BusinessMagazin

Tag: fondator

  • Cum a pierdut 70 de miliarde de dolari în câteva luni unul dintre cei mai bogaţi oameni din Asia. Cu toate acestea azi se află încă în primii 100 de miliardari ai lumii

    Msayoshi Son a făcut multe investiţii în businessuri de internet la începutul secolului, în anii 1999,2000, 2001, însă nu toate au fost la fel de fericite precum investiţia în Alibaba. Din cauza crizei în sectorul tehnologic de la vreme respectivă, japonezul a pierdut nu mai puţin de 70 de miliarde de dolari. “Înainte de perioada asta, la vremea respectivă, averea mea creştea cu 10 miliarde în fiecare săptămână. Timp de trei zile am fost mai bogat decât Bill Gates. Însă acţiunile noastre s-au prăbuşit, iar valoarea acestora, în doar şase luni, a scăzut cu 99%. Aproape am intrat în faliment, dar cu toate acestea am supravieţuit”.

    Acum Son are o avere de 15,8 miliarde de dolari. Cu aceşti bani ai putea cumpăra 12,2 milioane de uncii de aur sau 280 de milioane de barile de petrol. Masayoshi Son s-a născut în Tosu, pe insula japoneză Kyushu, într-o familie de coreeni în 1957. În 1972 şi-a întâlnit idolul Den Fujita, fondatorul McDonalds Japonia, care l-a sfătuit pe tânărul Son să studieze în SUA. La 16 ani, Son s-a mutat în San Francisco apoi a intrat la University of California la Berkeley. Şi-a făcut primul milion de dolari inventând un un translator multilingv pe care l-a vândut companiei Sharp pentru 1 milion de dolari.

    S-a întors în Japonia şi a format SoftBank, mai întâi ca distribuitor de software şi publisher de reviste, având un capital de 80,000 de dolari. Son a creat şi un sistem care le permitea utilizatorilor de telefonie fixă să aleagă operatorii cu cele mai mici costuri. Apoi a luat o parte din bani şi a investit în acţiuni Yahoo Japonia în 1995. 

  • Cum a pierdut 70 de miliarde de dolari în câteva luni unul dintre cei mai bogaţi oameni din Asia. Cu toate acestea azi se află încă în primii 100 de miliardari ai lumii

    Msayoshi Son a făcut multe investiţii în businessuri de internet la începutul secolului, în anii 1999,2000, 2001, însă nu toate au fost la fel de fericite precum investiţia în Alibaba. Din cauza crizei în sectorul tehnologic de la vreme respectivă, japonezul a pierdut nu mai puţin de 70 de miliarde de dolari. “Înainte de perioada asta, la vremea respectivă, averea mea creştea cu 10 miliarde în fiecare săptămână. Timp de trei zile am fost mai bogat decât Bill Gates. Însă acţiunile noastre s-au prăbuşit, iar valoarea acestora, în doar şase luni, a scăzut cu 99%. Aproape am intrat în faliment, dar cu toate acestea am supravieţuit”.

    Acum Son are o avere de 15,8 miliarde de dolari. Cu aceşti bani ai putea cumpăra 12,2 milioane de uncii de aur sau 280 de milioane de barile de petrol. Masayoshi Son s-a născut în Tosu, pe insula japoneză Kyushu, într-o familie de coreeni în 1957. În 1972 şi-a întâlnit idolul Den Fujita, fondatorul McDonalds Japonia, care l-a sfătuit pe tânărul Son să studieze în SUA. La 16 ani, Son s-a mutat în San Francisco apoi a intrat la University of California la Berkeley. Şi-a făcut primul milion de dolari inventând un un translator multilingv pe care l-a vândut companiei Sharp pentru 1 milion de dolari.

    S-a întors în Japonia şi a format SoftBank, mai întâi ca distribuitor de software şi publisher de reviste, având un capital de 80,000 de dolari. Son a creat şi un sistem care le permitea utilizatorilor de telefonie fixă să aleagă operatorii cu cele mai mici costuri. Apoi a luat o parte din bani şi a investit în acţiuni Yahoo Japonia în 1995. 

