BusinessMagazin

Tag: politica

  • Echipele lui Donald Trump şi Joe Biden se pregătesc de posibile litigii dacă rezultatul scrutinului va fi incert

    Avocaţii lui Donald Trump şi Joseph Biden analizează atent legile federale din Statele Unite, în efortul de a fi pregătiţi pentru două scenarii electorale foarte rare. Primul scenariu ar putea fi că autorităţile electorale din state americane foarte disputate din punct de vedere electoral să trimită rezultate diferite ale scrutinului prezidenţial. Acest scenariu aproape că s-a întâmplat în Florida în anul 2000, iar acum poate ţine în suspans aflarea rezultatului scrutinului federal.

    În al doilea scenariu, Camera Reprezentanţilor ar putea interveni în situaţia în care niciunul dintre candidaţi nu obţine clar cele 270 de voturi ale Colegiului electoral federal necesare pentru câştigarea scrutinului. În acest caz, fiecare lider al delegaţiilor parlamentare reprezentând fiecare stat va vota pentru desemnarea preşedintelui SUA, iar decizia se va lua prin majoritate simplă.

    “Aceste posibilităţi sunt îndepărtate, dar cu o administraţie care nu respectă normele, într-un an care nu respectă normele, cu un public extrem de divizat, cele două partide nu asumă deloc riscuri. Republicanii şi democraţii au mobilizat deja mii de avocaţi în întreaga ţară pentru a studia atent legile din statele disputate puternic şi pentru a se pregăti pentru potenţiale litigii electorale”, notează site-ul Politico.com.

    Politicienii din Partidul Democrat se tem că Donald Trump, membru al Partidului Republican, care deja a refuzat să spună dacă va accepta o eventuală înfrângere, va încerca să genereze dubii asupra rezultatelor din state disputate şi chiar ar putea exercita presiuni asupra membrilor adunărilor legislative statale pentru a valida rezultatele dorite de el.

    “Vrem să fim pregătiţi pentru orice. Absolut. Am investit prea mult timp, bani şi energie”, afirmă Terry McAuliffe, fost guvernator al statului Virginia şi fost preşedinte al Comitetului Naţional al Partidului Democrat. “Vreau să fiu foarte clar: nu există niciun nivel la care Donald Trump să nu se coboare, deci trebuie să fim pregătiţi. Nu ştim ce intenţionează să facă”, a explicat politicianul democrat.

    Comitetul Naţional Republican a anunţat că se concentrează mai mult pe efortul de 20 de milioane de dolari de a contesta în justiţie schimbările în organizarea scrutinului generate de pandemie. Echipa de campanie a lui Donald Trump se pregăteşte pentru scenariul în care Congresul ar putea determina rezultatul alegerilor sau pentru situaţia în care un stat ar oferi rezultate electorale contradictorii.

    Potrivit site-ului Axios.com, oficiali din cadrul Partidului Republican au anunţat că ar putea intenta acţiuni judiciare în statele Pennsylvania, Minnesota şi Nevada, dacă rezultatele vor fi strânse. De asemenea, au fost făcute pregătiri pentru posibile proceduri de renumărare a voturilor.

    Donald Trump a preconizat că rezultatul scrutinului ar putea fi decis de Curtea Supremă de Justiţie.

    În schimb, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi, unul dintre liderii Partidului Democrat, le-a cerut colegilor din cadrul formaţiunii să se pregătească pentru un scenariu politic foarte rar, în care rezultatul scrutinului prezidenţial ar putea fi decis în Congres. Donald Trump contestă votul prin corespondenţă, iar politicienii democraţi se tem că actualul lider de la Casa Albă ar putea genera anularea buletinelor de vot asupra cărora există dubii. În această situaţie, dacă rezultatul scrutinului prezidenţial va fi incert, Camera Reprezentanţilor va trebui să decidă câştigătorul.

    Într-o scrisoare adresată colegilor de partid la sfârşitul lunii septembrie, Nancy Pelosi a transmis, potrivit Reuters, că recentele afirmaţii ale lui Donald Trump sugerează că acesta ar putea cere Camerei Reprezentanţilor să decidă câştigătorul scrutinului prezidenţial în cazul în care nici el, nici candidatul Partidului Democrat, Joseph Biden, nu obţin cel puţin 270 de voturi în Colegiul Electoral Federal.

    Conform Constituţiei SUA, Camera Reprezentanţilor poate vota prin delegaţii ale statelor într-o astfel de situaţie, fiecare stat având un singur vot. Partidul Democrat are majoritate în prezent în Camera Reprezentanţilor, cu un raport de voturi de 232 la 198, dar republicanii au majoritate în privinţa numărului de state pe care le controlează, cu un raport de 26 la 22. Delegaţia parlamentară a statului Pennsylvania este la egalitate, în timp ce în Michigan raportul este de 7/6 şi există un congresman libertarian. Ultima dată când Camera Reprezentanţilor a decis câştigătorul scrutinului prezidenţial a fost în 1876. În acest context, Nancy Pelosi le-a cerut politicienilor democraţi să facă un “efort colectiv” pentru a obţine, în scrutinul parlamentar din noiembrie, locuri suplimentare în circumscripţii electorale controlate acum de republicani. “Întrucât nu putem lăsa nimic la întâmplare, Comitetul de acţiune politică al majorităţii democrate din Camera Reprezentanţilor face tot posibilul pentru a câştiga mai multe delegaţii statale pentru democraţi”, a scris Nancy Pelosi, conform Reuters.

