BusinessMagazin

Tag: venit

  • Cercetătorii vor acelaşi tratament fiscal ca IT-iştii, 0% impozit pe venit, dar angajatorii se tem de fisc

    Firme cu afaceri de miliarde de euro aşteaptă clarificări de la Ministerul Fi­nanţelor şi de la Ministerul Cer­ce­tării privind modificarea legis­laţiei fiscale de încurajare a acti­vi­tăţii de cercetare-dezvoltare: deducerea supli­mentară de 50% la calculul profitului im­po­zabil,  scutirea de impozit pe profit pentru 10 ani pentru companiile care desfăşoară exclusiv ac­tivitate de cercetare-dezvoltare şi scutirea de im­pozit pentru venitul salarial obţinut de anga­ja­ţii implicaţi în activităţi de cercetare-dez­voltare şi inovare.

    Oficialii din ministere admit că există pro­bleme în accesarea acestor facilităţi şi că în­cear­că să dea norme de aplicare a legii cât mai clare, doar că încă mai există niste constrângeri din cauza legislaţiei impuse de UE în privinţa ajutoarelor de stat.

    „La măsura privind scutirea impozitului pe profit, lucrurile au devenit complicate în mo­mentul în care a trebuit să definim ce înseamnă exact cercetare, dezvoltare şi inovare, ce acti­vităţi intră aici şi, mai nou, există constrângeri ale UE legate de ajutorul de stat. Astfel, am în­târ­ziat puţin cu realizarea normelor din cauza acestei prevederi legislative, însă sperăm ca până la finalul trimestrului trei al anului să avem această schemă de ajutor de stat, să avem un cadru legislativ cât mai bine definit, ca să nu existe probleme atunci când vin inspectorii fis­cali în control şi să se reconsidere, de exemplu, unele activitităţi”, a spus Ionuţ Mişa, secretar de stat în Ministerul Finanţelor Publice.

    Cititi continuarea pe www.zf.ro

  • O idee de afacere surprinzător de simplă.Doi adolescenţi de 14 ani din SUA au găsit o soluţie ingenioasă la o problemă foarte stresantă pentru toate mamele

    Doi adolescenţi de 14 ani din SUA au găsit o soluţie ingenioasă la o problemă foarte stresantă pentru toate mamele, scrie Daily Mail

    Sam Nassif şi Oliver Greenwald din Denver au născocit un fel de farfurie de napolitană care se pune în jurul conului astfel încât îngheţata când se topeşte nu se va mai scurge pe mână sau pe haine. Potrivit cotidianului britanic, celor doi le-a venit ideea pentru această invenţie când aveau 10 ani. “Într-o zi am trecut pe lângă un magazin ce vindea îngheţată şi am văzut doi copii cu îngeţată curgându-le pe mâini şi pe haine, iar mama lor stătea lângă ei cu şerveţelul în mână. Ne-am gândit că ar trebui să facem ceva în privinţa asta”, au declarat cei doi.

    Au vorbit cu un producător pentru realizarea unui model 3D al lui Drip Drop şi potrivit lor au testat peste 100 de ingredinte până au găsit combinaţia câştigătoare.

    Au ieşit pe locul doi la un concurst de inveţii în 2011, iar anul trecut au impresionat juriul de la emisiunea de pitching de idei de afaceri, Shark Tank. Mai mult, cei doi au obţinut o finanţare de la Barbara Corcoran în valoare de 50,000 de dolari pentru 33% din afacere. 

  • DESCOPERIRE fără precedent în România. Bogăţia uriaşă care zace în subsolul hotelului INTERCONTINENTAL.

    Jurnaliştii britanici de la Daily Mail au venit până în România, pentru un reportaj inedit. Deşi ne-am obişnuit să observe numai lucruri rele, de data asta au constatat existenţa unui lucru extrem de rar, la care nimeni nu s-ar fi gândit. Descoprierea e cu atât mai mare cu cât a fost făcută în subsolul uneia dintre clădirile ecuson ale Bucureştiului. Jurnaliştii au coborât în subsolul hotelului Intercontinental şi au rămas cu gura căscată când au văzut ce se află acolo.

     

    IATĂ AICI DESCOPERIREA URIAŞĂ DIN SUBSOLUL HOTELULUI INTERCONTINENTAL

  • Şi-a transformat pasiunea pentru gătit într-o afacere de succes. Aproape 200.000 de oameni o urmăresc cum găteşte in fiecare zi

    Geanina Staicu-Avram este proprietara blogului culinar JamilaCuisine, un canal cu aproape 200.000 de abonaţi şi 60 de milioane de vizualizări. Ea povesteşte cum a făcut tranziţia de la un blog obişnuit, pe care publica poze cu reţete, la unul dintre cele mai mari canale româneşti de YouTube. „Ideea vlogului a venit de la soţul meu. Tocmai mă întorsesem dintr-o vacanţă în Maroc, soţul meu fiind marocan, şi eram de-a dreptul fascinată de bucătăria şi de aromele marocane. Voiam să le arăt şi românilor cum se pregăteşte mâncarea marocană şi cât e de gustoasă. Soţul meu m-a convins să facem aceste reţete marocane în format video şi de aici a pornit totul.“

    Pe măsură ce canalul a câştigat în popularitate, cei doi au ales să investească în calitatea clipurilor postate. „Câte puţin în aparatură performantă, în lumini, în sisteme audio. Cumpărăm mereu lucruri noi, de la veselă şi alte articole pentru bucătărie, până la softuri necesare montajului audio şi video.“ Nu a plecat cu ideea de a monetiza canalul, din simplul motiv că acest lucru era foarte complicat în 2012. În momentul de faţă, spune că nu câştigă mult, dar nici puţin: „În cazul meu, vlogging înseamnă tutoriale video. Câştigăm suficient cât să ne putem întreţine şi să avem un trai decent. Din păcate, banii vin greu din YouTube. În România creatorii de conţinut de pe platformă sunt plătiţi prost, chiar foarte prost şi durează chiar şi 2-3 ani până să începi să ai într-adevăr câştiguri. Ştiu vloggeri care şi după 3 ani de YouTube obţin sume simbolice care pot reprezenta bani de buzunar, nu un câştig cu care să se poată întreţine.“

    Sursa principală de venit o reprezintă, şi în acest caz, colaborarea cu diferite branduri. Îşi doreşte, în viitorul apropiat, să lanseze o carte de bucate. S-a gândit şi la abordarea pieţelor din străinătate, apelând la o variantă mai simplă: subtitrarea retetelor în limba engleză. „Nu vreau să fac reţete special pentru altă piaţă, dar vreau ca oricine găseşte clipurile mele pe YouTube să le poată şi înţelege, aşa că am recurs la subtitrări. Cereri am tot avut şi încă mai avem.“

    Crede că vloggerii din ziua de azi trebuie să aibă în minte două lucruri atunci când pornesc un astfel de business: „Le-aş spune în primul rând să se gândească la ceva original. La ceva ce n-a mai făcut nimeni până acum, cel puţin pe piaţa din România. Originalitatea este un lucru foarte important din punctul meu de vedere. Dacă vei încerca să-l copiezi pe alt vlogger de succes, automat vei fi comparat cu el, iar partea proastă e că nu vei putea niciodată să-l depăşeşti. Dacă vei veni cu o idee nouă, oamenii vor fi curioşi să te urmărească pentru simplul fapt că tu eşti singurul cu ideea respectivă. În al doilea rând, i-aş sfătui să fie consecvenţi, să posteze des, să ţină legătura cu cei care-i urmăresc, să se folosească de reţelele sociale. Şi, nu în ultimul rând, să facă totul cu plăcere, cu dăruire. Atunci când faci ceva cu plăcere şi din plăcere, este imposibil ca acel lucru să nu iasă foarte bine.“

    Chiar dacă succesul pe YouTube este greu de atins, iar obţinerea unor venituri din asta e chiar mai dificilă, există totuşi şi semne bune. Creşterea interesului pentru conţinut video este evidentă, după cum explică Liviu Dumitru, manager al agenţiei digitale Wizart Studios. Estimările arată că anul viitor 68% din traficul de pe internet va fi alocat conţinutului video (potrivit unui studiu al Cisco). YouTube primeşte un miliard de vizitatori unici pe lună, mai mult decât orice alt canal cu excepţia Facebook, şi asta pentru că materialele video sunt uşor de distribuit şi pentru că prezintă o experienţă senzorială completă.

