BusinessMagazin

Tag: uniunea europeana

  • Furtuna perfectă pentru Vladimir Putin: SUA şi UE rămân fără arme pentru Ucraina în mijlocul contraofensivei şi tocmai când 300.000 de noi soldaţi ruşi se pregătesc să ia cu asalt frontul

    Industria americană de armament produce pe timp de pace 30.000 de proiectile pe an, destinate obuzierelor sale. Soldaţii ucraineni consumă această cantitate în doar două săptămâni, iar fără dezvoltarea unor noi capacităţi de producţie, SUA şi UE nu vor mai putea aproviziona Ucraina, scrie CNBC.

    „Este o problemă foarte gravă. În lipsa unei noi şarje, care necesită timp pentru a fi produsă, nu vom putea să-i sprijinim pe ucraineni”, a declarat Dave Des Roche, cercetător militar la Universitatea Naţională de Apărare din SUA.

    Europa rămâne de asemenea fără arme şi gloanţe, Ucraina confruntâdu-se cu un risc real de a pierde sprijinul militar al Occidentului.

    „Stocurile militare ale majorităţii statelor membre NATO nu au fost epuizate complet, însă au fost golite într-o proporţie foarte mare pe fondul ajutorului dat Ucrainei”, a mai spus Des Roche.

    Jens Stoltenberg, secretarul general NATO, a luat act de această problemă şi a chemat la masa discuţiilor directorii marilor companii producătoare de armament pentru a găsi o soluţie la refacerea rezervelor militare.

    Analiştii militari mai indică o problemă majoră: Occidentul a produs arme în cantităţi destul de mici pe timp de pace, iar guvernele au optat pentru a reduce producţia la nivel larg, considerată foarte costisitoare. Occidentul ales să producă arme doar în funcţie de necesităţi, motiv pentru care stocurile care se epuizează necesită forţă de muncă calificată pentru a fi refăcute – ceea ce lipseşte cu desăvârşire în prezent, atât în Europa cât şi în SUA.

    „Lucrăm acum cu industria pentru a creşte producţia de arme şi munţii. Membrii NATO trebuie să ofere un imbold producătorilor în acest sens”, a declarat Jens Stoltenberg.

    SUA a reprezentat cel mai important furnizor de sprijin militar al Ucrainei de la începutul războiului. Statele Unite au livrat arme în valoare de 15,2 miliarde de dolari, iar mare parte din aceste livrări au înclinat balanţa războiului în favoarea Ucrainei.

    Totuşi, cu livrări atât de mari, SUA riscă să rămâna fără obuziere şi să fie nevoită să utilizeze din rezervele dedicate propriei armate. Cu toate acestea, specialiştii consideră că Pentagonul va refuza din start acest scenariu, mai ales pentru a nu afecta stocurile destinate operaţiunilor militare ale americanilor.

    În cazul în care criza armelor devine o realitate solidă, Ucraina mai are câteva opţiuni, cum ar fi Coreea de Sud, care deţine un sector de armament formidabil şi care a încheiat o vânzare către Polonia în valoare de 5,7 miliarde de dolari, în schimbul cărora polonezii au primit tancuri şi obuziere.

    „Putem să continuăm aprovizionarea, dar există şi un punct critic în care ucraineni vor trebui să fie precauţi în ceea ce priveşte utilizarea şi prioritizarea armelor şi munţiilor, pentru că nu există aprovizionare infinită”, a declarat Jack Watling, expert în război terestru la Institul Regal din Marea Britanie.

  • Furtuna perfectă pentru Vladimir Putin: SUA şi UE rămân fără arme pentru Ucraina în mijlocul contraofensivei şi tocmai când 300.000 de noi soldaţi ruşi se pregătesc să ia cu asalt frontul

    Industria americană de armament produce pe timp de pace 30.000 de proiectile pe an, destinate obuzierelor sale. Soldaţii ucraineni consumă această cantitate în doar două săptămâni, iar fără dezvoltarea unor noi capacităţi de producţie, SUA şi UE nu vor mai putea aproviziona Ucraina, scrie CNBC.

    „Este o problemă foarte gravă. În lipsa unei noi şarje, care necesită timp pentru a fi produsă, nu vom putea să-i sprijinim pe ucraineni”, a declarat Dave Des Roche, cercetător militar la Universitatea Naţională de Apărare din SUA.

    Europa rămâne de asemenea fără arme şi gloanţe, Ucraina confruntâdu-se cu un risc real de a pierde sprijinul militar al Occidentului.

    „Stocurile militare ale majorităţii statelor membre NATO nu au fost epuizate complet, însă au fost golite într-o proporţie foarte mare pe fondul ajutorului dat Ucrainei”, a mai spus Des Roche.

    Jens Stoltenberg, secretarul general NATO, a luat act de această problemă şi a chemat la masa discuţiilor directorii marilor companii producătoare de armament pentru a găsi o soluţie la refacerea rezervelor militare.

    Analiştii militari mai indică o problemă majoră: Occidentul a produs arme în cantităţi destul de mici pe timp de pace, iar guvernele au optat pentru a reduce producţia la nivel larg, considerată foarte costisitoare. Occidentul ales să producă arme doar în funcţie de necesităţi, motiv pentru care stocurile care se epuizează necesită forţă de muncă calificată pentru a fi refăcute – ceea ce lipseşte cu desăvârşire în prezent, atât în Europa cât şi în SUA.

    „Lucrăm acum cu industria pentru a creşte producţia de arme şi munţii. Membrii NATO trebuie să ofere un imbold producătorilor în acest sens”, a declarat Jens Stoltenberg.

    SUA a reprezentat cel mai important furnizor de sprijin militar al Ucrainei de la începutul războiului. Statele Unite au livrat arme în valoare de 15,2 miliarde de dolari, iar mare parte din aceste livrări au înclinat balanţa războiului în favoarea Ucrainei.

    Totuşi, cu livrări atât de mari, SUA riscă să rămâna fără obuziere şi să fie nevoită să utilizeze din rezervele dedicate propriei armate. Cu toate acestea, specialiştii consideră că Pentagonul va refuza din start acest scenariu, mai ales pentru a nu afecta stocurile destinate operaţiunilor militare ale americanilor.

    În cazul în care criza armelor devine o realitate solidă, Ucraina mai are câteva opţiuni, cum ar fi Coreea de Sud, care deţine un sector de armament formidabil şi care a încheiat o vânzare către Polonia în valoare de 5,7 miliarde de dolari, în schimbul cărora polonezii au primit tancuri şi obuziere.

    „Putem să continuăm aprovizionarea, dar există şi un punct critic în care ucraineni vor trebui să fie precauţi în ceea ce priveşte utilizarea şi prioritizarea armelor şi munţiilor, pentru că nu există aprovizionare infinită”, a declarat Jack Watling, expert în război terestru la Institul Regal din Marea Britanie.

  • Criza Energiei din Europa va durea la fel de tare ca prăbuşirea economică din 2009, dacă UE greşeşte şi nu găseşte o soluţie rapid. Preţurile gazelor cresc din nou, deşi Europa spune că e pregătită pentru o iarnă fără gaz rusesc

    Daunele economice cauzate de oprirea fluxurilor de gaze ruseşti se adună rapid în Europa şi riscă să eclipseze în cele din urmă impactul crizei financiare globale din 2009, scrie Bloomberg.

    Bazându-se pe un model al pieţei şi economiei energetice europene, Bloomberg Economics proiectează o contracţie de 1% a produsului intern brut, scăderea începând cu al patrulea trimestru. Dacă lunile următoare vor găzdui o iarnă aspră, iar cei 27 de membri ai Uniunii Europene nu reuşesc să împartă eficient rezervele limitate de combustibil, contracţia ar putea ajunge până la 5%.

    Criza este aproape la fel de severă ca recesiunea din 2009. Şi chiar dacă această soartă încă poate fi evitată, economia zonei euro este încă pe cale să-şi petreacă anul 2023 suferind a treia cea mai mare contracţie de la al Doilea Război Mondial, Germania fiind printre cele mai afectate state de pe continent.

    „Europa se îndreaptă foarte clar către o recesiune destul de profundă”, a declarat Maurice Obstfeld, un fost economist-şef la FMI, care este acum membru senior la Institutul Peterson pentru Economie Internaţională din Washington.

    Perspectivele sumbre împing guvernele, la şapte luni de la izbucnirea războiului în Ucraina, să pompeze miliarde de euro în gospodăriile afectate, în acelaşi timp în care sunt nevoite să intervină financiar pentru a salva companiile lovite de criză, impunând, totodată, o serie de restricţii energetice pentru a amortiza şocurile economice. Şi acele eforturi de salvare ar putea să nu fie încă insuficiente.

    Contribuind la presiunea asupra companiilor şi consumatorilor, Banca Centrală Europeană strânge, de asemenea, economia, deoarece noua sa concentrare asupra inflaţiei în creştere determină cea mai rapidă creştere a ratelor dobânzilor din istoria sa. Preşedintele BCE, Christine Lagarde, a declarat luni că se aşteaptă ca factorii de decizie să ridice costurile împrumuturilor la următoarele reuniuni. Comercianţii sunt de părere că Banca Centrală va impune o creştere de 75 de puncte de bază la următoarea reuniune de politică monetară din 27 octombrie.

    „Perspectivele se întunecă”, a spus Lagarde parlamentarilor UE la Bruxelles. „Ne aşteptăm ca activitatea să încetinească considerabil în trimestrele următoare.”

    Cu toate acestea, oficialii europeni continuă să facă eforturi substanţiale pentru a evita coşmarul economic de la orizont. Potrivit Bloomberg NEF, eforturile Europei de a cumpăra gaz natural lichefiat ar putea compensa lipsa gazelor ruseşti pentru iarna de anul acesta.

    Regiunea ar putea importa cu aproape 40% mai mult GNL în iarna viitoare decât în anul precedent, în timp ce vara viitoare ar putea creşte achiziţiile cu aproximativ 14% pentru a reconstrui stocurile pierdute, a spus BNEF într-un raport publicat marţi. Pe lângă distrugerea cererii din cauza preţurilor mai mari la energie, aceste transporturi sunt suficiente pentru a acoperi oprirea completă a livrărilor ruseşti de la 1 octombrie, se arată în comunicat.

    Pentru a obţine combustibil suplimentar, cumpărătorii europeni vor trebui să cumpere cu 90% mai mult GNL decât au asigurat prin contracte pe termen lung, sporind şi mai mult concurenţa cu Asia. Acest lucru va sprijini preţurile globale ale gazelor care au crescut de când Europa a încercat să-şi reducă dependenţa de Rusia, după ce marele furnizor a invadat Ucraina la sfârşitul lunii februarie.

    Totuşi, instabilitatea preţurilor la gaze continuă să fie o realitate semnificativ periculoasă. Gazele naturale europene au avansat după patru zile de pierderi, deoarece problemele raportate la conducta Nord Stream, închisă în prezent, au sporit incertitudinea cu privire la viitoarea aprovizionare rusească.

    Contractele futures de referinţă au crescut cu până la 6,4%, după ce au scăzut la un minim de două luni la începutul acestei săptămâni. Luni seara, Nord Stream a raportat o cădere de presiune pe ambele şiruri ale conductei şi a declarat că investighează incidentul. Deşi închiderea legăturii nu are niciun impact asupra proviziilor, problema în cauză creşte periculos nervozitatea pe piaţă.

    Nord Stream, conducta care circulă sub Marea Baltică, a livrat anul trecut aproape 40% din gazul Rusiei către Europa. Dar Gazprom PJSC a redus fluxurile pe acea rută în mai multe etape începând din iunie, invocând o serie de probleme tehnice, înainte de a opri complet livrările. Nord Stream 2, care trece aproape de prima conductă, a fost construită şi umplută cu gaz anul trecut, dar nu a livrat niciodată combustibil în Europa, pe fondul distanţei dintre Kremlin şi Occident.

  • Ion Cristoiu: Italia a votat împotriva Ursulei von der Lyen, Noul Stalin al UE

    Ion Cristoiu: De ce au votat italienii partidul condus de Georgia Meloni? Răspunsul ni-l dă reacţia virulentă a preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Lyen în faţa sondajelor care dădeau cîştigătoare partidul Fratelli dʼItalia: „Dacă lucrurile merg într-o direcţie dificilă în Italia – am vorbit mai devreme despre Ungaria şi Polonia – Comisia Europeană are instrumentele necesare.”

    Ion Cristoiu: Da, italienii au votat-o pe Giorgia Meloni şi ca răspuns demn la tentativa de umilire din partea preşedintei Comisiei UE. După opinia mea nu aceasta a fost cauza principală. Reacţia nesăbuită a Ursulei von der Lyen i-a făcut pe italienii să-şi dea seama că Giorgia Meloni avea dreptate în ce priveşte Uniunea Europeană.

    Ion Cristoiu: Ameninţările adresate italienilor ca să fie atenţi cu cine votează, mai precis ca nu cumva să voteze pe altcineva decît cine le spune ea, n-a fost o scăpare şi nici cum caută unii să ne convingă expresia dependenţei Ursulei von der Lyen de forţa din afara Uniunii. A fost expresia clară a unei beţii. Cea de se vedea un fel de Stalin al UE.
    Alegerile parlamentare anticipate din Italia au avut o prezenţă la vot de 63,91%.

    În România postdecembristă, o asemenea prezenţă la vot nu s-a mai înregistrat din 2000, cînd parlamentarele s-au ţinut împreună cu prezidenţialele. Începînd cu 2008, cînd pentru prima oară în postdecembrism alegerile parlamentare au fost diferenţiate de cele prezidenţiale, prezenţa la scrutin a fost catastrofală . 2008 – 39%. 2012 – 41%. 2016- 39%. 2020 – 33%.
    Am simţit nevoia unei comparaţii cu alegerile de la noi, deoarece prezenţa mare la vot ( şi în Italia a fost mare prin comparaţie cu prezenţa de la noi), e deosebit de importantă nu atît pentru încrederea Poporului în democraţie, cît mai ales pentru legitimitatea partidului care a învins.

    Cu 26%, partidul Fratelli dʼItalia poate considera ca avînd în spate o forţă electorală puternică. Şi faţă de această forţă partidul e dator vîndut, ca să zic aşa, dacă parvine la guvernare, deoarece el a primit voturile în schimbul făgăduielilor electorale.

    Partidul condus de Georgia Meloni a avut la alegerile anterioare, cele din 2018, doar 4%. La alegerile din 2022 a obţinut 26%. Un salt uriaş, greu de imaginat într-o democraţie.
    Luînd în considerare aceste aspecte, e obligatoriu să ne întrebăm ce punct din Programul politic a sedus atît de tare pe italieni încît aceştia au făcut ca un partid să sară în doar patru ani de la 4% la 26% acum.
    De regulă astfel de salturi au loc în cazul unui partid nou înfiinţat, care vine în faţa electoratului cu propuneri halucinant de populiste, imposibil de concretizat. E ceea ce s-a petrecut la noi cu partidul lui Dan Diaconescu în 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Inflaţie de 35%, economie în picaj şi dobânzi de peste 20%: o „furtună perfectă“ se îndreaptă spre Republica Moldova în timp ce incertitudinile se acumulează, iar protestele se înmulţesc

    Inflaţia din Republica Moldova acce­lerează spre 35%, în timp ce econo­mia dă semne de paralizie. Opoziţia, în frunte cu un partid prorus, ia cu asalt capitala Chişinău într-o serie de proteste antiguvernamentale şi contra factu­rilor uriaşe la energie.

    Este ceea ce unii analişti au descris a fi capcana gazelor ruse în care se zbate unul dintre cele mai sărace state europene, dar şi preţul plătit de moldoveni pentru indepen­denţa faţă de Rusia.

    PIB-ul Republicii Moldova s-a compri­mat cu 1,3% în al doilea trimestru, faţă de de primul, când a scăzut cu peste 6%. Rata de inflaţie anualizată a accelerat de la 33,6% în iulie la 34,3% în august.

    În timp ce riscul de recesiune însoţită de inflaţie puternică este mare în tot restul Europei, în ţara cu nici 3 milioane de locui­tori acest pericol devine o realitate brutală.

    Criza costului vieţii este un efect al răz­boiului economic dintre Rusia şi Occident sim­­ţit de toţi europeni, dar în Moldova este mult amplificat. Acesta este rezultatul multi­ple­lor vulnerabilităţi din economie, iar slăbi­ciu­nile pot fi folosite uşor ca leviere politice.

    Inflaţia este alimentată în principal de creş­terea preţurilor electricităţii şi gazelor, însă mâncarea se scumpeşte încă de anul tre­cut, când preţurile gazelor naturale nu repre­zentau un şoc puternic pentru economii, adică înainte de invazia rusă din Ucraina.

    În august, alimentele erau cu aproape 40% mai scum­pe de­cât în urmă cu un an. Do­bân­da de politică mo­neta­ră, reperul pen­tru preţu­rile creditării, este de 21,5%. Sunt nu­mere mari, de ne­con­ceput în UE, ce arată cât de mare a a­juns costul vieţii în contextul conflictului ruso-ucrainean unde UE şi Occidentul, către care Mol­dova tinde, încearcă să descura­jeze Rusia.

    Economia moldovenească este prepon­derent agricolă, iar sectorul este aşteptat să se prăbuşească cu aproape 20% anul acesta din cauza celei mai severe secete din ultima jumă­tate de mileniu. Aproape un sfert din PIB-ul moldovenesc este produs de agricultură, unde situaţia este înrăutăţită şi de geopolitică. În pri­măvară, Chişinăul şi Kievul au aplicat pentru statutul de membru al UE. Ca urmare, Rusia a blocat complet importurile de fructe din Moldova în condiţiile în care 95% din exporturile moldoveneşti de mere şi struguri se duceau pe piaţa rusă, notează FreshPlaza, care atenţionează că acesta ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru guvernul pro-european şi pentru întreaga Uniune.

    Dacă nu sunt ajutaţi, fermierii moldoveni vor trage înapoi spre Rusia. Ei pot repezenta o veriga slabă cu toate că două treimi din ex­porturile totale ale Moldovei se duc în UE. Par­lamentul European a votat în iulie du­blarea cotelor de import de produse agricole din Mol­dova, un pas în efortul de libe­rali­za­re a importurilor din această ţară.

    Situaţia din sectorul agri­c­ol este cu atât mai gravă cu cât Moldova este una dintre re­gi­unile Europei unde con­diţiile pentru viaţa plan­telor se în­răutăţeşte cel mai mult din cauza schimbă­rilor climatice, potrivit unei ana­lize a Co­misiei Europene.

    O altă vulnerabilitate a e­co­no­miei este dependenţa ener­ge­tică de străinătate. Importurile din sec­torul e­ner­getic au fost în trimestrul doi unul din prin­cipalele motoare ale creşterii de 50% a defi­citului de cont curent al ţării în tri­mestrul II.

    Deşi a primit anul trecut pentru prima dată gaze din România şi Polonia, cantităţile sunt mici şi Moldova a rămas dependentă de gazele importate din Rusia şi din motive con­tractuale, ce ţin de datorii către Gazprom, dar şi geopolitică, ar putea rămâne fără ele de la

    1 octombrie. De asemenea, Moldova îşi im­por­tă o mare parte din electricitatea consu­ma­tă din regiunea separatistă Transnistria, unde o uria­şă termocentrală produce energie arzând gaze ruseşti. Prin urmare, nimic nu-i poate asigura deocamdată pe moldoveni că la iarnă nu vor rămâne în frig şi pe întuneric.

    Şi pe deasupra plătesc scump pentru a­ces­te incertitudini. În intervalul aprilie-sep­tem­brie, tariful gazelor pentru populaţie s-a dublat, ajungând la 1,68 de euro metrul cub, potrivit Deutsche Welle. Spre comparaţie, con­sumatorii din România achită aproxi­ma­tiv 0,60 de euro pentru un metru cub de gaze.

    Că Moldova este o economie cu vulnerabilităţi mari o arată şi sezonalitatea exporturilor. Anul acesta, exporturile totale au fluctuat semnificativ, prăbuşindu-se cu 37% în primul trimestru, în ritm anualizat, şi urcând cu 45% în cel de-al doilea.

    Creşterea s-a datorat în mare parte cererii internaţionale mai mari pentru produse de sezon şi de context cum ar fi cereale, ulei vegetal şi de rapiţă. Însă creşterea importurilor a accelerat la 16%. În plus faţă de alte crize, Moldova trebuie să facă faţă acum şi unui val de refugiaţi ucraineni care este imens în comparaţie cu populaţia ţării. Pentru think-tank-ul Expert-Grup din Chişinău era limpede încă din iulie că spre Moldova se îndreaptă o „furtună perfectă“ în pofida ajutorului internaţional. Inflaţia va lovi cel mai tare deoarece mâncarea şi utilităţile reprezintă 60% din cheltuielile gospodăriilor. Opoziţia pro-rusă a mobilizat mii de protestatari în Chişinău. Numărul nu este copleşitor, dar protestele se înmulţesc. Incertitudinile cresc, iarna se apropie, iar Rusia are, de peste 30 de ani, între 1.500 şi 2.000 de soldaţi, trupe de menţinere a păcii, pe teritoriul micii republici.

  • Orban vrea să blocheze extinderea sancţiunilor împotriva Rusiei. Premierul Ungariei vorbeşte de ieşirea din UE

    Premierul Ungariei, Viktor Orban, se aşteaptă ca liderii Uniunii Europene să înceapă discuţiile privind extinderea sancţiunilor împotriva Rusiei în toamnă, dar Budapesta ar încerca să blocheze acest demers, a relatat Radio Free Europe/Radio Liberty, citând surse neidentificate.

    Orban, un critic dur al sancţiunilor UE împotriva Moscovei, a făcut aceste remarci în cadrul unei întâlniri cu uşile închise cu membrii de partid din localitatea Kotcse, situată în vestul ţării, săptămâna trecută, a precizat vineri RFE/RL pe site-ul său din Ungaria, citat de Reuters.

    Citând surse anonime prezente la reuniune, RFE/RL a relatat că Orban a declarat că perspectivele de a bloca o nouă prelungire de şase luni a sancţiunilor sunt slabe, dar şi-a exprimat speranţa că un nou guvern care urmează să se formeze în Italia ar putea contribui la acest efort.
    Aceasta părea a fi o referire la Giorgia Meloni, care va fi probabil următorul prim-ministru al Italiei după alegerile din această lună, al cărei partid, Fraţii Italiei, are legături strânse cu Orban.

    În iulie, Orban a declarat că UE şi-a tras un glonţ în plămâni prin sancţiunile economice necugetate impuse Rusiei, care, dacă nu sunt anulate, riscă să distrugă economia europeană.

    RFE/RL l-a citat, de asemenea, pe Orban spunând că până în 2030 cele patru naţiuni din grupul Visegrad ar putea deveni contribuabili neţi la bugetul UE, ceea ce ar trebui să determine o regândire a beneficiilor şi dezavantajelor continuării apartenenţei la blocul comunitar.

    În lipsa unei evaluări pozitive, Ungaria ar trebui să tragă propriile concluzii, a declarat Orban, potrivit RFE/RL, sugerând că ar putea recomanda ca Ungaria să părăsească UE în acel moment.
    Executivul UE va recomanda suspendarea miliardelor de euro alocate Ungariei din cauza problemelor de corupţie, au declarat miercuri doi oficiali, în ceea ce ar fi prima măsură de acest fel împotriva lui Orban.
    Un critic vocal al Bruxelles-ului, Orban a declarat în septembrie anul trecut că Ungaria trebuie să rămână membră a UE pentru a asigura accesul continuu la piaţa sa unică. El a spus atunci că Ungaria va fi printre puţinii care vor rămâne în UE dacă aceasta se va desfiinţa vreodată.
     

  • Uniunea Europeană s-a săturat de jocurile lui Viktor Orban: Comisia Europeană este gata să taie finanţarea pentru administraţia de la Budapesta din cauza corupţiei care atins niveluri record. Ungaria a pierdut accesul la peste 40 de miliarde de euro

    Comisia Europeană vrea să recomande tăierea finanţării pentru adminisraţia Orban, pe fondul îngrijorărilor privind corupţia, care s-a generalizat în Ungaria, scrie Bloomberg.

    Mai mult, Comisia urmează să facă public în mod oficial evaluarea realizată în privinţa corupţiei şi rezultatele acesteia. După acest pas, guvernele UE vor trebui să ia decizia finală în privinţa blocării banilor europeni în maxim trei luni, fiind nevoie de un vot majoritar al statelor membre pentru ca iniţiativa să fie aplicată.

    Forintul a scăzut cu 1% în raport cu euro, iar investitorii avertizează asupra unei perspective incerte asupra economiei maghiare pe fondul unor vânzări majore ale activelor statului în 2022.

    Ungaria devine prima ţară care face obiectul unei anchete bazate pe noile norme ale blocului european, care permit Uniunii să oprească fluxul banilor către statele care îi subminează intersele financiare. Pe lângă problema corupţiei, Comisia a investigat şi problema erodării statului de drept în cei zece ani de mandat a lui Viktor Orban.

    Cabinetul lui Orban a pierdut accesul la finanţare până la finalizarea investigaţiilor, în timp ce spera atragerea a peste  40 de miliarde de euro până în 2027. Recent, administraţia s-a angajat să creeze o agenţie pentru combaterea corupţiei şi să modifice mai multe legi, inclusiv în ceea ce priveşte achiziţiile publice, pentru a reduce presiunea Comisiei Europene.

    Ungaria va avea la dispoziţie o lună pentru a urma recomandările executivului UE în ceea ce priveşte corupţie, iar termenul poate fi prelungit până la maxim trei luni.

  • UE s-a lăsat înconjurată de conflicte. Pentru că este dependentă de energia exportată de dictatori, Uniunea Europeană ajunge să finanţeze războaie

    Problema cu liderii politici autori­tari este că tind să-şi întărească şi să-şi extindă puterea cu orice preţ, chiar şi cu cel al războiului, iar Uniunea Europeană este în­con­jurată de astfel de personaje de care depin­de pentru linişte, pace, materii prime şi energie.

    Tobele războiului nu se aud doar din­spre Ucraina. Ecourile războaielor iugoslave s-au înteţit la graniţele UE. Turcia îşi dispută teritorii din Mediterana, bogate în gaze naturale, cu Grecia. Conflictul militar dintre Azerbaidjan şi Armenia reînvie periodic. Rusia încă mai are militari în Republica Moldova.

    Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia nu s-a reaprins întâmplător acum, când Rusia este în defensivă în Ucraina, iar UE caută cu disperare surse de energie care să le înlocu­iască pe cele ruseşti, folosite de Moscova ca armă în războiul economic cu statele euro­pene. Pe de o parte, Azerbaidjan, care are ca principal aliat Turcia, a devenit unul din marii exportatori de gaze naturale ai UE.

    Armenia, o ţară mai săracă, are ca aliat tradiţional Rusia, iar în penultimul puseu al conflictului pentru teritorii aflate la graniţa cu Azerbaidjanul a încercat să atragă de partea ei Rusia, dar n-a obţinut decât o misiune de menţinere a păcii rusă după ce episodul de violenţe s-a încheiat. Acum Rusia este ocu­pată cu războiul pe care l-a pornit în Ucraina, iar resursele sale armate sunt concentrate acolo. Armenia a cerut din nou asistenţă militară rusă.

    Anul acesta, exporturile de gaze azere căre ţările europene sunt estimate să crească cu 30%. În iulie, Comisia Europea­nă a semnat un me­mo­randum de înţelegere cu Azerbaidjan pentru dublarea importurilor de gaze până în 2027.

    Acordul prevede şi ex­tinderea Coridorului de Gaze Sudic al Uniunii care adu­ce gaze azere prin Georgia, Turcia şi Grecia.

    Prin urmare, Azerbaidjanul începe să joace un rol principal în securitatea energetică a Europei. Preşedintele ţării este Ilham Aliev, în funcţie din 2003. Preşedinţia a primit-o moştenire de la tatăl său, fost ofiţer KGB.

    Al patrulea mandat l-a obţinut prin alegeri câştigate cu 83% din voturi. În mandatul cu numărul trei şi-a făcut soţia vice-preşedinte.

    Gazele azere ajung în UE prin aliatul Turcia, care între timp a devenit şi cea mai importantă ţară de pe ruta gazelor ruse către Uniune. Astfel, cea mai mare parte a gazelor pe care Europa le primeşte dinspre est trec prin Turcia. Această ţară are, astfel, şansa de a deveni şi ea exportator de energie pentru UE. Săracă în surse energetice pe uscat, Turcia caută gaze şi petrol în Marea Egee.

    Însă interesele sale acolo se lovesc de cele ale Greciei, stat membru al UE. Ambele ţări fac parte din NATO. Recent, pre­şedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a acuzat Grecia că ocupă insule demilitarizate din Marea Egee şi a promis că Ankara va reacţiona.

    De asemenea, gu­vernul turc susţine că armata elenă a deschis focul asupra unei nave-cargo cu nume turcesc în ape internaţionale. Paza de coastă a Greciei spune că a tras focuri de avertisment în aer pentru că vaporul respectiv nu s-a oprit când i s-a cerut.

    Turcia pretinde că este suverană asupra unor zone din Mediterana de Est, dar în conformitate cu tratate pe care Atena şi o mare parte din comunitatea internaţională nu le acceptă.

    În schimb, UE recunoaşte acele ape ca fiind ale Greciei. Tensiunile dintre Ankara şi Atena (care-şi dispută şi Ciprul) au izbucnit cu putere când Turcia a trimis sub escortă militară în ape greceşti nave care să caute gaze naturale. Tensiunile s-au agravat după izbucnirea războiului ruso-ucrainean.

    Erdogan s-a implicat în aplanarea aces­tuia şi a obţinut redeschiderea unor porturi din Ucraina pentru exportul de cereale ucrainene. Cea mai mare parte a mărfurilor iau calea Turciei. Aceste exporturi ar trebui să calmeze tensiunile de pe pieţele interna­ţionale ale cerealelor.

    Turcia are interese şi în Balcani, dar şi Rusia şi UE. Principalul interes al Uniunii este ca acolo să fie pace. Însă în Bosnia, liderul politic al sârbilor bosniaci, Milorad Dodik, ameninţă cu divizarea ţării. Dodik este considerat omul-marionetă al Moscovei în Balcani. De asemenea, sârbii bosniaci sunt ajutaţi de Serbia, care este condusă de Aleksandar Vucic, şi el considerat un lider cu tendinţe autoritare.

    În 1995, când Bosnia era devastată de un război pentru independenţă faţă de Iugoslavia (Serbia şi Muntenegru), Vucic a declarat că „pentru fiecare sârb mort vom ucide 100 de musulmani“.

    Afirmaţiile au fost făcute la câteva zile după masacrul de la Srebrenica, în care au fost executaţi peste 8.000 de băieţi şi bărbaţi musulmani bosniaci, devenit un simbol al violenţei războaielor iugoslave. Politicianul era atunci parlamentar în Serbia din partea unui partid extremist. A devenit apoi ministru al propagandei în guvernul de la Belgrad.

    În timpul războiului din Bosnia a vizitat armata sârbă care asedia Sarajevo. Vucic este, de asemenea, considerat aliat al Moscovei, dar în ultimii ani a încercat să echilibreze această „prietenie“ cu o apropiere de China. Un documentar realizat de Russia Today sugerează că Bosnia ar trebui „denazificată“, potrivit Sarajevo Times.

    Dar există şi conflictele interne ale UE. Nu au aspecte războinice, dar implică ţări conduse de politicieni cu tendinţe autoritare. Comisia Europeană a propus tăierea a 70% din fondurile UE destinate Ungariei pentru nerespectarea statului de drept, singura ţară din Uniunea rămasă aliată cu Rusia după invadarea Ucrainei. În acelaşi pericol este şi Polonia. 

  • Cum ar putea pune capăt Spania celei mai mari probleme a Europei

    Guvernul spaniol va propune Uniunii Europene să adopte acelaşi sistem de plafonare al preţurilor pentru energie pe care ţara îl foloseşte în prezent, scrie Bloomberg.

    Teresa Ribera, înaltul oficial spaniol din domeniul enerigiei, va lansa propunerea de decuplare a preţului gazelor de cel la electricitate pe 9 septembrie, atunci când miniştrii europeni se vor întâlni pentru a discuta despre problema crizei energetice cu care se confruntă continentul.

    Mai mult, Ribera va lansa o propunere şi pentru plafonarea preţului pentru emisiile de dioxid de carbon.

    Spania şi Portugalia au primit la începutul acestui an o derogare de la Bruxelles, care le-a permis să decupleze preţul gazului de cel al electricităţii. Preţurile pentru energia achiziţionată de ambele naţiuni au fost semnificativ mai mici în restul Uniunii.

    Spania lucrează încă din iulie la o propunere de modificare a pieţei europene de electricitate. Recent, Ursula Von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene, a declarat că UE se pregăteşte să intervină pe piaţa europeană a energiei pentru a aduce sub control criza.

     

  • Risipa de energie în UE ar putea deveni un lux, la fel şi profiturile în exces

    Comisia Europeană a luat guver­nele statelor membre prin surprin­dere anunţând un pachet de măsuri pentru soluţionarea crizei energetice din Europa, iar reacţia ţărilor mem­bre a fost amestecată, au declarat şase diplomaţi pentru Politico.

    Preşedinta Comisiei Ursula von der Leyen a propus cinci măsuri „ime­diate“ de temperare a crizei: pla­fonarea preţurilor gazelor ruseşti, măsuri obligatorii de reducere a ce­rerii de electricitate în orele de vârf, plafonarea „veniturilor enorme“ ob­ţi­nute de unele companii prin ge­nerarea de electricitate din surse cu costuri mai reduse decât gazul; o taxă de solidaritate pe companiile de combustibili fosili care obţin profituri substanţiale şi facilitarea finanţării companiilor de utilităţi cu probleme.

    Plafonarea veniturilor stă în centrul planului UE de stabilizare a pieţei electricităţii.

    Producătorii de energie regene­ra­bilă şi nucleară obţin „venituri e­nor­me“ de pe urma crizei, a explicat preşedinta Comisiei, potrivit Euractiv. „Aceste venituri nu reflectă costurile de producţie ale acestora. Astfel, a venit vremea ca consumatorii să aibă de câştigat. Vom propune redirecţio­narea acestor profituri neaşteptate că­tre statele membre pentru ca aces­tea să poată susţine gospodăriile şi companiile vulnerabile“.

    Două măsuri sunt susţinute atât de Comisie, cât şi de ţările UE, po­trivit declaraţiilor diplomaţilor.

    Prima are legătură cu oferirea de finanţare pentru susţinerea compa­nii­lor de utilităţi, iar a doua cu taxa­rea profiturilor companiilor care ge­nerează electricitate din surse ieftine.

    Cea mai controversată măsură pri­veşte plafonarea preţului gazelor ruseşti, menită în mare măsură să penalizeze Kremlinul financiar pen­tru războiul din Ucraina, capitalele având „păreri foarte contradictorii“, potrivit unui diplomat.

    Germania s-a declarat sceptică cu privire la idee, în timp ce Ungaria este împotrivă, ca şi Slovacia şi cel puţin alte două ţări. Altele, ca Polonia şi Italia, vor ca Comisia să meargă mai departe şi să plafoneze preţul tuturor gazelor importate de UE.

    Ideea reducerii cererii de electri­citate este populară, însă ţări ca Bulgaria, Ungaria, Grecia şi Polonia vor ca astfel de măsuri să nu fie obli­gatorii.

    Comisia nu a abordat problema decuplării preţurilor gazelor şi electricităţii, deşi mai multe ţări vor ca acest lucru să se întâmple.

    Între timp, industria metalurgică europeană a avertizat că criza energetică reprezintă o „ameninţare existenţială“ pentru viitorul său, executivii din cadrul acesteia temându-se că multe topitorii s-ar putea închide permanent în lipsa unor acţiuni de urgenţă din partea UE, relatează Financial Times.

    Într-o scrisoare adresată liderilor UE, Eurometaux, care reprezintă cei mai mari producători din sector, arată că problemele industriei se vor adânci dacă UE nu va interveni.