BusinessMagazin

Tag: performanta

  • A lăsat resursele umane pentru marketing, iar acum controlează o echipă de 37 de oameni

    “Personal, cred că succesul şi performanţa ţin mai mult de perseverenţă şi dorinţa de învăţare. Deşi statistic o realitate, discuţiile despre discriminarea de gen pot uşor aluneca în clişee care mai mult înalţă bariere de stereotipuri decât ajută. Ca femeie care mi-am construit cariera cu pasiune şi deschidere către provocări, cred cu convingere că putem ajuta mai mult generaţiile următoare vorbind deschis despre alegerile noastre, oferind exemple tangibile, fie că sunt succese sau eşecuri“, spune Natalia Stroe.

    Ea conduce echipa de marketing a Coca-Cola Hellenic, 37 de oameni, şi împreună cu echipa creează şi implementează planuri de marketing, deţinând funcţia actuală de aproape un an.

    Are 39 de ani şi povesteşte că a început să lucreze din anul doi de facultate, căutând să cunoască „de cât mai devreme partea practică a celor învăţate în mediul academic“. A absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţion-ale, ASE, apoi o serie de cursuri de specialitate la diferite centre de pregatire.

    Din 2004 s-a alăturat The Coca-Cola Company, cu responsabilităţi crescânde în management, strategie de marketing şi coordonare a portofoliului extins de branduri, pentru mai multe ţări din zona Europei de Sud-Est.

    Natalia Stroe consideră că în cariera sa cea mai mare reuşită, „nu numai ca profesionist, ci şi ca mamă“, este campania Dorna „Grijă pentru copii“. În doi ani, prin această campanie compania a contribuit la dotarea a 30 de maternităţi cu echipamente necesare îngrijirii copiilor născuţi prematur.

  • Opinie Aliz Kosza: Leadershipul feminin: mai multă relaţionare, mai mult curaj

    Aliz Kosza
(business strategist & mentor advisory board member RTC-PROFFICE)

    Despre leadershipul feminin s-a scris şi se vorbeşte mult… Calităţile „nepalpabile“ ale femeilor lider fac înconjurul lumii în fiecare zi. Calităţile cel mai des enunţate ar fi: empatia, pasiunea, intuiţia, creativi-tatea, comunicarea, persuasiunea. Şi nu întâmplător. De fapt, prin chiar structura lor interioară, femeile sunt cele care se dedică, cele care educă, cele care se implică şi, implicit, sunt cele care vor să trans-forme şi nu doar să controleze o organizaţie.

    La începutul carierei mele manageriale, din anii ’90, am condus mai mult după „feeling“, nu reuşeam să definesc clar care era secretul performanţelor mele. Mi-am urmat necontenit intuiţia, am fost atentă la nevoile clienţilor şi ale colegilor, luam deciziile rapid şi duceam lucrurile până la capăt. Iar pe cele care nu funcţionau, încercam să le transform, nu să renunţ la ele. Nu control, ci implicare. Nu constrângere, ci motivare. Nu schimbare, ci transformare. Iar pentru a transforma orice organizaţie, pentru a fi inovativ, ai nevoie de încredere şi curaj. Şi curajul cred că este şi caracteristica definitorie a unei femei lider auten-tic.

    Care sunt, în viziunea mea, cele trei dimensiuni ale curajului în business?
    1. ASUMAREA RISCULUI = CURAJ. Femeile lider au mai mult curaj, îşi asumă mult mai confortabil riscurile. Această asumare a riscului este în strânsă legătură cu intuiţia, care susţine curajul în aproape orice situaţie. Din simplul motiv că intuiţia este instrumentul prin care identificăm, noi, femeile, cel mai uşor potenţialul, oportunitatea, calea cea mai bună de urmat sau soluţia cea mai eficientă de aplicat.  

