BusinessMagazin

Tag: general

  • Următoarea mare criză

    În perioada lui Welch, unul dintre cei mai bine cotaţi lideri de companii din istorie şi unul dintre primele staruri CEO ale lumii, veniturile GE au crescut cu 385%, iar capitalizarea bursieră a companiei cu 4.000%. Welch a preluat compania în 1981, la începutul unei epoci de creştere economică, o piaţă „bull“, cum îi spun amercanii. De remarcat discrepanţa, dacă îi putem spune aşa, dintre creşterea veniturilor şi cea a capitalizării bursiere a companiei, care vine dintr-un fapt simplu: General Electric câştiga bani mereu şi mereu, cu perseverenţă, un fapt care conferea investitorilor ecelei epoci un sentiment de siguranţă, sentiment care s-a transferat în achiziţia de acţiuni.

    În epoca Immelt, care a venit la conducerea GE în plină criză dotcom, a apărut managementul modern, dacă putem, iarăşi, să-i spunem aşa; de pildă manipulări ale câştigurilor (în 2009 GE plătea o amendă de 50 de milioane de dolari impusă de Securities and Exchange Commission, la sfârşitul unei investigaţii care releva că au „vândut“ locomotive unor instituţii financiare, de exemplu). În acelaşi timp trebuie spus că subcreşterea constantă de pe vremea lui Welch se datora managerierii câştigurilor, a transferului de bani dintr-un buzunar în altul. Al companiei, evident. Indiferent de metode, de pieţe în urcare sau în criză, este clar că avem o separare între două sisteme, între două moduri de a face afaceri: abordarea tenace a lui Welch, cumva tributară cuminţeniei anilor de boom de după cel de-al doilea război mondial, şi cea exuberantă, să-i spunem, a lui Immelt, în ton cu epoca internetului.

    Mi-am adus aminte de acest grafic, twitter-it de cineva, în momentul în care am citit că Apple a devenit prima companie din lume de 700 de miliarde de dolari. Iniţial, mi-am spus că este un semnal al acelui bubble tehnologic de care se tot teme lumea în ultimii doi-trei ani: capitalizări uriaşe, IPO-uri gigantice, o frenezie a tranzacţiilor, tineri softişti deveniţi milionari peste nopate, un şuvoi de bani spre oricine are o idee şi tăria să o susţină, totul augumentat cu doze de Facebook şi de Alibaba.

    Pe urmă mi-am dat seama că temerile mele sunt oarecum nejustificate şi că o nouă criză este destul de puţin probabilă, mai ales că nici nu s-ar vedea prea bine în climatul internaţional destul de încărcat de acum – temeri de război, datorii neplătite, crize politice, tot felul de „leaks“-uri. Ce criză mai poţi trăi într-o lume în care Baltic Dry Index a atins 666 de puncte, întreb?

    Marea criză a vremurilor ce vor veni nu va fi tehnologică sau financiară, ci umană. Robert Reich, profesor de economie şi fost oficial în administraţia Clinton, vorbeşte de o întoarcere în mentalităţile secolulului XIX. Lumii i-a trebuit destul de mult timp să treacă de la exploatare la decenţă şi o anume corectitudine – siguranţa locului de muncă, salariu minim, program de lucru, eliminarea muncii copiilor. Actuala criză a deteriorat din nou echilibrele de pe piaţa muncii, iar oamenii valorează mai puţin, pur şi simplu. Politicienii, corporaţiile şi instituţiile financiare, spune Reich, au câştigat destulă putere pentru a reorganiza piaţa muncii în aşa fel încât să îşi sporească averile, iar oamenii au rămas undeva în urmă. Confirmarea este chiar în statisticile recent apărute, care arată că 1% din cei mai bogaţi oameni ai planetei vor ajunge în scurt timp să deţină mai mult de jumătate din averea mondială – de la 44% în 2009 au ajuns să deţină 48% în 2014. Echilibrele sociale ale lumii sunt fragile, şi din această cauză vedeţi acest text într-o revistă de afaceri; oamenii trebuie să înţeleagă că în lipsa unor standarde, totul se poate nărui destul de uşor.

  • Cele mai amuzante motive pentru care angajaţii au fost concediaţi

    Pierderea unui loc de muncă nu este ceva ieşit din comun, dar motivele sunt în general legate de activitatea desfăşurată. Cei de la BBC au aflat cele mai amuzante motive pentru care oamenii au fost concediaţi.

    Atunci când şeful spune că poţi mânca din produsele localului în care lucrezi, există întotdeauna o limită. Virali Modi, o tânără din Statele Unite, a fost concediată în a doua zi de muncă la Dunkin’ Donuts pentru că a fost prinsă mâncând 12 gogoşi. “În apărarea mea, pot doar să spun că venisem de la şcoală şi îmi era foarte foame.”

    Tot Dunkin’ Donuts a fost scena unei alte întâmplări amuzante. Cyndi Perlman Fink şi Barbara S., două adolescente de 15 ani, aveau sarcina de a umple gogoşile cu gem şi ciocolată. “De cele mai multe ori ne făceam treaba impecabil”, a declarat Cyndi. “Nu ştiu ce ne-a apucat în acea dimineaţa, dar atunci când a intrat în magazin şeful s-a trezit în mijlocul unei bătăi cu frişcă şi cremă.” Evident, cele două au fost concediate pe loc.

    Murat Morrison era angajat al unui restaurant drive-in. Pentru a scurta timpul de livrare a comenzilor, Murrat a decis ca unul dintre colegii săi, responsabil cu băuturile răcoritoare din meniu, să îi arunce paharele. Totul a mers bine câteva ore, până când managerul a trecut prin faţa lui Murrat. “S-a trezit cu un pahar în faţă”, povesteşte tânărul care a rămas imediat fără slujbă.

    David Durham nu a greşit cu nimic în timpul serviciului, dar s-a trezit oricum fără slujbă. În 2008, o tornadă a lovit Atlanta distrugând numeroase clădiri datorită vântului cu viteze de peste 150-170 de kilometri pe oră. Nici vântul nu a fost însă motivul: clădirea de birouri în care lucra Durham a fost complet inundată din cauza ploii. “Peste câteva zile, la agenţie de şomaj am fost întrebat motivul plecării din companie. Nu am ştiut ce să spun, aşa că am răspuns simplu: o tornadă”, povesteşte bărbatul.

  • 2015, cel mai bun an de după criză pentru piaţa imobiliară. Prima Casă şi investitorii în locuinţe vor umple blocurile

    „O nouă bulă imobiliară este pe punctul de a se declanşa atât în Europa, cât şi în România. Nu că investitorii ar fi uitat de criza de acum câţiva ani, dar nu au ce face cu banii strânşi după ce băncile au scăzut drastic dobânzile la depozite în întreaga Europă. Dobânzile real negative oferite de bănci la depozite i-ar putea determina pe cei care economisesc să caute alternative pentru plasarea banilor în pământuri şi locuinţe“, era scenariul fatalist lansat de guvernatorul Băncii Naţionale a României, Mugur Isărescu, în vara anului trecut.

    „Raportându-ne la evoluţia din ultimele 12-18 luni şi la noul context din mediul de afaceri, în general, şi sectorul imobiliar, în particular, păstrând o notă de moderaţie şi de realism, ne aşteptăm ca anul 2015 să fie unul al stabilizării, al maturizării pieţei şi al unor creşteri ponderate pe anumite sectoare ale activităţii noastre“, previzionează Alina Necula, şeful departamentului de marketing şi vânzări al Adama Group, deţinut de austriecii de la Immofinanz. Alina Necula crede că piaţa imobiliară locală, în general, are un suflu nou, susţinut şi de ocuparea unui loc patru în topul investiţiilor din Europa Centrală şi de Est, cu o creştere semnificativă faţă de 2013.

    În 2014, activitatea pieţei imobiliare per total a fost vizibil mai intensă decât cea a anului precedent – volumul de investiţii s-a ridicat în 2014 la circa 2 miliarde de euro. Anul trecut a confirmat ieşirea din criză şi reaşezarea pieţei, după cum spun aproape la unison dezvoltatori, investitori, vânzători şi cumpărători. Dezvoltările imobiliare au fost reluate şi sunt mult mai bine conectate la cererea şi necesităţile pieţei, băncile arată din nou un apetit în creştere pentru creditarea clientului final, în timp ce clienţii se dovedesc a fi mult mai informaţi şi mai atenţi privind alegerea imobiliară pe care o fac.

    Revenirea pieţei este promisă mai ales de statistici care au ţinut capetele de afiş la sfârşitul anului trecut: în 2014, numărul locuinţelor noi livrate a crescut până la 7.500 de unităţi în Capitală şi pa 45.000/total potrivit INS (conform unor consultanţi, numărul lor ar fi de fapt cu circa 50% mai mare, ţinând cont că mulţi dezvoltatori nu şi-au întabulat proprietăţile, alegând să declare locuinţele abia după vânzarea acestora). Semnale pozitive au venit şi din tranzacţiile încheiate, care au ajuns anul trecut la circa 800.000, cu 100.000 peste nivelul anului 2007 şi în creştere cu 50.000 faţă de 2013. „Suntem pe un trend ascendent al numărului de tranzacţii, la preţuri mult mai mici decât în 2007, dar la preţuri constante faţă de 2013. Asta înseamnă că suntem în momentul de faţă într-un punct de cotitură şi ne putem aştepta în orice moment să se inverseze trendul“, speră optimist Dragoş Vîlceanu, preşedintele Asociaţiei Brokerilor Imobiliari din România şi proprietarul Agenţie.Net.

    Faptul că încrederea oamenilor în investiţii în imobiliare a crescut rezultă nu doar din numărul de oferte, mai mari cu circa 25% faţă de anul anterior, ci şi dintr-un nivel al cererii direct proporţional cu aceasta, cu 62% mai mare faţă de 2009, potrivit INS. „Cererea a crescut semnificativ, oamenii au încredere în viitor, au încredere să se împrumute şi, în acelaşi timp, sunt şi încurajaţi să se împrumute”, observă Vîlceanu. Armonizarea raportului cerere-ofertă explică şi stabilitatea în ce priveşte preţurile locuinţelor, cu oscilaţii în intervalul +-2-3%.

  • Retrospectivă: 2014 a oferit şansa unui nou început în toate capitolele vieţii publice unde s-au acumulat frustrări din 1990 încoace

    Aşteptările fără precedent de înalte pe care, judecând după sondaje, electoratul le are de la noul preşedinte Klaus Iohannis sunt direct proporţionale cu capacitatea acestuia de a funcţiona mai puţin ca un politician în carne şi oase şi mai mult ca un simbol, adică magnet pentru gândirea simbolică a colectivităţii.

    Presa străină a spus-o cel mai pe şleau: victoria lui Klaus Iohannis a fost salutată în primul rând ca un eveniment exemplar pentru alte ţări din UE sau din Europa de Est, una dintre ideile recurente fiind faptul că într-o Europă ameninţată de tentaţia extremismului cu bază naţionalistă, în România câştigă alegerile prezidenţiale un candidat complet atipic (sas şi protestant).

    Dacă adăugăm la aceasta caracterul de outsider (primarul unui oraş ardelean, neimpus în memoria colectivă prin idei sau declaraţii remarcabile, prin vreo iniţiativă politică sau ca lider al opoziţiei) şi misterul aproape total al impunerii sale la conducerea PNL şi apoi în postura de candidat la preşedinţie, putem privi alegerile prezidenţiale din 2014 drept sfârşitul epocii politicii personalizate, „de autor“, unde carisma personală, originalitatea strategiilor proprii de luptă, declaraţiile colorate şi chiar izbucnirile emoţionale nu doar contau, dar chiar defineau scena politică şi direcţia în care se îndrepta ţara.

    Traian Băsescu a fost ultimul astfel de politician de succes, iar din aceeaşi familie au făcut parte Crin Antonescu (şi urmaşul preferat de el la conducerea PNL, Ludovic Orban), Victor Ponta în încarnarea sa dinainte de alegerile prezidenţiale ori Elena Udrea de la PMP.

    Locul lor a fost luat de politicieni-simbol (Alina Gorghiu, recomandată de Iohannis pentru şefia interimară a PNL, cu două calităţi esenţiale: femeie şi tânără), tinde să fie luat de politicieni care se căznesc să corespundă aceluiaşi model (un Victor Ponta devenit brusc justiţiar, reformator al PSD după principii morale şi fidel ideologiei de stânga pe care trebuie s-o bifeze pe scena politică) şi va fi luat în continuare de alţi politicieni mai noi sau mai vechi care simt că de-acum succesul nu mai depinde de afirmarea propriei individualităţi, ci de capacitatea de a se încadra fără capricii personale într-un model de corectitudine politică şi tehnică acceptat la Bruxelles şi Washington şi de a fi cât mai previzibili în respectarea lui.

    Emergenţa noului model nu are legătură numai cu tensiunile dintre NATO şi Rusia sau cu momentul delicat al Europei (Germania, Danemarca, Finlanda şi Olanda au propus ca UE să creeze un mecanism pentru a apăra principiile statului de drept, considerând că ascensiunea populismului şi a voluntarismului politic în ţările lovite de criză şi de austeritate subminează proiectul Europei comune), ci şi cu iritarea societăţii faţă de modelul „pâine şi circ“ de conducere a ţării, care a fost dus până pe culmile grotescului în campania pentru prezidenţiale şi a cărui ineficienţă s-a văzut din plin în recolta de penali a DNA ori în rămânerea României pe ultimele locuri din UE nu la indicatorii de creştere economică, ci la cei de dezvoltare – calitate a vieţii, a muncii, a educaţiei.

    Acesta este şi unul dintre motivele pentru care creditorii externi şi analiştii financiari nu mai dau aşa de mare importanţă, nici la noi, nici în alte ţări europene factorului „instabilitate politică“, legat înainte strict de apariţia la orizont a unui an electoral, cu riscul, luat în calcul obligatoriu, de derapaje fiscale.

  • Scrisoare către mine: “Schimbarea pe care o doreşte mare parte din societatea românească s-ar putea să întârzie”

    Da, am decis să îmi scriu mie, pentru că oricum ceilalţi sunt ocupaţi, unii cu scrisul, alţii cu cititul. Este un exerciţiu pe care vi-l recomand, mai ales că momentele în care stau faţă în faţă cu mine şi conversăm, de exemplu în cazul bărbieritului, sunt cam rare şi durează puţin. O scrisoare poate limpezi, îţi poate arăta cum stai şi la ce să te aştepţi.

    Aşadar:

    „Dragul meu, bla, bla, bla, care sănătate ţi-o doresc şi ţie. M-am gândit să îţi scriu pentru ca, furat de anumite entuziasme, să nu rişti mai târziu să fii dezamăgit.

    Dezamăgit pentru că schimbarea pe care o doreşti, pe care o doreşte o mare parte din societatea românească, între graniţe sau în afara acestora, s-ar putea să întârzie. Nu-ţi scriam aceste rânduri dacă nu vedeam la televizor o defilare de ziua naţională ţinută, într-un oraş destul de important, într-un supermarket – tinere majorete fluturând pompoane, o fanfară, başca trupele de militari bătând pas de defilare printre rafturile cu sticle de băutură, detergent şi murături -, nu-i asta definiţia României de astăzi?! Ţara care acum te face să te simţi plin de mândrie, acum te trânteşte cu capul în pământ de nu te vezi. Domnul Iohannis a izbutit să coalizeze o sumă de oameni, dar adu-ţi aminte că ai mai văzut de cel puţin două ori valuri de entuziasm popular care au purtat, entuziaste, oameni ce păreau a avea la ei cheia schimbării; nu după mult timp constatai că, din păcate, cheia lor nu se potrivea în broasca schimbării, iar schimbarea rămânea un soi de Fata Morgana.

    Aş vrea să îţi reamintesc o povestire a lui Ray Bradbury, pe care îl socoteam amândoi unul dintre cei mai inteligenţi şi adevăraţi oameni care au populat planeta, mai ales pentru sufletul său, pentru înţelegerea şi compasiunea care puteau fi intuite dincolo de literatură. Povestirea vorbeşte de o lume a viitorului în care rachetele zburau oriunde în spaţiu, spre Lună, spre Marte sau spre Saturn, dar călătoriile erau accesibile doar celor avuţi. Eroul este un ins care are o mică afacere de reciclare a metalelor şi care primeşte, pentru a fi topită, un model la scara 1/1 al unei rachete.

    Pentru că sintetiza toată nemulţumirea sa, toate neîmplinirile, toate speranţele pierdute, omul îşi varsă întâi furia pe rachetă, şi porneşte să o distrugă. Se răzgândeşte, văzând privirile copiilor săi, pierduţi în admiraţie şi visare la vederea navei cosmice. Aşa că eroul nostru ia o decizie şi îşi cheltuie economiile de-o viaţă pentru o aparentă utilare a rachetei şi le promite copiilor o uluitoare, dar unică, excursie în spaţiul cosmic. Îi cheamă în rachetă, cu toată opoziţia nevestei, şi pleacă; puştii sunt răvăşiţi de imaginea spaţiului, de craterele de pe Lună, de culoarea roşie a planetei Marte, de luminile universului şi de sclipirea stelelor.

    Copiii sunt lipiţi de hublouri, iar omul nostru se furişează spre uşa navei, pe care o deschide spre… Nu spre spaţiul infinit, ci spre curtea sa plină de vechituri metalice. Le oferise copiilor, cu ajutorul unui amalgam de ecrane tridimensionale, cu un pachet de filme şi cu un set de motoare de automobil vechi, o iluzie, iluzia spaţiului, a stelelor şi a planetei Marte.

    Îţi aduc aminte de povestire pentru că mă uit în jur şi văd numai ecrane, ecrane care ne oferă doar iluzia unei lumi. Ecranele ne arată infractori care pozează în fecioare sau care se îmbracă în piei de funcţii oficiale, ne spun ce trebuie să simţim, ce trebuie să auzim şi ce trebuie să citim. În spatele ecranelor, în locul filmelor 3D şi al motoarelor de automobil stau însă interese şi egoism şi nepăsare.

    Într-o lume globalizată, cel mai important lucru este individul şi satisfacţia, mulţumirea sa, modul în care interesele unui stat se îmbină cu cele ale cetăţeanului. În cazul în care se suprapun şi sunt direct proporţionale, rezultatul este cum nu se poate mai fericit. Altfel, individul îşi va căuta împlinirea pe alte meleaguri – vezi cazul celor trei milioane de români care de voie, de nevoie au ales să lucreze în alte ţări. Şi culmea este că nemulţumirea lor s-a transformat în mulţumirea de astăzi a României, fie pentru că s-au încolonat la uşile secţiilor de votare, fie pentru că trimit acasă an de an, neabătuţi, miliarde de euro.

    Acum, ca de obicei, mingea este în terenul celor care îşi permit rachete. Şi tare mi-e teamă că noi vom rămâne, din nou, doar cu ecranele.”

    Gata.

    Ilustrez cu o fabuloasă arcă a maestrului Viorel Mărginean.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Radu Georgescu, locul al patrulea

    A terminat TCM, dar spune că s-a îndrăgostit de calculatoare în ultimul an de facultate. În 1994 a început patru produse software, antivirursul care a ajuns la Microsoft şi încă trei, care au fost nişte eşecuri. „RAV a ieşit în schimb pe piaţa internaţională, Microsoft l-a vrut pentru a-l integra în produsele sale, şi în ziua de astăzi toţi colegii mei care s-au dus la Redmond sunt tot acolo, ei conduc tot ce înseamnă «security» în Microsoft. A fost un deal foarte reuşit“, spune Georgescu.

    Spune că de la bun început, când a ales calea antreprenoriatului, a preferat poziţia de preşedinte al companiilor sale. Recent, Radu Georgescu a devenit acţionar şi preşedinte al boardului pentru Coinzone, un start-up cu sediul central în Menlo Park – oraşul din SUA unde are sediul central şi reţeaua socială Facebook – care îşi propune să lanseze o platformă de plată globală pentru mai multe monede virtuale, printre care şi Bitcoin. O altă investiţie recentă a grupului GECAD al lui Georgesacu este Tynka, un start-up din Marea Britanie care a dezvoltat o aplicaţie dedicată studenţilor pentru ca aceştia să fie la curent cu activităţile şi evenimentele specifice intereselor lor, din campusuri şi din afara lor.

    „Sprijinim în mod deosebit tinerii antreprenori şi companiile care se concentrează pe segmente de nişă. Tynka are avantajul de a fi fost creată de către studenţi care înţeleg nevoile celor de seama lor. Sperăm să reuşim în viitorul apropiat să extindem activitatea acestei companii la nivel global“, a declarat Georgescu.

    În primăvara acestui an Georgescu a vândut Avangate, soluţie de distribuţie electronică a produselor software, unui fond de investiţii din San Francisco.  Radu Georgescu spune că lucrează într-un domeniu în care afacerea durează 10 ani de zile. „Tehnologiile se schimbă în acest domeniu şi sunt puţine companii ce reuşesc să depăşească un ciclu tehnologic. Chiar şi cele ce depăşesc trebuie să se reinventeze şi este complicat. Este greu să las compania copiilor mei. Ce ai de făcut? Să construieşti şi să vinzi în cadrul unui ciclu tehnologic. Şi după aceea să construieşti altceva, pentru următorul ciclu. Dacă pleci de la început cu idea asta este nemaipomenit.“

    Radu Georgescu face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiat în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • O companie ce produce airbag-uri ar putea fi răspunzătoare pentru cea mai mare rechemare de maşini din istorie

    Compania a fost implicată recent într-un scandal referitor la moartea a şase persoane, concluziile anchetei fiind că impactul cu airbag-ul a fost cel care a cauzat decesul. Compania japoneză a dezvăluit recent că airbag-urile defecte au fost produse în perioada 2008-2014.

    În luna octombrie, autorităţile din Statele Unite au decis rechemarea unui număr de 7,8 milioane de maşini echipate cu airbag-uri produse de Takata. Lista include modele produse de BMW, Ford, General Motors şi Toyota.

    Dacă şi maşinile vândute în afara Statelor Unite vor fi rechemate, şi este foarte probabil ca acest lucru să se întâmple, numărul va ajunge la 16,5 milioane. Mai mulţi specialişti din industria auto consideră că numărul final va fi de peste 20 de milioane de maşini.

    Estimările arată că Takata va trebui să plătească peste un miliard de dolari pentru a rezolva problemele sesizate.

    În prima parte a anului, peste un milion de maşini au fost rechemate datorită unor probleme cu airbag-urile. Cauzele au fost însă altele, neavând legătură cu firma producătoare ci cu temperatura sau umiditatea înregistrate în zone precum sudul Californiei sau Puerto Rico.

  • Pulsul economiei pe şosele. Logistica are nevoie de specialişti şi investiţii în infrastructură

    Logistica este un domeniu ce ar putea fi asimilat unui barometru economic, atât pe domenii de activitate, cât şi la nivel macro“, spune Dragoş Geleţu, managing director la KLG Europe Logistics România. Companiile de logistică, explică el, sunt permanent în contact cu dinamica şi tendinţele din variate sectoare economice, fie creşterea sau căderea unor pieţe; „de aceea, în industria noastră nu se poate vorbi de inerţie. Şi tot de aceea, şi în 2014 piaţa de logistică va înregistra o creştere similară celei din 2013, când plusul a fost de 9%“, afirmă Geleţu.

    Şi chiar dacă economia nu înregistrează plusuri, reprezentantul KLG identifică o tendinţă care reprezintă încă un argument în susţinerea creşterii din acest an: externalizarea serviciilor de logistică. „Practic, tot mai multe companii au înţeles că o echipă externă de specialişti în logistică nu mai reprezintă un cost, ci un beneficiu“, spune reprezentantul KLG. Compania se aşteaptă ca anul aceasta să înregistreze un plus de 10% faţă de rezultatele anului trecut, când afacerile s-au plasat la 21 de milioane de euro.
    Într-un context mai larg, România rămâne o destinaţie destul de importantă pe harta logistică a Europei, atât prin poziţia geografică, cât şi prin costurile reduse cu forţa de muncă şi sectorul imobiliar, este de părere Christophe de Korver, general manager al Gefco România.

