua casă exista deja o clădire.

    Criticii proiectului, printre care artiştii din colonie, alţi artişti ori jurnalişti, susţin însă că noua clădire ar afecta iremediabil ce a mai rămas din peisajul care l-a inspirat pe celebrul pictor, autorităţile urmând a decide dacă vor permite construcţia sau nu.