BusinessMagazin

Tag: politica

  • Donald Trump denunţă presupuse fraude electorale şi refuză să recunoască victoria lui Joe Biden

    “Ţara noastră s-a săturat şi nu va mai răbda mult”, a declarat Donald Trump, cerând oprirea “furturilor electorale” tolerate de “presa ştirilor false”.

    “Scrutinul a fost fraudat cum nu s-a mai întâmplat vreodată. Nu vom ceda niciodată, nu vom admite înfrângerea, nu putem face acest lucru când este vorba de furturi”, a afirmat Donald Trump, potrivit Fox News.

    Donald Trump i-a cerut din nou vicepreşedintelui în funcţie, Mike Pence, să intervină în sesiunea plenară a Congresului, pentru a opri validarea rezultatului scrutinului prezidenţial. “Sper că Mike va face ceea ce trebuie. Sper acest lucru, deoarece dacă Mike Pence face ceea ce trebuie, câştigăm alegerile. Tot ce trebuie să facă vicepreşedintele Pence este să trimită documentele înapoi la state pentru revalidare; în acest fel, eu devin preşedinte şi voi veţi fi cei mai fericiţi oameni”, le-a spus Donald Trump simpatizanţilor.

    Donald Trump i-a cerut de mai multe ori vicepreşedintelui Mike Pence să susţină acţiunile sale de blocare în Congres a validării rezultatului scrutinului prezidenţial, câştigat de Joseph Biden. “Vicepreşedintele are puterea de a respinge electori aleşi în mod fraudulos”, a declarat Donald Trump, marţi, prin Twitter. Anterior, în cursul unui eveniment electoral desfăşurat luni în statul Georgia, Donald Trump afirmase: “Sper că Mike Pence intervine pentru noi. Sigur că, dacă nu va interveni, nu îl voi mai plăcea atât de mult”.

    Mike Pence, vicepreşedinte în funcţie al SUA, va avea un rol strict formal în înregistrarea de către Congres a voturilor exprimate de membrii Colegiului Electoral Federal, un organism care a confirmat victoria lui Joseph Biden în scrutinul prezidenţial desfăşurat în noiembrie. Conform unei reglementări electorale din anul 1887, vicepreşedintele SUA va citi în ordine alfabetică rezultatele exprimate de electorii fiecărui stat şi va nota potenţialele obiecţii. “Conform noii teorii a lui Trump, Pence are autoritate în mod unilateral de a decide dacă introduce ori nu voturile electorilor care au votat cu Biden şi chiar ar putea să îi ignore şi să introducă electori care îl susţin pe el. Este o interpretare asupra rolului vicepreşedintelui care intră în contradicţie cu procedurile oricărui alt scrutin din istoria SUA, o concepţie despre care specialiştii din domeniul constituţional cred că nu are nicio logică (…)”, notează site-ul Politico.com.

  • Disensiuni puternice în M.Britanie după Acordul post-Brexit/Boris Johnson face apel la unitate

    Premierul britanic, Boris Johnson, a lansat un apel la unitate pentru a reuşi aprobarea Acordului post-Brexit în Parlament, în contextul în care liderul de la Londra ar putea avea nevoie de susţinerea opoziţiei laburiste, pe fondul criticilor politicienilor eurosceptici din Partidul Conservator.

    După ani întregi în care Boris Johnson şi aliaţii săi au criticat puternic politicile Uniunii Europene, pledând pentru retragerea Marii Britanii din UE, acum, Boris Johnson a anunţat că vrea o relaţie de “prietenie şi parteneriat” cu Bruxellesul. “Cred că acum avem o bază pentru o prietenie şi un parteneriat de lungă durată cu UE, în calitatea de suverani egali”, afirmă Boris Johnson într-un mesaj adresat parlamentarilor conservatori, pe care îi îndeamnă să aprobe Acordul post-Brexit.

    Boris Johnson susţine că a obţinut o victorie în relaţia cu UE. “Am obţinut toate punctele manifestului nostru”, a subliniat liderul de la Londra, potrivit Sky News.

    Ideea a fost reiterată de Michael Gove, ministrul pentru Politicile Cabinetului, unul dintre apropiaţii lui Boris Johnson. “Acum, putem începe un nou capitol, mai optimist, al istoriei noastre”, a scris Michael Gove într-un editorial publicat în cotidianul The Times, pledând pentru o “relaţie specială” cu Uniunea Europeană.

    Deşi susţine că a obţinut o victorie, Boris Johnson se teme că proiectul Acordului post-Brexit nu va fi susţinut de politicienii eurosceptici din Partidul Conservator. Grupul de Analiză Europeană, o facţiune eurosceptică dură din cadrul Partidului Conservator, a anunţat, potrivit cotidianului The Guardian, că va examina cu atenţie proiectul Acordului post-Brexit înainte de a-l aproba. “Sper foarte mult că acest tratat va trece de examinare şi sper că îl vom putea susţine. Dar am fost aleasă pe baza unui program care promitea îndeplinirea Brexit, astfel că trebuie să citesc documentul pentru a-mi da seama dacă într-adevăr am obţinut acest lucru sau dacă rămânem blocaţi pe orbita reglementărilor UE”, a declarat Theresa Villiers, deputat conservator, pentru BBC.

    Pe fondul disensiunilor, Boris Johnson ar putea avea nevoie de susţinerea Partidului Laburist, aflat în opoziţie, pentru a putea obţine aprobarea Acordului post-Brexit în Camera Comunelor. Însă şi liderul laburist, Keir Starmer, riscă să se confrunte cu o revoltă, după ce le-a cerut parlamentarilor să susţină Acordul.

    Ed Davey, liderul Partidului Liberal-Democrat (opoziţie), a sugerat deja că nu va susţine Acordul. “Dacă detaliile se vor dovedi a fi ceea ce auzim, nu îl putem susţine”, a afirmat sir Ed Davey.

    Comisia Europeană a ajuns, joi, la un acord cu Marea Britanie privind viitoarele relaţii, documentul urmând să intre în vigoare după expirarea tranziţiei post-Brexit, la 1 ianuarie 2021. “A meritat să luptăm pentru acest acord, întrucât acum avem un acord corect şi echilibrat cu Marea Britanie, care va proteja interesele europene, va asigura competiţia corectă, va oferi predictibilitatea atât de necesară pentru comunităţile noastre de pescari. În sfârşit, putem lăsa Brexitul în urma noastră şi putem privi spre viitor. Europa merge înainte”, a declarat Ursula von der Leyen, preşedintele Comisiei Europene.

    Proiectul Acordului post-Brexit, un document de 1.246 de pagini, tocmai a fost publicat sâmbătă.

    Asociaţiile pescarilor din Marea Britanie au exprimat nemulţumire în legătură cu rezultatul negocierilor pe care Guvernul Boris Johnson le-a purtat cu Uniunea Europeană. “Este o stare de frustrare şi de furie din cauza concesiilor semnificative” oferite de Guvernul de la Londra Bruxellesului, a afirmat Barrie Deas, directorul Federaţiei Naţionale a Organizaţiilor Pescarilor din Marea Britanie. “Industria de profil va fi puternic dezamăgită că nu va exista o separare clară de UE. Va fi o foarte mare frustrare”, a subliniat Barrie Deas.

    Liderii politici de la Londra nu vor putea ignora criticile dure ale premierului scoţian, Nicola Sturgeon, care, în contextul Brexit, vrea să organizeze un nou referendum privind independenţa Scoţiei faţă de Marea Britanie.

    Proiectul de Acord dintre Uniunea Europeană şi Marea Britanie privind relaţiile post-Brexit vizează raporturile comerciale, fiscale şi bugetare, normele de cooperare judiciară şi în materie de securitate, precum şi garanţiile juridice privind standardele de guvernare.

    Principalele elemente ale proiectului Acordului Comercial şi de Cooperare

    Acordul dintre Bruxelles şi Londra are, conform unui plan postat pe site-ul Comisiei Europene şi accesat joi seară de agenţia MEDIAFAX, trei elemente centrale: un acord comercial, un parteneriat în materie de securitate şi un cadru privind standardele de guvernare.

    Acordul privind comerţul liber: “un nou parteneriat economic şi social cu Marea Britanie”
    – acordul acoperă atât comerţul cu produse şi servicii, cât şi o serie de domenii de interes pentru UE, precum investiţiile, competiţia, subvenţiile, transparenţa fiscală, transporturile aeriene şi rutiere, energia şi sustenabilitatea, pescuitul, protecţia datelor, coordonarea politicilor de securitate;
    – acordul prevede zero taxe vamale şi zero cote pentru toate produsele conforme cu reglementările privind originea.

    “Ambele părţi s-au angajat să asigure standarde egale solide, prin menţinerea unor niveluri ridicate de protecţie în domenii precum mediul, contracararea schimbărilor climatice, taxele pe emisii de dioxid de carbon, drepturi sociale şi de muncă, transparenţă fiscală şi subvenţii, prin aplicarea internă eficientă, printr-un mecanism obligatoriu de soluţionare a disputelor şi prin posibilitatea ca ambele părţi să aplice măsuri de remediere”, subliniază Comisia Europeană.

    – UE şi Marea Britanie au convenit asupra unui nou cadru comun de gestionare a stocurilor de pescuit;
    – acordul prevede menţinerea conexiunilor aeriene, rutiere, feroviare şi maritime, deşi accesul britanic pe piaţa comună va fi mai redus decât ce poate oferi spaţiul comunitar;
    – în domeniul energetic, acordul prevede un nou model de comerţ şi interconectivitate, cu garanţii privind competiţia corectă şi transparentă.

    “În domeniul securităţii sociale, acordul îşi propune să asigure un număr de drepturi pentru cetăţenii UE şi pentru cei britanici. Acest lucru se referă la cetăţenii UE care lucrează, călătoresc sau se stabilesc în Marea Britanie, precum şi la cetăţenii britanici care lucrează, călătoresc sau se stabilesc în UE după 1 ianuarie 2021”, precizează Comisia Europeană.

    “Acordul permite continuarea participării Marii Britanii la un număr de programe UE în perioada 2021-2027 (cu condiţia contribuţiei financiare a Marii Britanii la bugetul UE), precum Programul Orizont Europa (Horizon Europe)”, subliniază Executivul UE.

    “Un nou parteneriat pentru securitatea cetăţenilor noştri”

    Acordul instituie un nou cadru de cooperare între autorităţi, inclusiv în domeniul judiciar. Tratatul prevede cooperarea între structurile de poliţie şi instituţiile judiciare, în principal pentru combaterea infracţionalităţii transfrontaliere şi a terorismului.

    “Sunt create noi capabilităţi operaţionale, ţinând cont de faptul că Marea Britanie, ca stat non-UE şi din afara Spaţiului Schengen, nu va avea aceleaşi facilităţi ca până acum. Cooperarea în domeniul securităţii poate fi suspendată în cazul în care Marea Britanie îşi încalcă angajamentele de a adera în continuare la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în privinţa aplicării reglementărilor pe plan intern”, precizează Comisia Europeană.

    Un acord orizontal în materie de guvernare

    Sunt prevăzute modalităţi clare despre modul în care Acordul va fi implementat şi verificat. Va fi instituit un Consiliu al Parteneriatului Comun, care se va asigura că Acordul este aplicat şi interpretat corect. Vor exista mecanisme de soluţionare a disputelor, pentru asigurarea respectării drepturilor companiilor, consumatorilor şi persoanelor fizice. Ambele părţi pot lua măsuri de retorsiune în cazul încălcării Acordului.

    Politica externă, securitatea externă şi cooperarea în domeniul apărării nu sunt acoperite de acest acord, întrucât Marea Britanie nu a vrut să negocieze aceste aspecte.

    Schimbări majore de la 1 ianuarie 2021

    Marea Britanie va ieşi din piaţa unică a UE, din Uniunea vamală şi din toate sistemele politice ale Uniunii Europene pe 1 ianuarie 2021. Libera circulaţie a persoanelor, produselor, serviciilor şi capitalului între UE şi Marea Britanie încetează la 1 ianuarie 2021. “UE şi Marea Britanie vor avea două pieţe diferite, două spaţii diferite în materie de reglementare şi la nivel juridic. Acest lucru va crea bariere care nu existau acum în comerţul cu produse şi servicii, precum şi în materie de mobilitate transfrontalieră şi în schimburile bilaterale, în ambele direcţii”, subliniază Comisia Europeană.

    În contextul în care timpul este foarte scurt între obţinerea Acordului şi încheierea tranziţiei post-Brexit, Comisia Europreană propune ca tratatul să fie aplicat în mod provizoriu, până pe 28 februarie 2021. Propunerea este formulată în contextul în care proiectul de acord trebuie ratificat de Parlamentul European, de Parlamentul britanic şi de parlamentele celor 27 de state membre ale Uniunii Europene.

    Acordul semnat în momentul retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană (Acordul Brexit) va rămâne în vigoare.

  • Alegeri parlamentare 2020. Câştigătorul nu ia nimic. Cu toate acestea, nu este nimic pierdut, totuşi, iar, cu înţelepciune, recuperarea va fi mai uşoară

    Viitorul guvern va moşteni un deficit bugetar de 10% din PIB şi o datorie publică de 45% – 47% din PIB, cu zece puncte procentuale peste ceea ce aveam acum un an. Datoria publică va creşte şi în anii ce vin şi va veni vremea în care, orice guvern, va trebui să ia o decizie care, de obicei, îi îngroapă pe oamenii politici: să taie din cheltuieli.

    „Winner Takes Nothing“ – «Învin­gătorul nu ia nimic» – este o carte de nuvele a lui Hemingway care a încân­tat copilăria multora. Acum, dacă ale­ge­rile s-ar traduce în poveşti, s-ar pu­tea spune că nu este o fericire să câştigi ale­gerile într-o criză atât de gravă. Desigur, să ai un mandat parla­mentar este ceva pentru tine, dar să gestionezi o criză pentru ceilalţi este altceva.

    Totuşi, soluţii sunt, chiar dacă pă­rem, cum­va, părăsiţi de soartă. Viitorul guvern va tre­bui să fie „probusi­ness“: „Businessul pri­vat este cel care asigură fon­du­rile publice – bani pen­tru şcoli şi spitale – ni­meni altcineva“, spu­ne Florin Pogonaru, pre­şedintele AOAR. Susţinerea trebuie să meargă spre afacerile care aduc valoare adăugată mai mare (nu mare, ci un pic mai mare) astfel încât veniturile în plus ale statului să meagră şi spre reducerea datoriei publice, adaugă el.

    Soluţia este o politică fiscală pe 3 – 4 ani. Totuşi, nu putem continua fără o ajustare fiscală, spune economistul Laurian Lungu: „Trebuie reduse cheltuielile cu salariile bugetarilor. Nu trebuie tăiate salariile, dar nici nu mai trebuie majorate. Suntem într-o criză gravă. Suntem, practic, cu spatele la zid.“

    Această ajustare fiscală este însă monstrul de sub patul oricărui politician. Greu de făcut, aşadar.

    Economistul Dra­goş Cabat spune cu voce tare ceea ce nimeni nu vrea să zică: Ne plângem de veni­turile mici la buget, dar nimeni nu se uită la nişele fiscale, prea multe. IT-ul nu plăteşte impozit pe venit, constructorii nu plătesc, ăla nu plăteşte, celălalt nu plăteşte, dar toată lumea se plânge că statul nu-i dă destul şi că spitalul nu este dotat.

    Veniturile fiscale din care statul trebuie să hrănească milioane de burţi sunt cele mai mici din UE. În aceeaşi vreme, ştirile din spitale/primării cu cheltuieli aiuritoare sunt aproape de necrezut. Veniturile mici şi cheltuielile imense, acestea sunt sfidările guver­nului viitor.

    Va fi greu. Guvernul viitor moşte­neşte un deficit bugetar de 10% din PIB şi o datorie în creştere uriaşă, de 120 mld. lei în acest an. Nu există soluţie în afara unei ajustări a chel­tuielilor statului, fapt ce-i va mătura din funcţii pe mulţi din cei ce azi îşi savurează victoria.

  • Emmanuel Macron admite că pandemia a redus libertăţile, dar respinge criticile excesive privind proiectul de lege

    “Nu vom permite ca Franţa să fie caricaturizată. Au fost reduse libertăţile în Franţa? Pentru a face faţă pandemiei, da, dar în alte subiecte nu pot permite să se spună acest lucru. Nu suntem Ungaria, Turcia sau alţii”, a declarat Emmanuel Macron, conform cotidianului Le Figaro şi postului BFMTV.

    Subiectul proiectului legii siguranţei publice a fost “contaminat de un discurs militant, ostil Guvernului”, “plin de minciuni”, afirmă preşedintele Franţei. Totuşi, Emmanuel Macron a sugerat că proiectul de lege privind siguranţa publică va suferi modificări. “Jurnaliştii şi cetăţenii vor putea filma în continuare poliţiştii şi vor putea difuza înregistrările”, a subliniat preşedintele Franţei.

    Emmanuel Macron a denunţat “violenţele inadmisibile” ale agenţilor de poliţie, dar a notat şi că protestele au fost confiscate de “nebuni” şi de “sălbatici”.

    Experţi ai Naţiunilor Unite au cerut Administraţiei Emmanuel Macron să reevalueze proiectul de lege privind siguranţa generală, avertizând, în contextul acţiunilor de protest, că iniţiativa este “incompatibilă” cu drepturile omului şi cu angajamentele internaţionale, conform cotidianului Le Monde. “Iniţiativa legislativă este incompatibilă cu dreptul internaţional şi cu drepturile omului. Printre numeroasele propuneri care ar putea limita drepturile omului se numără Articolul 22, care ar permite utilizarea dronelor de supraveghere în numele securităţii şi combaterii terorismului, permiţând o supraveghere extinsă în principal a manifestanţilor”, afirmă cinci experţi ai Naţiunilor Unite, într-o scrisoare adresată Administraţiei de la Paris.

    “Prevederile ar avea implicaţii grave pentru dreptul la viaţă privată, pentru libertatea de participare la adunări paşnice şi pentru libertatea de exprimare, generând probleme şi pentru că alte ţări s-ar inspira din această lege”, subliniază experţii ONU, cerând Franţei să reevalueze complet compatibilitatea proiectului de lege privind siguranţa generală cu dreptul internaţional.

    Centrala sindicală Confederaţia Generală a Muncii (CGT) a îndemnat celelalte sindicate din Franţa să organizeze sâmbătă proteste masive faţă de încălcarea drepturilor sociale şi a libertăţilor. Zeci de mii de persoane au protestat la sfârşitul săptămânii trecute în mai multe oraşe din Franţa, denunţând proiectul de lege privind siguranţa publică, în oraşele Paris şi Lyon înregistrându-se incidente violente. Protestele faţă de acest proiect de lege intervin în contextul în care agenţi de poliţie sunt acuzaţi de comiterea unor acte de violenţă. Patru agenţi de poliţie au fost suspendaţi din funcţii şi sunt în detenţie preventivă după reclamaţii privind violenţe asupra unui producător de muzică de culoare, la Paris. O altă investigaţie vizează evacuarea în mod violent a unei tabere de imigranţi din Paris.

    Proiectul de lege privind siguranţa publică prevede suplimentarea competenţelor autorităţilor şi limitarea filmării agenţilor forţelor de ordine. Difuzarea publică a imaginii cu un agent de poliţie sau jandarm în acţiune ar putea fi sancţionată cu un an de închisoare sau 45.000 de euro amendă, conform proiectului, contestat de zeci de asociaţii ale jurnaliştilor.

    Proiectul de lege, iniţiat de Republica în Mişcare (LREM), formaţiunea înfiinţată de preşedintele Emmanuel Macron, a fost aprobat deja în primă lectură de Adunarea Naţională, Camera inferioară a Parlamentului Franţei. Pe fondul protestelor, premierul Jean Castex a propus înfiinţarea unei comisii independente care să analizeze prevederile proiectului, înainte de a fi dezbătut în Senat.

  • Dacă ministrul economiei ştie că jumătate dintre măştile puse pe piaţă sunt neconforme, dar nu ştie cine le şi pune pe piaţă, înseamă că nu are ce căuta în fruntea ministerului

    Jumătate din măştile de pe piaţă sunt „neconforme”, se plânge ministrul economiei, dl Virgil Popescu.

    „Sunt dezamăgit de calitatea măştilor de protecţie aflate pe piaţă în acest moment. Dacă vă spun că jumătate din măştile care se găsesc la comercializare, în momentul de faţă, în reţelele de distribuţie – hipermarketuri, farmacii, depozite, la importatori – nu respectă, adică nu ne protejează, aţi zice că exagerez, dar asta este realitatea. Vreau să dau un mesaj foarte clar că acest lucru trebuie să înceteze. Nu putem să acceptăm să fie puse la comercializare măşti care nu protejează populaţia“.

    Ca la casele de pariuri. E bine jumătate, sau mai pun un procent?

    Este greu de înţeles dacă oameni de aceştia râd de tine sau te cred prost de-a dreptul. Pentru că cel care certifică punerea pe piaţă a măştilor şi care „marcă banul”, cum spunem noi, cei de prin cartierele Bucureştiului, este chiar ministrul mai sus-numit. Nu era cumva apropiat al PNL domnul Ionel, de la Unifarm – cel cu mita de 700.000 mil. euro pentru achiziţionarea de măşti?

    Nu ştim azi câţi bani a cheltuit statul cu pandemia. Pentru ca statul nu ne spune. Ştim aşa: jumătate dintre măştile pe care noi, o familie oarecare, le cumpărăm la final de săptămână, nu pot fi folosite pentru că li se rupe elasticul înainte de a fi puse pe faţă. Şi sunt cumpărate din farmacii, nu din curtea vreunui neisprăvit de traficant de măşti. Cum pot ajunge în farmacii măşti chirurgicale ce nu pot fi folosite de oameni?

    Probabil pe undeva la 40 de miliarde de lei este, deocamdată, cheltuiala statului cu pandemia – este o scurtă şi deloc exactă socoteală, care pleacă de la datele privind deficitul şi datoria publică. Dar la fel de bine s-ar putea ca oamenii să plătească, la rându-le, încă jumătate din această sumă. Pentru că măştile nu sunt date de stat, dar sunt obligatorii. Clorul cu care ştergi pardoseala după orice ieşire din casă nu este gratis, cum nu este nici spirtul cu care ştergi mânerele uşilor, cum nu este gratis nici gelul pentru mâini şi nici prosoapele de unică folosinţă. Nu asta este o problemă. Dar, dacă jumătate din măşti sunt o bazaconie, de ce nu ar fi la fel jumătate din sticla de clor, jumătate din batiste şi jumătate din ce vreţi dvs? Oamenii nu fac mofturi, oamenii plătesc, în fond şi la urma urmei, pentru sănătatea lor. Dar cine le certifică decizia? Cum poţi să vii şi să spui că jumătate din piaţă este falsă, fără să şi spui, „X”, „Y” este cel care introduce în piaţă marfă stricată? Măcar preşedintele Iohannis a învăţat să se dea cu fundul de pământ ca un copil nemulţumit: PSD în sus, PSD în jos! Conduce România de 6 ani, dar de vină pentru rău din ţară este PSD.

    Sondajele susţin că sunt mulţi oameni sceptici faţă de vaccinul care ar putea pune capăt acestei deja prea lungi poveşti. Păi, dacă masca-i falsă, de ce n-ar fi şi vaccinul?

    Poliţistul nu se uită la tine şi-ţi arde o amendă, dacă nu ai mască. Dar ministrul economiei dă doar un mesaj „că acest lucru trebuie să înceteze” pentru cei care pun falsuri pe piaţă, falsuri care pot costa sănătatea oamenilor.

    Dacă ministrul de resort ştie că jumătate dintre măştile puse pe piaţă sunt neconforme, dar nu ştie cine le şi pune pe piaţă, înseamnă că nu are ce să caute în fruntea ministerului. Cu siguranţă dl Iohannis, în lupta-i titanică cu nedreptatea, va găsi un înlocuitor mai bun pentru el.

  • Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank: Politica fiscal-bugetara – evolutii si prioritati pentru anii urmatori

    Reluarea cresterii economice dupa inchiderea economiilor dupa primul val al crizei sanitare a fost mai rapida decat asteptarile, insa incertitudinile generate de valul 2 al crizei coronavirus vor conduce probabil la o recuperare economica lenta in perioada urmatoare. In general, asteptarile curente ale analistilor sunt ca recuperarea completa a contractiei activitatii economice sa se produca abia in anul 2022 in marea majoritate a economiilor europene. Economia Romaniei va avea probabil o traiectorie similara.

    Pana acum, contractia medie a activitatii economice din Romania cauzata de criza COVID-19 in primele 3 trimestre ale anului 2020 fata de trimestrul 4 2019 a fost sub media europeana. In primul trimestru al anului Romania a avut o evolutie relativ buna, fiind alaturi de Lituania, Suedia si Bulgaria singurele tari europene care nu au inregistrat o contractie a PIB fata de T4 2019. In al doilea trimestru, contractia a fost mai severa in Romania fata de media europeana, iar in al treilea recuperarea a fost una puternica, dar sub media europeana, in conditiile in care agricultura a inregistrat o contractie foarte puternica in T3 (probabil de ordinul a 25-30% fata de 2019) pe fondul secetei extreme, Romania avand cea mai mare pondere a agriculturii in PIB dintre tarile membre UE.

     Severitatea contractiei economice cat si recuperarea ulterioara depinde de un cumul de factori, care tin de strictetea restrictiilor introduse (care depinde de gravitatea crizei sanitare) si de capacitatea de stimulare a economiei prin politici publice (in principal prin politica fiscal-bugetara si in mai mica masura prin politica monetara).

    Romania a intrat in aceasta criza (ca de altfel si in precedenta criza financiara) fara sa aiba spatiu fiscal. Am intrat in acesta criza cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeana in 2019 (4.4% din PIB fata de o medie UE de 0.5% din PIB), anul de varf al ciclului economic. Politicile prociclice din perioada 2015-2019 ne-au lasat dezarmati la momentul declansarii crizei covid-19. Cand aproape toate tarile europene scadeau deficitele bugetare si isi refaceau spatiul fiscal in perioada precriza, Romania mergea pe contrasens in perioada 2015-2019, crescand deficitul bugetar. Romania a scazut deficitul bugetar de la 9.06% din PIB in 2009 la 0.6% din PIB in 2015 (6 ani de consolidare fiscala), iar incepand cu 2016 a crescut deficitul pana in 2019 (4 ani de expansiune fiscala). In aceeasi perioada, media UE arata o reducere continua a deficitului bugetar, de la 6.02% din PIB in 2009, la 0.4% din PIB in 2018, respectiv 0.53% din PIB in 2019, avand astfel 9-10 ani de consolidare fiscala continua.

    Din cauza nivelului deja foarte ridicat al deficitului public din 2019, măsurile guvernamentale decise până în prezent pentru a sprijini economia au fost relativ limitate în dimensiune (nu in termeni absoluti – sumele implicate fiind mari, ci mai degraba in termeni relativi – in comparatie cu alte state). Comparatiile cu alte state europene cu privire la dimensiunea stimulului fiscal in 2020 nu isi au sensul, atata timp cat punctul de pornire (anul 2019) este complet diferit. Din 28 de tari membre ale UE, 17 tari europene au avut surplusuri bugetare in 2019, inclusiv Cehia, Bulgaria si Croatia, iar Polonia – deficit de 0.7% din PIB si Ungaria – deficit de 2.07% din PIB. Romania a avut in 2019 de departe cel mai mare deficit bugetar din UE (4.4% din PIB dupa standarde ESA2010). De altfel, Romania a avut inca din 2016 deficite foarte apropiate de limita maxima admisa la nivel european de 3% din PIB (intr-o perioada de avant economic, ceea ce este total contraindicat), iar deficitul structural (conform estimarilor Comisiei Europene) depasise 3% din PIB inca din 2017.

    Expansiunea fiscala din perioada 2015-2019 a fost  generata de un cumul de reduceri de taxe (in special TVA) si cresteri masive de cheltuieli. Reducerile de TVA au determinat o scadere de venituri bugetare din TVA de la 8.1% din PIB in 2015 la 6.2% din PIB in 2019 (minimul ultimilor 20 de ani), iar efectele de conformare la plata taxelor se lasa inca asteptate, mai ales ca am avut o scadere masiva a cotei TVA. Per total, veniturile din taxe si impozite au scazut de la 28.1% din PIB in 2015 la 26.8% din PIB in 2015 (au fost chiar 25.8% din PIB in 2017 – minimul ultimilor 25 de ani).

    Pe partea de cheltuieli, cresterile masive de cheltuieli sociale au rigidizat structura cheltuielor bugetare. Ponderea cheltuielor sociale (salarii si asistenta sociala) este una foarte mare (salariile in sectorul public si asistenta sociala pe primele 9 luni ale anului 2020 consumau peste 97% din totalul veniturilor incasate din taxe si impozite). Cresterile foarte rapide de salarii in sectorul public din Romania din ultimii ani au crescut factura acestora la 11.2% din PIB in 2019 (maxim istoric) de la 7.8% din PIB in 2015 (nivelul maxim anterior fusese de 10.3% din PIB in 2009), fata de o medie UE27 de 10.1% din PIB in 2019. Deci, noi avem resurse bugetare mult mai mici decat media UE (veniturile din taxe si impozite au fost in Romania 26.8% din PIB fata de o medie UE de 40.9% din PIB in 2019), dar platim mai mult pentru salarii ca % din PIB fata de media UE. In plus, este de mentionat si sistemul complet injust de pensii speciale (pensii fara legatura cu contributivitatea, in multe cazuri chiar mai mari decat salariile avute de beneficiari in ultima perioada de activitate si cu posibilitatea iesirii la pensie la varste de usor peste 40 de ani) care a fost reintrodus si extins in ultimii ani si reprezinta deja o povara mare pentru buget (peste 2 miliarde de euro anual).

    Pentru a acomoda scaderea veniturilor bugetare si cresterea masiva de cheltuieli sociale, deficitul bugetar a crescut de la 0.6% din PIB in 2015 la 4.4% din PIB in 2019. In plus, au fost reduse investitiile publice de la 5.2% din PIB in 2015 la 2.6% din PIB in 2017, respectiv 3.5% din PIB in 2019 (media UE multianuala este de circa 3% din PIB).

    Criza economica generata de criza sanitara a condus la o explozie a deficitelor bugetare peste tot in lume. In Romania vom avea probabil un deficit bugetar de 9-10% din PIB in 2020 si scenariul de baza (fara masuri) pentru 2021 (daca economia revine la o crestere de PIB de 4-5%) este un deficit de 7-8% din PIB. Deficitele noastre au o componenta structurala foarte mare, ceea ce face ca deficitul sa nu scada prea mult de la sine odata ce economia revine pe crestere economica, asa cum se va intampla in marea majoritate a economiilor europene.

    Ce este de facut in acest context in anii urmatori?

    In primul rand, este absolut clar ca nu exista alternativa la consolidarea fiscala, adica reducerea semnificativa a deficitului bugetar si revenirea in standardele europene de 3% deficit maxim (pe toata durata unui ciclu economic) intr-un orizont de termen mediu. Consolidarea fiscala este obligatorie pentru stoparea cresterii nesustenabile a datoriei publice.

    In acest context, propunerile/intentiile de cresteri suplimentare semnificative ale cheltuielor bugetare si/sau reducerile potentiale de taxe si impozite in anii urmatori nu isi au nici o corespondenta in realitatea cifrelor, fiind in contradictie totala cu stringenta consolidarii fiscale. De altfel, daca nu vom dovedi ca avem un plan clar si credibil de consolidare fiscala dupa alegeri, probabil ca vom pierde ratingul de investitii pe care inca cu greu il avem.

    Revenirea in 3% deficit bugetar de la un nivel curent atat de mare trebuie facuta insa cu mare discernamant, pentru a nu afecta prea mult revenirea economica. Este nevoie de un program intins pe mai multi ani de reducere a deficitului bugetar, cu masuri credibile si hotarate care sa tina mai degraba de zona reformelor structurale, singurele capabile sa aduca efecte de durata (si nu doar temporare) la nivelul veniturilor bugetare colectate si cheltuielilor publice. Probabil ca va fi nevoie de un mix de cresteri de venituri bugetare colectate si reduceri de cheltuieli.

    In primul rand, putinatatea resurselor bugetare este o problema foarte grava. Evident ca nivelul taxelor din Romania este mult mai mic decat media UE (cu exceptia contributiilor sociale), dar veniturile fiscale in Romania (26.8% din PIB in 2019 in Romania versus 40.9% din PIB media UE) sunt mult mai mici chiar si decat in Bulgaria (30% din PIB in 2019), tara unde nivelul taxelor este in general mai mic decat in Romania.

    Indiferent de ideologia in care se afla fiecare, a fi pragmatic insemna sa realizezi ca nivelul foarte scazut al veniturilor bugetare este o problema de securitate nationala si de siguranta a cetateanului, afectand calitatea serviciilor publice de baza (sanatate, educatie, etc).

    Cum crestem nivelul de colectare al taxelor si impozitelor? In nici un caz nu trebuie sa crestem taxele si impozitele, aceasta fiind reteta sigura pentru prelungirea recesiunii economice. Problema este in primul rand de colectare, sistemul slab de administrare fiscala din Romania fiind in mod evident o problema, iar exemplul de succes al unor tari precum Polonia si Bulgaria in materie de reforma a administrarii fiscale demonstreaza ca se poate imbunatati considerabil colectarea taxelor si impozitelor in principal prin digitalizare. Aceasta este directia in care trebuie sa mergem si noi. Se pot aduce circa 2% din PIB in plus la buget intr-un orizont de 2-3 ani prin eforturi hotarate de digitalizare a administrarii fiscale. In al doilea rand, sistemul fiscal din Romania trebuie revizuit si repus pe baze echitabile, fara cresterea nivelului standard de taxare.

    In acelasi timp, trebuie spus raspicat – scaderile de taxe nu sunt posibile. Cine promite reduceri de taxe, vinde iluzii.

    Pe partea de cheltuieli bugetare, problema majora este clar cea a structurii nesustenabile si extrem de rigide a acestora. Insa, nu cred ca se mai pot reduce salariile asa cum s-a facut in 2010 (masura a fost oricum una temporara, reversata ulterior). Pe de alta parte, nici nu mai pot creste semnificativ cheltuielile sociale. Cred mai degraba in solutii care sa reduca in timp factura sociala (salarii si pensii) ca % din PIB, spre exemplu prin gasirea unui mecanism de indexare a salariilor si pensiilor care sa permita cresterea nominala a acestora cu o rata sub dinamica PIB nominal. In plus, o reforma adevarata a administratiei publice, coroborata cu digitalizarea serviciilor publice, este absolut necesara si ar elibera resurse insemnate in timp, fara a apela la concedieri masive, ci mai degraba sa obtinem o scadere a numarului de personal in sectorul public pe cale naturala.

    In materie de pensii sunt 2 lucruri care trebuie facute. In primul rand, cred ca este obligatoriu sa revenim la un mecanism de indexare cu inflatia plus o parte din cresterea in termeni reali a salariilor. Acesta ar fi un mecanism nediscretionar (care ar rupe legatura cu decizia politica) care sa pastreze si chiar sa creasca usor (in linie cu cresterea puterii de cumparare a salariilor) puterea de cumparare a pensiilor. In al doilea rand, este necesara generalizarea principiului contributivitatii (singurul echitabil) si renuntarea la pensiile speciale.

    In privinta cheltuielilor de investitii, data fiind presiunea bugetara foarte mare, absorbtia fondurilor UE este singura optiune viabila pe care o avem pentru a compensa efectele negative ale consolidarii fiscale si a finanta investitiile publice absolut necesare in conditiile unui spatiu fiscal inexistent. Din fericire, România beneficiază de alocări substanţiale de fonduri nerambursabile (79,9 miliarde de euro) în bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027 (46,4 miliarde de euro) şi fondul de redresare economică “Generaţia Viitoare UE” (16,8 miliarde de euro sub formă de granturi şi 16,7 miliarde de euro sub formă de credite cu o rată a dobânzii foarte mică).

    In concluzie, in anii urmatori Romania trebuie sa isi corecteze problemele bugetare foarte serioase, generate atat de resursele bugetare foarte scazute, dar si de structura nesustenabila a cheltuielilor bugetare. Reducerea deficitului bugetar este obligatorie. Reducerile de taxe nu sunt posibile, dar taxele nici nu trebuie crescute. Digitalizarea administratiei fiscale (si a statului in general) este obligatorie pentru a creste colectarea veniturilor bugetare, iar cresterile de cheltuieli trebuie sa fie limitate. Revenirea economica trebuie stimulata prin investitii publice masive finantate din fonduri europene. Avem in fata 4 ani (pana in 2024) fara alegeri, ceea ce este o oportunitate ca un Guvern rezultat dupa alegerile de anul acesta, cu o majoritate confortabila in Parlament, sa implementeze o agenda de reforme structurale fara presiune electorala. In plus, avem la dispozitie aproape 80 de miliarde de euro in urmatorii 7 ani din fonduri europene, o suma foarte mare pentru o economie de circa 200 mld euro PIB anual ca a Romaniei, ceea ce este o oportunitate istorica pe care nu trebuie sa o ratam.

    Ionut Dumitru, Economist-sef la Raiffeisen Bank si profesor ASE. Opiniile din text sunt opiniile personale ale autorului si nu implica institutiile cu care este afiliat

     

  • Trump a fost înfrânt, trumpismul nu

    Cu preşedintele SUA, republicanul Donald Trump, învins, comentatori din toate părţile lumii se întreabă ce se va întâmpla cu trumpismul, amprenta naţionalistă, izolaţionistă, iliberală pe care miliardarul a imprimat-o politicii americane şi nu numai. Unii se tem că Trump va deveni şi mai influent pentru că nu va mai fi limitat de politică. Alţii cred că preşedinţia sa a deschis calea unei noi generaţii, mai radicale. Cei mai mulţi atrag atenţia că Trump, deşi înfrânt, este departe de a fi nepopular. A pierdut alegerile după o luptă grea, cu un rezultat la limită.

    „Trumpismul nu e mort. Doar că lupta pentru democraţiile libere a devenit mai grea, spune Simon Tisdall”, comentator la The Guardian. Ultima sută de metri a cursei electorale din SUA a fost dificilă pentru democraţie în general. Într-o lume plină de dictatori, lideri autoritari, populişti şi prădători, ţara libertăţii s-a dat în spectacol, şi nu neapărat într-un mod bun.

    Din China şi Rusia până în Orientul Mijlociu, antidemocraţii au râs dispreţuitori în timp ce preşedintele SUA a distrus sistemul electoral al propriei ţări, denunţând alegerile drept jaful secolului. Există câteva aspecte pozitive ale spectacolului electoral. Americanii au votat în număr record, manifestând o credinţă impresionantă în procesul democratic. Rezultatul personal al lui Joe Biden, de aproximativ 74 de milioane de voturi, a spulberat recordul lui Barack Obama, stabilit în 2008. Participarea totală a fost de 160 de milioane sau de 67% dintre alegătorii înscrişi pe listele de vot, cea mai mare din ultimii 120 de ani.

    Oriunde altundeva, avantajul lui Biden în faţa lui Trump de peste 4 milioane de voturi i-ar fi adus acestuia preşedinţia – însă nu în SUA unde, legat de mecanismele constituţionale, colegiul electoral are ultimul cuvânt. Acest grad de implicare a publicului într-o săptămână când totalul zilnic de cazuri de Covid-19 a depăşit 100.000 pentru prima dată, iar numărul de morţi a fost de peste 234.000, a fost remarcabil. Au existat numeroase proteste electorale, dar la puţine s-au raportat incidente de violenţă. Spre deosebire de anul 2000, spectacolul a decurs în general fără probleme, chiar dacă a fost lent. La fel ca în 2016, majoritatea sondajelor de opinie au fost extrem de imprecise.

    Atitudinea lui Biden în momentele de confuzie a fost exemplară. El a cerut calm şi răbdare. S-a agăţat scrupulos de faptele cunoscute, nu a exagerat. A insistat că toate voturile, fie că sunt democrate, fie republicane, au  aceeaşi importanţă şi trebuie să fie contorizate.

