BusinessMagazin

Tag: miliarde

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: Sergey Brin

    Brin are mai puţin 40 de ani şi o avere estimată la 20 de miliarde de dolari. S-a născut în Rusia, dar a studiat în America şi l-a cunoscut pe Larry Page în timp ce lucra la doctoratul lui la Universitatea Stanford. Familia lui a emigrat în SUA pentru a scăpa de persecuţia evreilor.

    După ce şi-a obţinut diploma în matematică şi informatică la Universitatea din Maryland, Brin a început să studieze la Universitatea Stanford unde l-a cunoscut pe Larry Page, care lucra, la fel ca el, la lucrarea de doctorat. Ca proiect de cercetare pentru universitate, cei doi au inventat un motor de căutare care afişa rezultatele în funcţie de popularitatea paginilor, după ce au ajuns la concluzia că cel mai popular rezultat este şi cel mai folositor.

    Au numit motorul de căutare după numele termenului matematic „Googol„, care înseamnă cifra unu urmată de 100 de zerouri, în scopul de a ilustra misiunea lor de organizare a unei cantităţi uriaşe de informaţii disponibile pe internet. Au început să lucreze împreună la tehnologia pentru motoarele de căutare şi au fondat împreună Google. Obiectivul lui Brin în ce privea compania era ca aceasta să devină Microsoftul internetului.

    Au strâns un milion de dolari de la familie, prieteni şi alţi investitori şi au lansat compania în 1998. Google a devenit de atunci cel mai important motor de căutare. Cu sediul în Silicon Valley, în California, prima listare publică pentru companie a avut loc în 2004 şi i-a transformat pe Brin şi Page în miliardari. Brin continuă să împartă responsabilităţile conducerii zilnice a companiei cu Larry Page şi Eric Schmidt, CEO-ul Google. În 2006, Google a cumpărat şi cel mai popular site pentru videoclipuri încărcate de utilizatori, YouTube, pentru 1,65 miliarde de dolari.

  • Zona euro respinge cel mai recent plan al Ciprului, din cauza implicării fondurilor de pensii

     Statele din zona euro şi guvernul cipriot au început o nouă rundă de negocieri pentru a ajunge la o modalitate acceptabilă prin care statul să colecteze fonduri proprii de 5,8 miliarde de euro, necesare deblocării unui pachet de împrumuturi de 10 miliarde de euro de la ţările membre ale uniunii monetare, potrivit Financial Times.

    Ultimul plan al autorităţilor cipriote prevedea restructurarea Laiki, a doua mare bancă din Cipru, şi divizarea acesteia într-o instituţie de credit care să includă activele solide şi una cu active neperformante. Depozitele mai mari de 100.000 de euro urmau să fie incluse în banca cu active neperformante, situaţie în care deponenţii ar fi urmat să înregistreze pierderi.

    Depozitele de până la 100.000 de euro, precum şi locurile de muncă de la Laiki ar fi fost garantate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • S&P a retrogradat Cipru cu o treaptă, în categoria “extrem de speculativ”

     Uniunea Europeană a acordat Ciprului termen până luni să respecte condiţiile pentru deblocarea unui pachet de împrumuturi externe. În caz contrar, băncile ţării ar pierde accesul la lichiditate de urgenţă de la Banca Centrală Europeană, situaţie care probabil ar împinge instituţiile de credit în faliment, iar Cipru în afara zonei euro, potrivit Bloomberg.

    Un acord încheiat la sfârşitul săptămânii trecute de Cipru şi statele din zona euro a fost respins categoric de Parlamentul de la Nicosia, întrucât statul ar fi trebuită să obţină 5,8 miliarde de euro din taxarea depozitelor pentru a primi împrumuturi de 10 miliarde de euro de la statele din uniunea monetară.

    “Considerăm că în absenţa unei surse alternative de capital şi finanţare pentru stat, creşte riscul”, se arată într-un comunicat al S&P

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Rosneft a devenit cel mai mare producător de petrol listat la bursă, după preluarea TNK-BP

     În urma tranzacţiei, BP a primit 16,7 miliarde de dolari şi 12,8% din acţiunile Rosneft, în schimbul participaţiei de 50% deţinută la TNK-BP, al treilea mare producător de petrol din Rusia, relatează Bloomberg.