    „Poveştile de succes ale videoclipurilor care au devenit virale sunt cea mai bună dovadă că un anume tip de conţinut video poate avea un impact mult mai serios. Sunt materiale care exprimă într-un mod ideal povestea unui brand sau care spun poveşti cu care poţi empatiza mai repede, care fac oamenii să se identifice şi să ia parte la acea poveste într-un mod natural“, spune Liviu Dumitru. Iar pentru că acest tip de conţinut începe să domine internetul, a apărut şi un nou concept, acela de branded videos. Toate materialele de tip video care sunt asociate unui brand şi vizează obiective de marketing se încadrează sub această pălărie.

    „Pentru a se alinia la acest trend, brandurile pot recurge la diverse trucuri cum ar fi reorganizarea conţinutului vechi într-un nou conţinut de tip video sau gândirea unei poveşti video care să arate faţa umană şi care ţine de domestic şi de cotidian.“ De aici, antreprenorii de pe YouTube se pot gândi la cum pot deveni concurenţi tot mai serioşi pentru publicitatea tradiţională, speculând în avantajul relaţia strânsă pe care au dezvoltat-o cu utilizatorii.

  • Acestea sunt cele mai mari organizaţii mafiote din lume. Câştigă miliarde de dolari în fiecare an

    Solntsevskaya Bratva – venituri de 8,5 miliarde dolari

    Structura mafiei ruseşti este una puternic descentralizată, fiind compusă din 10 grupuri cvasi-autonome care operează independent unul de celălalt. Estimările arată că Solntsevskaya Bratva are în jur de 9.000 de membri, iar principala sursă de venit este traficul cu heroin. Potrivit mai multor studii, populaţia Rusiei reprezintă 0,5% din populaţia lumii, dar consumă 12% din heroină existentă la nivel global.

    Yamaguchi Gumi – venituri de 6,6 miliarde dolari

    Aceasta este cea mai extinsă grupare infracţională din lume, fiind parte a Yakuza, mafia japoneză. Principala sursă de venit este tot traficul de droguri, dar banii provin şi din jocuri de noroc sau şantaj. Spre deosebire de mafia rusească, Yakuza este centralizată, liderii fiind de multe ori uniţi prin legături de familia. Ierarhia este una extrem de elaborată, iar membri trec prin mai multe teste înainte de a fi acceptaţi.

    Camorra – venituri de 4,9 miliarde dolari

    Camorra este cea mai puternică organizaţie criminală din Italia, generând anual miliarde de dolari din exploatare sexuală, trafic de arme, trafic de droguri, contrafaceri sau jocuri de noroc. Istoria Camorrei începe în secolul al 19-lea, la Napoli, ca o bandă de deţinuţi.

    ‘Ndrangheta – venituri de 4,5 miliarde dolari

    Având centrul operaţional în regiunea Calabria, ‘Ndrangheta este a doua cea mai mare grupare mafiotă din Italia. Implicată în acelaşi gen de activităţi ca şi Camorra, această organizaţie a devenit cunoscută prin reţelele dezvoltate împreună cu producătorii de droguri din America de Sud.

    Cartelul Sinaloa – venituri de 3 miliarde dolari

    Sinaloa este cel mai mare cartel mexican de droguri şi una dintre grupările care a terorizat populaţia mexicană. Principala sursă de venit este intermedierea tranzacţiilor dintre producătorii sud-americani de droguri şi cumpărătorii din America de Nord.

  • GFK – Românii cumpără mai scump şi mai puţin

    În primul trimestru al anului, piaţa bunurilor de larg consum a crescut cu 1,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Ritmul de creştere pare să încetinească, odată cu ultimul trimestru din 2016. Inflaţia se instalează (+1,5% pentru produsele alimentare), în timp ce populaţia continuă să prefere produsele mai scumpe (uptrade). Volumele însă au scăzut, pentru prima oară din 2015, cu 2,5%.

