BusinessMagazin

Tag: carti

  • Anastase: Când vrăjitorul Ponta ghiceşte în cărţi, românilor le apare o nouă taxă

     Roberta Anastase spune, în mod ironic, că premierul Victor Ponta este “un vrăjitor care a găsit o soluţie miraculoasă pentru România: inventarea de noi taxe şi impozite”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “De câte ori ghiceşte vrăjitorul Ponta în cărţi, românilor le apare în drum o nouă taxă, un nou impozit”, a afirmat Anastase, joi seară, în discursul pe care l-a ţinut, în calitate de preşedinte al PDL Prahova, la şedinţa Consiliului de Coordonare Judeţean al acestei organizaţii.

    Anastase a mai spus că “dacă Ponta nu ar fi girat o reţea de corupţie ca a lui Păvăleanu (Marcel Păvăleanu, fost angajat al Secretariatului General al Guvernului, în prezent arestat preventiv sub acuzaţiile de evaziune fiscală şi spălare de bani, cu un prejudiciu de 35 de milioane de euro – n.r.), probabil nu ar fi fost nevoie să crească din nou taxele şi impozitele”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum luptă editurile cu avansul internetului

    ECONOMIA POLONIEI A CRESCUT CU 4,5% ÎN LUNA IULIE, toate segmentele din PIB indicând salturi între 0,1 şi 7%. Singurul segment care a scăzut, cu 2,7%, a fost cel al cărţilor şi ziarelor, în condiţiile în care multe dintre cele aproape 1.000 de librării care au mai rămas în Polonia sunt deja în faliment, iar vânzările de cărţi scad de la lună la lună.

    Piotr Marciszuk este, înainte de toate, filosof, apoi scriitor – cu două cărţi lansate –, apoi editor (deţine Stentor Publishing House, cea mai mare editură poloneză pe segmentul de educaţie) şi apoi preşedintele Federaţiei Editorilor din Europa. Dacă ar fi rămas la primele două preocupări, ar fi fost mai liniştit, râde acum polonezul, uitându-se pe geam către Casa Poporului. A venit la Bucureşti la întâlnirea anuală a editorilor europeni, care are loc aici în acest an, dat fiind că Asociaţia Editorilor din România este ultima intrată în FEE, în 2011.

    Din poziţia de proprietar de editură şi din cea de responsabil pentru viitorul editorilor de carte europeni, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Editura sa, înfiinţată în 1993, este specializată pe editarea de manuale pentru ciclurile gimnazial şi liceal, dar businessul este acum ameninţat de o directivă europeană care spune că toate cărţile destinate elevilor vor fi editate în viitorul apropiat de asociaţii guvernamentale, care vor oferi conţinutul gratis.

    Din poziţia de preşedinte al editorilor europeni, lucrurile sunt şi mai complexe. „Tranziţia de la analogic la digital, pe care o trăim din plin acum, schimbă dramatic totul şi este un dezastru pentru piaţa de carte„, crede Piotr Marciszuk, explicând că, dincolo de veniturile editorilor, tranziţia aceasta duce la pierderea de locuri de muncă, la încetinirea afacerilor din domeniu, dar în special la nişte mutaţii care au loc în comportamentul cititorilor.

    Cărţile digitale se vând cel mai bine în UK (10% din piaţa totală de carte) şi Germania (4%), dar în niciuna dintre aceste ţări creşterea vânzărilor online nu a egalat scăderea cărţilor tipărite. Online, cărţile sunt mai ieftine şi cei mai mulţi cititori se aşteaptă să le găsească gratis. „Oamenii au impresia că, dacă e online, editura nu are niciun cost„, spune editorul polonez. Problema costurilor cu cărţile online se poartă şi la nivelul TVA-ului – în cele mai multe ţări europene, inclusiv în România, există TVA redus la cărţi tipărite şi cotă normală de TVA pentru cărţile online – explicaţia constă în faptul că o carte tipărită este un produs, iar o carte online este un serviciu. „Am reuşit să convingem forurile europene că de fapt această diferenţă nu există şi că taxa pe valoarea adăugată trebuie să fie la acelaşi nivel pentru cărţile tipărite sau electronice; până la sfârşitul acestui an, cred că va fi aprobată modificarea legislativă.„

  • Încă un experiment

    Imi imaginam că nu se poate să treacă 2013 fără încă o vânzare spectaculoasă pe piaţa media. Domeniul îşi strânge rândurile şi profită de ofertele venite în special de la outsideri, miliardari dornici de imagine, de influenţă sau de instrumente noi de marketing. Nu mă gândeam însă că cineva va pune pe masă atât de mulţi bani pentru un produs a cărui piaţă se subţiază pe zi ce trece precum hârtia pe care este tipărit şi care pierde bani (mulţi) de şapte ani la rând. Ce s-a mai vândut recent? Cu două săptămâni în urmă, New York Times a încasat
    70 de milioane de dolari de la miliardarul John Henry (patronul echipelor Red Sox şi Liverpool) pentru Boston Globe. În 2011, AOL a cumpărat The Huffington Post cu 315 milioane de dolari. Washington Post Company a evaluat divizia sa de media la 255,6 milioane de dolari în luna mai şi a încasat cu
    6 milioane mai puţin pe ziarul cel mai popular din capitala SUA, dar se poate spune că în felul acesta şi-a acoperit şi vânzarea Newsweek cu un dolar în 2010.
    Vânzarea Washington Post săptămâna trecută este cel mai bun lucru care se putea întâmpla ziarului şi familiei care l-a deţinut timp de 80 de ani şi cea mai ciudată decizie de business luată de Jeff Bezos, un om de afaceri mai mult reţinut decât spectaculos, mai mult introvertit decât dornic de reflectoare.
    „Nu avem o hartă şi nu va fi uşor să croim o potecă. Va trebui să ne inventăm una, ceea ce înseamnă că este nevoie să experimentăm.„ Citatul vine din scrisoarea pe care Jeff Bezos a trimis-o angajaţilor Washington Post la confirmarea tranzacţiei.

    Tonul lui Bezos arată că, la fel ca şi în cazul altor produse în care a investit, şi ziarul este tot un experiment. Jeff Bezos este cunoscut pentru investiţiile sale pe termen lung, pentru răbdarea sa, dar şi pentru modul cum pierde bani şi este un neînţeles în deciziile sale de business care se dovedesc a fi, ulterior, profitabile (în cele mai multe dintre cazuri). Născut în 1962, Jeff Bezos şi-a părăsit jobul de la un fond de investiţii din New York dorind să deschidă un business în ceea ce urma să devină hitul următoarelor decenii, online-ul.

    A lansat Amazon în propriul garaj după ce a bătut America în lung şi în lat şi a scris pe drum un plan de afaceri. Din 1994, când a pornit Amazon, şi până în 2011, când în plină criză compania a crescut pe bursă cu 55%, Jeff Bezos a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, cu o avere de 25 miliarde de dolari. Ce i-a venit omului care a intuit boomul din online şi care investeşte în turismul spaţial să se întoarcă la una dintre afacerile pentru care viitorul nu prevede salturi spectaculoase? Poate tocmai pentru că ştirile au nevoie de un nou mod de a se vinde, aşa cum cărţile s-au reinventat odată cu Amazon sau cum industria muzicală a înflorit a doua oară cu iTunes.

    În ultimii doi-trei ani, Amazon a mers mult în direcţia reinventării cărţii şi a publishingului. A democratizat producţia de carte prin serviciul de self-publishing de pe Amazon
    (58.000 de titluri au fost încărcate numai în 2011) şi a dezvoltat o nouă nişă de texte scurte, de maximum 5.000 de cuvinte, numită Kindle Singles (care costă 2 dolari bucata), care ocupă un spaţiu gol între articolele mici din ziare şi cărţile lungi. Se poate spune astfel că achiziţia unui ziar era cursul firesc în acest context.

    Dar mai este un domeniu cu care Bezos aduce ceva interesant la the Post: publicitatea. Veniturile ziarului din publicitate au scăzut cu 14% anul trecut, până la 228 milioane de dolari. Amazon vinde sloturi publicitare pe site-urile sale şi pe Kindle-uri şi estimează că în acest an va avea venituri din publicitate de 835 milioane de dolari, în creştere cu 37% faţă de anul trecut. Deşi fosta conducere a ziarului a făcut tot ce a putut pentru a se adapta bugetelor alocate pentru online, probabil foştii manageri nu ştiau reţetele lui Bezos.

    Vânzarea the Post încheie opt decenii în posesia familiei Graham, care a păzit ziarul de interferenţe politice ori comerciale. Redacţia a avut simultan şi 1.000 de ziarişti şi a dezvăluit scandaluri precum Watergate, care a transformat jurnaliştii în celebrităţi. Cu trecerea timpului însă, ziarul şi-a pierdut anvergura şi a devenit mult mai local, pierzând cursa  naţională cu New York Times. A avut noroc de creşterea internetului şi de adaptarea conţinutului pentru cititorii globali, dar lucrurile tot nu au revenit la nervul de altădată.

    Ziarul pierde 50 milioane de dolari pe an şi are nevoie de o schimbare dramatică, în genul celei de care au beneficiat vânzările de cărţi odată cu apariţia Amazon – acea sclipire de antreprenoriat care a creat Amazon şi acea sclipire tehnică ce a dus la lansarea Kindle. Trebuie multă inovaţie şi răbdare. Bezos a spus de multe ori în ultima săptămână că respectă independenţa jurnalismului şi că nu va căuta să revitalizeze ziarul prin negarea valorilor sale.

    Toate aceste elemente puse la un loc duc la concluzia că un ziar pentru care numărătoarea inversă părea să înceapă va avea parte de un nou început. Poate doar Bezos singur ştie cum va aborda acest nou început şi cum va integra ziarul cel vechi într-un climat nou, alert şi mai critic ca niciodată. Nu degeaba se spune despre Bezos că este ca un student cuminte care citeşte mult şi pune întrebări. Jurnalismul tot prin aceste două tehnici s-a construit. Dar jurnalismul viitorului are nevoie de ceva în plus.
     

  • 10 reguli pe care ar trebui să le ştiţi la o întâlnire de afaceri

    Iată zece reguli esenţiale într-o întâlnire de afaceri:

  • Acord în UE cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale: ”Cine doreşte să lucreze într-un stat membru o va putea face mult mai uşor”

     Acordul obţinut miercuri seara şi care urmează să fie oficial adoptat de Parlamentul European şi Consiliu, reprezentant al statelor membre, se referă la anumite revizuiri ale unei directive europene privind calificările porfesionale, în scopul de a încuraja şi simplifica mobilitatea lucrătorilor în Europa.

    “Angajaţii care doresc să lucreze într-un alt stat membru o vor putea face mult mai uşor fiindu-le recunoscute mult mai repede calificările”, scrie comunicatul eurodeputatei franceze Constance Le Grip, din partea PPE.

    Cartea electronică, în cadrul unei mobilităţi temporare, va înlocui procedurile de declarare existente şi le va permite angajaţilor să furnizeze servicii fără alte formalităţi în ceea ce priveşte calificările”, a explicat comisarul european însărcinat cu Piaţa internă, Mochel Barnier, într-un comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Papa emerit Benedict al XVI-lea, la PRIMUL interviu după demisie

     “Trăiesc ca un călugăr. Mă rog şi citesc. Sunt bine”, a declarat fostul papă german, în vârstă de 86 de ani, în acest prim interviu acordat presei, şi anume unui jurnalist de la tabloidul german, coautor al unei cărţi despre Biserica Catolică în Germania.

    Benedict al XVI-lea (Joseph Ratzinger), care i-a succedat în aprilie 2005 Papei Ioan Paul al II-lea, a demisionat la 28 februarie, afirmând că “nu mai are forţa” să conducă Biserica Catolică, o premieră în ultimele şapte secole.

    Benedict al XVI-lea, care a făcut aceste declaraţii la mănăstrirea de la Vatican în care s-a instalat începând din mai, a dezminţit totodată zvonuri potrivit cărora ar mânca puţin, afirmă tabloidul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O carte despre ieşirea Portugaliei din zona euro a devenit bestseller

     Cartea, intitulată “De ce ar trebui să părăsim euro”, semnată de economistul João Ferreira do Amaral, a aprins o dezbatere publică în societatea portugheză în ceea ce priveşte cauza problemelor economice ale ţării – austeritatea necesară pentru a primi în continuare bani de la UE, sau însăşi moneda euro, potrivit Wall Street Journal (WSJ).

    Astfel, o temă rezervată până în prezent discuţiilor din mediul academic a devenit subiect de prelegeri publice, dezbateri televizate şi editoriale de presă. Chiar şi unii politicieni încep să discute deschis dacă ţara are într-adevăr perspectivele unei reveniri economice pe termen lung în interiorul zonei euro.

    “Portugalia nu are nicio şansă să crească repede în interiorul unei uniuni monetare cu o monedă atât de puternică. Din fericire, această problemă a încetat să mai fie subiect tabu şi este discutată intens atât aici, cât şi în strănătate”, a declarat Ferreira do Amaral într-un interviu recent.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministrul Educaţiei: Proiectul privind noile manuale va fi lansat miercuri în dezbatere publică

     Ministrul Educaţiei a spus că, probabil, actul normativ va fi aprobat la 1 iunie.

    Remus Pricopie declara, la sfârşitul săptămânii trecute, pentru MEDIAFAX, că schimbarea manualelor se va încheia în 2017, metodologia privind noile cărţi şcolare şi calendarul înlocuirii acestora urmând să fie supuse dezbaterii publice.

    “Săptămâna viitoare vom supune dezbaterii publice metodologia privind noile manunale, plus componenta digitală, şi calendarul pentru schimbarea acestora. Potrivit calendarului, schimbarea manunalelor este prevăzută să se încheie în 2017”, preciza vineri Remus Pricopie.

    Potrivit ministrului, din septembrie, copiii vor avea manual în format clasic, pe masă, iar pe pagina de internet manuale.edu.ro vor exista manualele în format digital.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum profită e-reader-ul, tableta şi smartphone-ul de problemele cărţilor tradiţionale

    Ce puteţi găsi pe tot felul de site-uri de specialitate. Multe dintre titluri vor fi gratuite, altele le puteţi achiziţiona foarte rapid, plătind cu cardul şi aşteptând apoi doar câteva minute pentru ca volumul să se descarce pe propriul dispozitiv. În plus, apelând la cărţile electronice, aveţi access la o colecţie mult mai largă de titluri, în toate limbile pământului.

    Aşadar, avantajele cărţilor în format digital sunt greu de contestat. Însă rămâne o altă întrebare, care reprezintă de fapt subiectul acestui articol: ce folosim pentru a citi aceste cărţi. Iar în 2013, opţiunile cele mai potrivite şi cele mai comod de utilizat sunt eReaderele, tabletele, sau telefoanele mobile inteligente. Să le luăm pe rând.

    eReaderul sau, pe larg, Electronic Book Reader este un dispozitiv creat tocmai pentru a citi cărţi digitale, eBooks. El are la bază un ecran special, bazat pe tehnologia eInk (cerneală electronică), ce oferă cititorului o experienţă apropiată de cea a cititului unei pagini tipărite. În majoritatea cazurilor aceste ecrane nu sunt iluminate intern, aşadar nu obosesc ochii atunci când le priviţi ore în şir, însă pentru a le folosi în întuneric, va trebui să folosiţi o sursă de lumină alternativă, exact ca în cazul cărţilor clasice. Există însă şi soluţii cu iluminare internă şi totuşi „prietenoase„ ochilor. În plus, ecranenele eInk pot fi folosite fără probleme şi afară, chiar şi în lumina puternică a soarelui.

    PE LÂNGĂ ACEASTA, EBOOK READERELE NU CONSUMĂ BATERIE DECÂT ÎN MOMENTUL ÎN CARE SCHIMBAŢI O PAGINĂ (CELE FĂRĂ ILUMINARE INTERNĂ, DESIGUR), oferind autonomie ce se măsoară în mii de redesenări ale conţinutului sau, cu alte cuvinte, săptămâni de utilizare acerbă. Modelele moderne oferă ecrane tactile şi funcţii extra precum conexiune 3G, player audio sau browser încorporat.

    Pe lângă aceasta, eReaderele sunt compacte şi cântăresc doar câteva sute de grame, dar pot stoca sute de cărţi diferite, aşadar sunt ideale pentru cei ce călătoresc foarte mult.
    Aceste dispozitive au însă şi dezavantaje. De cele mai multe ori ele pot afişa doar imagini alb-negru (texte, fotografii, grafice) şi conţinut static. Însă dacă doriţi un dispozitiv primordial pentru citit, eReaderele sunt probabil cea mai bună soluţie pe care o aveţi la dispoziţie. Cu atât mai mult cu cât preţurile lor sunt acceptabile, începând de la 200-300 lei şi urcând spre 700-900 de lei pentru modelele cele mai performante şi mai bine dotate, precum Nook Reader sau Kindle PaperWhite.

    Tabletele, pe de altă parte, sunt dispozitive multivalente. Cititul cărţilor electronice este doar unul dintre modurile în care le puteţi utiliza, ele putând face faţă cu brio şi altor activităţi uzuale, precum navigatul pe internet sau rularea de conţinut multimedia (muzică, jocuri, filme). Strict pentru cei interesaţi să citească însă, ele au trei mari impedimente: ecranul, autonomia şi preţul.

    Tabletele utilizează ecrane iluminate, de diverse tipuri şi calităţi, iar acestea obosesc ochii, mai ales când sunt utilizate în lumina slabă. Pe de altă parte, sunt aproape imposibil de folosit în condiţii de lumină foarte puternică din cauza luminozităţii relativ scăzute şi a sticlei reflexive ce acoperă ecranele tactile. Autonomia unei tablete ţine, desigur, de modul de utilizare, însă chiar şi în cazul celor mai bune modele de pe piaţă aceasta cu greu trece de 15 ore de folosire continuă, chiar şi atunci când dispozitivele sunt folosite exclusiv pentru citit.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Ponta: Baronii manualelor sunt obişnuiţi să scoată aceleaşi cărţi de 15 ani. Începe războiul cu ei

     El a ţinut ca la începutul şedinţei de guvern, în faţa jurnaliştilor, să îi transmită acest mesaj ministrului de resort, Remus Pricopie.

    “Vreau să vă anunţ public, aici, de faţă cu presa, că vă susţin în totalitate în războiul pe care în mod sigur o să îl aveţi cu o altă categorie de baroni din România, baronii manualelor, că în România în toate domeniile sunt nişte baroni care au pus stăpânire pe ceva. Înţeleg că acum sunt nemulţumiţi că vreţi să faceţi manuale electronice. Foarte bine, făceţi-le, domnule ministru! O să piardă unii care sunt obişnuiţi să facă aceleaşi manuale de zece ani, de cinşpe ani, nu mai au nicio legătură cu realitatea în care trăim în 2013, dar ei tot încasează bani de la părinţi şi de la şcoli”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro