BusinessMagazin

Tag: fabrici

  • Capitalistul săptămânii: Tomáš Jan Bat’a

     Bata este cel mai mare producător şi retailer mondial de pantofi, potrivit Guinness World Record, cu peste 14 miliarde de perechi de pantofi vândute până în prezent. Baťa s-a născut în capitala cehă Praga, în fami-lia industriaşului Tomáš Baťa Sr., cel care a fondat com-pania în 1894, în  Zlín, Ceho-slovacia. După o perioadă de ucenicie la fabrica din Zlín, Bata Jr. a preluat atribuţiile de conducere ale companiei la doar 18 ani, după ce tatăl lui a murit într-un accident de avion, în 1932.

    A studiat în Anglia, iar apoi în Canada, într-o perioadă când nazismul era la apogeu în ţara lui natală. A anticipat venirea celui de-al doilea război mondial şi, împreună cu alte 100 de familii din Cehoslovacia, s-a mutat în Canada în 1939. Au fondat acolo o fabrică de pantofi şi un centru de inginerie, într-un oraş care şi acum poartă numele companiei: Batawa, Ontario. Bata a introdus noi tehnologii în domeniu şi a ridicat mai multe fabrici.

    Depozitul companiei din Cehoslvacia avea prima instalaţie automatizată din Europa şi un sistem mecanic repetitiv de producţie, la fel ca şi cel folosit de Ford în producţia de maşini. Spre deosebire de el, Bata era preocupat şi de angajaţi, care, pe lângă salarii, erau încadraţi în programe sociale şi dispuneau de facilităţi sportive spon-sorizate de companie. La mijlocul anilor 1930, în perioada marii crize economice (1929 – 1933), compania s-a confruntat cu o dilemă: Mussolini avea nevoie de cizme pentru armată.

    Cehii se confruntau în acea perioadă cu rate uriaşe ale şomajului, iar Bata trebuia să fie pragmatic pentru a salva compania şi viaţa angajaţilor, prin urmare a obţinut contractul. După încheierea războiului, fabrica din Cehia a fost naţionalizată de comunişti, care îl numeau pe Bata „diavol capitalist„. Compania avea sediul central în Toronto, iar între 1946 şi 1960 au fost deschise 25 de noi fabrici; producţia şi vânzările s-au extins în 79 de ţări, compania avea 66 de fabrici şi 4.100 de magazine.

    Până la începutul anilor ’90, Bata vânduse aproape 300 milioane perechi de pantofi pe an şi avea peste 80.000 de angajaţi. După căderea comunismului în Cehoslovacia, în decembrie 1989, Bata s-a întors triumfal în oraşul lui natal, la cererea preşedintelui Vaclav Havel. În 2000, fabrica din Batawa (Canada) a fost închisă, iar în 2004 sediul central al companiei a fost mutat în Elveţia, sub conducerea fiului lui Baťa, Thomas G. Baťa. Bata estimează că vinde zilnic pantofi pentru mai mult de un milion de clienţi şi are 30.0000 de angajaţi, 5.000 de magazine şi 27 de fabrici.

  • Noul pol industrial al României – cum a atras un oraş de provincie atenţia giganţilor mondiali

    “Produsul Cappy Pulpy made în România va ajunge la peste 100 de milioane de consumatori”, declara la sfârşitul lui octombrie Muhtar Kent, CEO şi preşedinte al Coca-Cola, companie cu afaceri de peste 32 de miliarde de euro la nivel mondial. Kent a venit pentru inaugurarea celei mai recente investiţii a Coca-Cola HBC România, îmbuteliatorul local al mărcilor de băuturi răcoritoare. Pentru instalarea noii linii, bugetul a fost 22 de milioane de euro, iar băuturile vor pleca spre consumatori din Bulgaria, Ungaria, Croaţia, Bosnia, Cehia şi Slovacia. Investiţia a fost realizată la Ploieşti, oraş în care anul acesta au fost inaugurate, conform calculelor Business Magazin, investiţii de peste 260 de milioane de euro. Pe lângă Coca-Cola, pe lista investiţiilor din acest an se numără British American Tobacco (tutun, 40 de milioane de euro pentru extinderea fabricii), Lufkin Industries (utilaje petroliere, 100 de milioane de euro), Honeywell Frictions (auto, 58 de milioane de euro), AdePlast (materiale de construcţii, 5 milioane de euro), Coficab (auto, 22 de milioane de euro) sau Toro (sisteme de irigaţii, 20 de milioane de euro).

    Iar 2013 nu este o excepţie în ce priveşte investiţiile atrase. „În 2011, judeţul Prahova s-a situat pe locul doi în ţară în funcţie de valoarea investiţiilor realizate (74 de milioane de euro) şi după numărul de locuri de muncă nou create prin investiţiile efectuate – 982„, spune Aurelian Gogulescu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Prahova. Tot el punctează că în 2012 Prahova s-a plasat pe locul trei, după Bucureşti şi Timiş, în ce priveşte valoarea PIB-ului pe judeţe. De unde acest succes pentru Ploieşti?

    Deciziile de investiţii se iau pe baza mai multor factori, arată Bogdan Belciu, partener în cadrul PwC. Este vorba de disponibilitatea forţei de muncă educate şi pregătite în domeniu, un rol important având proximitatea unor facultăţi puternice, disponibilitatea şi calificarea forţei de muncă, în cadrul unor companii cu activităţi în acelaşi domeniu. „Contează şi costurile totale, între care cele cu forţa de muncă, costurile cu investiţiile (teren etc.), mediul administrativ local, taxe, facilităţi, dar şi accesibilitatea rutieră, feroviară, navală”, spune Belciu.

    În acest context, Ploieştiul are câteva avantaje importante. Pe de o parte, se află la 60 km de Capitală, cu acces facil pe DN1 şi autostradă. Aurelian Gogulescu spune chiar că drumul până la aeroportul Otopeni durează la fel de mult de la Ploieşti ca şi din centrul Bucureştiului. În al doilea rând, indică Belciu, un atu al oraşului este disponibilitatea universităţilor tehnice, punctul forte fiind tradiţia în industria de petrol şi gaze. Iar în al treilea rând, „calitatea bună a vieţii la modul general, la costuri mai mici decât în Bucureşti„. În zona dezavantajelor, reprezentantul PwC indică nivelul salarial mediu, aflat peste media României şi „în mod clar peste nivelul costurilor din alte judeţe, la fel ca şi costurile investiţiilor„. De aceea, un revers al medaliei în zonele dezvoltate este că pierd unele avantaje competitive în timp: creşterea investiţiilor duce la dificultăţi în găsirea de personal, iar costurile devin mai mari. „De aceea, decizia finală de a investi se ia punând în balanţă deopotrivă factorii menţionaţi, cu ponderi relativ diferite în funcţie de natura investiţiei si alţi factori specifici industriei şi companiei respective”.

    Analistul economic Mircea Coşea este de părere că investiţiile atrase în ultima perioadă de capitala judeţului Prahova ţin mai cu seamă de conjunctură. „Decizia unui investitor se bazează pe elemente obiective dar şi pe altele de relaţionare, de «reclamă», de activitatea altor întreprinderi”, afirmă Coşea. Altfel spus, relaţia investitorilor cu administraţia locală are un rol extrem de important. „Sunt multe cazuri în care investitorii nu şi-au putut plasa acolo unde au dorit fabricile din pricina piedicilor puse de autorităţile locale, care, de cele mai multe ori, se comportă ca un duşman al investitorilor străini„, declară Mircea Coşea. Evoluţia investiţiilor din Ploieşti în ultima perioadă dovedeşte că „factorii de decizie din administraţia locală a oraşului sunt mai atenţi şi mai receptivi la contactele cu investitorii străini„. Coşea punctează şi că oraşul se plasează pe axa industrială Timişoara-Sibiu-Braşov-Bucureşti, dar şi că are avantajul forţei de muncă şi specializate şi disciplinate, cu experienţă mai cu seamă în domeniul industrial.

  • Ce au făcut în România trei dintre cei mai puternici oameni de afaceri din lume

    IN TREI ZILE ALE SĂPTĂMÂNII TRECUTE, MARŢI, MIERCURI ŞI JOI, CEI TREI ŞEFI DE COMPANII AU VENIT ÎN ROMÂNIA. Doi dintre ei – Muhtar Kent şi Levent Çakiroǧlu – au participat la inaugurarea unor investiţii în fabricile de la Ploieşti şi, respectiv, Găeşti. Prezenţa lui Nicandro Durante la Bucureşti a fost discretă, iar până la închiderea ediţiei reprezentanţii companiei nu au făcut niciun comentariu pe marginea venirii sale în România. Coca-Cola şi British American Tobacco în schimb şi-au pregătit rute pentru vizite ale şefilor supremi.

    Săptămâna trecută, marţi, în magazinele din zona Promenada, în Capitală, s-a plimbat Muhtar Kent, preşedinte şi CEO al The Coca-Cola Company, o companie cu o cifră de afaceri anuală de 48 de miliarde de dolari (peste 34 de miliarde de euro). Iar miercuri magazinele din zona Aerogării din Bucureşti au fost vizitate de Nicandro Durante, Chief Executive al British American Tobacco, care coordonează afaceri de peste 53 de miliarde de euro în 2012.

    SEFUL COCA-COLA A PARTICIPAT LA INAUGURAREA UNEI INVESTIŢII DE 22 DE MILIOANE DE EURO ÎN FABRICA DE LA PLOIEŞTI A ÎMBUTELIATORULUI DE PE PIAŢA LOCALĂ, CCHBC. El a ţinut un scurt discurs dar nu a dorit să răspundă întrebărilor jurnaliştilor prezenţi la eveniment. A precizat totuşi că produsele de pe noua linie de îmbuteliere vor merge şi către export, ţintind peste 100 de milioane de consumatori. La eveniment a fost prezent şi CEO-ul Coca-Cola HBC AG, Dimitris Lois.

    Exportul are deja o pondere mare în activitatea fabricii deţinute de British American Tobacco, tot la Ploieşti. Mike Edwards, directorul fabricii, spunea recent pentru Business Magazin că până la sfârşitul acestui an va fi finalizată investiţia de 40 de milioane de euro pentru extinderea fabricii, iar volumele exportate ar urma astfel să crească de la 46% la circa 60%. Din cele circa 50 de fabrici pe care le are BAT în întreaga lume, doar 17 exportă mai mult decât se consumă pe plan local, explică Edwards contextul.

    O PONDERE A EXPORTURILOR ŞI MAI MARE O ARE ÎNSĂ FABRICA ARCTIC DE LA GĂEŞTI. 85% din producţie merge peste hotare, spre ţări ca Turcia, Polonia, Spania, Franţa, Germania şi Africa de Sud. Iar procentul va creşte şi mai mult, pentru că a fost inaugurată o investiţie de 23,9 milioane de euro într-o nouă linie de producţie. Capacitatea de producţie va creşte cu 25%, Arctic fiind deja „cel mai mare producător de frigidere din Europa„, spune Levent Çakiroǧlu, preşedinte al Diviziei Bunuri de Folosinţă Îndelungată a Koç Holding şi CEO la Arçelik Group.

    „Investiţia noastră de la Găeşti este una dintre cele mai importante„, afirmă Çakiroǧlu, care precizează că grupul investeşte în fiecare an în cele 14 fabrici pe care le are în Turcia, Rusia, România, China şi Africa de Sud. „Permanent investim în fabricile noastre, pentru creşterea capacităţii de producţie, pentru diversificarea modelelor produse sau, câteodată, pentru a face o schimbare mare, cum e cazul fabricilor pe care le cumpărăm şi le retehnologizăm.„
     

  • Japan Tobacco va închide patru fabrici de ţigări din Japonia şi va disponibiliza 1.600 de angajaţi

     “Afacerile de pe piaţa japoneză se confruntă cu un mediu tot mai dificil, în principal ca urmare a creşterilor de taxe pe produse din tutun, reglementărilor mai dure referitoare la fumat, conştientizării la scară mai largă a chestiunilor de sănătate şi îmbătrânirii societăţii”, se arată într-un comunicat transmis miercuri de companie, transmite Bloomberg.

    Restructurările vor fi efectuate printr-un program de disponibilizări voluntare care vizează inclusiv angajaţii din funcţii corporate, a precizat producătorul de ţigări.

    Majoritatea disponibilizărilor vor fi efectuate până la sfârşitul lunii martie a anului 2015, iar programul de retragere voluntară ar putea continua şi în următorul an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dacia a numit noi directori pentru fabricile din Mioveni

     La Uzina Vehicule, Cornel Olendraru îl înlocuieşte pe Charles Morillo, care ocupă această funcţie din 2007 şi va ieşi la pensie. Olendraru, în vârstă de 43 de ani, s-a alăturat Dacia în anul 2010, în funcţia de director fabricaţie Uzina Mecanica şi Şasiuri, ulterior devenind directorul acesteia.

    Conducerea Uzinei Mecanica şi Şasiuri va fi asigurată de Philippe Nottez. Acesta, în vârstă de 54 de ani, lucrează la Renault din anul 1984 şi are experienţă în fabricaţie, în diverse uzine ale Grupului. Nottez îl înlocuieşte în funcţia de director al Uzinei Mecanica şi Şasiuri pe Cornel Olendraru şi va coordona activitatea celor 3.800 de salariaţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În cât timp ajung 200 de tone de lapte de la fermieri la fabricile Danone

    Grupul francez Danone a avut venituri totale de 5,72 miliarde euro în trimestrul al doilea, în urcare cu 6,7%, depăşind estimările analiştilor datorită vânzărilor solide de produse pentru bebeluşi şi lactate.

    Grupul Danone este prezent şi în România, unde a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 506 milioane lei, similară nivelului din 2011. Danone România produce zilnic peste 1,5 milioane de produse lactate proaspete în fabrica sa din Bucureşti, atât pentru piaţa românească, cât şi pentru export. Compania colectează, în medie, zilnic, peste 200 de tone de lapte proaspăt de la fermele din România.

    Consiliul Concurenţei a declanşat luna trecută o investigaţie în in­dustria de proce­sa­re a laptelui privind o posibilă înţelegere pe piaţa colectării de lapte, procesării şi comercializării. Instituţia care veghează la respectarea regu­lilor de funcţionare a pieţei libere a organizat o operaţiune în urma căreia au fost ridicate documente de la sediile a 14 procesatori, dar şi de la Asociaţia Patronală Română din Industria Laptelui (APRIL). Procesatorii care au fost inspectaţi de Concurenţă sunt Albalact, Covalact, Danone, Frieslandcam­pina, Almera International, Dorna Lactate, Hochland, Lactate Natura, Napolact, Lactag, Lacto-Solomonescu, Teletext, Uni­carm şi Unilact Transilvania. 

     

  • Ploieşteanul care a speriat miliardarii străini de pe piaţă: „Trebuie să baţi fierul cât e cald”

    CONTEXTUL: Piaţa construcţiilor a continuat să scadă an de an, iar afacerile în domeniu au urmat aceeaşi pantă. Cum mereu există o excepţie care confirmă regula, AdePlast n-a înregistrat minusuri ale vânzărilor, ci a continuat să crească an de an. În 2012 a avut o cifră de afaceri de 41,3 milioane de euro, faţă de 33 de milioane de euro în 2011.

    DECIZIA: Pentru a susţine creşterea, antreprenorul Marcel Bărbuţ a luat o decizie care pare riscantă mai ales în mediul economic actual. A hotărât să investească peste 23 de milioane de euro pentru deschiderea a patru noi fabrici în 2012 şi 2013. „Trebuie să baţi fierul cât e cald„, explica el recent alegerea pe care a făcut-o.

    EFECTELE: La jumătatea anului compania a anunţat o creştere de 31% a cifrei de afaceri în primele şase luni ale anului, cu o valoare EBITDA majorată cu acelaşi procent. Conform reprezentanţilor companiei, evoluţia se datorează în principal creşterii capacităţilor de producţie. La jumătatea anului, AdePlast a ajuns la aproape 100 de milioane de lei.

    ODATĂ CU DESCHIDEREA NOILOR CAPACITĂŢI DE PRODUCŢIE „AM REUŞIT O PREZENŢĂ MAI PROMPTĂ ÎN PIAŢĂ ALĂTURI DE RESELLERII NOŞTRI ŞI DE COMPANIILE DE CONSTRUCŢII„, spune Marcel Bărbuţ, antreprenorul care a clădit afacerea AdePlast. La jumătatea anului, compania a atins vânzări de 100 de milioane de lei, mai mari cu 31% faţă de perioada similară a anului trecut; creşterea s-a reflectat şi în evoluţia EBITDA. În aceste rezultate, un rol important a fost jucat şi de poziţionarea geografică a platformelor şi scăderea costurilor de transport. Cu alte cuvinte, din fabricile inaugurate pe cele trei platforme ale companiei – la Roman, Oradea şi Ploieşti – materialele călătoresc mai puţin până pe rafturile magazinelor. „Degeaba ai un produs la cele mai înalte standarde de calitate dacă nu este reprezentat corect în piaţă şi nici nu-l foloseşte nimeni„, declară Marcel Bărbuţ. El completează că „o parte importantă a creşterii vânzărilor se datorează unei bune relaţii cu partenerii şi resellerii AdePlast„.

    Cum piaţa n-a crescut, explicaţia creşterii vânzărilor e simplă: AdePlast a atras clienţi de la concurenţi. Iar fenomenul nu poate decât să continue, de vreme ce antreprenorul calculează pragmatic orice economie de cost pe care o face în orice investiţie. Un exemplu este linia de producţie din fabrica de vopsele de la Ploieşti, care a fost inaugurată recent.

    „Toată lumea se plânge că piaţa s-a diminuat, dar noi creştem în continuu„, spune antreprenorul, care califică evoluţia din prima parte a acestui an drept „mulţumitoare (…) în condiţiile în care semnalele din economie nu sunt foarte încurajatoare„. Anul acesta Adeplast a deschis patru noi fabrici: o unitate de producţie de polistiren la Oradea, alta de vopsea la Ploieşti, iar la Roman două fabrici – una de polistiren şi alta de adezivi. „Am finalizat la termenele programate toate investiţiile pe care ni le-am propus pentru acest an„, punctează Bărbuţ. În martie, compania a anunţat preluarea operaţiunilor Düfa pentru piaţa din România şi Bulgaria. „Cu Düfa funcţionăm pe un canal distinct de distribuţie. Avem brandurile Düfa SuperWeiss, WandWeiss şi WandFarbe, care au o dezvoltare complementară cu produsele AdePlast„, spune Bogan Pîrvu, manager al diviziei vopsele a AdePlast. Tot el adaugă că fabrica de vopsea de la Ploieşti va alimenta şi exportul către Moldova, Ucraina, Bulgaria şi ţările arabe. Compania a intrat în această vară şi pe piaţa din Bulgaria, către care livrările sunt constante, conform reprezentanţilor companiei.

    EXPORTUL N-A AVUT PÂNĂ ACUM O MARE PONDERE ÎN AFACERILE GRUPULUI, dar pieţele externe sunt tot mai interesante pentru antreprenorul român. Ungaria, Bulgaria, Austria şi chiar Germania sunt ţări în care Marcel Bărbuţ crede că-şi va vinde produsele. În primele zece luni ale anului trecut, de pildă, compania a exportat produse în valoare de 4,5 milioane de lei, mai cu seamă către vestul Europei şi ţări arabe. Cel mai mare dintre cei trei fii ai lui Marcel Bărbuţ, Alex, are 23 de ani şi se ocupă de vânzările de pe pieţele din vestul Europei.

    Un alt exemplu de poziţionare geografică este fabrica de la Roman, a cărui alegere a fost dictată de accesul la materia primă (nisip) şi căile rutiere. Oraşul este practic aşezat în mijlocul Moldovei, iar de-acolo AdePlast va livra nu numai în regiunea istorică a României, ci şi în Ucraina, ţară în care speră să înceapă curând livrările, dar şi în Republica Moldova, pe care plănuieşte să o inunde cu produsele sale.

    PLANURILE LUI BĂRBUŢ PENTRU TOT ANUL ÎN CURS, ÎN CE PRIVEŞTE VÂNZĂRILE, vizează un plus de 25% faţă de anul trecut, ceea ce ar însemna atingerea pragului de 50 de milioane de euro. Pe termen mediu, ţinta este şi mai ambiţioasă şi se referă practic la dublarea afacerilor, până la 100 de milioane de euro. Pentru a ajunge însă la acest prag în trei ani, „trebuie să mai cumpărăm ceva şi să mai investim în ceva„, spune Bărbuţ, fără a da detalii. Şi profitul „trebuie să crească, chiar dacă nu proporţional cu creşterea cifrei de afaceri, pentru că amortizările vor diminua profitul net„, punctează antreprenorul. El spune că în ţările dezvoltate productivitatea angajaţilor este de 100.000 de euro pe an, în timp ce în 2012 la AdePlast fiecare om a produs de 230.000 de euro.

    Cumva, antreprenorul a găsit drumul care alimentează creşterea afacerilor sale, chiar dacă merge acum contra curentului.

  • Tesla vrea să deschidă fabrici auto în Europa şi Asia, unde va produce şi un model mai ieftin

     Singura fabrică existentă a Tesla, situată în Fremont, California, va produce în acest an cel puţin 21.000 de autoturisme de lux Tesla S, model ale cărui preţuri încep de la 70.000 de dolari, transmite Bloomberg. Compania anticipează că va dubla producţia de la Fremont anul viitor.

    Fabrica are un potenţial de până la 500.000 de autoturisme pe an, însă lansarea unui automobil de dimensiuni mai mici decât sedanul Tesla S, cu preţul la jumătate, necesită noi facilităţi de producţie, a declarat directorul general al companiei, Elon Musk.

    “Vom încerca să amplasăm aceste fabrici aproape de oameni, aproape de clienţi, pentru a reduce la minimum costurile de logistică, legate de livrarea automobilului. Cred că, pe termen lung, Tesla va deschide fabrici în Europa, în alte zone din SUA, şi în Asia”, a afirmat Musk.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ANALIZĂ: Distribuitorii farmaceutici români, printre cei mai mari exportatori de medicamente în 2012

     Astfel, Mediplus, parte a grupului A&D Pharma, se află pe primul loc în ierahia exportatorilor români de medicamente, urmat de fabrica Europharm Braşov a britanicilor de la GSK, care ar putea fi închisă dacă nu se găseşte un cumpărător, şi de Polisano, distribuitor deinut de omul de afaceri sibian Ilie Vonica.

    Extinzând clasamentul, pe locul patru se regăseşte compania TMF Management, reprezentantul fiscal al producătorului de generice Sandoz, al elveţienilor de la Novartis, care deţine două unităţi de producţie de antibiotice la Târgu Mureş, şi pe cinci firma Picara Trading din Bucureşti. Aceasta din urmă, înfiinţată în 2005 şi deţinută de Cristina Păun şi Răzvan Andrei Picu, figurează cu o autorizaţie din partea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) de fabricaţie parţială (ambalare şi etichetare), inclusiv pentru medicamente care deţin autorizaţie pentru import paralel/distribuţie paralelă în state ale UE.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Falimentul visului american

    ACUM, DETROIT ESTE DOAR CEL MAI MARE ORAŞ DIN SUA CARE A INTRAT ÎN FALIMENT. Partea bună a poveştii a început cu Henry Ford, care a decis să-şi plătească suficient de bine angajaţii de pe liniile de asamblare încât aceştia să-şi permită automobilele pe care le fabricau. Înainte de Ford, revoluţia industrială era ţinută în spate de muncitori cu salarii de mizerie, trăind în cartiere sărăcăcioase. După Ford, angajatul american din fabrică a intrat în clasa de mijloc. Muncitorii şi-au putut cumpăra propriile case în suburbiile oraşelor, datorită mobilităţii oferite de automobil, şi şi-au putut trimite copiii la universităţi, în multe cazuri departe de casă.

    Aşa a devenit Detroit epicentrul unuia dintre cele mai mari cutremure sociale din istorie: formarea unei clase de mijloc care cuprindea majoritatea populaţiei, chiar şi muncitorii. Locurile de muncă bine plătite, cu beneficii printre care şi pensie, precum şi posibilitatea de a asigura un viitor familiei şi de a accede în clasa de mijloc, au crescut vertiginos popularitatea şi populaţia Detroitului, scrie Philadelphia Tribune. După peste patru decenii de declin însă, General Motors şi Ford mai produc încă maşini în Motor City, însă departe de scara la care o făceau în trecut. Odată cu închiderea fabricilor şi dispariţia locurilor de muncă, mulţi locuitori au părăsit oraşul – unii pentru a găsi slujbe şi şcoli mai bune, iar alţii pentru a scăpa de  infracţionalitatea în creştere din oraşul săracit.

    DATORII MARI LA CREDITORI. Casele şi fabricile părăsite par a fi rupte dintr-un film cu temă postapocaliptică făcut la Hollywood. Cu o populaţie de aproape 2 milioane de locuitori în zilele de glorie, Detroit era odată un simbol american. Acum, oraşul pare pur şi simplu rămas fără combustibil. „Este un pas dificil, dar singura opţiune viabilă de a încerca rezolvarea unei probleme care s-a agravat pe parcursul a şase decenii. (…) Să fiu direct: Detroit este falit. Există doar o singură cale de ieşire„, spune guvernatorul statului Michigan, Rick Snyder, care a autorizat Detroit să ceară protecţia legii falimentului, la recomandarea administratorului special numit pentru a rezolva situaţia oraşului.

    Nu toată lumea este de acord asupra valorii totale a datoriilor oraşului, dar administratorul, Kevyn Orr, a declarat că acestea se situează la 18-20 de miliarde de dolari, scrie cotidianul New York Times. Aproximativ 100.000 de creditori au de încasat bani de la autorităţile din Detroit. Printre aceştia se află toţi angajaţii actuali ai oraşului şi cei care s-au pensionat, precum şi mii de firme locale.

    CASE LA MAI PUŢIN DE 500 DE DOLARI. Cartierele oraşului – odată bine întreţinute de clasa de mijloc a Americii – oferă acum adăpost dependenţilor de droguri şi dealerilor acestora. Aproape 80.000 de locuinţe au fost abandonate, iar 40% din iluminatul stradal nu funcţionează. Taxe pe clădiri au plătit în ultimii doi ani uşor peste jumătate din cei care deţin proprietăţi în oraş, iar multe case sunt scoase la vânzare la mai puţin de 500 de dolari.

    Casa Albă a dat un comunicat în care a afirmat că preşedintele Barack Obama urmăreşte situaţia şi „rămâne angajat să continue parteneriatul puternic„ cu Detroit.În pofida asigurărilor preşedintelui, oraşul se află pe un drum dificil, care înseamnă concedieri, vânzarea de proprietăţi, creşterea tarifelor şi taxelor, precum şi reducerea unor servicii de bază, precum colectarea gunoiului. Doar o treime dintre ambulanţele din oraş sunt încă funcţionale. În prezent, populaţia Detroitului se menţine cu dificultate peste 700.000 de persoane. Cei rămaşi se confruntă cu o rată a şomajului de 18% – de peste două ori mai ridicată decât la nivelul SUA.