    Dintre categoriile mari de bunuri de larg consum, produsele alimentare proaspete rămân constante în valoare. La fel, şi produsele de îngrijire personală. Cele care înregistrează creşteri sunt produsele alimentare ambalate (+3%), urmate de băuturi cu 2%. Campioane sunt produsele pentru îngrijirea locuinţei, care au crescut cu 7% în valoare, semn că românii acordă mai mare atenţie confortului de acasă.

     

    Specialităţile de brânză, deserturile din lapte, batoanele de cereale, fructele uscate, cidrul, produsele de patiserie şi pizza congelate au continuat să se dezvolte şi să câştige tot mai multe gospodării din România. Categoriile de „răsfăţ”, cum ar fi îngheţata, biscuiţii dulci şi săraţi, gustările şi pralinele, au crescut şi ele, în principal prin intensificarea consumului. 

    În acelaşi timp, alimentele de bază, precum făina, zahărul, orezul, uleiul pentru gătit sau margarina au continuat tendinţa de scădere.

     În primul trimestru al anului 2017, comerţul modern a atins o cotă de piaţă de 62%, câştigând aproximativ 2 puncte procentuale în detrimentul comerţului tradiţional. Discounterii, supermarketurile şi magazinele moderne de proximitate au cea mai mare creştere a cotei de piaţă în valoare, primele două câştigând prin coşuri mai mari, în timp ce magazinele moderne de proximitate recrutează mai mulţi cumpărători. Hypermarket-urile sunt afectate de scăderea traficului şi au pierdut aproape un punct în valoare.

    Mărcile private au atins aproape aceeaşi cotă de piaţă ca în trimestrul întâi al anului anterior (~15%). Vânzările la promoţie au scăzut cu 0,7 puncte procentuale în primul trimestru din 2017 faţă de aceiaşi perioadă a anului trecut.

  • Cronică – Alien: Covenant, un film pe care l-am mai văzut de cinci ori

    Primul lucru pe care îl aflăm e că acţiunea se desfăşoară la zece ani distanţă de întâmplările din Prometheus. Nava spaţială Covenant transportă 2.000 de colonişti şi câţiva membri ai echipajului către o nouă planetă. Urmează o defecţiune neaşteptată, reparaţiile de rigoare şi un semnal SOS venit de pe o planetă – cum altfel? – necunoscută.

    Toate filmele din seria Alien urmează acelaşi tipar: undeva în spaţiu, echipajul unei nave se trezeşte din starea de criogenare şi găseşte o creatură pe altă navă. Următorul pas este că mai mulţi membri aduc creatura înapoi pe prima navă – nu că ar avea vreun motiv să o facă –, iar apoi creatura omoară toţi oamenii care îi ies în cale. Pardon, am uitat de cei doi-trei astronauţi care trebuie să ducă creatura până la episodul următor. Sigur, e păcat să nu îl menţionăm şi pe căpitan: există întotdeauna unul care ţine morţiş să ducă nava în cele mai periculoase locuri din univers.

    Filmul încearcă să intre şi într-o zonă filosofică: androizii creaţi de oameni încep să-şi pună întrebări referitoare la propria existenţă. Este normal ca ei să fie servitorii zeilor sau sunt ei, de fapt, fiinţele superioare? Nu spun că n-ar fi o temă interesantă într-un film, dar nu în filmul ăsta. Nu într-un film în care jumătate din personaje mor atunci când extratereştrii le ies din burtă.

    Te-ai fi aşteptat de la Ridley Scott, de altfel un regizor de mare calitate, să schimbe direcţia poveştii după cinci filme aproape la fel. Nu e cazul aici, poate la partea a şaptea.

    Ca să fiu cinstit, trebuie să spun că efectele speciale şi cinematografia sunt destul de bune. Din punct de vedere tehnic, Alien: Covenant nu e un film slab. Problemele apar abia atunci când încerci să urmăreşti firul logic. Cu toate că doar primele trei părţi ar merita urmărite, e important de spus că toate cele cinci filme ale francizei au avut rezultate bune la box-office. Primul Alien, spre exemplu, a generat încasări de peste 200 de milioane de dolari la un buget de doar 11 milioane; vorbim de anul 1979, nu uitaţi. Prometheus, apărut în 2012, a adus 403 milioane de dolari contra unui buget de producţie de 125 de milioane de dolari. Până în prezent, franciza a ”vândut bilete“ de 1,11 miliarde de dolari.

    Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu franciza Alien, această nouă peliculă ar putea fi una interesantă. Pentru noi, cei care am văzut (de prea multe ori) filmele din anii ‘80, Covenant e doar o combinaţie de sequel şi prequel care nu satisface la niciun capitol.

    În concluzie, mă voi rezuma la a spune că Alien: Covenant e prima mare dezamăgire a acestui an.

    Nota: 6/10

     

  • Cum acest tânăr a făcut o afacere de aproape 200 de milioane de dolari vânzând ceasuri ieftine

    Ca mulţi dintre prietenii săi, Tysander a călătorit în Australia după ce a terminat liceul. Acolo Tysander a întâlnit un englez pe nume Daniel Wellington, care purta un ceas Rolex şi care l-a impresionant cu alura lui de James Bond. Astfel i-a venit ideea de milioane de dolari, dar şi un nume pentru brandul de ceasuri: Daniel Wellington.

    „Mi-am dat seama că exista o piaţă pentru astfel de ceasuri, ceva mai pretenţioase”, a declarat el. Dar succesul nu a venit peste noapte. S-a întors în Suedia unde a lucrat în mai multe locuri, de unde a fost concediat apoi s-a înscris la cursuri de business. A început două companii: prin care vindea online cravate şi ceasuri de plastic. Cu banii obţinuţi, 24.000 de dolari, a început cea de-a treia companie, care avea să-i schimbe viaţa.

    „Am făcut un mic magazin online şi am creat chiar eu logo-ul în Photoshop apoi am trimis design-ul la o fabrică din China”, a spus Tysander.

    Ceasul a fost un succes, nu doar datorită design-ului frumos, ci şi faptului că a s-a folosit de social media pentru promovare.  Acesta a apelat la mai multe personalităţi online pentru a-i promova produsul. Acum este la ordinea zilei acest lucru, dar la vremea respectivă nu era ceva foarte întâlnit. Acum compania are peste 2.2 milioane de urmăritori pe Instagram, iar în 2014 s-au vândut peste 1 milion de unităţi, ceea ce înseamnă 70 milioane de dolari. În 2015 veniturile companiei au crescut la 170 milioane de dolari şi Tysander, singurul proprietar al companiei, a făcut un profit de 66 milioane de dolari.

    Tysander refuză să dea bani pentru reclamă şi preferă să doneze ceasurile vedetelor care sunt dispuse să-i promoveze ceasul.

    „Nu-mi imaginam în 2013 că Daniel Wellington va creşte atât de mult. Sunt foarte norocos”, a mai spus tânărul care a cumpărat recent un apartament în centrul oraşului Stockholm în valoare de 12.8 milioane de dolari.

    La început a recrutat foşti colegi de facultate, iar în prezent are o echipă de peste 100 de oameni în cinci sedii în Los Angeles, New York, Stockholm, Hong Kong şi Shenzen. Pentru a păstra preţurile mici, compania produce în China. Distribuţia a fost făcută mai întâi online, în Suedia, apoi a venit în New York prin parteneri, iar acum ceasurile lui sunt în magazine mari din State, precum Bloomingdale sau Nordstrom. În prezent, are peste 5800 de parteneri în întreaga lume.

    „O parte din mine îşi doreşte să-l contacteze pe Daniel Wellington şi să-i explic ce s-a întâmplat, dar poate mai bine este să-l las în pace. Dacă ar apărea într-o zi la birou, probabil că m-aş ascunde sub masă”, a declarat Tysander.

    Compania a crescut cu 4,695% în topul Inc. 5000 Europe, care analizează creşterile companiilor antreprenoriale din Europa, înregistrând astfel cea mai mare creştere.

  • Cum acest tânăr a făcut o afacere de aproape 200 de milioane de dolari vânzând ceasuri ieftine

    Ca mulţi dintre prietenii săi, Tysander a călătorit în Australia după ce a terminat liceul. Acolo Tysander a întâlnit un englez pe nume Daniel Wellington, care purta un ceas Rolex şi care l-a impresionant cu alura lui de James Bond. Astfel i-a venit ideea de milioane de dolari, dar şi un nume pentru brandul de ceasuri: Daniel Wellington.

    „Mi-am dat seama că exista o piaţă pentru astfel de ceasuri, ceva mai pretenţioase”, a declarat el. Dar succesul nu a venit peste noapte. S-a întors în Suedia unde a lucrat în mai multe locuri, de unde a fost concediat apoi s-a înscris la cursuri de business. A început două companii: prin care vindea online cravate şi ceasuri de plastic. Cu banii obţinuţi, 24.000 de dolari, a început cea de-a treia companie, care avea să-i schimbe viaţa.

    „Am făcut un mic magazin online şi am creat chiar eu logo-ul în Photoshop apoi am trimis design-ul la o fabrică din China”, a spus Tysander.

    Ceasul a fost un succes, nu doar datorită design-ului frumos, ci şi faptului că a s-a folosit de social media pentru promovare.  Acesta a apelat la mai multe personalităţi online pentru a-i promova produsul. Acum este la ordinea zilei acest lucru, dar la vremea respectivă nu era ceva foarte întâlnit. Acum compania are peste 2.2 milioane de urmăritori pe Instagram, iar în 2014 s-au vândut peste 1 milion de unităţi, ceea ce înseamnă 70 milioane de dolari. În 2015 veniturile companiei au crescut la 170 milioane de dolari şi Tysander, singurul proprietar al companiei, a făcut un profit de 66 milioane de dolari.

    Tysander refuză să dea bani pentru reclamă şi preferă să doneze ceasurile vedetelor care sunt dispuse să-i promoveze ceasul.

    „Nu-mi imaginam în 2013 că Daniel Wellington va creşte atât de mult. Sunt foarte norocos”, a mai spus tânărul care a cumpărat recent un apartament în centrul oraşului Stockholm în valoare de 12.8 milioane de dolari.

    La început a recrutat foşti colegi de facultate, iar în prezent are o echipă de peste 100 de oameni în cinci sedii în Los Angeles, New York, Stockholm, Hong Kong şi Shenzen. Pentru a păstra preţurile mici, compania produce în China. Distribuţia a fost făcută mai întâi online, în Suedia, apoi a venit în New York prin parteneri, iar acum ceasurile lui sunt în magazine mari din State, precum Bloomingdale sau Nordstrom. În prezent, are peste 5800 de parteneri în întreaga lume.

    „O parte din mine îşi doreşte să-l contacteze pe Daniel Wellington şi să-i explic ce s-a întâmplat, dar poate mai bine este să-l las în pace. Dacă ar apărea într-o zi la birou, probabil că m-aş ascunde sub masă”, a declarat Tysander.

    Compania a crescut cu 4,695% în topul Inc. 5000 Europe, care analizează creşterile companiilor antreprenoriale din Europa, înregistrând astfel cea mai mare creştere.

  • Modificări la ANAF. Ce formulare se schimbă şi ce trebuie ştiut

    În cazul formularului 208 „Declaraţie informativă privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal”, se propun următoarele:

    – eliminarea informaţiei referitoare la perioada de deţinere a proprietăţii imobiliare întrucât, cota de impozitare aplicabilă nu mai este determinată de acest indicator;

    – introducerea informaţiei referitoare la venitul impozabil, la nivelul tranzacţiei şi pe beneficiari de venit;

    – completarea informaţiei privind actul notarial translativ al dreptului de proprietate, pentru toate tranzacţiile cuprinse în formular;

    – introducerea informaţiei privind cota deţinută de beneficiarii de venit, din proprietatea imobiliară transferată.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro