BusinessMagazin

Tag: America

  • China vrea relaţii bune, dar avertizează că Statele Unite ar pierde un eventual război comercial

    Într-un discurs rostit la Congresul Partidului Comunist chinez, Li Keqiang a evocat recentele tensiuni cu Statele Unite în materie de securitate şi din cauza relaţiilor comerciale, în contextul în care preşedintele american, Donald Trump, a atribuit Beijingului presupuse activităţi de manipulare monetară.

    “Speranţa noastră, a părţii chineze, este că, indiferent de obstacolele pe care le va întâmpina relaţia bilaterală, va continua să se îndrepte într-o direcţie pozitivă”, a spus Li Keqiang.

    “Recent, am citit un articol elaborat de un influent institut internaţional. Concluzia era că, în cazul izbucnirii unui război comercial între China şi Statele Unite, companiile cu acţionari străini, în special cele americane, ar suporta consecinţele”, a atras atenţia şeful Guvernului de la Beijing.

    “Noi nu vrem să asistăm la un război comercial între cele două naţiuni. Această situaţie nu ar face mai corecte relaţiile comerciale şi ar afecta ambele părţi”, a insistat Li Keqiang.

    Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a sosit miercuri la Tokyo (Japonia), urmând să efectueze peste câteva zile prima vizită oficială în China.

  • Francois Bornibus, noul preşedinte EMEA al Lenovo

    Din noua poziţie, Bornibus va continua să implementeze iniţiativele de strategie şi transformare pentru a consolida poziţia Lenovo în cadrul EMEA şi a îndeplini obiectivele celor trei divizii majore de business:

    − Consolidarea poziţiei Lenovo de lider în producţia de PC-uri la nivel mondial pentru a atinge obiectivul companiei de a deveni lider de vânzări de PC-uri în EMEA, în paralel cu menţinerea obiectivul de creşterea cotei pe piaţa tabletelor, unde Lenovo se plasează pe locul trei în EMEA

    − Consolidarea poziţiei Lenovo ca al treilea mare furnizorde servere din EMEA şi a poziţiei Lenovo Data Center Group dreptun concurent puternic pe piaţa enterprise prin oferirea de soluţii complete end-to-end, inclusiv spaţiu de stocare, server, reţelistică şi software, precum şi servicii complementare.

    − Continuarea susţinerii obiectivului Motorola de a aduce întreg portofoliul în EMEA în toate categoriile de preţ, cu focus pe segmentele Mid şi Premium, precum şi intrarea în top treiproducători telefoane mobile la nivel global.

    Înainte de a se alătura Lenovo, el a deţinut funcţii  şi în alte companii globale – Vice-preşedinte şi General Manager al Nokia Franţa şi BeNeLux, Preşedinte al Palm EMEA, Vice-preşedinte al HP Europa de Est şi Africa şi Vice-preşedinte al Compaq EMEA.

    Francois este licenţiat în inginerie electronică la Ecole National Superieure d’Electronique et des Microtechniques şi deţine un MBA de la Institut d’Administration des Entreprises.
     

  • Dacia rară produsă în numai 500 de exemplare şi doar pentru Anglia. Cine şi-o mai aduce aminte?

    Una dintre ţările în care s-a comercializat Dacia după Revoluţie a fost şi Anglia. Dacia Shifter a fost o ediţie limitată vândută în Marea Britanie, cu volan pe dreapta şi era superdotată cu jante de Aro 10.

    IATĂ AICI DACIA SHIFTER PRODUCŢIE SPECIALĂ PENTRU MAREA BRITANIE

  • Scarlet Johansson îşi bate joc de Ivanka Trump! De ce râde toată America de fiica preşedintelui

    ohansson a participat la emisiunea americană Saturday Night Life, unde a parodiat o reclama a femeii de afaceri. În parodie, Ivanka (jucată de Scarlet Johansson) îşi prezintă noul parfum: „Complicit. For the woman who could stop all this- but won’t“ ( „Complice- pentru femeia care ar putea opri totul, dar nu o face“).

    CITEŞTE CONTINUAREA PE MEDIAFAX.RO

  • Aspire Academy, program de leadership şi antreprenoriat din România cu profesori de la Harvard şi Stanford, a deschis aplicaţiile

    Programul Aspire Academy se află anul acesta la cea de-a 7-a ediţie şi va avea loc în perioada 14-22 iulie, la ANA Hotels în Poiana Braşov. Co-preşedintele Aspire, Luca Mateescu, spune că experienţă Aspire l-a schimbat: “În calitate de participant la primele ediţii, pot spune că programele Aspire m-au ajutat să-mi descopăr pasiunile şi să ajung unde sunt astăzi! Mulţi dintre participanţi au parte de o experienţă cu adevărat formatoare în cadrul programelor noastre. Cursurile sunt special create pentru acei elevi, studenţi şi tineri profesionişti cu rezultate deosebite care au nevoie de o direcţie profesională şi de un imbold. Participanţii sunt încurajaţi să lucreze şi să interacţioneze cu unii dintre cei mai buni profesionişti, oameni de afaceri şi profesori. Studenţii programelor Aspire învaţă despre leadership şi business prin muncă în echipă pentru diverse proiecte la care nu ar avea acces în altă parte. Dacă eşti un tânăr ambiţios şi vrei să îţi valorifici capacităţile alături de un colectiv remarcabil, atunci programele Aspire sunt pentru tine.”      

    Aspire răspunde nevoii tinerilor români de îndrumare profesională la standarde superioare. Programele le oferă tuturor participanţilor acces la informaţii esenţiale pentru succes în carieră într-un mod profesionist alături de lideri ai mediului de afaceri şi profesori internaţionali de renume.

    După terminarea programului, participanţii vor face parte din reţeaua de job-uri, oportunităţi şi internship-uri din cadrul organizaţiei Aspire. Multe companii de top din România şi din străinătate decid să recruteze direct prin intermediul organizaţiei. Comunitatea reuneşte astăzi peste 500 de elevi, studenţi şi profesionişti care împărtăşesc constant resurse şi oportunităţi cu toţi membrii Aspire. 

    Proiectul a fost fondat în anul 2011 de către un grup de absolvenţi români de la universităţi de top din Statele Unite şi Europa, precum: Harvard, Wharton, Princeton, IE şi Georgetown. Misiunea lor a fost şi este să le ofere tinerilor români acces la educaţia din Occident de care ei au avut parte. 

    Procesul de selecţie este unul foarte riguros, aşa că numai cei mai buni ajung să facă parte din comunitatea Aspire. “Viziunea noastră este să creăm o reţea internaţională de tineri lideri de success, din Europa şi alte continente.”  a declarat Luca Mateescu.

    Elevii, studenţii şi tinerii profesionişti sunt invitaţi să îşi trimită aplicaţia pană la data de 3 Aprilie la adresa www.aspireacademy.ro .

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Cum a ajuns Uber vârf de lance în lupta start-up-urilor cu limitările impuse de autorităţi

    Pe Garrett Camp şi Travis Kalanick i-a ajutat să vină la festivitatea de inaugurare a preşedintelui Barack Obama un prieten din comisia inaugurală, investitorul Chris Sacca. Kalanick, originar din Los Angeles, îşi vânduse recent firma de file-sharing companiei de infrastructură de internet Akamai, aşa că avea ceva bani. A făcut o donaţie 25.000 de dolari comisiei inaugurale şi a împărţit cheltuielile cu Camp. Aveau amândoi în jur de 30 de ani şi, în pofida dezastrului din economia mondială erau plini de optimism cu privire la efectele revoluţionare ale tehnologiei. Niciunul nu era prea încântat de politică, dar nu au vrut să rateze un moment istoric sau o petrecere importantă.

    Au venit la Washington complet nepregătiţi. În noaptea de dinaintea inaugurării s-au trezit blocaţi în mulţime în afara Newseum, încercând să intre la o petrecere găzduită de Huffington Post. Era înnorat şi bătea vântul, şi doar unul dintre ei avea o căciulă călduroasă, de lână. Ajunseseră să o poarte cu schimbul, câte 10 minute fiecare, în timp ce trimiteau frenetic mesaje gazdei prin care-i cereau să intervină pentru a fi lăsaţi înăuntru.

    În ziua cea mare, Camp şi Kalanick s-au trezit târziu. Kalanick închiriase o vilă aproape de Logan Circle pe site-ul de inchirieri pentru vacanţă VRBO, dar erau la câteva mile distanţă de locul în care ar fi trebuit să ajungă; niciun taxi nu era disponibil. În cele din urmă, au alergat în jos pe bulevard până în oraş. Când au ajuns la locurile lor, cocoţaţi, alături de Sacca şi de prietenii săi de mare calibru din Silicon Valley, deasupra platformei inaugurale, transpiraţia de pe ei s-a răcit, dându‑le o senzaţie de disconfort. „Până la sfârşitul zilei am intrat cu siguranţă într-un fel de stare de pre-hipotermie”, povesteşte Kalanick. „Toată lumea întreba: «Este ceva în neregulă cu tine?»”. La acea vreme, Camp încerca să-l impresioneze pe Kalanick cu o idee de afaceri pe care o dezvolta, care ar permite oricui are un smartphone să cheme printr-o simplă apăsare de de buton o maşină elegantă cu şofer. Kalanick era interesat, dar nu deosebit de entuziasmat, admiţând că este o idee bună, doar că nu una măreaţă. El avea propriile idei de start-up, printre care una pe care a numit-o Pad Pass, o reţea de apartamente de lux, mobilate.

    Cu toate acestea, acolo, la Washington, era clar că era nevoie de un serviciu în genul ideii lui Camp. O maşină care ar putea fi chemată, urmărită şi evaluată prin intermediul unui smartphone ar fi o mană cerească pentru deplasarea prin oraşele mari, mai ales în timpul evenimentelor importante cum sunt inaugurările.

    „Vezi?” i-a zis Kalanick lui Camp în timp ce mulţimea scanda „O-bam-a! O-bam-a!”, iar lumea aştepta ca Prima Familie a ţării să intre pe scenă. „Chiar avem nevoie de asta.” Camp găsise deja şi un nume pentru serviciul său de închirieri de maşini: Uber.

    Aşa era în urmă cu opt ani. De atunci multe s-au schimbat – de pildă preşedintele şi întreprinzătorii. Acum Uber se numără printre cele mai mari servicii de transport cu maşina de lume, dar nu are ca angajaţi şoferi auto profesionişti şi nici nu deţine autovehicule (cu excepţia unei mici flote experimentale de automobile care se conduc singure). Uber este evaluată la 69 miliarde dolari, mai mult decât oricare alt start-up de tehnologie privat. Kalanick şi Camp au averi nete estimate la aproximativ 6 miliarde dolari fiecare. Nu le-a fost uşor să ajungă aici, iar în drumul lor spre succes au stârnit nenumărate controverse; în unele cazuri au creat probleme atât de mari încât guverne din state puternice s-au văzut nevoite să croiască legi care să le interzică afacerea.

    Totul a început cu un tweet. Pe 11 ianuarie 2012, la aproape trei ani după ce Camp şi Kalanick au discutat, în timp ce îngheţau la inaugurarea lui Obama, despre ideea unei aplicaţii pentru smartphone sau tabletă care să pemită comandarea unei limuzine cu şofer, un mesaj al unei organizaţii care protejează drepturile călătorilor îi anunţa pe cei doi că vin necazuri. „Preşedinte Linton: @uber DC funcţionează ilegal.” Linton era reprezentantul taximetriştilor din capitala Americii. La acea vreme, Uber funcţiona în doar şase oraşe din Statele Unite şi se mişca cu prudenţă. Cu toate că Kalanick şi colegii săi ajunseseră să nu aibă încredere în reglementările privind activităţile de taximetrie, considerându-le doar modalităţi de a proteja firmele de profil şi serviciile slabe ale acestora de concurenţă nouă, ei examinau legile locale cu atenţie şi erau flexibili atunci când era necesar. Uber era mai degrabă un supus legii şi nu un răzvrătit. Dar aceasta avea să se schimbe. Mesajul de pe Tweeter fusese trimis din interiorul mohorâtului şi prăfuitului sediu al D.C. Taxicab Commission din Anacostia.

    Şoferii de taxi din oraş au aglomerat o audiere care în mod normal ar fi fost plictisitoare pentru a-şi face vocea auzită. Şoferii de la Uber, spuneau ei, îşi desfăşurau ilegal activitatea în ultimele două luni. Ron Linton, numit cu numai şase luni în urmă de primarul Vincent Gray la conducerea comisiei pentru taxiuri, tindea să-i credă pe taximetrişti. Linton, care avea în jur de 80 de ani, era un bun planificator şi de mult timp ofiţer în rezervă în departamentul de poliţie al oraşului. El însuşi s-a transformat într-un agent al schimbării şi era hotărât să modernizeze taxiurile demodate ale capitalei, care nu ajungeau niciodată în cartierele mici şi nici nu acceptau carduri de credit. Pe atunci, taxiurile nici măcar nu aveau semne luminoase specifice sau o culoare uniformă care să le distingă de alte maşini. Linton era hotărât să transforme industria din interior păstrând în acelaşi timp locurile de muncă ale celor 8.500 de şoferi licenţiaţi din regiune. Uber „funcţionează ilegal şi intenţionăm să luăm măsuri împotriva lor”, i-a asigurat Linton pe şoferii nervoşi de la şedinţă. Promisiunea a fost postată pe Twitter de D.C. Taxi Watch.

  • Garajul de lux al interlopului cu o avere de 100 de miliarde de dolari

    El a fost cel mai bogat criminal din istorie şi a ajuns personaj de film. Cu o avere netă cunoscută estimată la 30 de miliarde de dolari în anii 90 şi aproximativ 100 de miliarde de dolari dacă sunt incluşi şi banii ascunşi prin diverse locuri din ţara natală.

    IATĂ AICI GARAJUL IMPRESIONANT AL CELUI MAI BOGAT INTERLOP DIN TOATE TIMPURILE 

  • O femeie devine fotograful oficial al preşedintelui Donald Trump. Impactul politic al fotografiilor

    Câteva săptămâni la rând, a fost incert dacă Trump va numi un fotograf personal, un rol care a fost privit drept crucial pentru prezervarea istoriei Statelor Unite ale Americii. Acesta nu nu va fi primul stagiu al lui Craighead la Casa Albă.

    În trecut, fotojurnalista a lucrat ca editor fotografic pentru vicepreşedintele Dick Cheney şi ca fotograf personal al fostei Prime Doamne a Americii, Laura Bush.

    În 2008, ea a fost fotograf de campanie pentru Sarah Palin, despre care Craighead scrie pe site-ul său că a fost “primul dintre mulţi candidaţi care mi-a căutat perpectiva vigilentă şi prezenţa non-intruzivă.”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este tânărul de 36 de ani care o să conducă America impreună cu Trump

    Biografia ginerelui lui Trump, Jared Kushner, se aseamănă foarte mult cu preşedintelui. Amândoi au moştenit afaceri în imobiliare de la taţii lor şi amândoi s-au mutat în Manhattan de la periferia ieftină a New York-ului – Trump din Queens, Kushner din Jew Jersey. Şi niciunul nu are experienţă în politică.

    Dar acum, de când a preluat preşedinţia SUA, Trump i-a oferit tânărului Kushner un job de consultant senior, „trăgându-l” după el în politică. Trump, în vârstă de 70 de ani, s-a înconjurat până acum de consultanţi ai Partidului Republican. Fiind singura rudă într-o mare de străini, Kushner, în vârstă de 36 de ani, se află într-o poziţie privilegiată: ar putea fi consultantul de bază al celui mai puternic om din America. 

    Chiar dacă nu este la fel de influent în Manhattan cum este socrul său, Jared Kushner este şi el magnat imobiliar, fiind la conducerea unei companii fondate de tatăl său. Influenţa lui se extinde şi în presă, fiind proprietarul publicaţiei The New York Observer. Potrivit unor surse, Kushner şi-a făcut deja simţită influenţa în echipa de tranziţie, fiind implicat în efortul de renunţare la serviicile guvernatorului statului New Jersey, Chris Christie, care, în calitatea de procuror federal, a contribuit la condamnarea tatălui său, Charles B. Kushner, acum peste zece ani.

    Nu este clar care ar putea fi statutul lui Jared Kushner. Legea Antinepotism le interzice oficialilor federali americani să angajeze rude, subliniază publicaţia New York Daily News, explicând că, în cazul în care ginerele va fi consilier voluntar, ar putea intra sub incidenţa altei legi, care interzice activităţile de voluntariat la instituţii federale. Chiar dacă Jared Kushner ar deveni membru al noii Administraţii de la Washington fără a încălca vreo lege, acest lucru ar genera polemici de ordin etic.

    “Domnul Kushner probabil va exercita influenţă majoră asupra noului preşedinte indiferent dacă va deţine sau nu o funcţie oficială. Kushner, care nu are experienţă în politică ori în funcţii publice, are frecvent ultimul cuvânt în consilierea lui Trump”, notează NYT.