    „Trump a fost înfrânt, dar nu şi trumpismul. Trumpismul este o ideologie statistă, autoritară, contrară preceptelor democraţiei americane. Este antitetic faţă de ideile şi idealurile Americii şi repere fasciste. Este un cult al personalităţii şi peste 70 de milioane de americani îl acceptă, cu antagonismele  sale rasiale, cu asaltul asupra instituţiilor şi statului de drept. Va dura mult timp până vom reuşi să-i devenim imuni”, spune  Steve Schmidt, un strateg republican veteran care a înfiinţat Lincoln Project, un comitet de acţiune politică anti-Trump care are acum ca scop înfrângerea politicienilor văzuţi ca o ameninţare pentru democraţie.

    Acesta a fost un indiciu al intenţiei declarate a lui Biden de a reînvia politica de consens şi de a vindeca diviziunile Americii. Dacă acesta a fost un referendum privind viitorul democraţiei, a trecut testul. Dar povestea era departe de a se fi încheiat.

    Când Biden dădea tonul, Trump îl cobora. Preşedintele a susţinut, în mod fals, că a câştigat şi a spus că un „grup trist” de oameni (democraţi) fură alegerile. Pe măsură ce rezultatele se întorceau împotriva lui, el a acuzat o practică greşită pe scară largă, a încercat să oprească numărătoarea voturilor şi a lansat o serie de provocări legale. A făcut toate acestea deşi acelaşi sistem l-a adus şi pe el la Casa Albă.

    Afirmaţiile nejustificate şi incendiare ale lui Trump au fost periculos de iresponsabile. Scopul său (prea) evident era să-şi delegitimizeze adversarul şi să se agaţe de putere, cu cârligul sau prin escrocherie.

    După atâta incertitudine, un lucru este sigur: Trump va continua să se plângă , să-l defăimeze pe Biden aşa cum a făcut-o cu Obama şi cu Hillary Clinton, exploatând diviziunile din societate şi nemulţumirea fanilor săi. Cu peste 69 de milioane de alegători în spate, el va rămâne perturbatorul-şef al Americii. Iar Trump ştie cum să capteze atenţia publicului. Doar a fost un showman. A fost vedetă TV înainte de a fi politician. Teoriile conspiraţiei, minciunile şi denaturările neruşinate, suprimarea voturilor, atacurile dure în instanţă, denigrarea opozanţilor, oficialilor şi mass-mediei independente, incitarea tacită la violenţă, abuzul de putere, coluziunea ilegală cu un stat ostil, nepotismul, corupţia şi auto-glorificarea – aceasta este moştenirea lăsată de Trump, darul său pentru democraţia Americii.

    Pe scurt, conducerea absolutistă a lui Trump a dat un exemplu teribil, nu numai pentru americani, ci şi pentru o lume care urmăreşte îndeaproape ce se întâmplă în America. Îşi făcuse un obicei din a se alătura liderilor care conduc cu mână de fier dispreţuind voinţa populară, unor bărbaţi precum Recep Tayyip Erdogan din Turcia şi egipteanul Abdel Fatah al-Sisi, pe care Trump l-a numit „dictatorul său favorit”. În schimb, el i-a batjocorit pe aliaţii aleşi democratic şi pe prietenii SUA.

    Aceiaşi bărbaţi autoritari râd de el acum, savurând polarizarea societăţii americane. Rusului Vladimir Putin i-a plăcut clar să aibă propriul său „idiot util” la Casa Albă. Nu-i pare rău de fisurile adânci pe care le-au evidenţiat alegerile (şi la accentuarea cărora au ajutat trolii şi cyber-propaganda Rusiei) sau de haosul din inima guvernului SUA.

    Veselia cu care a reacţionat Viaceslav Nikonov din partidul de guvernământ Rusia Unită este grăitoare: „Indiferent de cine câştigă în instanţă, jumătate din americani nu îl vor considera preşedintele legitim”, a spus el. În timpul alegerilor, mii de susţinători ai lui Trump au ieşit să protesteze strigând „opriţi furtul” în Atlanta,  Philadelphia şi alte oraşe, atacând astfel integritatea procesului electoral. Rebeliunea a fost alimentată de acuzaţii, lipsite de dovezi, pe social media că votul este fraudat, notează The Washington Post. Alegerile au adus la putere susţinători aprigi ai lui Trump, precum Marjorie Taylor Greene, politician şi femeie de afaceri din Georgia, devenită primul adept deschis al teoriei conspiraţiei Qanon – care îl transformă pe Trump în salvatorul umanităţii – care câştigă un loc în congres.

    Este o situaţie care face pe plac şi liderilor chinezi, ei interpretând spectacolul electoral drept ultimul semn al declinului Americii. Pentru ei, delirurile anti-China ale lui Trump sunt produsul slăbiciunii, nu al puterii. La Beijing există o şcoală de gândire care crede că succesul Chinei în suprimarea pandemiei, spre deosebire de SUA şi Europa, dovedeşte superioritatea guvernării centralizate, cu un singur partid. Trump a invidiat preşedinţia pe viaţă a lui Xi Jinping. A vrut şi el una.

    7 noiembrie 2020, Carson City, Nevada: Un susţinător înarmat al lui Trump flutură un semn de campanie. Protestatarii contestă faptul că media a proclamat prematur victoria lui Biden. Foto: HEPTA

    Autocraţii nealeşi din zona Golfului Persic cu care s-a împrietenit Trump pot concluziona în mod similar că aici te aduce democraţia: nicăieri. Pentru israelianul Benjamin Netanyahu, îmblânzitorul lui Trump, sunt momente negre – dar nu şi pentru democraţia israeliană. La fel, pe iranienii obişnuiţi, care, în pofida regimului lor opresiv, sunt democraţi înfocaţi, îi vor înveseli greutăţile prin care trece Trump.

    Totuşi, de peste tot apar pericole. Percepţia globală că democraţia nu mai funcţionează în ţara care crede că a inventat-o ​​ar putea avea efecte negative pe scară largă. De exemplu, conducătorii de decenii ai Africii, precum Yoweri Museveni, preşedintele Ugandei din 1986, care intenţionează să candideze din nou anul viitor, sunt adesea reticenţi să renunţe la putere. La fel ca Museveni, dictatorii schimbă regulile pentru a se asigura că pot domni pe viaţă. Pentru politicienii fără principii de pretutindeni, Trump este un model.

    În Europa, unde structurile democratice sunt asediate de cinism şi neîncredere, votul din SUA va creşte speranţa că fluxul populist-naţionalist de dreapta se va retrage în cele din urmă. Trump a împărţit continentul de-a lungul liniei est-vest, la fel cum a împărţit America. A tratat Germania şi Uniunea Europeană ca pe duşmani. Comportamentul său ostil a fost hrană pentru o industrie de anti-americanism.

    Majoritatea guvernelor europene au dorit să-l vadă pe preşedintele SUA plecând. Ei speră că preşedinţia Biden va aduce o revenire la politica de consens în ceea ce priveşte rezolvarea unor probleme precum criza climatică, va reînvia transatlanticismul şi va reactiva ordinea internaţională bazată pe reguli pentru a ajuta la limitarea expansiunii Chinei şi la descurajarea Rusiei. Excepţii pot fi guvernul lui Boris Johnson, care s-a bazat pe ajutorul lui Trump pentru Brexit, şi Polonia şi Ungaria, conduse de conservatori.

    Cu toate acestea, europenii se vor păcăli singuri dacă cred că umilirea lui Trump semnalează înfrângerea, fie în America, fie în străinătate, a politicii fricii sau a credinţelor antagonice, a prejudecăţii şi urii pe care acesta le promovează şi le personifică.

    Trumpismul este departe de a fi învins. Bătălia globală pentru societăţi democratice libere şi egale este fără sfârşit. De fapt, lupta tocmai a devenit mai intensă.

    În SUA, cu 70 de milioane de adepţi, Trump va rămâne figura principală a republicanilor. „Trump a fost înfrânt, dar nu şi trumpismul. Trumpismul este o ideologie statistă, autoritară, contrară preceptelor democraţiei americane. Este antitetic faţă de ideile şi idealurile Americii şi repere fasciste. Este un cult al personalităţii şi peste 70 de milioane de americani îl acceptă, cu antagonismele  sale rasiale, cu asaltul asupra instituţiilor şi statului de drept. Va dura mult timp până vom reuşi să-i devenim imuni”, spune  Steve Schmidt, un strateg republican veteran care a înfiinţat Lincoln Project, un comitet de acţiune politică anti-Trump care are acum ca scop înfrângerea politicienilor văzuţi ca o ameninţare pentru democraţie.

    DUPĂ ATÂTA INCERTITUDINE, UN LUCRU ESTE SIGUR: TRUMP VA CONTINUA SĂ SE PLÂNGĂ, SĂ-L DEFĂIMEZE PE BIDEN AŞA CUM A FĂCUT-O CU OBAMA ŞI CU HILLARY CLINTON, EXPLOATÂND DIVIZIUNILE DIN SOCIETATE ŞI NEMULŢUMIREA FANILOR SĂI. CU PESTE 69 DE MILIOANE DE ALEGĂTORI ÎN SPATE, EL VA RĂMÂNE PERTURBATORUL-ŞEF AL AMERICII. IAR TRUMP ŞTIE CUM SĂ CAPTEZE ATENŢIA PUBLICULUI. DOAR A FOST UN SHOWMAN.

     

  • ALEGERI PARLAMENTARE 2020. Fără dinozauri în politică. Andronescu, Meleşcanu şi Eugen Nicolicea părăsesc scena

    Nume grele din politică nu se mai regăsesc pe liste la parlamentare. Ecaterina Andronescu şi Teodor Meleşcanu rămân la catedră. Eugen Nicolicea nu se mai află pe lista PSD la alegerile din 6 decembrie

    Ştii unde se duc dinozaurii politici cand dispar?
    Răspunsul este adesea: pe unde pot sau pe unde sunt primiţi.

    La alegerile de pe 6 decembrie au dispărut nume cu greutate din Parlament. Pierde ceva România? Trageţi voi concluzia.
    Parlamentar de profesie, Eugen Nicolicea a dispărut de pe listele PSD. A stat, până acum, 28 de ani în băncile legislativului. Refuză să spună ce va face în continuare – nu-l mai interesează subiectul.

    „Domnul Nicolicea a fost, aduceţi-vă aminte, şi la partidul domnului Oprea şi pe la multe alte formule politice, încât cu domnia sa niciodată nu ştii la ce să te aştepţi”, ne previne politologul Andrei Ţăranu asupra posibilităţii de reapariţie a parlamentarului pe la vreun partid.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doi consilieri ai lui Boris Johnson, inclusiv Dominic Cummings, au demisionat cu efect imediat

    Doi consilieri ai premierului britanic Boris Johnson, inclusiv Dominic Cummings, unul dintre promotorii virulenţi ai retragerii Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit), au demisionat cu efect imediat, afirmă surse citate de BBC News şi de Sky News.

    Dominic Cummings, principalul consilier pentru strategie politică al lui Boris Johnson, semnalase că vrea să demisioneze la sfârşitul anului. Însă Boris Johnson i-a cerut să demisioneze acum, iar Dominic Cummings a părăsit deja biroul de la Downing Street.

    De asemenea, a demisionat cu efect imediat Lee Cain, directorul de Comunicare al Downing Street.

    Dominic Cummings şi Lee Cain colaborează de mult timp, fiind în echipa care a promovat retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Dominic Cummings a avut un loc foarte important în elaborarea politicilor Guvernului Boris Johnson, inclusiv în victoria electorală de la sfârşitul anului 2019.

    Potrivit unor surse politice de la Londra, demisiile sunt rezultatul tensiunilor dintre grupurile diferite de consilieri de la Downing Street.

  • Joseph Biden a iniţiat tranziţia şi consideră “jenant” refuzul lui Donald Trump de a-şi recunoaşte înfrângerea

    “Am început deja tranziţia, este în curs”, a declarat Joseph Biden într-o conferinţă de presă organizată în orăşelul Wilmington, situat în statul Delaware.

    Întrebat despre refuzul lui Donald Trump de a-şi recunoaşte înfrângerea, Biden a precizat, potrivit site-ului Axios.com şi postului CNBC: “Cred că este jenant, sincer. Şi nu cred că va contribui la imaginea a ceea ce lasă în urmă preşedintele. Ştiu din discuţiile pe care le-am avut până acum cu liderii străini că ei sunt încrezători că instituţiile democratice din Statele Unite sunt considerate puternice şi rezistente”.

    Echipa lui Joseph Biden a semnalat luni că ar putea intenta o acţiune judiciară dacă Administraţia Serviciilor Generale nu va anunţa validarea victoriei în scrutinul prezidenţial.

    Preşedintele în funcţie, Donald Trump, a refuzat până acum să îşi recunoască înfrângerea şi a lansat acţiuni de contestare a rezultatelor în statele decisive, denunţând presupuse fraude electorale. “Înregistrăm progrese majore. Rezultatele vor începe să vină într-o săptămână. Vom câştiga”, a declarat Donald Trump, marţi, prin Twitter. La rândul său, secretarul de Stat american, Mike Pompeo, a afirmat marţi că “va fi o tranziţie facilă spre al doilea mandat al Administraţiei Trump”.

    Întrebat dacă se gândeşte să iniţieze acţiuni judiciare, Joe Biden a precizat: “Nu văd nevoia unor acţiuni judiciare. Nu există până acum nicio dovadă în sprijinul afirmaţiilor făcute de preşedinte sau de secretarul de Stat Pompeo. Noi am început deja tranziţia, este în curs. Iar abilitatea actualei Administraţii, prin faptul că refuză să recunoască victoria noastră, nu schimbă deloc dinamica a ceea ce putem face”.