    El adaugă că o creştere importantă a acestei pieţe ar fi posibilă doar prin investiţii susţinute în infrastructură, „altfel putem pierde teren în faţa altor ţări din regiune, pe unde s-ar putea face tranzitul între Vest şi Est. Sperăm ca după alegerile prezidenţiale să fie o stabilitate mai mare şi să vedem proiecte pe termen lung sprijinite şi de stat“. 70% din afacerile Gefco sunt realizate prin contracte şi proiecte pe termen lung; conform previziunilor, compania ar urma să treacă anul acesta peste pragul de 50 milioane euro (faţă de 47 de milioane de euro în 2013), menţinând o rată de profitabilitate între 3 şi 5%. Numărul de clienţi a crescut şi în 2014, dar, punctează Christophe de Korver, „a fost un an în care ne-am concentrat pe dezvoltarea de proiecte noi cu clienţii mai vechi“.

    Volumele de mărfuri intermediate de logisticieni anul acesta nu sunt diferite faţă de 2013. „Există însă o diferenţă în modul în care companiile rulează această marfă: lucrurile se desfăşoară mult mai rapid, stocurile sunt la un nivel minim, se lucrează foarte mult în sistem cross-dock“, spune Sergiu Iordache, managing director la DSV Romania.

    El adaugă că în continuare se pune presiune pe costuri şi calitatea serviciilor. „Periodic sunt lansate licitaţii pentru găsirea celui mai profitabil furnizor, atât de către clienţii existenţi cât şi de către cei potenţiali“, arată Iordache. Or pentru a face faţă cerinţelor venite din partea clienţilor, companiile de logistică se concentrează pe creşterea calităţii serviciilor, investind în soluţii IT, echipamente şi proceduri de lucru pentru optimizarea serviciilor şi pentru a ţine pasul cu noile cerinţe. DSV a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de peste 141 de milioane de lei (circa 32 de milioane de euro) şi un profit de peste 6,5 milioane de lei, iar pentru 2014 „ne-am propus o creştere de 5-10% atât pentru cifra de afaceri, cât şi pentru profit“. Intersnack, Nestle Purina, Fabryo, Carpatina se numără între clienţii atraşi de DSV anul acesta.

  • Serviciile secrete occidentale: disensiuni la vârful conducerii Rusiei faţă de acţiunile Kremlinului

    “Liderii de la Moscova urmăresc în mod clar să se impună mod diferit, nu doar în estul Europei, ci în Europa în general şi în faţa SUA”, a declarat şeful forţelor armate americane la un forum Aspen de securitate, noteaza EUObserver.


    Publicaţia scrie că o parte dintre diplomaţii europeni sperau ca tragedia prăbuşirii avionului MH17 îl va determina pe Putin să încheie aventura în Ucraina, însa alţii se tem că acest conflict va exploda în august, când observatorii internaţionali vor pleca din zonă, iar planurile de expansiune ale Rusiei vor continua.

    Citeşte pe adevarul.ro de ce s-ar putea afla Putin pe drumul spre pierzanie


     

  • VREMEA rămâne instabilă, cu ploi în unele zone. PROGNOZA METEO pentru miercuri şi joi, în ţară şi în Capitală

     ÎN ŢARĂ:

    Miercuri, înnorările vor fi accentuate temporar şi se vor semnala averse, descărcări electrice şi intensificări de scurtă durată ale vântului, izolat se va semnala grindină, iar cantităţile de apă vor mai depăşi local 25 l/mp şi izolat, mai ales în zona de munte, 50…60 l/mp. Excepţie va face sud-estul ţării, unde fenomenele specifice instabilităţii atmosferice îşi vor face apariţia după-amiaza şi în cursul nopţii, însă pe arii restrânse, iar regimul termic va fi apropiat de normalul datei calendaristice.

    Temperaturile maxime vor fi cuprinse între 20 de grade în nordul Moldovei şi 31 de grade în sud-est, iar cele minime se vor situa între 12 grade în depresiunile Carpaţilor Orientali şi 22 de grade pe litoral.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro