BusinessMagazin

Tag: cercetatori

  • Mineritul în spaţiu, mai ieftin decât o centrală de gaze?

    O misiune pe Ceres, o planetă pitică situată la o distanţă de 411 de milioane de kilometri faţă de Soare şi de dimensiunea Texasului, ar putea costa circa 27 de miliarde de dolari. Cheltuielile includ 10 lansări de rachetă pentru transportul echipamentelor, extragerea metalelor şi a apei, precum şi construcţia unei facilităţi pe orbita Pământului pentru procesarea materiilor prime.

    Costurile au fost estimate de absolvenţi ai facultăţii de business ai University of New South Wales din Australia, care colaborează cu National Aeronautics and Space Administration în domeniul economiei mineritului în spaţiu. Prin comparaţie, cel mai mare proiect unic în domeniul resurselor, centrala de gaze lichefiate Gorgon a grupului Chevron în Australia, are un cost estimat la circa 54 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, să convingi investitorii să creadă că omenirea are un viitor în stele este departe de a fi uşor. „Investitorii există, dar trebuie să cunoască riscurile şi avantajele“, a spus Rene Fradet, director adjunct pentru ştiinţă şi inginerie la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California, vorbitor la Forumul pentru Minerit în Spaţiu organizat la Sydney.

    POSIBILĂ COLONIZARE.

    Un fapt crucial este că promotorii proiectului nu mai intenţionează să trimită metalele extrase pe Pământ pentru înlocuirea resurselor epuizate. Costurile unei călătorii dus-întors sunt considerate neeconomice, iar atenţia se va concentra în schimb pe asigurarea de materiale pentru operaţiunile din spaţiu, pentru alimentarea cu energie a activităţilor de explorare şi pe eventuala colonizare a planetei Marte sau dincolo de aceasta. Exploatarea minieră a Lunii ar fi un relativ chilipir, cu cheltuieli de capital de aproximativ 9 miliarde de dolari, potrivit cercetării. Captarea unora dintre asteroizii din apropierea Pământului, ţinta companiilor care dezvoltă deja programe pentru începerea mineritului în spaţiu, ar costa numai 492 de milioane de dolari.

    Susţinătorii insistă că mineritul în spaţiu se va dezvolta într-o industrie de 1.000 de miliarde de dolari care va furniza metale şi apă pentru habitate şi carburanţi pentru rachete, pe o piaţă condusă iniţial de programe de explorare a spaţiului şi de operatorii de sateliţi.
    CONOMIA SPAŢIALĂ. „Chiar dacă s-ar descoperi aur, l-aş lăsa acolo“, a spus Julian Malnic, membru în board‑ul Deep Space Industries, din Moffett Field, California, care intenţionează să exploateze resursele asteroizilor şi să desfăşoare activităţi de procesare şi producţie în spaţiu. El a arătat că poate fi construită o adevărată economie în spaţiu, unde există resursele necesare.

    Dovezile că tehnologia pentru activităţile miniere în spaţiu este fezabilă sunt aduse de programe precum Asteroid Redirect Mission al NASA, a arătat Fradet. Pasul esenţial este construirea unui caz de business credibil, care să convingă scepticii din industria minieră. „Nu este încă o investiţie care să aducă profit“, a arătat Jeff Coulton, lector senior la Şcoala de Contabilitate a UNSW, ai cărui studenţi au efectuat calculul costurilor mineritului în spaţiu şi care a vorbit la rândul său la forumul găzduit de universitate. În opinia sa, aceste activităţi ar putea deveni profitabile peste 20-50 de ani. Fiecare misiune de exploatare minieră  pe un asteroid ar putea costa numai 50-100 milioane de dolari, estimează Planetary Resources, companie finanţată de miliardarii fondatori ai Google Larry Page şi Eric Schmidt. Planetary Resources a discutat planurile de investiţii în mineritul spaţial cu şefi de companii miniere, a spus preşedintele acesteia, Chris Lewicki.

    Directorii companiilor miniere nu resping ideea. Directorul general al gigantului Rio Tinto Group, Sam Walsh, a spus în februarie că mineritul spaţial ridică întrebări interesante şi, dacă poate fi dezvoltat, compania pe care o conduce se va implica.

    MINERITUL PE ASTEROIZI POATE DEVENI REALITATE ÎN 2025

    Planetary Resources a lansat în octombrie un prim satelit de pe Staţia Spaţială Internaţională, iar compania cu sediul în Washington, specializată în mineritul pe asteroizi, vrea să lanseze o serie de teste ambiţioase în anii următori. Obiectivul este să înceapă să transforme apa de pe asteroizi în carburant pentru rachete, în decurs de un deceniu, şi eventual să extragă metale din grupa platinei, din roci spaţiale. „Ne aşteptăm ca obţinerea apei de pe asteroizi şi crearea unei economii de realimentare cu carburant în spaţiu să devină realitate în următorii 10 ani, chiar în prima jumătate a anilor 2020. Ulterior, va fi vorba despre cum se va dezvolta piaţa“, a spus preşedintele Planetary Resources, Chris Lewicki, pentru Space.com. El a arătat că de-a lungul istoriei a existat tendinţa de a face estimări exagerate pentru următorul an şi de a ignora ce se întâmplă în următorii 10 ani. „Progresăm foarte rapid, lumea se schimbă foarte rapid în jurul nostru, aşa că am putea progresa mai repede decât ne putem imagina“, a mai spus Lewicki.

    Companiile Planetary Resources şi Deep Space Industries vor să ajute omenirea ca prin intermediul exploatării resurselor asteroizilor să îşi extindă prezenţa în sistemul solar şi, desigur, să obţină şi profit din aceste activităţi. Acest plan ambiţios începe cu apa, care este prezentă din belşug într-un tip de rocă cunoscut sub numele de „carbonaceous chondrite“. Apa de pe asteroizi poate face mai mult decât să potolească setea astronauţilor, să ajute la protejarea lor de radiaţiile periculoase şi, când este descompusă în hidrogen şi oxigen, să permită alimentarea din mers cu carburant a navelor spaţiale. Tehnologia de detectare şi extragere a apei pe asteroizi nu este foarte dificilă sau costisitoare, a explicat Lewicki. Vehiculele spaţiale de cercetare identifică în mod curent substanţe pe corpurile cereşti, iar extragerea apei pe un asteroid ar putea implica extragerea unei roci şi expunerea acesteia la căldura soarelui.

    Rocile de tipul carbonaceous chondrite conţin în mod obişnuit metale precum fierul, nichelul şi cobaltul, iar exploatarea lor ar permite minerilor să înceapă să construiască lucruri în afara Pământului. Este următorul pas logic după exploatarea apei, a explicat Lewicki. „Aurul de la capătul curcubeului“ este extracţia şi exploatarea metalelor din grupa platinei, care sunt rare pe Pământ dar extrem de importante în fabricarea electronicelor şi a altor bunuri high‑tech.

    „În final, ceea ce vrem să facem este să creăm o afacere în spaţiu, un motor economic care să deschidă spaţiul pentru restul economiei“, a spus Lewicki, care consideră că dezvoltarea resurselor din afara Pământului ar trebui să aibă ca efect deschiderea ultimei frontiere. „Fiecare frontieră pe care am deschis-o pe Pământ a fost în căutarea resurselor sau am fost capabili să rămânem in interiorul acelei frontiere pentru că au fost disponibile resursele necesare. Nu există niciun motiv ca spaţiul să fie diferit în această privinţă“, a apreciat şeful Planetary Resources.

    Compania Planetary Resources nu desfăşoară încă activităţi de minerit pe asteroizi, dar deţine deja echipamente în spaţiu. Astfel, în luna octombrie a lansat pe orbita Pământului satelitul Arkyd-3R, de pe Staţia Spaţială Internaţională, într-o misiune de 90 de zile pentru testarea tehnicii electronice de aviaţie, softuri şi alte tehnologii. Planetary Resources lucrează în prezent la un nou satelit, Arkyd-6, care va fi lansat pe orbită în decembrie, la bordul rachetei Falcon 9 construite de SpaceX. Arkyd-6 va fi dotat cu tehnică electronică de aviaţie avansată, precum şi cu o cameră selfie. Satelitul va fi dotat şi cu un instrument proiectat să detecteze apă şi apă cu conţinut de minerale, a spus Lewicki. Următorul pas va fi Arkyd 100, de două ori mai mare decât Arkyd-6 şi care va căuta posibile ţinte care să fie exploatate, de pe orbita joasă a Pământului.  Lansarea Arkyd 100 este programată pentru sfârşitul anului 2016. După Arkyd 100 vor urma Arkyd 200 şi Arkyd 300. Acestea două vehicule spaţiale, cunoscute şi ca interceptori şi prospectori de întâlnire, vor fi capabile să efectueze inspecţii pe asteroizi din apropierea Pământului. Dacă totul va merge bine, primul Arkyd 200 va fi lansat pe orbita Pământului pentru testări în 2017 şi 2018, iar Arkyd 300 la sfârşitul anului 2018 sau începutul lui 2019.

    O posibilă problemă poate fi obţinerea drepturilor de proprietate asupra resurselor minerale din spaţiu. Extragerea şi vânzarea resurselor de pe asteroizi respectă în totalitate Tratatul Spaţial din 1967, explică Lewicki. Există însă un anumit grad de confuzie în legătură cu această industrie în formare şi drepturile participanţilor, iar Lewicki s-a declarat mulţumit de faptul că Congresul Statelor Unite începe să se ocupe de subiectul exploatării asteroizilor. Camera Reprezentanţilor a aprobat recent un proiect de lege care recunoaşte drepturile de proprietate ale companiilor care desfăşoară activităţi de minerit pe asteroizi, iar Senatul analizează la rândul său proiectul.

  • Războiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii cu biftecul

    Potrivit raportului OMS, există suficiente dovezi pentru încadrarea cărnii procesate în Grupa cancerigenă 1, ca urmare a unei legături cauzale cu cancerul de colon. Carnea roşie a fost plasată în Grupa 2A, ca „posibil cancerigenă pentru oameni“. Consumul de carne roşie este legat totodată de cancerul pancreatic şi de prostată, avertizează agenţia OMS.

    Experţii agenţiei au ajuns la concluzia că o porţie de 50 de grame de carne procesată consumată zilnic creşte riscul de cancer colorectal cu 18%. „Pentru o persoană, riscul dezvoltării de cancer colorectal din cauza consumului de carne procesată rămâne scăzut, dar acest risc creşte odată cu cantitatea. Având în vedere numărul mare de oameni care consumă carne procesată, impactul global al incidenţei cancerului este important pentru sănătatea publică“, a spus dr. Kurt Straif, şef de program la Agenţia Internaţională pentru Cercetări în Domeniul Cancerului (IARC).

    O DEFICIENŢĂ DE COMUNICARE

    Agenţia IARC se evidenţiază prin două lucruri, notează publicaţia The Atlantic. Primul este rolul de a analiza ce factori pot provoca maladii, de la pesticide şi până la lumina soarelui, şi de a avea un ultim cuvânt de spus în privinţa riscurilor. În al doilea rând, agenţia are o capacitate foarte redusă de a-şi comunica eficient descoperirile. Acestă deficienţă poate fi constatată în aceste zile, odată cu publicarea raportului, care include consumul de carne roşie în Grupa 2A (posibil cancerigenă pentru oameni), iar carnea procesată în Grupa 1 (cancerigenă pentru oameni).

    Pentru a explica, organizaţia include factorii analizaţi în cinci posibile categorii. Grupa 1 este rezervată cancerigenilor dovediţi, între care fumatul, azbestul, alcoolul şi carnea procesată. Următoarele două categorii, 2A (probabil cancerigene) şi 2B (posibil cancerigene), includ factorii pentru care legătura cu cancerul este mai puţin sigură. Grupa 3 este pentru substanţe care nu pot fi clasificate din cauza lipsei datelor.

    Aceste clasificări se bazează însă pe soliditatea dovezilor şi nu pe gradul de risc. Doi factori de risc pot fi incluşi în aceeaşi categorie chiar dacă unul dintre ei triplează riscul de cancer, iar celălalt numai într-o mică măsură. Factorii pot fi clasificaţi similar chiar dacă unul provoacă mai multe tipuri de cancer decât celălalt, dacă afectează o proporţie mai mare din populaţie sau dacă provoacă mai multe îmbolnăviri. Astfel, aceste clasificări nu sunt menite să arate cât de periculos este un factor, sau cât de sigur este că un factor este periculos, dar sunt prezentate cu un limbaj care eclipsează această distincţie.

    Grupa 1 include factori cancerigeni pentru oameni, ceea ce înseamnă că dacă folosim produsele respective putem fi siguri că au potenţialul de a provoca boala. Dar limbajul sec, care nu menţionează riscurile, probabilitatea sau condiţiile, invită oamenii să presupună că dacă fumează sau consumă carne procesată se vor îmbolnăvi sigur de cancer.

    În mod similar, când Grupa 2A este descrisă ca probabil cancerigenă pentru oameni, însemnă că există unele dovezi că factorii respectivi pot provoca un cancer, dar nu este sigur. Din nou, cuvântul probabil implică spectrul unui risc individual, dar clasificarea nu se referă deloc la indivizi. Grupa 2B, „posibil cancerigenă pentru oameni“, ar putea provoca cea mai mare confuzie. Ce înseamnă posibil? În practică, 2B devine o groapă uriaşă pentru toţi factorii de risc analizaţi de agenţie care nu pot fi dovediţi că sunt sau nu cancerigeni. Mai rău, practica de a include factorii de risc în categorii fără să fie însoţiţi de descrieri sau imagini, invită oamenii la comparaţii, inclusiv la titluri de presă precum „OMS: Carnea procesată este o cauză de cancer la fel ca fumatul“, cum a scris The Guardian.

    Confuzia nu este nouă, s-a întâmplat în repetate rânduri, explică The Atlantic. S-a întâmplat şi când agenţia s-a referit la riscul utilizării telefoanelor mobile şi la emisiile motoarelor diesel. Cel mai recent raport al OMS generează confuzie cu ajutorul cifrelor. „Experţii au conchis că 50 de grame de carne procesată consumate zilnic sporesc riscul de cancer cu 18%.“ În lipsa contextului, informaţia este inutilă. Care este baza de comparaţie? De asemenea, agenţia nu explică efectul consumului de carne procesată comparativ cu alţi factori cancerigeni, cum sunt fumatul sau azbestul.

    CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE CARNE ŞI CANCERUL COLONO-RECTAL?

    Carnea procesată, precum crenvurştii şi cârnaţii, este sărată, tratată sau afumată pentru amplificarea gustului şi îmbunătăţirea conservării. Oamenii de ştiinţă sunt de mult timp îngrijoraţi că această procesare duce la formarea de chimicale posibil cancerigene, cum sunt hidrocarburile aromatice policiclice, în aceste produse.

    Îngrijorările legate de carnea roşie, respectiv vită, porc, miel, se referă mai mult la preparare decât la procesare. Prepararea cărnii la grătar sau prin prăjire generează factori posibil cancerigeni, între care aminele aromatice heterociclice. Raportul identifică o legătură între consumul de carne procesată şi cancerul colorectal şi posibil alte tipuri de cancer, dar recunoaşte că legătura dintre carnea roşie şi această boală nu a fost dovedită. Nu există suficiente date care să arate că fierberea sau gătirea cărnii în cuptor reduc riscul de cancer. Riscul de îmbolnăvire provocat de consumul de carne este mic comparativ cu fumatul sau consumul de alcool.

    Cancerul colorectal este al treilea cel mai răspândit cancer, în afară de cel de piele, din Statele Unite, iar în acest an ar urma să fie diagnosticaţi un număr estimat de 133.000 de pacienţi, marea majoritate cu vârste de peste 50 de ani. Riscul de dezvolta această formă de cancer pe parcursul vieţii este de 5%. Între metodele de reducere a riscului de îmbolnăvire se află dietele bogate în fructe, legume şi fibre, precum şi exerciţiile fizice. Obezitatea, fumatul şi consumul exagerat de alcool amplifică riscul de îmbolnăvire de cancer colorectal. Incidenţa a scăzut în ultimii 20 de ani, parţial datorită colonoscopiilor. O doză scăzută, zilnică, de aspirină poarte reduce riscul, dar metoda are efecte secundate, iar majoritatea experţilor nu o recomandă pentru persoanele cu risc mediu de îmbolnăvire.

    OBEZITATEA ŞI LIPSA EXERCIŢIILOR FIZICE, RISCURI MAI MARI DE CANCER.

    Elizabeth Lund, consultant independent în nutriţie şi sănătate gastrointestinală şi fost cercetător la Institutul pentru Cercetări Alimentare, care recunoaşte că a efectuat unele lucrări pentru industria cărnii în 2010, a arătat că în ţările dezvoltate consumul de carne roşie poate fi legat de apariţia a trei cazuri suplimentare de cancer de colon la 100.000 de locuitori. Lung consideră însă că obezitatea şi lipsa exerciţiilor fizice implică riscuri mai mari.

    „Pe ansamblu, cred că un consum de carne o dată pe zi, combinat cu fructe, legume şi fibre, plus exerciţii şi controlul greutăţii vor permite menţinerea la un nivel scăzut a riscului de cancer colorectal“, a spus cercetătoarea.
    Profesorul Ian Johnson, membru emerit la Institutul de Cercetări Alimentare, a spus la rândul său că riscul consumului de carne procesată este scăzut. „Este incorect să afirmi că efectul advers al baconului şi al cârnaţilor este comparabil cu pericolul fumului de ţigară, care conţine substanţe cancerigene şi amplifică de 20 de ori riscul cancerului la plămâni în cazul fumătorilor“, a explicat Johnson.
    Institutul Nord-American al Cărnii consideră că definirea cărnii drept un risc de cancer contravine bunului simţ.

    Carnea roşie şi cea procesată se află între 940 de agenţi analizaţi de IARC care implică un anumit nivel de risc teoretic. O singură substanţă, o chimicală din pantalonii de yoga, a fost declarată de agenţie ca nefiind cancerigenă.

    „IARC susţine că poţi să te bucuri de ora de yoga, dar să nu respiri (aerul este în clasa 1 de risc), să nu stai în dreptul unei ferestre aflate în plin soare (clasa 1), să nu aplici aloe vera (clasa 2B) dacă ai arsuri solare, să nu bei vin sau cafea (clasa 1 şi clasa 2B). De asemenea, nu ar trebui să mâncăm alimente la grătar (clasa 2A). Iar coafezele sau cei care lucrează în schimburi ar trebui să îşi schimbe ocupaţiile“, a spus Betsy Booren, vicepreşedinte la Institutul Nord-American al Cărnii.

  • Unda tractoare din filmul “Star Wars”, inventată de oamenii de ştiinţă – FOTO

    Echipa de cercetători a demonstrat faptul că undele de sunet de înaltă amplitudine pot genera o “hologramă acustică”, ce poate funcţiona precum cele din filmul “Star Wars”, informează în pagina online The Independent.  

    Darth Vader şi căpitanul Kirk Starship Enterprises au avut o astfel de undă tractoare în filmele de mare succes din “Star Wars”. Unda tractoare, care până acum era întâlnită doar în filmele science fiction de-a lungul anilor, a sosit în sfârşit pe Pământ.

    O echipă de cercetători de la două universităţi britanice a creat prima undă tractoare sonică din lume, perfect funcţională şi capabilă să suspende, mişte şi să manipuleze obiecte mici, folosind doar puterea undelor sonore.

    Studii anterioare au arătat că tehnologia undei tractoare este posibilă, dar noul studiu este semnificativ, deoarece este prima dată când un obiect a fost suspendat şi controlat în aer cu succes. Undele de sunet de înaltă amplitudine au fost utilizate pentru a genera o “hologramă acustică” ce poate suspenda o minge de polistiren de 4mm în aer.

    Tehnica, dezvoltată de oamenii de ştiinţă, are o gamă largă de aplicaţii şi ar putea, în viitor, să fie utilizată pentru a manipula obiecte în interiorul corpului uman, fără a fi nevoie de o procedură medicală invazivă.

    Bruce Drinkwater, profesor în cadrul Departamentului de Inginerie Mecanică Bristol si unul dintre autorii studiului, a declarat: “Ceea ce avem este o undă tractoare pe deplin funcţională. Putem apuca obiecte, le putem răsuci, le putem roti, le putem muta. Anterior oamenii ştiau că aceste forţe există, dar este cu totul o premieră în lumea ştiinţei să poţi transforma totul în realitate.”

  • Cu câinele după şoareci

    Camera ascunsă la care să rânjească frumos animalul studiat, dând astfel indicii cercetătorilor despre el, nu este întotdeauna o soluţie, cei care doresc să obţină informaţii despre o anumită vieţuitoare trebuind să recurgă şi la alte mijloace, cum ar fi căutatul ei cu câini special dresaţi.

    Aşa procedează o organizaţie ecologistă din Marea Britanie, care a finanţat dresarea unui câine care să ia urma şoarecilor pitici, o specie de rozătoare foarte retrasă, scrie BBC. Misiunea lui Tui, căţeaua special pregătită, este de a-i ajuta pe oamenii de ştiinţă să-şi dea seama dacă se susţine ipoteza că şoarecii pitici sunt pe cale de dispariţie din cauza schimbării modului în care se face agricultură şi a reducerii habitatului, cercetătorii considerând că prin intermediul ”detectivului„ canin pot monitoriza mai bine efectivele de rozătoare.

  • Cu câinele după şoareci

    Camera ascunsă la care să rânjească frumos animalul studiat, dând astfel indicii cercetătorilor despre el, nu este întotdeauna o soluţie, cei care doresc să obţină informaţii despre o anumită vieţuitoare trebuind să recurgă şi la alte mijloace, cum ar fi căutatul ei cu câini special dresaţi.

    Aşa procedează o organizaţie ecologistă din Marea Britanie, care a finanţat dresarea unui câine care să ia urma şoarecilor pitici, o specie de rozătoare foarte retrasă, scrie BBC. Misiunea lui Tui, căţeaua special pregătită, este de a-i ajuta pe oamenii de ştiinţă să-şi dea seama dacă se susţine ipoteza că şoarecii pitici sunt pe cale de dispariţie din cauza schimbării modului în care se face agricultură şi a reducerii habitatului, cercetătorii considerând că prin intermediul ”detectivului„ canin pot monitoriza mai bine efectivele de rozătoare.

  • Dacă faci asta 25 de minute pe zi îţi poţi prelungi viaţa cu 7 ani

    Un nou studiu prezentat duminică la Societatea Europeană de Cardiologie arată că exerciţiile regulate întârzie procesul de îmbătrânire şi că o plimbare de doar 25 de minute în fiecare zi poate prelungi viaţa unui om cu până la 7 ani, scrie The Telegraph.

    Cercetătorii au declarat că exerciţiile fizice moderate ar putea înjumătăţi riscul de atac de cord pentru persoanele de 50-60 de ani.
    Pentru acest studiu, cercetătorii germani au selectat bărbaţi şi femei cu vârstele cuprinse 30 şi 60 de ani şi au fost supuşi unui program riguros de exerciţii fizice. Înainte de asta, aceştia nu făceau sport în mod regulat. Cercetătorii au studiat markeri cheie din sânge, iar în doar şase luni au observat că markeri s-au schimbat ajutând la repararea ADN-ului.

    “Toată lumea ar trebui să-şi transforme exerciţiile fizice într-o obişnuinţă, să fie incorporate în rutina zilnică. Prin intermediul exerciţiilor fizice omul poate căştiga de la 3 până la 7 ani de viaţă. Sportul este un antidepresiv bun, îmbunătăţeşte funcţia cognitivă şi acum există dovezi că ar putea întârzia apariţia demenţei”, a declarat Sanjay Sharma, profesor de cardiologie la Universitatea St.George Hospitals NHS Foundation Trust.

    Cardiologii aflaţi la conferinţă au spus că niciodată nu e prea târziu pentru a face sport şi că există beneficii şi pentru persoanele care fac exerciţii la vârsta de 70 de ani.  De asemenea, ei au remarcat că exerciţiile de anduranţă şi cele de intensitate mare sunt mai eficiente decât ridicarea de greutăţi.

    “Toată lume ar trebui să încerce să facă exerciţii fizice timp de 150 de minute pe săptămână pentru a fi sănătoşi”, a spus Peter Weissberg, profesor la “British Heart Foundation”.

  • Lenjeria intimă “anti-radiaţie” pusă la vânzare

    Încă nu este dovedit, dar  unii cercetătorii au găsit o conexiune între scăderea fertilităţii barbaţilor şi telefoanele mobile. Se pare că radiaţia emisă de telefonul mobil ţinut în buzunarul pantalonilor afectează fertilitatea, scrie Daily Mail.

    Îngrijorat de sănătatea “micilor înătători”, Joseph Perkins din Londra a creat Wireless Armour, un tip lenjerie intimă pentru bărbaţi ce conţine o plasă de argint cusută în ţesătura lenjeriei. Această ţesătură protejează purtătorul de 99,9% din radiaţiile electromagnetice, emise de dispozitive precum smartphone-uri, tablete sau laptopuri.

    Lenjeria vine cu două modele. 360, ce oferă protecţie împotriva radiaţiei în faţă şi în spate şi 180, ce oferă protecţia doar în faţă. Perechea 180 se vinde cu 24 de lire, iar 360 cu 35 de lire.

    “Wireless Armour a fost creat pentru a ne proteja sănătatea generaţiei wireless, care este lipită de telefoanele mobile”, a spus Perkins. “Niciodată nu am fost atât de expuşi radiaţiei electromagnetice ca până acum”, a adăugat el.

  • REPORTAJ – Cum arată viaţa unui cercetător român stabilit în străinătate: “Îi înţeleg pe tinerii talentaţi din România care nu se gândesc la o carieră de dascăl. Salariile sunt mizere” – FOTO

    Gabriel Turinici şi Liviu Nicolaescu sunt doar doi din cercetătorii formaţi în amfiteatrele şi laboratoarele folosite de matematicianul ieşean Alexandru Myller şi care au mers să îşi finalizeze studiile în străinătate şi s-au stabilit acolo. Unul dintre ei este cercetător la Universitatea Paris-Dauphine din Franţa, iar celălalt la Universitatea Notre Dame din Indiana, SUA, ambii fiind recunoscuţi şi apreciaţi în domeniul lor. Ei vorbesc cu căldură despre Iaşi, oraşul în care se întorc cu drag de fiecare dată, pentru colaborări cu Facultatea de Matematică de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza“.

    “În România, matematicianul rămâne izolat de restul societăţii”

    Gabriel Turinici a plecat din România în 1995, după ce a studiat trei ani la Facultatea de Matematică de la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, pentru a da un concurs de admitere la École normale supérieure, “o universitate mai avansată” din sistemul de învăţământ francez. Apoi, ieşeanul a făcut un masterat, un doctorat, iar din 2005 predă şi face muncă de cercetare la Universitatea Paris-Dauphine, fiind interesat de multe domenii în care poate fi utilă matematica aplicată.

    De-a lungul timpului, el a aplicat modele matematice în diferite domenii, precum fizică cuantică, chimie, economie şi finanţe, iar acum lucrează într-un domeniu care l-a interesat şi în trecut -epidemiologia. Mai exact, analizează, cu observaţii care nu au legătură cu lumea medicală, motivele şi tendinţele care îi determină pe oameni să se vaccineze sau nu.

    “Eu nu sunt doctor şi nu am autoritate să vorbesc despre vaccinuri, doar constat că oamenii sunt îngrijoraţi de posibilele efecte adverse ale vaccinurilor sau de costul lor prea mare şi uneori aleg să nu se vaccineze din această frică. Eu nu ştiu dacă frica este fondată, fiindcă nu am competenţe, însă fac aceste observaţii”, afirmă profesorul.

    El a explicat că modelul matematic care poate fi construit aici porneşte de la o serie de întrebări, printre care şi aceea dacă nu cumva, la un moment dat, la nivel global, există posibilitatea ca oamenilor să li se facă atât de teamă de eventuale efecte adverse încât să aleagă să nu se vaccineze.

    ”Acest lucru poate provoca epidemii, iar apoi oamenii se vor îngrămădi toţi la centrele de vaccinări, care nu vor putea face faţă cererii”, spune profesorul, precizând că, de aceea, cercetarea sa caută să găsească un echilibru.

    “Întrebarea este dacă există vreun echilibru la un nivel la care chiar şi cei îngrijoraţi de posibilele efecte adverse să spună «da, mă vaccinez». În Franţa sunt astfel de întrebări fiindcă oamenii iau decizii uitându-se mai mult pe site-urile de internet. Nu toate au competenţa să spună că acest vaccin este bun sau nu, nici toţi medicii nu citesc revistele de specialitate, cu atât mai puţin oamenii care ajung să ia decizii bazându-se pe informaţii incomplete”, explică Gabriel Turinici.

    Concret, el face calcule matematice pentru a putea determina motivele invocate şi pentru a face o previziune dacă oamenii se vor vaccina sau nu, dacă vor folosi un vaccin şi apoi discută cu cercetători din structurile care fac recomandări la nivelul Guvernului francez, cu privire la ce vaccinuri să fie suportate de către stat şi care nu, care să fie produse în cantităţi mai mari.

    Matematicianul Gabriel Turinici spune că regretă că o astfel de apropiere între matematicieni şi societate nu există şi în România.

    Astfel, dacă în Franţa el vede “o tradiţie naturală” pentru o astfel de cercetare, consideră că matematicianul din România “rămâne izolat faţă de restul societăţii”.

    “Oamenilor li se pare că este (matematicianul -n.r.) pe altă planetă, nefiind multe aplicaţii pentru cercetarea sa. Totuşi, mi se pare că în cadrul universitar din România lucrurile au început să evolueze, însă sistemul pare a fi pe termen scurt, de la un grant la altul. Noi, spre exemplu, în Franţa scriem, la fel, granturi, cereri de finanţare, însă este şi o componentă de finanţare pe termen lung. În Franţa este un laborator de cercetare, iar dacă nu am niciun grant timp de zece ani nu e grav, pot să mă duc la o conferinţă sau două din când în când şi îmi plătesc astfel şi laboratorul”, adaugă cercetătorul român.

    “Îi înţeleg pe tinerii talentaţi din România care spun că nu au motiv să se gândească la o carieră de dascăl, salariile sunt mizere”

    Liviu Nicolaescu a fost printre primii studenţi ai Facultăţii de Matematică din Iaşi care au plecat, după Revoluţie, la studii în SUA. Atunci când a plecat, era un vid în comunicarea româno-americană în ceea ce priveşte primii studenţi plecaţi dincolo de ocean la studii.

    “Cei de la Ambasada americană nu auziseră de români care să plece în America”, povesteşte, râzând, cercetătorul.

    El îşi aminteşte că nici măcar nu a dat examen de limbă engleză şi că a fost aşteptat pe aeroportul din Detroit de un translator, fiindcă nu au putut să îi testeze anterior cunoştinţele lingvistice.

    “După ce s-au deschis campusurile americane către Europa de Est, în primul an au acceptat studenţi «pe cuvânt». Nu s-au dat teste de matematică sau engleză, iar legătura telefonică era atât de proastă încât nu au reuşit să se conecteze şi să vadă dacă ştiu să îngaim două vorbe în engleză”, explică Liviu Nicolaescu.

    El a plecat în SUA pentru a lucra alături de un profesor ale cărui lucrări le-a urmărit de la Iaşi, pentru a-şi da doctoratul acolo, şi pentru a “face geometrie cu ecuaţiile” pe care le ştia din Iaşi.

    Avea 25 de ani pe atunci şi spune că nu regretă plecarea, fiindcă a găsit “o ambianţă ştiinţifică deosebită şi foarte prietenoasă”. El mai spune că un tânăr trebuie să aibă nervii tari pentru a-şi face doctoratul acolo, în condiţiile competitivităţii din universităţile americane, dar şi că fiecăruia i se acordă încrederea de care are nevoie pentru a reuşi.

    “La angajare eu am avut noroc fiindcă domeniul în care lucram eu atunci era unul dintre cele mai fierbinţi în geometrie şi era deschidere mare pentru asta. Sistemul este extrem de competitiv. Dacă vrei să fii la o universitate competitivă, trebuie să produci, să te faci remarcat, să obţii granturi şi există mereu acest stres”, susţine Liviu Nicolaescu.

    În prezent, el lucrează la University of Notre Dame din Indiana, SUA, după ce a lucrat în trecut la University of Michigan şi la McMaster University din Canada.

    “Într-un cuvânt, sunt geometru. Mi-am schimbat interesele de când am descoperit cercetarea. Acum, de cinci ani, fac geometrie probabilistică, aşa aş putea să o numesc. Aceasta se preocupă cu felul în care poţi să înţelegi forma unor obiecte făcând măsurători aleatorii, din care se obţin informaţii despre acele forme. Cam acesta este domeniul meu de cercetare, fără să devin prea tehnic în explicaţii”, spune profesorul.

    El dă ca exemplu al domeniului său de cercetare teza de doctorat a unui student pe care l-a coordonat, în care acesta a reconstituit conturul unei forme dintr-o fotografie alb-negru foarte pixelată, dându-şi seama unde unghiul este mai ascuţit sau unde nu, folosind tehnici de geometrie şi topologie.

    Liviu Nicolaescu spune că este îngrijorat mai ales de situaţia tinerei generaţii de matematicieni, considerând că sunt tineri talentaţi care fie nu mai vin la matematică, fie plecă direct în străinătate, iar după părerea sa “este un pericol pentru orice societate să-şi piardă talentele în ceea ce priveşte educaţia”.

    “Este nevoie ca la nivel de liceu şi în universitate să atragi oameni talentaţi şi profesori buni care să facă cercetare. La ora actuală, profesorii buni sunt profesorii din generaţia mea, plus-minus cinci ani. Îi înţeleg pe tinerii talentaţi care spun că nu au motiv să se gândească la o carieră de dascăl, pentru că salariile sunt mizere. Este o problemă care este greu de rezolvat, dar care trebuie rezolvată la nivel guvernamental”, spune Nicolaescu.

    Deşi de la distanţă se văd mai bine problemele României, în special cele de natură financiară, Liviu Nicolaescu spune că s-a gândit de multe ori să se întoarcă în ţară. De altfel, îşi face timp să ajungă la Iaşi în fiecare an şi se arată preocupat de problemele locale.

    “Sunt căsătorit tot cu o ieşeancă şi în ultimii zece ani venim mereu câte o lună în ţară. Încerc să fiu mereu la curent cu ce se întâmplă, citesc presa. Uneori ştiu mai multe evenimente decât prietenii mei care locuiesc în Iaşi”, adaugă Liviu Nicolaescu, a cărui întreagă viaţă este împărţită între România şi SUA.

  • Studiu: Efectul placebo este real, chiar şi atunci când pacienţii ştiu că tratamentul lor este fals

    Savanţii americani au descoperit că pacienţii care au primit analgezice false au continuat să beneficieze de efectul placebo şi după ce medicii le-au spus că pastilele respective nu erau autentice, potrivit dailymail.co.uk.

    Există însă un truc. Pentru a resimţi acele efecte pozitive, pacienţii trebuie să fi fost condiţionaţi mai întâi să creadă că tratamentul era real – şi să treacă suficient timp pentru ca această credinţă să dea roade.

    Voluntarii care au aflat că pastilele erau false după o singură şedinţă de terapie nu au resimţit efectul de calmare a durerilor. În schimb, pacienţii care au aflat acest lucru după patru şedinţe au continuat să resimtă efectele benefice.

    Pentru a-şi testa teoria, oamenii de ştiinţă au aplicat o sursă de căldură pe antebraţele celor 54 de voluntari – suficient pentru a-i face să resimtă senzaţia de durere puternică, dar fără a provoca arsuri la nivelul pielii.

    După ce sursa de căldură a generat la nivelul pielii voluntarilor o temperatură de 47,5 grade Celsius, cercetătorii au aplicat pe antebraţele lor un gel despre care s-a spus că ar conţine un analgezic.

    În realitate, gelul în cauză era o simplă vaselină care, alături de un colorant alimentar, fusese introdusă într-un recipient asemănător acelora din farmacii.

    Foto: Hepta

    Apoi, fără ca voluntarii să o ştie, medicii au oprit funcţionarea sursei de căldură, iar pacienţii au avut impresia că tratamentul funcţionează.

    Gelul le-a creat acestora din urmă iluzia că au primit un analgezic real, iar ei au fost rugaţi să citească instrucţiunile de utilizare ale unui analgezic real şi să spună dacă suferă de afecţiuni hepatice şi dacă au luat recent alte medicamente.

    Potrivit autorilor studiului, a fost nevoie de doar patru şedinţe de “terapie” pentru a antrena creierele pacienţilor să creadă că primesc semnale de atenuare a durerilor prin folosirea medicamentului fals.

    Studiul, realizat în colaborare cu cercetătorii de la Universitatea Maryland din oraşul Baltimore, a fost publicat în The Journal of Pain.

  • Planta care are gust de bacon şi e de doua ori mai sănătoasă decât varza kale

    Cercetătorii de la Universitatea “Oregon State” au patentat un nou tip de algă marina roşie ce are gust de bacon atunci când este gătită, scrie Business Insider.
    Acest tip de plantă este o formă de algă marină roşie, arată ca o salată, creşte foarte repede şi este de două ori mai sănătoasă decât varza kale.
     
    Companiile americane nu cresc alge roşii pentru consum, însă astfel de produse au fost consumate de oamenii din nordul Europei de secole. 
    “Chestia asta este destul de uimitoare. Când o găteşti are gust de bacon, nu de algă. Are o aromă destul de puternică”, spune Langdon, unul dintre cercetătorii de la Oregon State.
     
    Deşi încă nu există o cercetare de piaţa pentru un astfel de produs pentru piaţa de consum, echipa de cercetători este de parere ca veganii şi vegetarienii ar putea fi interesaţi.
    Langdon spune că el creşte 20-30 de kg de alge pe săptămână şi intenţionează să-şi triplească producţia.