    Partidul Republican a reacţionat vehement la această iniţiativă electorală, acuzând-o pe Nancy Pelosi că vrea să se implice în scrutinul prezidenţial.

  • Orban denunţă planul PSD de amânare a alegerilor / Le Figaro: România se adânceşte în criza politică

    Vizita premierului român, Ludovic Orban, în Franţa generează semnale “încurajatoare”, dar, pe plan intern, România pare a se adânci în criza politică, în contextul în care social-democraţii vor amânarea scrutinului legislativ, notează jurnalistul Paul Cozighian, într-un articol publicat în cotidianul Le Figaro.

    “Prim-ministrul român, Ludovic Orban, în vizită oficială luni şi marţi la Paris, cel puţin va avea ocazia de a lăsa în ţară îngrijorările politice. Liderul Partidului Naţional Liberal (PNL, dreapta) s-a deplasat la Matignon pentru a semna împreună cu Jean Castex «actualizarea foii de parcurs» care însoţeşte parteneriatul strategic franco-român, creat în 2008 şi axat aproape exclusiv pe schimburile economice dintre cele două ţări. Dacă rezultatele acestei vizite sunt fără îndoială încurajatoare, revenirea şefului Guvernului în ţară este mai puţin palpitantă, întrucât România se confruntă cu o criză politico-juridică ce riscă să conducă la amânarea viitoarelor alegeri legislative, precum şi a planului de redresare, până la calendele greceşti”, explică jurnalistul Paul Cozighian într-un articol publicat în cotidianul Le Figaro sub titlul “România se adânceşte în criza politică”.

    “După rezultatele bune înregistrate de forţele politice de dreapta în alegerile locale de luna trecută, adversarii lor, social-democraţii din PSD, încearcă să modifice regulile jocului democratic, cu mai puţin de 45 de zile înaintea alegerilor legislative, programate pe 6 decembrie. Încă majoritari în ambele camere parlamentare, dar poziţionaţi în mod nefavorabil în sondaje, aceştia din urmă încearcă să câştige timp, prin votarea unei legi care să permită Parlamentului, şi să nu mai permită Guvernului, să stabilească data legislativelor. O manevră care ar avea binecuvântarea Curţii Constituţionale, o instituţie în care numirile sunt în resortul exclusiv al politicienilor şi care este condusă în acest moment de un fost preşedinte PSD al Camerei Deputaţilor, Valer Dorneanu”, subliniază jurnalistul.

    “Este o inepţie fără limite”, a declarat Ludovic Orban pentru cotidianul Le Figaro, în contextul începerii vizitei la Paris. “Deciziile unui deputat nu au alte consecinţe decât politice, iar alesul nu poate fi condamnat penal pentru vot… Dacă lăsaţi Parlamentul să decidă data alegerilor, nu vor mai fi alegeri; pentru că dacă deputaţii nu votează legea prin care este fixată o dată, acest lucru înseamnă că nu mai poate fi organizat niciun scrutin. Deputaţii ar putea, teoretic, să rămână pe termen nedeterminat în Parlament. În realitate, este vorba de un enorm conflict de interese, iar democraţia este în pericol”, a afirmat Ludovic Orban, conform Le Figaro.

    În opinia preşedintelui Klaus Iohannis, tot un politician de dreapta, care a retrimis legea pentru reexaminarea de către Parlament, “pandemia nu se va încheia în ianuarie, februarie sau martie”, astfel că “mecanismele democratice de funcţionare a statului nu trebuie blocate”, notează Le Figaro.

    La rândul lor, social-democraţii îl acuză pe preşedinte şi Guvernul că “nu sunt interesaţi nici de sănătate, nici de educaţie, nici de economia ţării”, având “un singur obiectiv”: “puterea, indiferent de preţ”.

  • Республика. Молдова. Republica Moldova vs. propaganda rusească

    În statele baltice, care, ca şi Moldova, au fost republici sovietice, dar unde teama de expansiunea influenţei ruse este mare, guvernele au tranşat problema propagandei de la Moscova prin presă simplu: au scos în afara legii programele şi emisiunile reţelei de televiziune Russia Today (RT), principala portavoce pentru străinătate a Kremlinului. Pentru a arăta ce putere de foc are cea mai puternică armă de soft power a Moscovei, trebuie spus că RT are un buget anual estimat la 275 de milioane de dolari, puţin mai mic decât bugetul de apărare pentru 2019 al Lituaniei, scrie Euronews.

    În Moldova, situaţia este mai complicată. Prinsă între Ucraina şi România, ţara cu doar 3,5 milioane de locuitori este, fără îndoială, un proxy în rivalităţile reînnoite ale epocii Războiului Rece.

    În trecut, Partidul Democrat a controlat cu stricteţe difuzarea presei ruseşti în Moldova. După ce partidul prorus al socialiştilor (PSRM) condus de preşedintele Igor Dodon a venit la putere în iunie 2019, regulile jocului s-au schimbat rapid, cu o recalibrare puternică a influenţei ruseşti în televiziune. În octombrie 2019, Accent TV, o reţea de televiziune apropiată de Dodon şi PSRM, a obţinut drepturile de a retransmite Pervîi Kanal (Canal Unu) din Rusia în Moldova. Pervîi Kanal este postul  fanion al radiodifuzorului de stat rus şi portavocea Kremlinului. Timp de mulţi ani, drepturile de difuzare în Moldova ale acestui canal au fost (prin Prime TV) în mâinile oligarhului şi mogulului media, acum fugitiv, Vladimir Plahotniuc, o figură importantă în Partidului Democrat care se confruntă cu dificultăţi de ordin legal în Rusia.

    Pe 21 octombrie, Consiliul Coordonator al Audiovizualului din Moldova (CCA) a aprobat în unanimitate o cerere din partea Accent TV, afiliată PSRM, de a-şi schimba numele în „Primul în Moldova”, ceea ce aminteşte de numele Pervîi Kanal. Postul şi-a schimbat şi sigla pentru a fi aproape identică cu cea a Pervyi Kanal.

    Omul de afaceri Igor Ceaika, fiul fostului procuror general al Rusiei Yuri Ceaika – un personaj foarte controversat, de altfel -, a cumpărat Primul la mijlocul lunii februarie 2020. Pe lângă preocuparea sa  pentru presă, Ceaika are relaţii de afaceri strânse şi deschise cu fratele lui Dodon, Alexandru Dodon, în domeniul imobiliar şi în sectorul serviciilor publice. Procurorul Ceaika şi fii săi sunt personajele principale într-un documentar care face o incursiune în ceea ce este înfăţişat ca fiind afaceri murdare, infracţiuni, legături cu crima organizată şi preluări de companii ale clanului Ceaika. Autorul documentarului nu este altul decât Alexei Navalnîi, adversar declarat al preşedintelui rus Vladimir Putin a cărui presupusă orăvire cu Noviciok încurajează statele occidentale să impună noi sancţiuni Rusiei.

    Când a fost întrebat despre relaţia de afaceri dintre fratele său şi Ceaika de către Ziarul de Gardă din Moldova, Dodon a spus pur şi simplu: „Este viaţa lui, activitatea lui, în care acţionează după cum consideră potrivit, fără ca eu să mă implic”. Fratele preşedintelui Dodon, Alexandru, a cumpărat anul trecut o participaţie de 15% la o companie de imobiliare din Rusia la care principalul acţionar este Igor Ceaika, potrivit Balkan Insight.

    Influenţa rusească nu este evidentă doar în televiziunea din Moldova. Moscova are, de asemenea, o prezenţă semnificativă în media prin cele mai citi­te ziare de limbă rusă, precum şi prin
    site-uri online şi portaluri de ştiri cu cifre ridicate de audienţă, cum ar fi Sputnik.md, noi.md, point.md şi KP.md.

    Cu toate acestea, televiziunea continuă să fie cea mai consumată şi influentă mass-media; oricine deţine posturile TV în ţară controlează percepţiile oamenilor. Aproximativ două treimi din numărul total de posturi de televiziune se află în mâinile celor mai puternici politicieni locali care au diverse legături cu Moscova.

    De aceea, experţii spun că concentrarea proprietăţii mass-media din Moldova a atins niveluri îngrijorătoare. Două companii controlează aproximativ 80% din piaţa de publicitate media, Casa Media şi Exclusive Sales House, firmă apropiată de Plahotniuc şi Dodon.

    Casa Media are dreptul exclusiv de a vinde spaţiul publicitar al posturilor de televiziune Prime TV TV, Publika TV, Canal 2, Canal 3, CTC Moldova, Familia Domaşnîi, N4, Noroc TV, REN Moldova şi Vocea Basarabiei. La rândul său, Exclusive Sales House are aceleaşi drepturi de a vinde reclame pentru NTV Moldova, Exclusive TV şi Prime TV în Moldova.

    Televiziunea continuă să fie cel mai influent mediu, 80% dintre moldoveni spunând că este sursa lor principală de ştiri şi informaţii, potrivit unui sondaj al Institutului Republican Internaţional (IRI) publicat în decembrie 2019.

    Social media a fost următoarea cea mai consultată sursă la nivel naţional, cu o pondere de 35%, urmată de internet (altele decât social media), cu 33%. Pentru radio, cota este de 29%.

    Spre comparaţie, presa scrisă a reprezentat doar 11%, făcând din ziare şi reviste cel mai puţin consultat mediu pentru informaţii.

    Conform aceluiaşi studiu, care a analizat şi audienţa, moldovenii au preferat programele de divertisment difuzate de posturile ruseşti din republică: Prime TV a avut cea mai mare cotă de audienţă, de 31%.

    Cel mai recent sondaj privind cotele de audienţă TV, publicat în iunie 2020, arată că posturile de televiziune controlate direct sau indirect de Plahotniuc au avut cea mai mare cotă de piaţă. Multe dintre ele retransmit conţinut în limba rusă şi au buletine de ştiri româneşti şi ruseşti, emisiuni TV şi filme în două limbi.

    Un alt grup cu o cotă de piaţă semni­fictivă este format din mai multe televiziuni controlate de persoane afiliate socialiştilor sau apropiate de preşedintele Igor Dodon. Cele mai vizionate dintre acestea sunt Primul în Moldova, NTV Moldova şi THT Exclusive TV.

    Cu toate acestea, RTR Moldova, o subsidiară a Rusia-1 (Россия-1), cu baza la Moscova, primul canal al televiziunii de stat ruseşti, are cea mai mare audienţă pentru un post de televiziune din Moldova.

    „Presa în limba rusă este finanţată din Rusia în moduri netransparente. Aceste mass-media sunt apropiate de politica politicienilor pro-ruşi, cum este preşedintele Dodon, de unde şi pasivitatea autorităţilor în combaterea dezinformării şi propagandei ruseşti“, a explicat pentru Euronews Cornelia Cozonac, directorul Centrului pentru Jurnalism de Investigaţie din Moldova.

    Ea a adăugat că Moldova nici măcar nu are o strategie de combatere a amestecului străin şi nici politici clare pentru protejarea spaţiului său informaţional. Presa de limbă rusă de la Chişinău, de exemplu, este în mare parte manipulatoare, spune Cozonac. Mesajele difuzate şi tipărite, a adăugat ea, au urmat aceleaşi linii de ştiri anti-Occident trasate de Kremlin.

    Acestea includ – dar nu se limitează la – percepţia de Occident decadent, falit moral şi lipsit de credinţa în Dumnezeu, promovarea de viziuni asupra lumii anti-LGBT şi anticapitaliste şi demonizarea în acelaşi timp a unor filantropi occidentali precum George Soros şi Bill Gates.

    Aceste orientări nu sunt disimulate în întregime în buletinele de ştiri sau în talk-show-urile politice şi sunt difuzate subliminal în spectacole de divertisment.

    „Am observat o tendinţă. Publicaţiile ruseşti precum Komsomolskaya Pravda sau Sputnik au cel puţin o ştire anti-România, o ştire anti-UE şi una anti-SUA sau anti-NATO şi ceva legat de Ucraina pe zi“, a spus Cozonac.

    Pentru Angela Grămadă, directorul Asociaţiei Experţilor pentru Securitate şi Afaceri Globale (ESGA), mecanismele şi pârghiile de soft power ale Rusiei sunt la fel de puternice ca acum 30 de ani, când Moldova a devenit independentă.

    „Conţinutul promovat de presa de limbă rusă ne face să rămânem captivi unui anumit mod de gândire“, a spus Grămadă.

    Ea a adăugat că transformarea calitativă a modului de gândire moldovenesc devine mai dificilă într-un mediu în care propaganda intensivă este omniprezentă.

    „Factorii de decizie dau la schimb controlul asupra minţilor oamenilor pe sprijin politic – beneficiază de resursele de care au nevoie pentru a ajunge sau rămâne la putere“, a subliniat Gramada.

    Propaganda rusă este foarte puternică, avertizează Petru Macovei, directorul Asociaţiei Presei Independente. „Dacă, Doamne fereşte, am fi într-o situaţie de război ca în Ucraina, maşina de propagandă rusească locală ar fi fatală pentru noi“, a spus Macovei.

    „Dacă am intra în conflict cu Federaţia Rusă, propaganda rusă ar fi, fără îndoială, cel mai puternic tun din acest război“, a conchis el.

    Deşi limba română este limba oficială în Moldova, toţi cetăţenii pot trece la rusă dintr-o clipită.

    Federaţia Rusă va cheltui aproximativ 1,3 miliarde euro din bugetul naţional în 2020 pentru a-şi susţine presa afiliată de stat. RT transmite în aproximativ 100 de ţări din întreaga lume.

    Una dintre cele mai bune modalităţi de a asigura un peisaj media mai echilibrat în Moldova, crede cercetătorul Nicolae Tibrigan, este de a spori prezenţa mass-mediei în limba română cu sprijin de la Bucureşti. Aproximativ 28% dintre moldoveni preferă să citească ştiri doar în limba rusă. „Astfel, ar fi posibil să fie rupt monopolul mass-media din sfera digitală al «holdingului media Dodon» şi să fie atras segmentul urban al vorbitorilor de rusă, în ultima vreme destul de refractar la naraţiunile antioccidentale lansate sistematic de Partidul Socialiştilor“, a mai spus Tibrigan.

  • Donald Trump pierde teren „la el acasă”: Americanii nu mai sunt convinşi că politicile preşedintelui ajută economia, cu două săptămâni înainte de alegeri

    Modul în care preşedintele Donald Trump gestionează economia SUA nu mai reprezintă un factor pozitiv în candidatura sa, întrucât americanii sunt de părere că politicile lui Trump fac mai mult rău decât bine în ceea ce priveşte revenirea economică, potrivit unui sondaj realizat de FT.

    Ultimul sondaj realizat de FT împreună cu Fundaţia Peter G Peterson înainte de alegerile prezidenţiale din data de 3 noiembrie arată că 46% dintre americani văd un impact negativ în economie generat de politicile lui Trump, în comparaţie cu un procent de 44% care consideră că aceste politici ajută economia.

    Este pentru prima dată în 2020 când procentul celor care nu au încredere în politicile lui Donald Trump este mai mare decât al celor care îl susţin, iar rezultatul accentuează un declin care a accelerat de la începutul pandemiei.

    În martie, înainte ca pandemia să împingă ţara spre carantină naţională, diferenţa între cei care cred în polticile economice ale lui Donald Trump şi cei care nu cred era de 11 procente.

    Mai mult, doar 32% dintre americani consideră că situaţia lor financiară s-a îmbunătăţit de când Donald Trump este preşedinte – cel mai scăzut nivel înregistrat în ultimele 12 luni de sondajul FT-Peterson.

    Preşedintele Donald Trump şi-a bazat candidatura pe modul în care a gestionat economia, dar cererile de şomaj sunt din nou în creştere la nivel naţional după o creştere abruptă a infectărilor.

    Doar 31% dintre respondenţi au spus că se aşteaptă ca economia SUA „să îşi revină total după criza coronavirusului în mai puţin de un an” – reprezentând cel mai mic nivel înregistrat din luna aprilie. Restul de 69% dintre respondenţi consideră că o revenire economică ar dura mai mult de un an.

  • Donald Trump sugerează că va pleca din SUA dacă pierde alegerile

    Preşedintele SUA, Donald Trump, a sugerat, în cursul unui eveniment electoral, că ar putea pleca din Statele Unite dacă pierde scrutinul prezidenţial din 3 noiembrie.

    “Faptul că îl am ca adversar pe cel mai slab candidat din istoria prezidenţială generează presiuni asupra mea. Vă puteţi imagina ce ar însemna să pierd? Întreaga mea viaţă, ce voi face? Voi spune că am pierdut în faţa celui mai slab candidat din istoria politică”, a declarat Donald Trump la un miting electoral desfăşurat în statul american Georgia.

    “Poate că va trebui să părăsesc ţara, nu ştiu”, a glumit Donald Trump, conform cotidianului USA Today.

    Fostul vicepreşedinte Joseph Biden, candidatul Partidului Democrat în scrutinul prezidenţial din SUA, este creditat cu 51,2% din preferinţele de vot, în timp ce Donald Trump ar obţine 42,3% în scrutinul programat pe 3 noiembrie, conform mediei sondajelor de opinie, realizată de Institutul Real Clear Politics.

  • Donald Trump sugerează că va pleca din SUA dacă pierde alegerile

    Preşedintele SUA, Donald Trump, a sugerat, în cursul unui eveniment electoral, că ar putea pleca din Statele Unite dacă pierde scrutinul prezidenţial din 3 noiembrie.

    “Faptul că îl am ca adversar pe cel mai slab candidat din istoria prezidenţială generează presiuni asupra mea. Vă puteţi imagina ce ar însemna să pierd? Întreaga mea viaţă, ce voi face? Voi spune că am pierdut în faţa celui mai slab candidat din istoria politică”, a declarat Donald Trump la un miting electoral desfăşurat în statul american Georgia.

    “Poate că va trebui să părăsesc ţara, nu ştiu”, a glumit Donald Trump, conform cotidianului USA Today.

    Fostul vicepreşedinte Joseph Biden, candidatul Partidului Democrat în scrutinul prezidenţial din SUA, este creditat cu 51,2% din preferinţele de vot, în timp ce Donald Trump ar obţine 42,3% în scrutinul programat pe 3 noiembrie, conform mediei sondajelor de opinie, realizată de Institutul Real Clear Politics.

  • Senatul SUA a lansat procedurile pentru confirmarea judecătoarei Amy Barrett la Curtea Supremă

    Preşedintele Donald Trump a desemnat-o pe Amy Coney Barrett pentru un post în instanţa supremă după decesul judectoarei Ruth Bader Ginsburg. Preşedintele SUA aşteaptă confirmarea Senatului înaintea scrutinului prezidenţial şi legislativ din 3 noiembrie, miza fiind consolidarea majorităţii conservatoare în Curtea Supremă de Justiţie.

    În prezent, Senatul SUA are o majoritate republicană. Audierile în Comisia Judiciară a Senatului au început luni şi ar urma să dureze patru zile, potrivit postului ABC News.

    Opoziţia demcocrată de la Washington consideră că procedura ar trebui să aibă loc după scrutinul prezidenţial şi parlamentar.

    “Pur şi simplu, nu cred că ar trebui să continuăm procedura acestei nominalizări”, a declarat senatoarea democrată Dianne Feinstein, potrivit BBC. Feinstein a argumentat că numirea lui Amy Barrett în instanţa supremă riscă să afecteze programul medical din perioada Administraţiei Barack Obama.

    La rândul său, senatorul democrat Patrick Leahy a catalogat drept “ruşinoasă” atitudinea Partidului Republican.

    În cursul audierilor, judecătoarea Amy Coney Barrett va argumenta, potrivit proiectului de discurs transmis în prealabil, că va aplica “legile după cum sunt scrise”, subliniind că “politicienii aleşi iau deciziile privind legile şi emit judecăţi de valoare”, nu judecătorii.

  • NYT: Ce se întâmplă dacă Donald Trump nu mai poate candida? Unele elemente procedurale sunt neclare

    Procedura înlocuirii preşedintelui SUA a ajuns în atenţia publică în contextul îmbolnăvirii de coronavirus a lui Donald Trump, iar Constituţia prevede că vicepreşedintele preia atribuţiile, însă lucrurile sunt neclare în cazul situaţiilor mai complexe, informează cotidianul The New York Times.

    “Îmbolnăvirea de coronavirus a preşedintelui Donald Trump a ridicat posibilitatea, oricât de îndepărtată ar fi, ca el să ajungă în incapacitatea de a-şi îndeplini atribuţiile sau chiar de a muri, dacă simptomele se agravează. Chiar dacă o astfel de situaţie rămâne foarte improbabilă şi puţini politicieni de la Washington vor să discute în acest moment despre această posibilitate, dat fiind că Donald Trump a fost transportat la Centrul medical militar Walter Reed, Constituţia şi Congresul au creat în urmă cu mult timp un plan de succesiune pentru a asigura că naţiunea este protejată de adversari şi de conflicte interne în cazurile în care preşedintele ales nu îşi mai poate exercita atribuţiile”, explică editorialiştii Nicholas Fandos şi Nick Corasaniti într-un articol publicat în cotidianul The New York Times sub titlul “Ce se întâmplă dacă Trump nu poate candida? Mulţi paşi sunt clari, dar unii nu sunt”.

    Constituţia SUA prevede că vicepreşedintele este primul pe linia de succesiune în cazul decesului preşedintelui şi poate prelua temporar atribuţiile dacă preşedintele nu îşi poate exercita mandatul. Vicepreşedintele Mike Pence, în vârstă de 61 de ani, a avut rezultat negativ la testul coronavirus efectuat vineri.

    Alte situaţii sunt mult mai complicate.

    Ce se întâmplă dacă Trump moare sau nu îşi poate exercita atribuţiile?

    Amendamentul 25 al Constituţiei are următorul conţinut: “În cazul înlăturării preşedintelui din funcţie, decesului sau demisiei, vicepreşedintele va deveni preşedinte”. Acest lucru s-a întâmplat deja de opt ori în istoria SUA, cel mai recent în 1963, după asasinarea lui John F. Kennedy, când Lyndon B. Johnson a devenit preşedinte, şi în 1974, când Richard Nixon a demisionat, fiind înlocuit de Gerald Ford.

    Există legi şi pentru situaţiile în care ar muri şi vicepreşedintele sau ar fi în incapacitatea exercitării mandatului. Potrivit Legii succesiunii preşedintelui, intrată în vigoare în 1947, următorul pe linia preluării puterii este preşedintele Camerei Reprezentanţilor, urmat de preşedintele Senatului şi de membrii Administraţiei, primul fiind secretarul de Stat.

    Preşedintele Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi, în vârstă de 80 de ani, a anunţat vineri că nu are coronavirus, declarându-se încrezătoare că există planuri de succesiune în caz de necesitate. Senatorul Charles E. Grassley este preşedintele Senatului. El are 87 de ani.

    Ce se întâmplă dacă preşedintele este prea bolnav pentru exercitarea atribuţiilor?

    Conform Amendamentului constituţional 25, preşedinţii pot transfera voluntar atribuţiile vicepreşedinţilor. În cazul de faţă, Judd Deere, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei SUA, a declarat că Donald Trump îşi menţine total atribuţiile. “Nu are loc niciun transfer. Preşedintele este la conducere”, a precizat oficialul citat.

    Poate fi înlocuit preşedintele în mod involuntar?

    Amendamentul 25 permite înlocuirea forţată a unui preşedinte al SUA, inclusiv în cazul în care este prea bolnav pentru delegarea atribuţiilor sau dacă pur şi simplu refuză.

    În anul 1919, după un accident cerebral, preşedintele Woodrow Wilson şi-a exercitat restul mandatului parţial paralizat şi orb, iar starea sa a fost ţinută în mare parte secretă. În astfel de cazuri, vicepreşedintele, membri ai Administraţiei sau ai Congresului au puterea de a interveni. Este informat Congresul despre situaţie, iar vicepreşedintele poate prelua atribuţiile.

    Dacă apar dispute despre cine este la putere?

    Deşi linia de succesiune este prevăzută clar în lege, unii specialişti în drept cred că pot apărea probleme potenţial dezastruoase dacă primii doi lideri ai naţiunii nu mai pot exercita atribuţiile. Unii experţi în drept constituţional au emis dubii privind preluarea atribuţiilor de către preşedintele Camerei Reprezentanţilor sau cel al Senatului, argumentând că autorii Constituţiei au intenţionat să conceapă un sistem în care mandatul prezidenţial să fie exercitat doar de membri ai puterii executive.

    Jack L. Goldsmith, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii Harvard, a avertizat anul acesta că formularea constituţională poate genera o dispută aprigă. Spre exemplu, este posibil ca Nancy Pelosi şi secretarul de Stat, Mike Pompeo, următorul oficial pe linia succesiunii, să ceară amândoi preluarea mandatului prezidenţial.

    “Sunt scenarii de coşmar, deoarece aceste puncte ale legislaţiei constituţionale nu au fost testate niciodată în practică”, explică Jack L. Goldsmith.

    Ideea este confirmată de Norman J. Ornstein, expert în afacerile Congresului la Institutul American Enterprise, care se teme că pot apărea dispute privind preluarea puterii între şeful Cancelariei prezidenţiale, secretarul de Stat şi alţi membri ai Administraţiei.

    “Ne gândim la ambiguităţi în lanţul de comandă dat fiind că avem adversari în lume. Putem ajunge la probleme reale şi la un guvern în derivă, dacă apar interlocutori în competiţie pentru putere”, a argumentat el.

    Ce se întâmplă dacă Donald Trump nu mai poate candida?

    Situaţia devine dificilă rapid. În primul rând, Comitetul Naţional Republican va trebui să desemneze un alt candidat, o procedură care va implica participarea preşedintelui formaţiunii, Ronna McDaniel, şi a 168 de delegaţi de la nivel naţional. Dar multe state au început deja tipărirea buletinelor de vot, acceptarea voturilor trimise prin corespondenţă, ba chiar a început votul anticipat, iar numele noului candidat nu ar fi pe buletine. Fiecare stat american va trebui să decidă cum va proceda, dar multe nu au reglementări pentru astfel de situaţii.

    “Ar fi o problemă legată de ce prevăd legile unui stat sau ce nu prevăd pentru astfel de cazuri, iar multe state americane păstrează tăcerea asupra unei astfel de posibilităţi. Deci, ar putea fi multe semne de întrebare”, explică Richard L. Hasen, profesor de Drept la Universitatea Irvine din California.

    Problemele ar fi mult mai mari în situaţia în care Donald Trump ar câştiga scrutinul, dar nu şi-ar putea exercita atribuţiile. Legislaţia multor state americane prevede că electorii federali trebuie să voteze cu candidatul care a câştigat votul majoritar în statul respectiv, dar nu există prevederi pentru situaţia în care acel candidat moare ori nu îşi poate îndeplini atribuţiile. Problema poate fi soluţionată de Congres, care certifică voturile Colegiului Electoral, sau poate ajunge la instanţe judiciare.

  • USR este marele câştigător al acestor alegeri. O generaţie nouă, educată, cu alte aspiraţii decât majorarea pensiilor, îşi caută propriul drum în politică

    Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului: PNL a câştigat alegerile, după cum arată datele parţiale. Dar marele câştigator al acestei curse este, de departe, USR. Nu este puţin lucru să câştigi Timişoara, în dauna lui Robu (PNL). Nu este puţin să câştigi Braşovul, în dauna eternului Scripcaru (PNL). Nu este puţin să câştigi Bacăul (cu sprijinul PNL) în dauna neclintitului PSD, într-un oraş legat de restul ţării doar prin intervenţiile lui Viorel Hrebenciuc şi nu este uşor să ai, la Iaşi, un candidat necunoscut (Cosette Chichirău) care a fost la un pas să învingă struţo-cămila pesedisto-liberală (Mihai Chirică).

    Dacă PNL şi USR ar fi colaborat peste tot, PSD ar fi fost spulberat din marile oraşe şi din consiliile judeţene şi ar fi rămas să continue programul de acum 25 de ani de <pietruirea drumurilor la sate>. Dovada este Vrancea, unde alianţa PNL-USR a pus punct carierei politice a unui tip cu o viaţă mai fructuoasă decât cea a lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase. După aproape 30 de ani, Marian Oprişan a fost scos pe tuşă.

    Într-un anume fel, este bine şi pentru PNL şi pentru USR că PSD nu a pierdut chiar totul. Pentru că, dacă lupii se lăcomesc şi mănâncă într-o zi toţi iepurii din pădure, a doua zi ce mai mănâncă?

    Victoria lui Nicuşor Dan la Bucureşti nu ar fi fost posibilă fără o colaborare USR/PNL. Dar, Nicuşor Dan (50 de ani), doctor în matematică, titlu obţinut la Sorbona, este chiar fondatorul USR de azi. Efortul lui în politică a început acum mai bine de zece ani, iar succesul este încununarea acestei tenacităţi, dar şi a unei zodii bune. A fost propus spre susţinerea dreptei de Traian Băsescu. A fost anunţat drept candidat independent, susţinut de PNL, de premierul Orban şi abia apoi a primit sprijinul USR, fostul său partid.

    Dar USR a câştigat Consiliul general (nu e clar daca PSD este în frunte, dar diferenţa dintre USR şi PNL – 33% la 17%, indicată de exit poll-ul AVANGARDE – este enormă aici), ceea ce arata că votul politic a fost net în favoarea USR. Iar Dan este, în conştiinţa publică, USR.

    Aşa cum, în urmă cu 25 de ani, Emil Constantinescu a fost fructul copt al <Pieţei Universităţii>, aşa Nicuşor Dan este azi rodul pârguit al <Pieţei Victoria>.

    USR nu are structuri locale puternice, este a treia forţă politică a ţării, dar este susţinut de oamenii educaţi care vor mai avea multe ocazii să voteze. Situaţia abia de aici se complică pentru ca USR se arată a fi un adversar redutabil nu pentru PSD, ci pentru PNL.

    PNL este pe cai mari, cu cele mai bune rezultate electorale din ultima sută de ani încoace.

    PNL are însa un singur driver – şi acesta este preşedintele Iohannis. Puterea USR vine, dimpotrivă, dintr-o stare de spirit – o puzderie de copii, ajunşi la maturitate nu-l mai vor pe Tariceanu, pe Băsescu sau pe Xulescu. Revoluţiile, violente sau paşnice, nu se sfârşesc niciodată.

    Dacă Nicuşor Dan va avea succes în Bucureşti, el poate fi următorul preşedinte al României. Nu este întâmplător că ultimii doi preşedinţi au venit din poziţia de primar – Băsescu, la Bucureşti, Iohannis la Sibiu. Însa Dan s-ar putea confrunta cu problema cu care Băsescu s-a întâlnit acum 20 de ani: un consiliu general ostil. Pentru că, din poziţia de primar general, Nicuşor Dan – <cel mai votat> candidat din România, după şeful statului, ar putea avea îndreptăţirea să-şi recupereze partidul pe care l-a fondat – USR. Iar ascensiunea lui nu-i va aduce simpatii politice. Nicuşor Dan este astăzi un fel de cruciat care merge singur să cucereasca Ierusalimul. Dar aceasta este o variantă a poveştii cu <drobul de sare>.

    Talentul de a negocia este arma puternica în politica, dar Nicuşor Dan nu a dovedit, în ultimii ani, că o are. Duminică seara a mers la sediul PNL însă şi i-a mulţumit prietenului Ludovic Orban – cuvintele îi aparţin – pentru sprijin. O colaborare  cu guvernul ar fi de salutat, dar noi am mai văzut astfel de promisiuni.

    Notorietatea lui Dan va creşte puternic şi, cum figuri de ţinut minte nu apar pe scenă, nu este exclus ca el să reprezinte soluţia liberalismului pentru viitoarele alegeri prezidenţiale.

  • Vezi că vin alegerile! Dar de ce trebuie să merg la vot? Am pe cine să votez? Toţi sunt la fel! Nu mai bine îmi iau familia, copilul şi mă duc duminică să mă dau cu barca în Herăstrău?

    O discuţie de acum două săptămâni despre alegeri, cu cineva care lucrează într-un restaurant din Bucureşti.

    Vezi că vin alegerile, să te duci la vot! Dar de ce trebuie să merg la vot? Am pe cine să votez? Toţi sunt la fel! Nu mai bine îmi iau familia, copilul, şi mă duc să mă dau cu barca în Herăstrău?

    Duminica viitoare, peste o săptămână, sunt alegeri locale, iar interesul pentru cei care conduc oraşele, comunele şi judeţele ţării pare destul de scăzut. Şi nu este vorba de Covid-19.

    Noroc cu Băsescu, care pe ultima sută de metri a mai animat prin limbajul de stradă lupta din Bucureşti dintre Gabriela Firea şi Nicuşor Dan.

    Dar până la urmă, întrebarea interlocutorului este legitimită şi nu răspunde nimeni dintre cei care cer votul.

    El, ca şi alţii, e convins că votul lui nu contează şi că, indiferent pe cine votează – partid sau nume -, tot ăia care trebuie ies.

    Iar după ce ies, tot ce au spus în campanie se aruncă la coş şi încep să-şi facă afacerile lor.

    Cel puţin în Bucureşti, oamenii vor şcoli mai bune pentru copiii lor, spitale din care să nu iasă mai bolnavi decât au intrat, drumuri în care să nu piardă o oră până să ajungă la muncă, un aer mai curat şi nu în ultimul rând curăţenie.

    Pentru asta plătesc oamenii taxe şi impozite, dar din păcate nu sunt conştienţi de acest lucru.

    Pentru că legea nescrisă în Bucureşti este de a negocia salariul net, oamenii nu ştiu ce înseamnă plata taxelor şi impozitelor din câştigul lor, şi de aceea nu au în minte că cei de la putere sunt plătiţi din banii lor şi nu invers.

    De la alegerile din 2012, când prezenţa la vot a fost de 56%, asta pentru că Băsescu ajunsese extrem de urât iar PSD s-a aliat cu PNL formând USL, salariul mediu a crescut de la 1.500 de lei la 3.300 de lei, adică s-a dublat. În euro, salariul mediu a crescut de la 340 de euro la 680 de euro în prezent.

    Cel puţin în Bucureşti, alegerile nu sunt despre bani, despre creşterea puterii de cumpărare sau despre locuri de muncă, cum era în anii ‘90 şi 2000, când salariul mediu era de 100-150 de euro.

    Nu ştiu ce l-a apucat pe Nicuşor Dan să promită că în patru ani de zile salariul mediu din Bucureşti va ajunge la 1.400 de euro (faţă de 900 de euro, cât este acum).

    În oraşele mari alegerile sunt legate de ce fac primarii, şefii consiliilor judeţene cu banii pe care-i încasează. Şi nu sunt deloc mulţi.

    În oraşele din eşalonul 2, 3, sau 4, algerile ţin de salarii şi locuri de muncă, pentru că acolo principalul angajator este statul, iar cei care conduc îşi bazează puterea pe acest lucru.

    Românii ar vrea ca din popor să se ridice un Vlad Ţepeş, ca să-i bage pe toţi cei din politică la puşcărie (sper că n-aţi uitat celebra expresie a lui Traian Băsescu din 2004, când îi îndemna pe oameni să vină să vadă ţepele din Piaţa Victoriei pe care le va ridica şi cât de puternică a fost această afirmaţie).

    În timp ce alegătorii din oraşele mari au speranţe legate de drumuri, şcoli, spitale, curăţenie, cei care sunt în politică au ca principal scop întărirea puterii administrative fanariote. Şi pentru acest lucru alocă resurse importante.

    În timp ce jumătate dintre bucureşteni cred că votul lor nu contează şi de aceea mai bine se duc să se plimbe, cu familia, cu copilul, cu barca în Herăstrău, cei care se uită cu interes la rezultatul votului sunt cei care au afaceri.

    Laurenţiu Lazăr, directorul Colliers International, unul dintre cei mai mari brokeri imobiliari din Bucureşti şi din România, spune că în Capitală dezvoltatorii şi-au făcut datoria, au construit clădiri de birouri unde lucrează sute de mii de corporatişti, au adus investiţii de miliarde de euro, dar acum problema este legată de sufocarea oraşului, de lipsa de infrastructură.

    Dacă votul popular nu contează pentru cel puţin un alegător, măcar să conteze în faţa celor ce vor fi aleşi interesele care vin din business.

    Când marii dezvoltatori de clădiri de birouri îşi vor pierde chiriaşii din motive de infrastructură, de Covid-19, s-ar putea ca presiunea lor să fie din ce în ce mai mare asupra autorităţilor locale şi să se vadă.

    Ironic, un votant nu ridică probleme, dar acelaşi om, în calitate de angajat, poate să influenţeze întâi mersul unei companii, iar compania, având o putere mai mare, poate să influenţeze administraţia.

    Tot e bine!

    Până una alta, întâi la vot peste o săptămână, şi după aia în parc!