BusinessMagazin

Tag: haine

  • A renunţat la o carieră în marketing în corporaţii pentru a vinde haine la mâna a doua. Acum câştigă mii de dolari pe lună

    În 2012, pe vremea când era studentă la Unversitatea din Arkansas, Alexandra Marquez a început să folosească o aplicaţie numită Poshmark, similară ca funcţionalităţi ca Instagram, dar care permitea vânzarea şi cumpărarea de haine.

    “M-a prins din primul minut”, povesteşte Marquez celor de la Business Insider. “Era modul ideal de a câştiga nişte bani.”

    Deşi o mare parte din cei 700.000 de utilizatori foloseau Poshmark pentru a-şi face curat în dulap, Alexandra Marquez a intuit potenţialul de business. A început să meargă prin magazine de second hand sau outlet-uri, vânzând apoi produsele prin intermediul aplicaţiei. “A fost destul de complicat la început”, povesteşte antreprenoarea. “Câştigam în jur de 500 de dolari pe lună.” Cu timpul însă, a învăţat ce branduri şi tipuri de haine se vând, iar vânzările au crescut în mod semnificativ.

    După absolvire, Marquez s-a angajat în cadrul unei companii specializate în marketing, dar a renunţat după doar un an pentru a se concentra pe afacerea cu haine. Astăzi ea dedică trei sau patru zile pe săptămână cumpărăturilor pentru a putea posta noi produse zilnic. Veniturile au ajuns la 5.000 de dolari pe lună, dar tânăra e încrezătoare că acestea vor creşte în continuare. Cele mai multe haine vândute de ea pe Poshmark au preţuri cuprinse între 40 şi 250 de dolari.

  • A vândut haine în zece metri pătraţi într-o piaţă din Bucureşti. Acum are magazine în toate mallurile

    Doi tineri au început în perioada facultăţii o afacere cu îmbrăcăminte made in Romania din dorinţa de a acoperi lipsa de haine, la preţuri accesibile, pentru femei. Au deschis primul magazin într-un spaţiu de zece metri pătraţi dintr-o piaţă a capitalei, iar în câţiva ani au reuşit să intre şi în centrele comerciale, concomitent cu giganţii internaţionali ai modei.

    Când am început facultatea, îmi doream să cumpăr haine pe care la vremea respectivă nu le găseam pe piaţă, ţinând cont că marile branduri nu ajunseseră încă în România şi bugetul pe care îl aveam atunci ca studentă era mic“, îşi aminteşte Ana-Maria Coman, director general al Etic Lady’s Fashion, modul în care i-a venit ideea deschiderii unei afaceri când avea 19 ani.

    Era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a început, împreună cu prietenele sale, să vândă haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere. În prezent, afacerea condusă de ea şi partenerul său, Costin Strîmbeanu, este formată din şapte magazine răspândite în Bucureşti şi Constanţa, are parteneriate cu marii producători de îmbrăcăminte din ţară, vânzări de aproximativ 200.000 de produse anual şi venituri de aproximativ 4 milioane de euro.

    „Îmi plăcea matematica, dar nu mă vedeam lucrând într-o bancă. Mi s-a părut normal să încep un business pe care iniţial l-am luat ca pe un job din care să trăiesc pe perioada facultăţii, iar apoi a devenit singura sursă de venit“, povesteşte antreprenoarea în vârstă de 34 de ani care visa încă din liceu să aibă un magazin din care să se îmbrace doar ea. Ana-Maria Coman este responsabilă de design şi dezvoltarea afacerii, iar Costin Strîmbeanu este administratorul acesteia. Strîmbeanu a început să lucreze în modă ca agent de vânzări de accesorii şi etichete, iar contactele sale cu fabricile de confecţii au ajutat la construirea bazelor businessului, în 1999.

    „La început, principalii clienţi eram eu şi prietenele mele. Am atras apoi din ce în ce mai multe doamne şi domnişoare care mergeau la facultate sau la birou şi aveau nevoie de ţinute decente,  în tendinţe şi un pic mai ieftine decât ce se găsea atunci pe piaţă“, explică antreprenoarea. Au deschis primul magazin într-un spaţiu de 10 metri pătraţi din cadrul pieţei Big Berceni, în urma unei investiţii iniţiale de câteva mii de euro, fonduri proprii ale antreprenorilor.

    Afacerea s-a dezvoltat treptat, pe seama reinvestirii constante a  profitului, astfel că în perioada 2001-2002 au deschis un magazin şi în Unirea Shopping Center, din care s-au mutat ulterior în altul cu o suprafaţă de 160 de metri pătraţi. „Am învăţat acolo ce înseamnă amenajare de mall şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinim“, spune Coman. Experienţa din cadrul magazinului Unirea a fost printre cele mai mari provocări, ţinând cont că s-au mutat din aripa Călăraşi în aripa Splai şi, la momentul deschiderii magazinului H&M, au fost nevoiţi să plece şi de acolo, împreună cu ceilalţi chiriaşi care ocupau spaţiul destinat suedezilor. Au continuat să vândă în Unirea, în aripa centrală, şi au deschis treptat şi alte magazine: în cadrul hipermarketurilor Cora Pantelimon, Carrefour Orhideea, în centrele comerciale Vitan, Tom Constanţa şi AFI Palace Cotroceni şi în outletul din centrul comercial Grand Arena. Costurile pentru amenajarea unui magazin depind de suprafaţă şi ajung, în cazul celui mai mare, reprezentat de cel din AFI Palace Cotroceni, la 100.000 de euro.

    Antreprenoarea spune că vânzările merg la fel de bine în toate cele şapte magazine, dar observă o diferenţă în Constanţa, unde acestea sunt cu aproximativ 30% mai mici. „Vânzările sunt foarte bune chiar şi în Grand Arena, unde nu există la fel de mult trafic. Acolo funcţionăm prin outletul unde ne vindem stocurile şi avem alt tip de cliente, care nu îşi permit să cumpere hainele la preţurile din colecţie şi unde găsesc aici haine reduse cu până la 70-80% din preţul iniţial.“ Bonul mediu pentru produsele din cadul magazinelor Etic Lady’s Fashion este de circa 100 de lei, iar clientele sunt „doamne şi domnişoare între 20 şi 40 şi ceva de ani, care să îşi dorească să poarte ţinute business, feminine şi în trend“.

  • Hainele purtate în copilărie sau obiectele vestimentare vechi pot deveni sursă de inspiraţie

    Aceasta pare să fie strategia adoptată de o serie de mici producători de jeanşi, care, pentru a putea concura cu succes cu firmele mari din domeniu, se străduiesc să creeze nişte jeanşi cât mai eleganţi, scrie Wall Street Journal.

    Creatoarea Rachel Comey, de exemplu, a lansat gama Legion, nişte jeanşi cu talie înaltă şi craci largi, care amintesc de cei din anii ‘70. Un element distinctiv al acestora este faptul că par să fi fost tiviţi şi descusuţi, creatoarea având ca sursă de inspiraţie blugii purtaţi în copilărie, scurtaţi când erau prea mari şi apoi lungiţi la loc când creştea.

    Casa AMO s-a specializat pe jeanşi care combină patina unora vechi cu croieli moderne. Alte mici companii din domeniu utilizează procedee aparte de spălare a materialului care îi dau acestuia o culoare mai frumoasă şi pot presupune până la treizeci de paşi, toţi realizaţi manual, ceea ce nu le permite să aibă o producţie mare.

    La rândul său, casa franceză Vetements foloseşte în produse sale material din jeanşi vechi, pe care creatoarea Demma Gvasalia şi echipa sau îi cumpără din magazine second-hand din Londra, Paris sau Bruxelles, după care din două perechi confecţionează una singură. Procesul este laborios, căci trebuie descusuţi vechii pantaloni, călcat materialul, croit în noua formă şi cusut. Jeanşii produşi de aceste mici firme costă de la trei sute la peste o mie de dolari în cazul Vetements.

