BusinessMagazin

Tag: Bancheri

  • Ce cred bancherii despre curs si dobanzi

    La fel ca in fiecare vara, le-am solicitat bancherilor un “pariu pe curs” – o estimare privind nivelul cursului valutar la sfarsitul anului. Cu putine exceptii, previziunile lor se incadreaza in intervalul 4,1-4,3 lei/euro, remarcabil de aproape de nivelul din luna iulie.

    Mihai Bogza, presedintele si directorul general al Bancpost: Cred ca in momentul de fata principala problema a Romaniei nu este inflatia, ci declinul economic. (…)
    Pentru decembrie previziunea lui Bogza este de 4,10-4,30 lei/euro.

    Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta si intermediere financiara Financial View: BNR va interveni probabil pentru mentinerea cursului pana la alegerile prezidentiale din noiembrie. Dupa aceea, vom vedea …
    Pentru decembrie previziunea lui Cabat este 4 lei/euro.

    Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank: Deprecierea leului ar crea presiuni inflationiste si o combinatie recesiune-inflatie mare(stagflatie) extrem de periculoasa.

    Melania Hancila, directorul departamentului de cercetare si strategie de la Volksbank: Impactul dobanzilor asupra cursului de schimb s-a redus odata cu izbucnirea crizei financiare.

    Gabriel Cretu, director al diviziei de retail banking a OTP: In cazul unei deprecieri excesive, consider ca BNR detine mijloacele necesare sa confere pietei un echilibru.

    Cititi mai multe despre ce cred bancherii despre curs si dobanzi in articolul Cat va fi cursul leu/euro in iarna.
     

  • BNR a dat 10 miliarde de lei bancherilor pentru a reporni creditarea

    Consiliul de Administraţie (CA) al BNR a decis marţi reducerea dobânzii de politică monetară cu jumătate de punct procentual, până la 9%, ieftinind astfel accesul băncilor din România la creditele în lei. În acelaşi timp, BNR a decis să reducă rata rezervelor minime obligatorii (r.m.o.) la finanţările atrase atât în lei cât şi în euro, cu trei, respectiv cinci puncte procentuale, măsură ce ar putea aduce în piaţa bancară o lichiditate suplimentară de până la 10 miliarde de lei.  „În termeni aproximativi, fiecare punct procentual redus din r.m.o. poate echivala cu eliberarea unei sume de circa 250-300 milioane euro (sau echivalent lei, caz în care intervine şi rata cursului de schimb utilizat la conversie).
    Cititi mai multe pe www.gandul.info
     

  • Top BM: Care sunt cele mai mari salarii – GALERIE FOTO

    “In ciuda problemelor cu care s-a confruntat piata financiara in ultimul timp, bancile raman angajatorii care ofera cele mai mari salarii si e greu de crezut ca vor fi detronati prea curand”, spune Dragos Gheban, business development manager al companiei de recrutare Catalyst Recruitment Solutions. Media salariala din banci ajunge la 1.500 de euro pe luna, insa salariile la nivel de top management pleaca de la 6-7.000 de euro si urca pana la 20.000 de euro, fara bonusuri, care pana anul trecut puteau duce la dublarea salariului de baza.

    Aproape la fel de fericiti sunt angajatii din industria IT si din sectorul bunurilor de consum (FMCG), doua domenii ale caror particularitati le fac sa isi permita in continuare salarii peste media pietei. In ceea ce priveste informatica si telecomunicatiile (IT), aici s-a simtit mai putin criza, iar companiile nu au fost nevoite sa faca restructurari radicale ale bugetelor. Piata are inca un deficit de specialisti, asa incat nu multi angajatori din IT isi pot permite sa se zgarceasca atunci cand vor sa puna mana pe un om cu adevarat bun. La fel stau lucrurile si pentru industria bunurilor de larg consum: cererea de consum inca se mentine la cote rezonabile, vanzarile nu au scazut dramatic si, drept urmare, nici salariile celor ce lucreaza in companiile de profil.

    Un loc bun in top si-au pastrat transporturile aeriene, energia si petrolul, trei dintre domeniile cu state vechi in privinta generozitatii cu care isi recompenseaza angajatii. Aici, salariul mediu variaza intre 600 si 900 de euro, iar marjele cresc semnificativ de la nivelul de middle management in sus.
    Daca anul trecut in top isi gaseau locuri fruntase si industria auto si consultanta imobiliara, prabusirea ambelor piete a facut ca anul acesta sa nu se mai afle nici macar intre primele 10 domenii cu cele mai mari salarii. “Acolo, componenta variabila avea o pondere foarte mare. Din acest motiv, veniturile celor ce lucreaza in aceste domenii s-au redus cu aproape 70%”, spune George Butunoiu, managing partner al firmei de executive search George Butunoiu Ltd. Tot pe baza de comisioane se lucreaza si in avocatura, un alt domeniu unde s-a castigat si continua sa se castige foarte bine. Veniturile medii ale avocatilor si ale juristilor ajung lejer la 2.500 de euro pe luna, insa din aceste sume salariul fix reprezinta un procent destul de mic.

    La polul opus se afla cei ce lucreaza in hoteluri si restaurante si ale caror salarii sunt mai mici decat salariul mediu pe economie. Potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistica, angajatii din acest domeniu sunt platiti in medie cu echivalentul a aproximativ 200 de euro pe luna.
    In ceea ce priveste functiile cel mai bine platite, pe primele locuri, dupa directorul executiv, directorul general sau directorul de tara se afla directorii financiari, de vanzari sau de marketing, ale caror salarii medii ajung la cateva mii de euro pe luna.

    Nu trebuie uitati angajatii de la stat, care nu se pot plange de castiguri prea mici. Salariile lor au crescut in februarie si martie cu marje cuprinse intre 16 si 36% fata de aceeasi perioada a anului trecut, fiind printre putinele care nu au fost amenintate nici de inghetare, nici de scadere. Majorarea salariilor primite de bugetari vine dupa ce Guvernul anunta la inceputul anului ca va reduce semnificativ cheltuielile cu personalul platit din bugetul de stat. Scaderea pe care o anunta atunci Executivul era de 20% fata de nivelul din 2008. In primele trei luni ale anului, cheltuielile cu personalul in sectorul public au ajuns la 4 miliarde de euro, cu 50% mai mult fata de primul trimestru al anului trecut.

    Salariul mediu nominal net a crescut in luna aprilie cu 9,8% fata de aceeasi perioada a anului trecut, la 1.408 lei (in euro inseamna 335 de euro, respectiv o crestere reala de 3,1%). Din sectorul public, angajatii cel mai bine platiti sunt cei din administratie, aparare si asigurari sociale, unde nivelul mediu al salariului a fost de 2.065 de lei (circa 490 de euro). Conform Institutului National de Statistica, in aprilie, fata de martie, au scazut salariile in invatamant (cu 13,9%) si in administratia publica (cu 10,1%).

  • Cum s-a prabusit piata imobiliara chineza

    In vremurile bune, pe la inceputul lui 2007, bancherii de la
    Merrill Lynch, Deutsche Bank si alte grupuri financiare au mizat pe
    Xu Jiayin, un mogul imobiliar care se presupunea ca va deveni
    urmatorul miliardar al Chinei. Ei i-au imprumutat 400 de milioane
    de dolari companiei lui Xu, l-au incurajat sa cumpere suprafete
    mari de teren, iar la inceputul lui 2008 i-au promovat o emisiune
    initiala de actiuni a companiei sale Evergrande Real Estate Group
    din Hong Kong, emisiune in valoare de 2,1 miliarde de dolari.

    Un an mai tarziu, piata imobiliara a Chinei era prabusita,
    Evergrande era inglodata in datorii, iar bancherii de pe Wall
    Street se confruntau cu mari pierderi, pentru ca firma chinezeasca
    nu a vandut nicio actiune investitorilor.

    Acum, spun analistii, Evergrande a devenit un simbol al erei de
    investitii fara capatai din China, cand bancherii internationali,
    brokerii si managerii de fonduri de investitii cu grad ridicat de
    risc s-au repezit aici sperand sa profite de pe urma celui mai mare
    boom in constructii din lume. Din cauza pariurilor pe termen scurt,
    cateodata chiar hazardate, pe piata imobiliara a Chinei, unele
    dintre cele mai mari institutii financiare ale lumii ar putea sa fi
    pierdut pana la 10 miliarde de dolari, calculeaza analistii. “Au
    fost lacomi”, spune Andy Xie, un economist independent care a
    lucrat ca economist-sef la filiala Morgan Stanley din China. “Toti
    se grabeau sa faca bani repede la bursa. Asa ca le spuneau
    dezvoltatorilor sa mearga si sa cumpere si mai mult pamant. Si asa
    au ruinat o gramada de companii bune.”

    Desi e inca neclara amploarea dezastrului imobiliar – vanzarile
    si-au revenit usor dupa ce s-au prabusit cu peste 50% in unele
    orase – investitiile in marile proiecte imobiliare s-au oprit. Ce
    este clar e ca boom-ul a fost alimentat partial de investitorii
    straini, care in ultimii patru ani au pompat zeci de miliarde de
    dolari in piata imobiliara chinezeasca, cumparand cladiri de
    birouri, vile luxoase si participatii la marii dezvoltatori. Un
    fond imobiliar al Morgan Stanley a cumparat un turn in Shanghai
    pentru peste 240 de milioane de dolari; grupul Carlyle a cumparat
    vile de lux; in 2008, J.P. Morgan Asset Management detinea 12% din
    R&F Properties, un mare dezvoltator chinez. Ca sa scoata
    profituri mari, multi investitori straini s-au folosit de
    instrumente complexe de investitii offshore, precum obligatiunile
    convertibile si actiunile preferentiale, ceea ce le-a oferit
    avantaje fiscale si le-a permis sa ocoleasca mai usor controlul
    strict al Beijingului in ce priveste investitiile in companiile
    chinezesti. Adeseori, pentru a eluda taxele, investitiile erau
    derulate prin intermediul unor firme din teritorii ca Insulele
    Cayman sau Insulele Virgine.

    Un instrument preferat de joaca au fost tranzactiile cu actiuni
    inainte de emisiunea initiala de la bursa. Plini de lichiditati,
    investitorii straini emiteau obligatiuni convertibile prin
    intermediul unei entitati offshore, ca metoda de a investi sute de
    milioane de dolari intr-un dezvoltator imobiliar chinez. Cand
    dezvoltatorul era pregatit sa vanda actiuni in Hong Kong, el platea
    inapoi investitia sau obligatiunile initiale dand investitorului
    strain actiuni inainte de emisiune, la un pret preferential.

    Analistii spun ca investitorii straini au devenit tot mai agresivi
    in astfel de tranzactii, uneori nemailuand in calcul riscurile. De
    obicei, investitorul gasea un dezvoltator, pompa sume mari in
    companie prin intermediul vehiculelor de investitii offshore,
    incuraja dezvoltatorul sa foloseasca banii ca sa cumpere suprafete
    mari de teren care sa creasca valoarea companiei, apoi il pregatea
    pentru o oferta publica initiala (IP O) la bursa din Hong Kong. La
    mai putin de un an de la oferta de actiuni, multi investitori aveau
    de gand sa-si faca exitul vanzandu-si actiunile cu un profit
    imens.

    Investitorii au sperat sa profite si de pe urma monedei chinezesti,
    yuanul, care se aprecia in fata dolarului si atragea si mai mult
    capital speculativ in piata imobiliara.
    “Unele dintre obligatiunile convertibile erau foarte complicate”,
    spune Richard Sun, partener la biroul din Hong Kong al
    PricewaterhouseCoopers (PwC).
    Strategia a fost incurajata de o avalansa de oferte publice
    initiale la bursa din Hong Kong, in urma carora dezvoltatorii
    imobiliari au strans miliarde de dolari in ultimii cinci ani. In
    2007, spre exemplu, cand China a ajuns cea mai atractiva piata de
    IP O, dezvoltatorii chinezi au adunat o suma record de 8,3 miliarde
    de dolari, potrivit PwC.

    Intr-una dintre cele mai mari tranzactii ale anului, Country
    Garden, un dezvoltator controlat de Morgan Stanley, a strans 1,9
    miliarde de dolari. Fiica de 26 de ani a fondatorului a devenit
    rapid cea mai bogata persoana din China, cel putin pe hartie, cu o
    avere estimata atunci la 16 miliarde de dolari de catre revista
    Forbes. Cea mai mare investitie premergatoare listarii a fost
    incheiata cu Evergrande, firma cu sediul in provincia Guangdong,
    controlata de Xu Jiayin, un antreprenor respectat. Evergrande, care
    construia sustinut proiecte mamut, de talia complexului Royal
    Scenic din Guangzhou, a strans sute de milioane de dolari de la
    investitorii straini si apoi a inceput sa cumpere suprafete mari de
    teren in toata tara.

  • Bancherii castiga zeci de milioane de euro si in criza

    Tabloul bancilor mari este distorsionat intr-o anumita masura de diferentele de raportare dintre standardele locale – aplicate in cazul BRD, Banca Transilvania si CEC – si cele internationale. De asemenea, jucatori precum BCR, Bancpost sau Alpha Bank publica rezultate cumulate la nivel de grupuri financiare si nu individual pe banci.
    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Bancherii catre Boc: Noi vrem sa dam credite, dar nu avem cui

    "Bancile isi pastreaza expunerea pe Romania, dar este o problema de oportunitate – unde plasam (banii)", a subliniat Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank, una dintre cele mai mari banci locale, la Forumul Financiar Sud-Est European. Incepand din toamna trecuta bancile au redus drastic volumul creditelor acordate clientilor din mediul privat, sumele imprumutate fiind practic mai mici decat cele rambursate de clienti prin plata ratelor. Diferenta a fost plasata fie in titluri de stat, fie a fost utilizata pentru stingerea datoriilor fata de actionari.
    Cititi mai multe pe www.zf.ro
     

  • Ce produse ne pregatesc bancile

     

    Venind din partea lui Herwig Burgstaller, vicepresedintele Volksbank Romania, anuntul conform caruia banca “va face din overdraft (card cu descoperire de cont) produsul principal” poate parea usor bizar. In ultimii doi ani, austriecii s-au remarcat prin agresivitatea cu care au atacat piata finantarilor cu garantii imobiliare pentru persoane fizice, crescand tocmai pe seama acestui produs, de la un jucator marunt la cea de-a treia banca din sistem.
     
    In 2008, activele administrate de austrieci au crescut de aproape patru ori mai rapid decat piata, in conditiile in care expunerea pe piata imobiliara este de circa 95%. De la inceputul anului 2009, banca nu a mai acordat insa niciun imprumut ipotecar nou, spunea de curand Gerald Schreiner, presedintele executiv al bancii, dat fiind ca nici clientii nu mai dau buzna in sucursale si nici dezvoltatorii imobiliari nu mai lanseaza proiecte. Asa se explica schimbarea de strategie pe care o sugereaza Burgstaller, dar o astfel de reorientare din mers se simte in tot sistemul bancar de cand a devenit clar ca piata de creditare s-a blocat (sau doar a incetinit foarte abrupt, cum prefera sa spuna bancherii).
     
    “Acum sunt nevoiti sa isi invete personalul sa vanda cu adevarat”, comenta Bogdan Belciu, director general al companiei de consultanta A.T. Kearney, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Con­tex­tul dificil prin care trece industria bancara impune o maturizare fortata si foarte rapida, considera consultantul, dat fiind ca atunci cand oamenii faceau cozi in sucursale pentru a lua credite, angajatii trebuiau sa stie doar sa completeze o cerere si sa ofere cateva detalii. Costul finantarilor a crescut rapid, bancherii au devenit mult mai restrictivi in selectia clientilor, iar clientii se gandesc de doua ori inainte de a solicita un imprumut atunci cand stiu ca veniturile li se vor majora mai lent sau deloc, iar locul de munca nu mai este la fel de sigur. Asa se face ca ianuarie a fost a treia luna consecutiv in care creditul acordat sectorului privat a scazut; statisticile BNR consemneaza pentru prima luna din 2009 o crestere a creditului neguvernamental de 2,9% in termeni reali (pana la 48 de miliarde de euro), dar eliminand impactul inflatiei si al deprecierii cursului, soldul indica o scadere.
     
    Este evident, in aceste conditii, ca miile de consilieri de credit angajati anii trecuti (aproximativ 20.000 de oameni, dintr-un total de aproape 72.000 de angajati din sistemul bancar, dupa estimarile lui Paraschiv Constantin, presedintele Federatiei Sindicatelor din Banci si Asigurari) trebuie sa vanda, macar pentru moment, alte produse. In mod similar, mentinerea celor peste 6.500 de sucursale si agentii din sistemul bancar (din care mai bine de 1.000 deschise anul trecut) nu are sens daca nu aduc profit, ci doar cheltuieli. Inchiderea unei unitati nu este insa o decizie usor de luat, dat fiind ca investitiile pe care le-au presupus la deschidere n-au fost deloc mici.
     
    “Nu vor inchide sucursale la scara mare”, spune Santiago Pardo Jimenez, partener in departamentul de audit al Deloitte, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, argumentand ca “au inca un business bun de facut aici”. In opinia sa, chiar daca piata de creditare a scazut semnificativ, sunt inca multe produse bancare de care romanii au nevoie. Ce vom vedea in sistemul bancar, adauga el, va fi o reorientare a activitatii de vanzare spre produse simple si cu un grad mai scazut de risc (precum carduri, conturi curente, servicii de internet banking), dublata de o eficientizare a activitatii.
     
    Nevoia de a atrage fonduri cu care sa-si finanteze portofoliile imense de credite acordate anii trecuti a facut intregul sistem bancar sa se avante intr-o lupta acerba pentru depozite. Raportul dintre creditele acordate clientelei si depozitele atrase era de peste 122% la finele anului trecut (fata de circa 90% in Bulgaria); altfel spus, pentru fiecare 100 de lei atrasi in depozit de la populatie, bancherii au dat credite de 122 de lei. Acum, cand liniile de finantare de la bancile-mama sunt sub semnul intrebarii, nevoia de a atrage bani “locali” a devenit uriasa. Asa se face ca dobanzile au urcat la cote uriase, rate de 16-17% pentru lei si 7-8% pentru euro fiind mai mult o regula decat o exceptie. Competitia dobanzilor uriase nu are insa cum sa mai dureze mult, aprecia de curand Claudiu Cercel, vicepresedinte pentru piete financiare al BRD-Groupe Société Générale. In ianuarie, depozitele totale ale populatiei si ale firmelor au urcat cu 1,8% fata de decembrie 2008, calculate in lei, pana la 154,1 miliarde de lei (36,38 miliarde de euro). Exprimat in euro, soldul a scazut insa cu 2 miliarde de euro.

    OTP Bank: “Ne-am planificat o crestere cu 10% a creditarii in 2009”

     

     

     

  • Ghid de criza: cum atragi investitori pentru afacerea ta

     

    “Daca as sti unde sa gasesc acum 200 de milioane de euro, maine i-as plasa fara nicio problema”, spune Dragos Cabat, managing partner al companiei de consultanta si inter­­mediere financiara Financial View Consulting, referindu-se la solicitarile de fonduri pe care le are din partea clientilor lui.
     
    Este adevarat ca o parte dintre firmele pretendente “sunt greu finantabile”, pentru ca implica pentru investitori un risc mai ridicat, admite Cabat, “dar multe sunt companii bune, cu planuri solide de afaceri”. Nevoia tot mai mare de bani a firme­lor despre care vorbeste consultantul este cat se poate de explicabila in contextul economic actual. Pe de o parte, antreprenorii au de-a face cu o economie tot mai afectata de constrangeri: fluxurile de bani dintre parteneri sunt gatuite, platile se fac cu intar­ziere, comenzile si vanzarile scad, creditele scadente sunt mai greu de achitat. Pe de alta parte, majoritatea bancherilor nu mai sunt dispusi sa le dea credite noi, ba chiar le reduc liniile de finantare aprobate in trecut. In aceste conditii, oferta companiilor de private equity – investitori ce intra in actio­nariatul unei companii, ii sustin o pe­rioada dezvoltarea cu fonduri si know-how si mai apoi isi vand participatia pentru profit – devine tot mai interesanta. Fondurile de investitii prezente pe piata romaneasca, dintre care cele mai multe sunt “brate” ale unor companii care investesc in toata regiunea central si est-europeana, dispun de aproximativ 2 miliarde de euro pentru achizitii, conform calculelor BUSINESS Magazin.
     
    Multi ani, antreprenorii au fost reticenti in a accepta ofertele investitorilor de portofoliu, in parte pentru ca le mergea bine si aveau perspective bune, iar o colaborare cu un fond de investitii ar fi insemnat pierderea independentei in administrarea propriilor afaceri. Acum insa lucrurile s-au schimbat. “Cererea de finantare a crescut si va creste, pentru ca multe sectoare de activitate vor incetini dramatic, iar acest lucru va afecta cash-flow-ul companiilor”, spune Cornel Marian, directorul executiv al Oresa Ventures. Fondul suedez de private equity Oresa Ventures, unul dintre cele mai mari din Europa, este prezent pe piata romaneasca de mai bine de zece ani, printre cele mai cunoscute tranzactii in care a fost implicat numarandu-se cele cu Oriflame, Flanco, Credisson, La Fantana, Kiwi Finance si Medicover.
     
    Marius Ghenea, unul dintre cei mai activi antreprenori, remarca aceeasi ten­dinta: “Mai ales pentru firmele mici si medii, tendinta generala este sa iasa acum in piata si sa caute finantare”. Omul de afaceri, fondator si ulterior director al mai multor afaceri de comert cu electronice si echipamente IT (Flamingo, Flanco, FIT Distribution), dar si investitor in afaceri online, spune ca pe biroul sau au ajuns multe cereri de finantare din partea unor astfel de firme. Dupa Ghenea, investitorii de tipul sau (asa-numitii “business angels”, cei ce se implica in dezvoltarea unui start-up) sunt acum intr-o pozitie buna de negociere, avand la dispozitie multiple oportunitati de cumparare.

     
    Pentru o perioada dificila a economiei, companiile de private equity nu stau deloc rau: daca in anii trecuti puteau sa rateze multe tranzactii pentru ca antreprenorii reuseau sa ia finantare de la banci, astazi s-ar putea relua o serie de discutii mai vechi, spune Cornel Marian. Acum, cand creditele bancare sunt fie blocate, fie prohibitive ca pret, iar bursa nu mai e o solutie de a strange capitaluri, managerii fondurilor de investitii isi permit sa fie mai selectivi ca oricand. Mai ales ca valoarea companiilor romanesti a scazut semnificativ in ultima jumatate de an (cu o treime, spun evaluatorii), iar pretentiile antreprenorilor s-au diminuat si ele. “Unele fonduri vor ajunge sa refuze discutiile cu antreprenorii din lipsa de timp”, considera Mihai Sfintescu, manager al companiei 3TS Capital, prezenta in Romania prin intermediul a doua fonduri – 3TS Central European Fund II, cu un capital de 100 de milioane de euro (din care 30 de milioane de euro ramase neinvestite) si 3TS-Cisco Growth Fund III, cu un capital initial de 30 de milioane de euro (din care s-au investit pana acum 4 milioane de euro).
     
    Dincolo de abundenta de companii ce ar avea nevoie de finantare, tranzactiile bune nu se gasesc insa deloc la fiecare colt de strada, iar conditiile impuse de investitori nu sunt usoare. Criteriul de baza nu e pretul mai avantajos al unei companii; profitul care se poate obtine in viitor de pe urma ei este criteriul de baza al oricarei tranzactii de acest fel. “Nicio companie nu e indeajuns de ieftina daca e o companie proasta”, rezuma Mihai Sfintescu.
     
    Multe dintre dosarele pentru care se solicita finantare sunt ale unor companii sanatoase, ce risca insa sa intre in incapacitate de plata din cauza blocajelor financiare, a platilor sau a comenzilor amanate. Este o situatie cu care se confrunta tot mai multi antreprenori, spun reprezentantii companiilor de private equity. “Bancile vor finanta mai putin si mai scump proiectele de dezvoltare, deci multe firme vor fi nevoite sa mai adune capital social pentru a-si putea mentine nivelul creditelor luate in ultimii ani”, comenteaza Cornel Marian. Bancherii recunosc ca antreprenorii romani s-au indatorat in ultimii ani foarte mult, iar in conditiile actuale sunt destule companii ce vor avea dificultati la rambursarea creditelor, nota de curand Simona Fatu, vicepresedinte responsabil cu activitatea de corporate a Volksbank Romania, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.

    Mihai Sfintescu, 3TS Capital: “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”
    George Teleman, Equest Partners: “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%.”
    Marius Stancescu de la Riff Holding: “Vanzarea este un moment dificil, ce poate afecta relatiile comerciale cu clientii sau cu furnizorii companiei”
    Radu Bugica, managerul Sigma Bleyzer: “Decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”

     

  • Dati drumul la credite

     

    “Mergeti si luati credite de la banci” a fost, saptamana trecuta, mesajul energic al presedintelui Traian Basescu pentru companii si pentru populatie, dupa o intalnire cu sefii celor mai importante banci din tara. Sistemul bancar este solid, capabil sa finanteze economia, iar motivul pentru care piata de finantari este inghetata, in viziunea presedintelui, tine mai degraba de retinerea clientilor si nu de cea a bancilor. La o zi distanta, guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, declara ca activitatea de creditare se va relansa cel mai probabil “in primavara”, odata ce “bancile se vor reaseza”.
     
    Pentru cei aflati la poarta bancii insa, lucrurile se vad cu totul altfel. “Odata cu intensificarea mesajelor despre criza, bancile au devenit din ce in ce mai opace, pana la negru absolut, si totul s-a petrecut intr-un timp foarte scurt”, remarca omul de afaceri Marcel Barbut, proprietarul producatorului de materiale de constructii AdePlast. De la sfarsitul anului trecut, spune el, bancile si-au schimbat radical comportamentul “si afiseaza de multe ori atitudini care nu ne ajuta”.
     
    Paradoxal, confuzia in jurul bancilor nu vine din lipsa unor explicatii logice, ci dimpotriva, din multimea acestora si din evolutia lor de la o zi la alta. “Bancile au fost primele care au resimtit efectele crizei”, spune Lucian Cojocaru, director al departamentului comercial pentru retea din cadrul BRD-Groupe Société Générale – dat fiind ca majoritatea fac parte din grupuri financiare internationale afectate de criza pe pietele de origine, iar dificultatile acestora s-au rasfrant rapid asupra filialelor din Romania. Cand au inceput sa apara problemele si in economia romaneasca, in toamna anului trecut, bancherii si-au revizuit brusc politicile de creditare, trecand de la o atitudine foarte laxa la una foarte restrictiva.

     
    “Companiile, pe de alta parte, au fost lovite in valul al doilea”, explica directorul BRD; au inceput sa simta mai acut dificultatile doar spre finele anului, cand platile de la bugetul de stat s-au blocat, fluxurile comerciale s-au ingreunat, consumul s-a prabusit si industrii intregi au cazut. Oamenii de afaceri au facut atunci ce stiau ei mai bine din trecut: au venit la banca sa compenseze, spune Lucian Cojocaru – o obisnuinta cu totul naturala dupa ani buni de crestere galo­panta a creditarii. Dragos Simion, presedintele Flamingo, confirma: “Daca lucrurile vor merge prost in continuare, iar situatia economica se va inrautati, probabil ca vom avea nevoie de resurse financiare suplimentare pe care le vom cauta tot la banci”.
     
    La banca insa, clientii au gasit insa ceva cu care nu erau deloc obisnuiti: bancherii devenisera brusc reticenti in a le mai oferi bani. “Acum lumea s-a reasezat”, sustine Cojocaru, dar in mare masura seifurile bancilor au ramas tot ferecate, iar statisticile bancii centrale arata de la luna la luna o scadere a soldului de credite. Ianuarie a fost a treia luna consecutiv in care finantarile acordate sectorului privat au scazut; BNR consemneaza o crestere a creditului neguvernamental de 2,9%, pana la 48 de miliarde de euro, dar eliminand impactul inflatiei si al deprecierii cursului, soldul indica o scadere. Ritmul anualizat de crestere a creditului neguvernamental a coborat la 25%, fata de 55% in ianuarie anul trecut.
     
    Anul in curs nu va fi mai bun: in scenariile cele mai optimiste, bancherii anticipeaza o crestere a pietei de finantari de 10-15%. In zona clientilor companii, Lucian Cojocaru spera ca BRD va reusi sa creasca in 2009 cu 10%; cat despre piata, spune el, “daca ma uit la ce si-ar dori clientii, as spune ca ar trebui sa creasca cu 30%; daca ma uit la lichiditatea disponibila in sistem, as spune cu 5-10%; daca ma uit la apetitul de risc al bancilor, probabil e mai corect sa spun ca ar trebui sa fie o scadere”. Dominic Bruynseels, presedintele executiv al Bancii Comerciale Romane, institutie ce detine un sfert din activele sistemului bancar, spune ca pentru intregul portofoliu de credite (companii si persoane fizice) ar fi fericit sa realizeze pana la finele anului o crestere de 15%. Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank, estimeaza pentru 2009 o crestere sub 10% a finantarilor acordate de banca pe care o conduce clientilor mari.

     
    Cuvantul magic: lichiditate
    Spre finele anului trecut, bancherii pareau convinsi ca sistemul se confrunta cu o penurie generalizata de lichiditati din cauza scumpirii banilor de pe pietele internationale. Actionarii straini, care detin aproape 90% din activele sistemului bancar romanesc, s-au grabit sa solicite pachete financiare de la statul roman pentru a mentine lichiditatea in sistem – “altfel nu putem continua creditarea economiei reale”, spunea in decembrie Herbert Stepic, directorul executiv al Raiffeisen International. Temerea ca bancile-mama isi vor limita sau chiar retrage liniile de finantare cu care au sustinut ani la rand filialele din Romania s-a dovedit pana acum neintemeiata, atata vreme cat s-a dovedit ca peste 90% dintre acestea vor fi reinnoite, potrivit guvernatorului BNR, Mugur Isarescu.

    Misu Negritoiu: “Creditarea nu este o problema de lichiditate, care e disponibila, ci una de administrare a riscului, iar in Romania riscul este in crestere”

    Radu Tudorache: “Cresterea de costuri e mai mare la bancile din Est si scade proportional la cele spre Vest”

    Lucian Cojocaru, BRD: “Noi mergem, ca si clientii nostri, din aproape in aproape.”

     

     

  • Statul a ajuns la mana bancherilor straini

    Valoare imprumutului s-ar putea ridica la 7,8 sau 10 miliarde de euro, cea mai mare din istorie. Aceasta ar fi echivalenta cu datoria externa a statului roman pe care Nicolae Ceausescu a decis sa o ramburseze anticipat in 1981: 11,2 mld. dolari, conform lui Theodor Stolojan, care atunci lucra in Ministerul de Finante. Basescu va prezenta astazi un mesaj in Parlament, in care va aborda si subiectul angajarii unui imprumut extern.
    Cititi mai multe pe www.zf.ro
    Aflati aici ce loc ocupa inflatia Romaniei intre statele UE.