Un bec, un frigider, un microprocesor si un obiect de mobilier
nu par sa aiba absolut nimic in comun. La o privire mai atenta
insa, niciunul dintre ele n-ar putea fi fabricat fara ca anumite
componente sa fie supuse unor procese de vidare, prin care poate fi
obtinuta, spre exemplu, atmosfera controlata din interiorul becului
sau vidarea incintei unde urmeaza sa fie depozitat freonul folosit
de frigidere pentru racire. Totul se realizeaza prin intermediul
unor instalatii industriale bazate pe tehnica vidului, care ajung
de cele mai multe ori la dimensiuni foarte mari, comparabile cu
cele ale unei cladiri cu cateva etaje, si care au folos in aproape
orice, de la ambalarea multor produse alimentare si pana la vidarea
otelului, in siderurgie.
Adrian Bodea era cercetator specializat in tehnica vidului la
Institutul de Fizica Atomica de la Magurele cand a decis, in 1992,
sa puna bazele unei afaceri cu instalatii de vidare. “Argumentul
principal a fost situatia destul de inapoiata a economiei si
industriei romanesti in raport cu tehnologiile folosite in Vest”,
povesteste Corneliu Bodea, care a intrat si el un an mai tarziu in
compania Adrem Invest, alaturi de fratele sau mai mare. Era o
perioada cand cele mai multe fabrici din Romania isi procurau
instalatiile de vidare din tari vest-europene sau de la importatori
si distribuitori locali. Restul cumparau de la FAN – Fabrica de
Aparatura Nucleara, devenita ulterior, dupa privatizarea din 1998,
Nuclear Vacuum, care se ocupa printre altele si de productia de
echipamente si instalatii de tehnica a vidului. “La momentul
privatizarii am incercat sa achizitionam fabrica, dar nu s-a
intamplat pana la urma”, spune cu regret Corneliu Bodea, astazi
vicepresedintele companiei.
Planurile de afaceri ale celor doi frati fusesera deja date peste
cap de perioada dificila a industriei intrate in cadere libera
odata cu inchiderea multor unitati, timp in care in Europa,
productia traversa o perioada infloritoare, iar fabricantii de
sisteme de vidare erau suprasolicitati. Dincolo de exemple precum
Arctic, Antibiotice Iasi sau diverse institute de cercetare, Adrem
Invest si-a pierdut o buna parte dintre clientii din Romania si s-a
orientat catre piata internationala. “Industria romaneasca devenise
incapabila sa sustina un asemenea business”, evoca Bodea momentul
cand a luat decizia, mai ales ca Adrian Bodea stabilise o legatura
cu Edwards, un producator britanic de sisteme de vid care facea
parte din grupul British Oxygen Company, avand astfel deschiderea
catre exterior.
Compania s-a transformat din importator in proiectant si executant
de instalatii la cheie si s-a orientat tot mai mult spre piata
externa, dominata de nume precum Siemens sau Pfeiffer Vacuum, care
impart o piata de ordinul mai multor miliarde de euro, potrivit
Pneurop, comitetul european al producatorilor de instalatii de vid.
Piata este greu de cuantificat, insa un punct de reper in
industrie, compania britanica Edwards, a inregistrat anul trecut o
cifra de afaceri de aproape un miliard de dolari (725 de milioane
de euro), echivalentul a aproximativ 20% din intreaga industrie
europeana, dupa unele estimari. In Romania, productia este aproape
inexistenta, iar importatorii si distribuitorii de componente
cumuleaza incasari de ordinul zecilor de milioane de euro. Adrem
Invest a avut anul trecut afaceri de zece milioane de euro, in
crestere cu 40% fata de nivelul atins in 2008, si mizeaza anul
acesta pe incasari cel putin comparabile.
De altfel, nici compania fratilor Bodea nu produce sistemele in
Romania, ci in tari precum Finlanda, Italia, Rusia sau anumite tari
din Africa de Sud, prin intermediul partenerilor. Practic, doar
proiectarea se face in Romania, iar productia si executia
sistemului se realizeaza in strainatate. “Exista insa anumite
secrete de productie, componente pe care le fabricam aici”, sustine
Bodea, facand referire, de pilda, la o idee a fratelui sau,
patentata la nivel european, de vidare a otelului cu un consum de
20 de ori mai mic de energie decat in mod traditional.
Costul unui sistem de vidare porneste in principiu de la un milion
de euro, insa poate ajunge, in functie de complexitate si
dimensiuni, si la zeci de milioane de euro. Cel mai scump sistem
proiectat si instalat de Adrem a costat putin peste 7 milioane de
euro, valoare care prin comparatie cu nivelul din alte piete este
chiar si cu 20% mai mica.
“Proiectul se desfasoara pe etape, iar banii sunt incasati de-a
lungul unei perioade mai mari de timp”, explica Bodea una dintre
principalele probleme din domeniu. La semnarea unui contract,
clientii achita un mic avans din intreaga valoare, urmand sa faca o
plata mai consistenta odata cu finalizarea fiecarei etape a
proiectului, ceea ce inseamna ca furnizorul instalatiei trebuie sa
investeasca in prima faza din buzunarul propriu. “Am avut
dintotdeauna o problema cu lichiditatile. La un moment dat,
incasarile din contractele anterioare nu mai erau suficiente pentru
lansarea altora noi”, spune Bodea, cu completarea ca o finantare de
la banci nu le-a fost o alternativa la indemana, intrucat bancherii
preferau sa crediteze companii din domenii mai atragatoare decat
cel al tehnicii vidului, mai ales cand marjele de profit erau mai
mari decat nivelul de aproximativ 10 procente din domeniu.
Pentru o companie din domeniul tehnicii vidului fara capital si
putere mare de investitie, lipsa lichiditatilor poate duce la
inchiderea afacerii. Perspectiva i-a impins pe fratii Bodea sa
diversifice activitatea, in incercarea de a genera fonduri din care
sa sustina linia de business principala. “Asa a pornit divizia de
automatizari de retele de utilitati, ce lucreaza de asemenea cu
contracte de valori mari, platite insa in termen mai scurt decat
cele pentru instalatiile de vid”, explica vicepresedintele Adrem
Invest.
N-a fost totusi suficient, intrucat durata de executie si nevoia de
capital erau in continuare destul de mari, motiv pentru care
diversificarea a continuat prin preluarea unor activitati de citire
a contoarelor de energie electrica si administrare a grupurilor de
masura externalizate de grupul ceh CEZ in urma cu doi ani. Jumatate
din cifra de afaceri va proveni de aici in 2010, in timp ce
automatizarile vor insemna in jur de 30%, iar proiectarea si
instalarea sistemelor bazate pe tehnica vidului vor aduce
restul.
“Nu inseamna ca renuntam la linia de business initiala”, precizeaza
Corneliu Bodea, mai ales ca limitarea data de faptul ca nu mai sunt
deschise fabrici de productie noi este doar aparenta. Pe de-o
parte, durata de viata a unui sistem de vidare nu este foarte mare,
iar pe de alta parte intervine progresul tehnologic, cu inlocuirea
anumitor componente din sistemele existente. “Pentru noi e o
afacere de familie, pe care vrem sa o pastram si sa o predam mai
departe generatiilor viitoare”, spune antreprenorul