  • Nu sunt IT-işti? Îi pregătim noi

    CONTEXT:
    Lupta pe angajaţii IT din piaţă nu mai este demult un secret: conform previziunilor, numărul lor ar urma să ajungă la circa 98.000 anul acesta, iar în 2020, la peste 110.000.
    Interesul pentru candidaţii cu studii superioare este tot mai mare pe piaţa forţei de muncă, pe măsură ce noi companii intră în România şi încearcă să recruteze specialişti de la societăţile care activează deja aici. În acest sens, se preconizează o creştere de 55-60% a cererii forţei de muncă până la finele acestui an.

    DECIZIE:
    Florin Scarlat, fondator şi CEO al Bit Solutions, a decis să aloce o parte din timpul seniorilor angajaţi din cadrul companiei pentru pregătirea altora.

    CONSECINŢE:
    După şase luni de pregătire, primii şase angajaţi fără experienţă vastă în domeniu sunt pe punctul de a prelua propriile proiecte în cadrul firmei şi să se alăture celorlalţi 19 specialişti ai companiei.

    ”Intervievez angajaţi, în baza unui sistem propriu de evaluare, bazat mai ales pe atitudine: dacă îmi place persoana respectivă, o introduc în programul de pregătire“, descrie Florin Scarlat un principiu după care se ghidează atunci când caută un posibil viitor angajat al companiei de servicii de outsourcing şi consultanţă IT Bit Solutions. Businessul companiei este segmentat între activităţile de outsourcing (50-60% din venituri, segment pe care au circa 70 de clienţi, închiriere de imprimante mari – circa 25 de clienţi, vânzări de hardware şi software – aproximativ 50-60 de clienţi noi); Bit Solutions lucrează în prezent şi la realizarea a două produse software noi, despre care antreprenorul nu oferă încă detalii. Printre clienţii firmei se numără companii precum NEPI Rockcastle, Eneria (o divizie a Caterpillar), DTZ Echinox.

    Compania a înregistrat anul trecut afaceri de 1,3 milioane de euro, iar în cadrul firmei lucrează 19 angajaţi, cărora li se vor adăuga în curând primii şase absolvenţi ai Academiei Bit Solutions. Aceştia au urmat programul de pregătire de şase luni din cadrul companiei lui Scarlat. Antreprenorul a pornit academia în luna noiembrie a anului trecut, iar primii angajaţi au încheiat programul la finalul lunii august a acestui an. ”Am constatat, cel puţin în ultimii doi ani, că personal pregătit în domeniul IT nu prea mai există“, descrie Scarlat raţiunea din spatele lansării programului. El observă că piaţa IT din România s-a schimbat în ultimii doi ani, nu doar prin prisma cererii de forţă de muncă: dacă în urmă cu câţiva ani, în 2011-2013, clienţii aveau percepţia că IT-iştii vin să le rezolve o problemă şi atât, acum îşi doresc ca aceştia să aibă şi o atitudine pozitivă, să le vorbească frumos, să le ofere explicaţii. ”Există criterii foarte clare prin care clientul îmi evaluează mie activitatea şi atunci mi-am dat seama că dacă pregătirea pot să o fac, atitudinea nu am cum să o schimb“, explică el motivele pentru care chiar şi în IT contează nu doar pregătirea tehnică, ci şi abilităţile de relaţionare.

    În acest sens, se axează pe selectarea oamenilor din generaţia Millennials, care pot să se adapteze la noile reguli ale jocului: ”Mi-am dat seama că generaţia nouă, având acces la foarte multe resurse, la internet, nu mai ştiu să gândească: dacă avem o problemă, căutăm pe Google şi găsim o soluţie la problema noastră. Dacă îi dai unui tânăr o hartă şi îi spui să ajungă la Gara de Nord fără Waze, fără Google Maps, s-a terminat, el nu ştie să se uite pe hartă. Aceasta este o mare problemă, atunci când te duci la un client, nu ai timp să cauţi pe Google. Eu încerc să îi fac să înveţe să gândească.“

    Programul de pregătire de şase luni al Bit Solutions presupune ca în primele trei luni, care reprezintă şi o perioadă de probă, candidaţii să urmeze un program clar de învăţare, dar şi să predea proiecte în anumite deadline-uri; în următoarele trei luni, candidaţii se specializează şi încep să livreze proiecte în colaborare cu angajaţii firmei. ”În prima lună nu interacţionează cu clienţii; există o strategie foarte clară legată de ceeea trebuie să înveţe, de modul în care sunt verificaţi. Abia din a doua-treia lună, sub supravegherea unui senior, încep să interacţioneze cu clienţii, sunt evaluaţi, urmăriţi dacă respectă exact ceea ce au învăţat în prima lună“, descrie Florin Scarlat modul de lucru cu aceşti angajaţi. Prima lună este una de învăţare, din toate punctele de vedere: gândire strategică în IT, customer service, modul de lucru cu proceduri. Din a doua lună sunt evaluaţi şi încep să aplice ceea ce au învăţat în prima lună.

    ”Rezultatele sunt îmbucurătoare pentru că într-adevăr oamenii sunt foarte motivaţi. În perioada de interviuri au venit oameni care voiau să renunţe la salarii de 2.500 – 3.000 lei, ca să vină la noi să înveţe“, descrie Scarlat profilul celor care îşi doresc să intre într-un astfel de program. Potrivit lui, 50 de candidaţi au venit la interviul de selecţie pentru acesta, în contextul în care, în perioada celor şase luni, angajaţii sunt plătiţi cu salariul minim. ”Investeşte firma în tine, tu eşti plătit fără să ai vreo responsabilitate în cadrul firmei, iar treaba ta este doar să înveţi, să dai nişte livrabile la un moment dat pe parcursul acestor trei luni. După următoarele trei luni trebuie să arăţi că într-adevăr vrei să faci IT“, explică antreprenorul.

    Potrivit lui, majoritatea celor care au venit la interviu pentru înscrierea în program erau angajaţi în alte firme; mai puţin absolvenţi sau studenţi. ”Şi-au dat seama că fac acelaşi lucru zi de zi şi voiau să aibă o perspectivă mai amplă asupra IT-ului“, a observat el. Spune că are şi exemple de persoane care nu aveau niciun fel de cunoştinţe de IT, iar acum au proiecte în domeniu. ”În firmele mari învaţă să facă, la fel ca un roboţel, o bucăţică de activitate; în schimb aici au parte de o complexitate mai mare şi, fiind şi firmă antreprenorială, lucrând cu diverse tipuri de clienţi, învaţă să facă extrem de multe lucruri, îi orientează. Poate în viitor vor să facă altceva“, punctează el. După aceste luni de pregătire, angajaţii sunt încurajaţi să îşi ia o certificare în domeniu (ale cărei costuri sunt suportate de firmă); dacă reuşesc să o obţină, ”înseamnă că omul acela este determinat şi îşi doreşte să facă IT“. Spune că, din experienţa anterioară, a observat că obţinerea unor certificări de acest tip reprezintă un indicator al gradului de implicare a persoanei.

  • Ultimele imagini cu Hugh Hefner, fondatorul Playboy. Cum ajunsese omul care a trăit înconjurat de cele mai frumoase femei din lume

    Ultimele imagini în care apare Hugh Hefner, fondatorul Playboy care a murit la vârsta de 91 de ani, sunt departe de extravaganţa cu care obişnuise lumea. Publicistul american Hugh Hefner, fondatorul Playboy, a murit miercuri (joi, ora Românei), la vârsta de 91 de ani, a anunţat compania Playboy Enterprises, potrivit presei internaţionale.

    VEZI AICI Ultimele imagini cu Hugh Hefner, fondatorul Playboy. Cum ajunsese omul care a trăit înconjurat de cele mai frumoase femei din lume

     

     

  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Pentru prima oară în istorie, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, face anunţul de care se temea toată lumea: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE, iar zilele îi sunt numărate. 

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016. Acum, viitorul pare mai aproape ca niciodată. 

  • Tânăra de 25 de ani care a creat o aplicaţie de dating unde femeile detin toată puterea

    Whitney Wolfe, co-fondator Tinder, cea mai cunoscută aplicaţie de dating, a creat o altă aplicaţie de dating, Bumble, la scurt timp după ce a părăsit compania.

    Bumble funcţionează pe aceleaşi principii ca şi Tinder, unde utilizatorii se văd şi dacă se plac pot iniţia o conversaţie, însă Bumble le-a dat puterea femeilor. Aici  femeile preiau controlul şi pot iniţia conversaţia. Bumble s-a lansat în urmă cu un an şi se laudă cu peste 5 milioane de conversaţii pornite de femei şi cu rată de creştere săptămânală de 15%.

    Tinder s-a născut în 2012 într-un incubator de start-up-uri, iar acum compania este evaluată la 750 de milioane de dolari.
    În cadrul incubatorului l-a întâlnit pe Sean Rad unde au lucrat la un alt proiect, dar care nu a mers. Mai târziu s-au gândit să facă o aplicaţie de dating şi aşa a apărut Tinder, nume pe care Wolfe l-a dat.

    Din echipa Tinder au făcut parte şi Chris Gulzcynski şi Justin Mateen. De cel din urmă, Wolfe s-a îndrăgostit şi cei doi au format un cuplu timp de aproape un an de zile. Relaţia s-a terminat când, potrivit Wolfe, Mateen a devenit violent.

    Se pare că disputa dintre cei doi a forţat-o  să demisioneze din companie. Wolfe nu a cedat uşor şi l-a dat în judecată, proces care a fost soluţionat, în cele din urmă. Wolfe a căştigat 1 milion de dolari şi acţiuni în cadrul companiei.

    Experienţa a marcat-o iar prin următorul proiect voia să promoveze comportamentul online responsabil. Nu voia o altă aplicaţie de dating, dar a fost convinsă de un prieten, Andrey Andreev. Cei doi l-au recrutat pe Chris Gulzcynski, alt co-fondator Tinder şi pe Sarah Mick, responsabilă de design în cadrul Tinder. La finalul lui 2014 aplicaţia a fost lansată.

    Bumble forţează femeile să facă primul pas şi să contacteze bărbatul, dacă nu fac asta în 24 de ore contactul dispare. “Nu vrem să fim sexisti, nu asta e ideea. Ştiu că foarte mulţi tipi s-au săturat să facă primul pas şi în plus, de ce trebuie ca femeile să aştepte ca barbaţii să facă primul pas?”, a spus Wolfe. “La noi, 60% dintre potriviri (compatibilităţi) se transformă în conversaţii”, a adăugat ea.

    Aplicaţia este disponibilă doar pe iOS, sistemul de operare Apple.

  • Tânăra de 25 de ani care a creat o aplicaţie de dating unde femeile detin toată puterea

    Whitney Wolfe, co-fondator Tinder, cea mai cunoscută aplicaţie de dating, a creat o altă aplicaţie de dating, Bumble, la scurt timp după ce a părăsit compania.

    Bumble funcţionează pe aceleaşi principii ca şi Tinder, unde utilizatorii se văd şi dacă se plac pot iniţia o conversaţie, însă Bumble le-a dat puterea femeilor. Aici  femeile preiau controlul şi pot iniţia conversaţia. Bumble s-a lansat în urmă cu un an şi se laudă cu peste 5 milioane de conversaţii pornite de femei şi cu rată de creştere săptămânală de 15%.

    Tinder s-a născut în 2012 într-un incubator de start-up-uri, iar acum compania este evaluată la 750 de milioane de dolari.
    În cadrul incubatorului l-a întâlnit pe Sean Rad unde au lucrat la un alt proiect, dar care nu a mers. Mai târziu s-au gândit să facă o aplicaţie de dating şi aşa a apărut Tinder, nume pe care Wolfe l-a dat.

    Din echipa Tinder au făcut parte şi Chris Gulzcynski şi Justin Mateen. De cel din urmă, Wolfe s-a îndrăgostit şi cei doi au format un cuplu timp de aproape un an de zile. Relaţia s-a terminat când, potrivit Wolfe, Mateen a devenit violent.

    Se pare că disputa dintre cei doi a forţat-o  să demisioneze din companie. Wolfe nu a cedat uşor şi l-a dat în judecată, proces care a fost soluţionat, în cele din urmă. Wolfe a căştigat 1 milion de dolari şi acţiuni în cadrul companiei.

    Experienţa a marcat-o iar prin următorul proiect voia să promoveze comportamentul online responsabil. Nu voia o altă aplicaţie de dating, dar a fost convinsă de un prieten, Andrey Andreev. Cei doi l-au recrutat pe Chris Gulzcynski, alt co-fondator Tinder şi pe Sarah Mick, responsabilă de design în cadrul Tinder. La finalul lui 2014 aplicaţia a fost lansată.

    Bumble forţează femeile să facă primul pas şi să contacteze bărbatul, dacă nu fac asta în 24 de ore contactul dispare. “Nu vrem să fim sexisti, nu asta e ideea. Ştiu că foarte mulţi tipi s-au săturat să facă primul pas şi în plus, de ce trebuie ca femeile să aştepte ca barbaţii să facă primul pas?”, a spus Wolfe. “La noi, 60% dintre potriviri (compatibilităţi) se transformă în conversaţii”, a adăugat ea.

    Aplicaţia este disponibilă doar pe iOS, sistemul de operare Apple.

  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Pentru prima oară în istorie, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, face anunţul de care se temea toată lumea: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE, iar zilele îi sunt numărate. 

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016. Acum, viitorul pare mai aproape ca niciodată. 

  • Previziunea SUMBRĂ a fondatorului Facebook: Smartphone-ul este pe cale de DISPARIŢIE

    Mark Zuckerberg, fondatorul reţelei de socializare, a prezentat foaia de parcurs pentru viitorul companiei şi a etalat planul său ambiţios pentru companie pentru următorii 10 ani, publicat pentru prima dată în Aprilie 2016.

    Practic, Zuckerberg a folosit această diagramă pentru a comenta strategia Facebook în trei paşi pusă la bătaie: în primă instanţă, îşi rezervă timp pentru a dezvolta o tehnologie de ultimă oră. Mai apoi creează un produs care are la bază această tehnologie. După aceea, îl transformă într-un ecosistem pe care dezvoltatorii şi companiile din afară îl pot folosi pentru a-şi crea propria afacere.

    Atunci când Mark Zuckerberg a anunţat acest plan, a părut a fi o mai degrabă o viziune măreaţă, lipsită de detalii.

    Pe planeta Facebook din 2026, toată lumea are acces la Internet, pe care marea majoritatea oamenilor îl vor obţine prin intermediul Internet.org, braţul de conexiune al Facebook. Zuckerberg a reptat în cadrul conferinţei de săptămâna trecută faptul că în prezent se lucrează la ochelarii smart care vor fi asemeni celor Warby Parkers. Pentru a întări aceste declaraţii, Facebook promite inteligenţă artificială atât de performantă încât se va putea discuta cu calculatoarele, asemeni cu oamenii.

    Acest plan pare a fi interesant pentru societate şi pentru acţionarii Facebook. Însă provoacă scenarii viitoare nu tocmai plăcute, în care tot ceea ce vom vedea, auzi şi gândi vor fi uşor accesibile tehnologiei.

    Suntem cu un an mai aproape de 2026. Şi deşi lucrurile se mişcă destul de încet, ele încep să se adune, pe măsură ce planurile reţelei sociale de realitate virtuală şi augmentată, conectivitate universală la internet şi inteligenţă artificială sunt pe cale să se deplaseze lent de la fantezie la realitate.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • A început ca om de serviciu şi a reuşit să ajungă al doilea cel mai bogat om din China

    Ma Huateng s-a născut în Shantou, Guangdon pe 29 octombrie 1979, însă copilăria lui este înconjurată de mister. Se ştie doar că, atunci când era mic, visa să ajungă astrolog. La vârsta adolescenţei s-a mutat cu tatăl său, care obţinuse o slujbă în port, în Shenzen; acolo a urmat cursurile facultăţii, obţinând licenţa în informatică. Primul său job a fost la China Motion Telecom Development, furnizor de produse şi servicii telecom, unde se ocupa de dezvoltarea de software pentru pagere. A lucrat şi pentru Shenzen Runxun Communications, în departamentul de cercetare şi dezvoltare pentru divizia de internet a companiei.

    La cinci ani după ce a absolvit facultatea, în 1998, Ma Huateng a pornit Tencent alături de alţi patru colegi. Cu 120.000 de dolari, bani câştigaţi jucând pe bursă, a finanţat compania. Se spune că la început Ma, pentru a putea ţine Tencent în viaţă, a avut diferite roluri în companie: de la om de serviciu până la web designer. Ca mulţi alţi chinezi din industria tehnologică, Pony Ma a fost inspirat de inovaţiile tehnologice ce veneau din Europa şi SUA şi dorea să le adapteze la piaţa chineză. Primul produs al Tencent a venit după ce Ma a participat la o prezentare pentru ICQ, primul serviciu de mesagerie pe internet din lume, fondat în 1996 de o companie israeliană. În februarie 1999, compania a lansat un software similar cu o interfaţă chinezească şi cu un nume puţin diferit – OICQ (Open ICQ). La finalul anului aveau deja peste 1 milion de utilizatori.

    Totuşi asta nu însemna că nu au avut probleme. Pentru că serviciul era gratuit, Ma a căutat investitori care să le finanţeze compania ce înregistra costuri operaţionale tot mai mari. În 2000, firma de investiţii IDC şi Pacific Century CyberWorks din Hong Kong au cumpărat 40% din acţiunile Tencent pentru 2,2 milioane de dolari. În timp ce piaţa pentru pagere scădea, Ma a profitat de asta şi a implementat trimiterea de mesaje către telefoanele mobile. După această mutare, 80% din venituri veneau din înţelegeri cu operatorii telecom care erau de acord să împartă costurile de mesagerie.

    În acelaşi timp, AOL (America Online) a cumpărat ICQ în 1998 şi a dat în judecată Tencent pentru că site-urile mesageriei chinezeşti (QICQ.com şi QICQ.net) încălcau drepturile de proprietate intelectuală. Tencent a pierdut şi şi-a redenumit programul QQ. A urmat extinderea companiei şi în 2003 a lansat portalul QQ.com, apoi s-a extins şi pe piaţa jocurilor video, iar în 2004 devenise cel mai mare serviciu de mesagerie din China, cu o cotă de piaţă de 74%, având 335 de milioane de utilizatori. Acest lucru l-a determinat pe Pony Ma să-şi listeze compania la bursa din Hong Kong, unde a strâns 200 de milioane de dolari, propulsându-l pe Ma în rândul celor mai bogaţi chinezi. În 2004, Tencent a lansat o platformă pe care vindea produse virtuale pentru jocuri, iar un an mai târziu a fost lansat paipai.com, platforma de e-commerce ce se luptă cu Alibaba. În 2010, imitându-l pe Bill Gates, Pony Ma a creat două echipe ce au intrat în competiţie directă pentru a lansa următorul produs al companiei. În ianuarie 2011, a fost lansat Weixin (WeChat), o altă aplicaţie de mesagerie, iar în 2015 WeChat a devenit cea mai folosită aplicaţie de acest gen din lume, 48% din utilizatorii de internet din lume folosind platforma lui Ma.

    Ma Huateng apare foarte rar în presă şi este cunoscut pentru modul său de viaţă secretos. El crede în maxima „Ideile nu sunt importante în China, execuţia este”. Şi-ar fi întâlnit soţia prin platforma QQ şi împreună au un copil. Averea sa impresionantă vine din deţinerea a numai 9,7% acţiuni din Tencent Holdings, dar şi din proprietăţi în Hong Kong şi lucrări de artă în valoare de 150 de milioane de dolari. 

    Meritul lui Ma Huateng este faptul că niciodată nu s-a mulţumit cu starea lucrurilor de fapt şi tot timpul a încercat să‑şi îmbunătăţească produsele şi să găsească noi metode de a face bani.