     

  • A început prin a vinde jocurile video ale copilului pe internet si acum conduce o companie care face 25 de milioane de dolari pe an

    Linda Lightman a devenit un expert în vânzări pe eBay, site de licitaţii, şi şi-a transformat magazinul de bijuterii într-o afacere de milioane de dolari, scrie Daily Mail.

    Femeia în vârstă de 53 de ani a început prin a vinde jocurile video ale copilului său în urmă cu 14 ani. Iar când a rămas fără jocuri video, a început să-şi vândă hainele din garderobă. “Majoritatea oamenilor nu cunosc, dar cam fiecare casă are în jur de 52 de obiecte pe care nimeni nu le foloseşte şi care valorează 3.000 de dolari”, a spus ea.

    “Dar nu trebuie să te limitezi la ce ai în casă. După perioada de început, prietenele mele m-au rugat să le vând hainele şi asa mai departe”, a mărturisit Linda Lightman.  Treptat, Lightman s-a mutat de pe platforma eBay pentru a-şi vinde produsele pe propriul site.

    În 2006, companiei ei avea 20 de angajaţi şi un spaţiu de birouri de mai mulţi metri pătraţi. Aproape 10 ani mai târziu, compania are un profit de 25 de milioane de dolari pe an.

    “Listăm aproape 5.000 de obiecte în fiecare zi, cu un total de aproape 140.000 de obiecte unice. Niciodată nu mi-am imaginat că o să creştem atât de mult. “, a declarat Lightman.

    În prezent, Linda Lightman împreună cu soţul său conduc compania care are peste o sută de angajaţi în diverse departamente.

  • S-a îmbrăcat mai bine decât şeful său şi a păţit-o. Codul vestimentar nescris din marile corporaţii

    Începătorii nu se pot îmbrăca la fel ca şefii lor, iar dacă hainele lor depăşesc grila salarială, pot avea de suferit în companie. În unele organizaţii există reguli nescrise care nu pot fi încălcate.

    S-a îmbrăcat mai bine decât şeful său şi a păţit-o. Codul vestimentar nescris din marile corporaţii

  • Maşina de cusut a Europei a devenit a doua industrie exportatoare a României

    Producători români sau străini, cu zeci, sute sau chiar mii de salariaţi fiecare, şi‑au împărţit strategic harta României. „Pantofarii” s-au înghesuit în vestul ţării, în judeţe precum Bihor, pariind pe apropierea de Occident şi pe salariile mici din zonă. La polul opus, producătorii de îmbrăcăminte s-au concentrat pe estul ţării şi pe zona de sud, atraşi de forţa de muncă experimentată, de salariile mici şi de lipsa de investiţii din zonă.

    Regiunea istorică a Moldovei este „cenuşăreasă“ în materie de investiţii străine atrase în ultimele două decenii şi jumătate, având în vedere că sumele totale aduse de investitorii străini la capitalul companiilor pe care le-au înfiinţat în România au fost de două-trei ori mai mici decât cele din Transilvania şi Muntenia şi de zece ori mai mici faţă de cele din regiunea Bucureşti-Ilfov.

    În acest context, în oraşe precum Focşani sau Botoşani producţia de îmbrăcăminte este cea mai importantă industrie, fabricile de aici fiind cele care au ţinut în viaţă atât centrele urbane, cât şi satele aflate pe o rază de până la 60-100 de kilomentri. Aici, angajaţii din industria textilă aleg fie să plece în străinătate să muncească, fie să croiască şi să coasă haine pe un salariu care de multe ori nu depăşeşte pragul de 1.000 de lei net.

    „În Focşani, industria textilă este cea mai importantă. Sunt producători mici care lucrează cu clienţi mass market (şi nu pot plăti salarii mai mari – n.red.), de aceea noi trebuie să fim atenţi cu politica salarială pentru a păstra în Focşani industria aceasta”, spunea recent Bernard Cheere, CEO al Artifex, unul dintre cei mai mari producători locali de textile. Producătorul de textile Artifex realizează în Focşani haine pentru unele dintre cele mai importante branduri de modă din lume precum Hugo Boss, Massimo Dutti, Lacoste Premium sau COS.

    Artifex are peste 1.300 de salariaţi, iar peste 50% dintre aceştia locuiesc în afara Focşaniului, unii venind de la 60 de kilometri distanţă. Oficialii companiei nu dau detalii despre salariile pe care le plătesc, afirmând doar că sunt în linie cu piaţa. Salariul mediu brut în industriile de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte a ajuns anul trecut la 1.610 lei, fiind în continuare cu circa 30% sub media pe economie. Joburile de croitor şi cusător sunt printre cele mai prost plătite în România, alături de cele de casier în magazine şi de menajeră în HoReCa.

    Dacă fabricile mari plătesc salarii ce pot ajunge la 2.000 de lei brut, există şi companii care plătesc salariaţii cu minimul pe economie. „Salariile din industria locală de textile şi încălţăminte vor creşte, ne aliniem treptat standardelor din Europa. Nu cred că această situaţie va afecta piaţa locală, România beneficiind de două avantaje majore – poziţia geografică şi experienţa forţei de muncă”, spune Raul Poruţiu, managing director al companiei YKK România, filială a grupului japonez cu acelaşi nume. Japonezii au vân-dut anul trecut 26 de milioane de fermoare către mai mult de 400 de producători locali de textile, pantofi şi accesorii auto. România este aşezată aproape de Occident, unde îşi au sediile şi centrele de distribuţie cele mai mari companii de modă din lume. Astfel, costurile de transport sunt reduse, la fel şi timpul necesar livrării. Contextul este favorabil dat fiind şi că Asia pierde teren. „Din Asia se întorc o serie de comenzi în România. Nici nordul Africii nu mai este mirajul de acum câţiva ani. Cred astfel că majorarea salariilor nu se va reflecta în numărul de comenzi, care nu vor scădea, dar nici nu vor creşte. Va avea loc o stabilizare a pieţei”, explică Poruţiu.

    De aceeaşi părere este şi şeful Artifex, al 12-lea cel mai mare producător local de haine şi încălţăminte. El afirmă că salariile din România vor creşte, însă Artifex va rămâne aici pentru că are planuri de investiţii pe termen lung în România. Economiile vestice îşi mută fabricile, iar nordul Africii este o destinaţie pentru producţia de haine pentru zi. Europa de Est, unde România şi Bulgaria sunt cele mai mari pieţe, primeşte comenzile mai complicate, potrivit lui. El explică faptul că Ungaria şi Cehia nu mai sunt competitive în ceea ce priveşte salariile, de aceea fabricile subcontractează producători din România şi din alte ţări. Pe termen lung însă, aceasta nu este o soluţie.

  • Compania care vrea să detroneze imperiul Nike. Afacerile cresc cu 15% pe an

    Compania trece momentan printr-o campanie de repoziţionare pe piaţă, odată cu expansiunea sa pe piaţa globală, acest lucru fiind cea mai importantă acţiune de marketing creată în secolul său de existenţă.

    Noua campanie New Balance, ce va fi lansată miercuri, având  o poziţionare oarecum tehnică, va avea ca slogan „Always in Beta” („Întotdeauna în Beta” – n.red.). De asemenea, firma se defineşte ca fiind o alegere de top a atleţilor de performanţă, una dintre primele reclame înfăţişând 17 dintre atleţii sponsorizaţi de companie.

    „Este un mare efort să ne poziţionăm ca adversari în faţa celui mai important brand pe segmentul de încălţăminte, haine şi accesorii sportive” spune CEO-ul  New Balance.

    Strategia campaniei este creată de agenţia de publicitate Arnold Worldwide, a cărei manager declară pentru Adweek: „New Balance a vrut să resetăm vechea sa imagine. Ei au fost dintotdeauna acel tip de brand care s-a ferit de parteneriate şi aprobări, dar acum că au crescut din ce în ce mai mult, s-au gândit să devină un jucător real al acestei categorii, în spaţiul actual.”

    Under Armour, care a avut în 2014 o cifră de afaceri de 3,08 milioane de dolari, a fost considerat cea mai mare ameninţare la adresa companiei Nike. Cu un venit de 3,3 milioane de dolari în anul precedent şi o estimare de 4 milioane în acest an, New Balance devine însă principalul concurent. Diferenţa dintre cele două este însă una foarte mare, Nike având în 2014 o cifră de afaceri de 27,8 milioane de dolari.

    New Balance se bazează totuşi pe ritmul său rapid de creştere, care în ultimii cinci ani a fost în medie de 15%, faţă de Nike, ce a avut doar 10% în aceeaşi perioadă.

  • Cine decide ce haine se vând la H&M

    Munceşte în domeniul modei de aproape trei decenii, însă nu mereu şi-a dorit asta. Când era mică a vrut să lucreze cu animale, să fie veterinar.

    „Încă de copil eram pasionată de cai şi am vrut să am o meserie care să-mi permită să lucrez aproape de ei. În final am ajuns însă designer.“ Şi nu regretă deloc.

    Citiţi aici cine decide ce haine se vând la H&M

  • Afacerea de milioane de dolari care vinde haine din pânză de păianjen

    Bolt Threads este un start-up cu şase ani de activitate creat de trei oameni de ştiinţă. Acesta a primit recent o finanţare de 40 de milioane de dolari. Scopul? Cel de a crea şi de a produce în masă material din pânză de păianjen, cu scopul confecţionării de haine. Chiar dacă ideea pare a ţine de fantastic, aplicabilitatea acesteia în lumea reală este uriaşă. În prima rundă de finanţare, start-up-ul a obţinut 7,7 milioane de dolari, iar în a doua, 32,3 milioane.

    Bolt Threads nu este singura compania care a încercat să pună bazele unei industrii pe baza unor materiale create prin inginerie genetică şi care au potenţialul de a fi soluţii mai ieftine şi mai sustenabile pe cele existente deja. Spre exemplu, industria ”cărnii false”, o nişă pe care, în ultimii câţiva ani, mai multe start-up-uri au fost fondate: Impossible Foods şi Beyond Meat concurează în a creşte în laborator carne din soia care să aibă gustul celei relale.

    La fel ca în cazul acestora, Bolt Threads oferă o alternativă superioară pentru hainele din mătase pe care mulţi dintre noi le poartă zilnic. ”Materialele noastre vor fi mai uşoare, mai sustentabile decât materialele preferate ale oamenilor în prezent, bumbac, lână şi mătase”, scriu fondatorii pe site-ul start-up-ului. Mătasea din aţă de păianjen este cunoscută pentru rezistenţa, elasticitatea şi fineţea acesteia, dar nu a fost încă produsă pentru masse. ”Prima aplicaţie a companiei este o tehnologie ce reproduce mătasea de pânză de păianjen”, explică Jim Kim şi Tanguay Chau, doi dintre finanţatori.

    Pe scurt, Bolt Threads a izolat caracteristicile care fac mătasea din fire de pânză de păianjen fină, dar totuşi rezistentă şi au manipulat codul genetic al acesteia cu scopul de a produce un material similar. Potrivit Forbesc, Bolt Threads va investi mare parte din capital cu scopul de a începe producţia în masă şi de a începe să vândă clienţilor, fie în mod direct, fie printr-un brand cunoscut de haine.

  • A dus o banală idee venită în primul an de facultate la o afacere de două milioane de euro

    Ana-Maria Coman a pus în urmă cu 15 ani bazele lanţului românesc de haine pentru femei Etic Lady’s Fashion, care totalizează afaceri de 2 milioane de euro.

    Ideea unei afaceri cu haine i-a venit Anei-Maria Coman în perioada în care era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

    Antreprenoarea, care avea atunci 19 ani,  a început să vândă împreună cu câteva prietene haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere în piaţa Big Berceni din Bucureşti.

    În prezent, afacerea Etic Lady’s Fashion este formată din zece magazine răspândite în Bucureşti, Constanţa şi Craiova şi, de la începutul anului 2015, şi 
dintr-un magazin online.