    Rosneft a mai plătit 27,7 miliarde de dolari către consorţiul AAR, care reprezintă un grup de miliardari ruşi deţinători ai restului de 50% din acţiunile TNK-BP.

    “Urăm bun venit BP, ca acţionar important al Rosneft, care va participa la stabilirea strategiei grupului”, a declarat Igor Sechin, director general al Rosneft şi aliat vechi al preşedintelui Vladimir Putin.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vânzările Metro Cash & Carry România au scăzut uşor în 2012

    “În 2012 ne-am definit clar priorităţile strategice esenţiale. Am pus în aplicare o serie de măsuri adaptate la afacerile clienţilor (…)”, a spus Dusan Wilms, director general Metro Cash & Carry România.

    În anul financiar 2012, Metro Group a înregistrat, la nivel mondial, o dezvoltare puternică într-un mediu macroeconomic dificil. Vânzările grupului au crescut cu 1,2%, ajungând la 66,7 miliarde euro; în urma măsurilor legate de portofoliul de magazine, vânzările au urcat cu 2,3%. înainte de a lua în calcul factorii speciali, EBIT a atins cifra de 1,976 miliarde euro, răspunzând astfel cerinţelor revizuite ale companiei.

    Metro Cash & Carry România este parte integrantă a METRO Cash & Carry Internaţional şi a fost lansată oficial în România în luna octombrie a anului 1996, prin deschiderea primului centru de distribuţie, în Bucureşti. Astăzi, reţeaua numără 32 de magazine în 24 de oraşe.

    Metro Cash & Carry şi-a continuat creşterea vânzărilor, în anul financiar 2012, prin expansiunea reţelei sale internaţionale, care cuprinde 29 de ţări. În 2012, vânzările au crescut cu 1,7%, ajungând până la 31,6 miliarde euro, la această tendinţă pozitivă contribuind Rusia, China şi mai ales Turcia.
     

  • Cine este Dimitri Ribolovlev, oligarhul miliardar cu interese în Cipru

    Ribolovlev, locul 13 în topul bogaţilor din Rusia, este medic, dar în 1990 a intrat în afaceri cu îngrăşăminte chimice, preluând compania Uralkali.În 1996, la 29 de ani, a fost acuzat că a plănuit uciderea unui partener de afaceri şi a fost arestat timp de 11 luni.

     Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova

    La proces a fost achitat iar unii jurnalişti din presa occidentală au speculat posibilitatea unui dosar “fabricat”. În închisoare Ribolovlev a fost “presat” să îşi vândă acţiunile deţinute la Uralkali, în schimbul unor mari sume de bani şi a eliberării sale. A refuzat şi declara, într-un interviu, că este pregătit s stea şi zece ani în închisoare. În cele din urmă a fost eliberat, după ce investigatorii au identificat adevăraţii vinovaţi.

    Dar în 2010 şi-a vândut participaţia la Uralkali cu 6,5 miliarde de dolari; în prezent deţine un fond de investiţii spacializat pe industrie.
    Oligarhul mai este cunoscut pentru faptul că deţine imobilul La Belle Epoque din Monaco, în valoare de 300 de milioane de dolari, o vilă în Hawaii, pe care a cumpărat-o de la Will Smits cu 20 de milioane de doalri, precum şi fostul conac din Palm Beach al lui Donald Trump, pe care l-a cumpărat în 2008 cu 95 de milioane de dolari.

    În 2011 a cumprat, alături de alţi investitori, două treimi din  acţiunile clubului de fotbal AS Monaco. Iar anul trecut a cumpărat pentru fiica sa, Ecaterina, apartamentul în valoare de 88 de milioane de dolari al fostului CEO al Citigroup Sandy Weill.

    Dimitri Ribolovlev mai este şi eroul unuia dintre cele mai costisitoare divorţuri din istorie, atunci când s-a despărţit de soţia sa Elena.

  • Cine este Dimitri Ribolovlev, oligarhul miliardar cu interese în Cipru

    Ribolovlev, locul 13 în topul bogaţilor din Rusia, este medic, dar în 1990 a intrat în afaceri cu îngrăşăminte chimice, preluând compania Uralkali.În 1996, la 29 de ani, a fost acuzat că a plănuit uciderea unui partener de afaceri şi a fost arestat timp de 11 luni.

     Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova

    La proces a fost achitat iar unii jurnalişti din presa occidentală au speculat posibilitatea unui dosar “fabricat”. În închisoare Ribolovlev a fost “presat” să îşi vândă acţiunile deţinute la Uralkali, în schimbul unor mari sume de bani şi a eliberării sale. A refuzat şi declara, într-un interviu, că este pregătit s stea şi zece ani în închisoare. În cele din urmă a fost eliberat, după ce investigatorii au identificat adevăraţii vinovaţi.

    Dar în 2010 şi-a vândut participaţia la Uralkali cu 6,5 miliarde de dolari; în prezent deţine un fond de investiţii spacializat pe industrie.
    Oligarhul mai este cunoscut pentru faptul că deţine imobilul La Belle Epoque din Monaco, în valoare de 300 de milioane de dolari, o vilă în Hawaii, pe care a cumpărat-o de la Will Smits cu 20 de milioane de doalri, precum şi fostul conac din Palm Beach al lui Donald Trump, pe care l-a cumpărat în 2008 cu 95 de milioane de dolari.

    În 2011 a cumprat, alături de alţi investitori, două treimi din  acţiunile clubului de fotbal AS Monaco. Iar anul trecut a cumpărat pentru fiica sa, Ecaterina, apartamentul în valoare de 88 de milioane de dolari al fostului CEO al Citigroup Sandy Weill.

    Dimitri Ribolovlev mai este şi eroul unuia dintre cele mai costisitoare divorţuri din istorie, atunci când s-a despărţit de soţia sa Elena.

  • Pierderile Oltchim s-au dublat anul trecut, la 403,3 mil.lei, iar vânzările au scăzut la jumătate

     În exerciţiul financiar anterior, combinatul chimic a consemnat pierderi de 198,3 milioane lei şi vânzări de 1,528 miliarde lei.

    În condiţiile în care activitatea a fost oprită în luna august a anului trecut, Oltchim a înregistrat în 2012 pierderi din exploatare de 276,4 milioane lei (62 milioane euro), de trei ori mai mari decât cele consemnate în 2011, de 83,2 milioane lei, potrivit rezultatelor financiare preliminare şi întocmite conform standardelor internaţionale de raportare financiară.

    Cheltuielile cu materiile prime şi materialele au scăzut de peste două ori, la 426,7 milioane lei (95,7 milioane euro), în timp ce costurile cu salariile au avansat cu 4%, la 154,4 milioane lei (34,6 milioane euro).

    Oltchim a încheiat anul trecut cu datorii totale de 2,789 miliarde lei, în creştere cu peste 30%. Printre creditori Oltchim se numără BCR, CEC, Banca Transilvania, Electrica SA, SALROM şi CFR Marfă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criza din Cipru blochează tranzacţii de miliarde de dolari ale investitorilor din Rusia

     Moody’s estimează că firme şi investitori din Rusia deţin depozite de 31 miliarde de dolari (24 miliarde euro) în sistemul bancar cipriot, însă insula mediteraneană este totodată cel mai important hub offshore pentru economia rusă, potrivit Financial Times.

    Astfel, prin sistemul financiar din Cipru au trecut tranzacţii ruseşti de 120 miliarde de dolari (aproximativ 90 miliarde euro), potrivit datelor băncii centrale de la Moscova, datorită regimului fiscal mai favorabil, cu taxe mai mici pe câştigurile de capital şi dividende.

    Firma de avocatură Squire Sanders a fost nevoită să suspende cinci tranzacţii în care sunt implicaţi investitori din Rusia şi care trec prin Cipru, în valoare totală de miliarde de dolari, pe care încearcă acum să le restructureze prin alte jurisdicţii, precum Luxemburgul, potrivit unui avocat specializat în fuziuni şi achiziţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine sunt samsarii de petrol, cereale sau metale la nivel mondial

    CONDUSĂ DE CARISMATICUL AFACERIST BRITANIC IAN TAYLOR, Vitol cumpără petrol unde găseşte mai ieftin şi îl vinde cui plăteşte mai mult. Marjele de profit sunt subţiri, însă trebuie avut în vedere că sunt raportate la venituri uriaşe şi împărţite într-un anturaj restrâns de acţionari şi investitori.

    Afacerile companiei au crescut la 303 miliarde de dolari în 2012, faţă de 297 mld. dolari în anul anterior, şi cu 45% mai mult decât în 2005. Volumul de petrol şi produse petroliere care a trecut anul trecut pe la traderii grupului a scăzut de la 272 milioane de tone la 260 milioane de tone, însă compania a reuşit să compenseze declinul prin creşterea afacerilor cu gaze naturale.

    Vitol deţine 200 de tancuri petroliere şi are facilităţi de depozitare pe cinci continente. Într-un interviu acordat recent revistei Fortune, Ian Taylor a vorbit cu oarecare modestie despre rezultatele companiei în 2012, acuzând condiţiile dificile de piaţă. Principalul obstacol pentru profiturile companiei? Diferenţele reduse dintre preţurile petrolului practicate în diverse regiuni ale lumii, situaţie neplăcută pentru un business care mizează tocmai pe aceste marje. “Piaţa a fost foarte congestionată. Nu a oferit prea multe oportunităţi”, a spus şeful Vitol.

    Compania speră să obţină în acest an un avantaj prin acordul încheiat recent cu grupul rus Rosneft, controlat de stat, cel mai mare producător de petrol din Rusia. Vitol şi Glencore International, cel mai mare trader de materii prime din lume, înregistrat de asemenea în Elveţia, au ajutat Rosneft să obţină o finanţare de 10 miliarde de dolari pentru achiziţia companiei TNK-BP.

    Traderii au obţinut în schimb contracte de livrare de petrol pe termen lung, asigurându-şi materie primă la preţuri preferenţiale.Ascensiunea economică a Chinei, Indiei şi Braziliei, însoţită de urbanizare şi industrializare, a determinat în ultimul deceniu creşterea puternică a cererii pentru materii prime, de la minereuri, metale şi combustibili la alimente. Afacerile clubului restrâns al traderilor de mărfuri au înflorit, depăşind 1.100 miliarde de dolari pe an.

    Cele mai mari cinci companii de profil au desfăşurat în 2010 afaceri de peste 600 miliarde de dolari, aproape cât veniturile celor mai mari companii financiare şi peste vânzările cumulate ale celor mai mari companii din IT&C.

    TRADERII DE MĂRFURI FAC AFACERI DE OBICEI DIN JURISDICŢII CU O FISCALIZARE REDUSĂ, precum Elveţia, iar cele mai multe astfel de companii acumulează poziţii speculative de miliarde de dolari pe diverse materii prime sau îşi utilizează forţa financiară ca pe o pârghie pentru a strânge stocuri uriaşe în depozite, creând perioade de “secetă” pe piaţă pentru a împinge preţurile în sus.

    În timp ce autorităţile din SUA şi Uniunea Europeană fac eforturi pentru a sancţiona băncile şi fondurile de hedging care fac speculă cu materii prime, marile case de trading îşi văd nestingherite de treabă. Majoritatea nu sunt listate la bursă şi îşi fac afacerile discret, căutând să nu atragă atenţia.Unele sunt afaceri de familie, altele sunt asocieri între investitori puternici, dar toate păstrează tăcerea şi sunt relativ necunoscute în afara industriei energiei şi materiilor prime. Iar pentru că tranzacţionează bunuri concrete şi nu instrumente financiare, activitatea lor este dificil de reglementat.

    Afacerile au mers ca pe roate în ultimii ani, permiţând acestor grupuri să îşi extindă aria de influenţă. Cele mai mari case de trading, precum Glencore, au început să cumpere pe bandă rulantă minele care produc materia primă, vapoarele care o transportă în lume, depozitele sau silozurile unde staţionează marfa şi conductele prin care se scurge spre consumatori. Cu o putere financiară greu de rivalizat, o reţea extinsă de relaţii în industrie şi politică şi un nivel avansat de cunoaştere a mediului în care operează, marii traderi au devenit brokeri de putere, îndeosebi în regiuni aflate în dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Sunt în acelaşi timp o rotiţă a mecanismului şi o forţă care schimbă regulile sistemului.