    Pe de altă parte, curajul înseamnă şi luarea rapidă a deciziilor cu asumarea unui risc controlabil, iar acest lucru e esenţial pentru performanţă şi progres în business. Adesea am fost criticată pentru entuziasmul meu, însă niciodată pentru lentoarea deciziilor mele. De aceea, asumarea riscului nu este un risc! Nu în viziunea sau din experienţa mea. Pe de altă parte, aceasta nu înseamnă că sunt de acord cu asumarea unor riscuri necalculate şi cu decizii nesăbuite. Asumarea calculată a unui risc şi gambling-ul în business nu sunt deloc acelaşi lucru.

    Asumarea calculată a riscului este însă dimensiunea definitorie a liderului. Pentru că liderul este cel care inovează şi acest lucru nu se poate fără asumarea riscului. Până la urmă, există un risc în FIECARE decizie pe care o luăm… important e cât de mare este riscul în viziunea de business pe care o urmăreşti. Cine nu riscă aproape că nu trăieşte şi, ca manager, nu va performa deoarece îşi canalizează toată energia în evaluarea riscului. Aşadar, cine nu riscă nu e lider. Însă cine nu îşi asumă riscuri calcu-late nu e un lider bun.

    2. DELEGARE = CURAJ. Curajul de a delega este direct legat de dorinţa de a transforma. Femeilor nu le e teamă că pierd controlul prin delegarea deciziilor operaţionale. Dimpotrivă, dacă sunt lideri adevăraţi, împart responsabilităţile cu uşurinţă. Adesea chiar exagerează în acest sens.
    Şi în proiectele mele de business mentoring mă întâlnesc cu aceeaşi situaţie: antreprenori femei şi bărbaţi, cu afaceri înfiinţate de mai bine de 20 de ani şi care au dificultăţi pentru că nu şi-au găsit curajul şi doza optimă de a delega. Paradoxal sau nu, femeile delegau prea mult, iar bărbaţii încercau să deţină controlul pe tot ce mişca în firmele lor.
     

    Atunci când a venit vorba de relansarea companiilor lor doamnele s-au decis mai repede, iar bărbaţii au fost, în general, mai sceptici. Aceasta pentru că femeile au avut curajul de a-şi asuma minime riscuri, în timp ce bărbaţii nu renunţă uşor la cedarea controlului. Timpul necesar argumentaţiei din spatele strategiilor de relansare a fost dublu în cazul bărbaţilor, comparativ cu femeile antreprenor.

    3. FLEXIBILITATE = CURAJ. Noi, femeile, suntem recunoscute pentru obiceiul nostru de a ajusta lucrurile din mers, evident controlat. Schimbăm regulile jocului pentru a putea fi mai flexibile şi mult mai competitive în piaţă.

    Liderii femei sunt cei care vor schimba o procedură dacă le încurcă, vor inventa roluri şi denumiri pentru activităţi şi responsabilităţi care nu există în niciun manual de business, dar pe care le simt necesare în organizaţie.

    Flexibilitatea este, de aceea, tot o formă de curaj. Este capacitatea de a gândi out of the box şi de a face posibilă inovaţia. Iar inovaţia este unul dintre atuurile performanţei în business.
    Că le folosim eficient sau le exagerăm sau abuzăm uneori de ele, că suntem sau nu conştiente de ele, până la urmă trebuie să recunoaştem că aceste înclinaţii către un stil de leadership sau altul sunt confirmarea supremă a diferenţelor dintre sexe, frumuseţea şi complementaritatea arhetipurilor feminin şi masculin, atât de bine definite de C.G. Jung şi existente de când a păşit omul pe pământ.
     

  • Opinie Cătălin Olteanu, FM România: Indicatorometrie

    CĂTĂLIN OLTEANU este director general al FM România

    Pentru asta, oameni deştepţi şi organizaţi din cele mai vechi timpuri au inventat şi dezvoltat o mulţime de sisteme, concepte şi teorii, printre metode găsindu-se şi ceea ce se cheamă azi balanced score card (BSC) – un sistem care pune la un loc un set de indicatori care pot da o imagine asupra performanţei pe care o poate atinge organizaţia. Dacă ar fi să forţez o comparaţie mai plastică, aş face legătura cu tabloul de bord al unei maşini: ai acolo vitezometrul, presiunea uleiului, temperatura apei, turometrul etc. Toate la un loc îţi spun cum funcţionează ansamblul şi, de asemenea, îţi dau şi o idee a limitelor în care trebuie să se încadreze parametrii măsuraţi.
    De obicei indicatorii macro se cascadează în jos spre departamentele operaţionale sau funcţionale cărora li se adresează, măsura performanţei lor compunându-se apoi în măsura performanţei generale.

    Se întâmplă destul de des ca în marile corporaţii să fie concurs între departamente (mai ales între şefii de departament) pentru cucerirea laudelor, titlurilor şi, evident, premiilor/promovărilor.

    Sunt momente în care orice training de team building, team working sau orice altceva legat de echipă devine demagogie în faţa celor care se luptă pe viaţă şi pe moarte pentru dreptatea şi reclama personală.

    Targeturile impuse celor de nivel inferior ating limite absurde, indicatorii de performanţă se pictează în verde şi nu mai au legătură cu realitatea, iar organizaţia se îndreaptă vertiginos spre colaps.

    În urmă cu ceva ani am trăit revizuirea BSC-ului care măsura performanţa organizaţiei în care activam. În cadrul acestei acţiuni s-au regândit indicatorii care măsurau performanţa obţinută în diferite activităţi şi evident s-au recalculat sau stabilit noi ţinte pentru performanţa ce se dorea a fi atinsă, iar acolo unde indicatorii de performanţă şchiopătau, trebuia să apară analize de cauză şi nelipsitele planuri de acţiune pentru îmbunătăţirea situaţiei.

    Ca orice activitate gândită la nivel de corporaţie s-a făcut comunicarea a ceea ce se doreşte, precum şi etapele de implementare, una dintre acestea fiind constituirea „tabloului de bord“ local – adică nimic mai mult decât definirea activităţilor ce se doresc măsurate, precum şi stabilirea indicatorilor ce vor măsura aceste activităţi pe plan local, astfel încât să poată fi atinşi indicatorii de corporaţie.

    Unul din lupii tineri ai firmei, ambiţios şi dornic de afirmare, a mers la echipa lui decis să câştige această luptă.
    La prima strigare BSC-ul lui a câştigat cam 56 de indicatori. Apoi, pentru că nu păreau suficienţi, a reuşit să le crească numărul la 79… şi tot aşa până când s-a ajuns la aproximativ 250 de indicatori.

    Evident că dacă aveam indicatorii, trebuia să îi şi analizăm, să îi dezbatem, să le urmărim trendul şi aşa mai departe. Nu în ultimul rând indicatorii aflaţi în zona roşie a performanţei trebuia aduşi pe verde, iar cei ce erau deja pe verde trebuia îmbunătăţiţi astfel încât verdele să fie mai verde crud, chiar verde neon de s-ar putea.

    La un simplu calcul aritmetic, dacă am fi alocat un minut per indicator, ne-ar fi trebuit cam 4 ore de şedinţă.
    Ei bine, şedinta de KPI (key performance indicator, indicatori de performanţă) dura cam între 2 şi 4 ore, atât că se discutau maximum 15 indicatori, şi ăia cu strigături! Îmbunătăţirea indicatorului unui departament însemna deteriorarea unui indicator sau a unui set de indicatori din alt departament, şi atunci ţine-te de scuze şi acuze şi alte asemenea.

  • Piaţa de retail din România va creşte în acest an cu 4,3%, una dintre cele mai bune creşteri din Europa

     “Creşterea comerţului online pune presiune asupra formatelor de retail tradiţional în toată Europa. De aceea, anticipăm o creştere moderată pentru acestea din urmă, de 0,6% (în medie) pentru ţările UE în 2014. Printre fruntaşi se numără România (+4,3%) şi ţările baltice (+4,8-5,9%). De asemenea, creşterea puternică pe care o previzionăm pentru Turcia (9,5%) va fi contrabalansată de nivelul ridicat al inflaţiei. Ne aşteptăm ca situaţia retailului să înceapă să se stabilizeze anul acesta în special în statele din sudul Europei cu economia greu afectată”, se arată în studiul privind piaţa de retail din Europa.

    Scăderi ale vânzărilor de retail sunt aşteptate în Grecia (-3%), dar într-un ritm mai redus decât în 2013, dar şi în Germania (-1%, pentru prima dată din 2009) şi în Olanda (-1,5%).

    Creşterea pieţei de retail are loc în condiţiile în care România are printre cele mai reduse suprafeţe de vânzare pe cap de locuitor din România (0,67 metri pătraţi), faţă de media de 1,11 metri pătraţi în cele 32 de ţări analizate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Simona Halep pierde în semifinală la Wimbledon

    Simona Halep a pierdut meciul disputat astăzi în cadrul semifinalei de la Wimbledon, scor 6-7, 2-6 în faţa canadiencei Eugenie Buchard, locul 13 WTA. Perfomanţa Simonei Halep rămâne însă cea mai bună performanţă a unei jucătoare din România pe iarba londoneză.

    În cealaltă semifinală, Petra Kvitova a învins-o cu 7-6, 6-1 pe Lucie Safarova.

    Simona Halep, locul 3 WTA şi cap de serie numărul 3, a devenit, miercuri, prima jucătoare din România care se califică în semifinalele turneului de Grand Slam de la Wimbledon, după ce a învins-o, cu scorul de 6-4, 6-0, pe sportiva germană Sabine Lisicki, locul 19 WTA şi cap de serie numărul 19. Halep a depăşit astfel performanţa Virginiei Ruzici, calificată în sferturile de finală, în 1978 şi 1981. Cel mai bun rezultat al unui român la Wimbledon este accederea în finală. Ilie Năstase a reuşit acest lucru de două ori, în 1972 şi 1976.

    Miercuri, pe terenul central, Simona Halep şi-a dominat clar adversara, cu excepţia începutului de meci. Cu un serviciu puternic şi cu retururi precise, Lisicki s-a distanţat la 3-0, după un break în ghemul al doilea. Ea a încercat să scurteze punctele, lovind cu forţă mingea, pentru a nu-i permite româncei să-şi facă jocul variat. Odată cu scăderea intensităţii evoluţiei germancei şi înmulţirea greşelilor neforţate, Halep a reuşit să facă break la a doua ocazia ivită, la 2-4, apoi a repetat performanţa la 4-4. Românca şi-a adjudecat setul după cinci ghemuri câştigate la rând, în 34 de minute.

  • La 100 de zile de guvernare, comunitatea de afaceri apeciază drept nesatisfăcătoare performanţa ministerelor cu impact în economie

     Miniştrii evaluaţi sunt Constantin Niţă (Economie), Răzvan Nicolescu (Energie), Ioana Petrescu (Finanţe Publice), Florin Jianu (IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism), Attila Korodi (Mediu şi Schimbări Climatice), Rovana Plumb (Muncă, Familie, Protecţie Socială şi Persoane Vârstnice) şi Dan Şova (Transporturi).

    Ministrul Finanţelor Publice Ioana Petrescu se bucură de cea mai favorabilă percepţie, peste jumătate din respondenţi (52,9%) considerând că activitatea ministrului a fost bună sau acceptabilă, în timp ce 36,5% au o percepţie negativă asupra activităţii sale. Aspectele pozitive sunt facilităţile pentru profitul reinvestit; renunţarea la unele taxe şi tarife şi comasarea altora pentru a eficientiza activitatea de colectare şi pentru a îmbunătăţi climatul de business; iniţierea demersurilor pentru reducerea CAS; măsurile de îmbunătăţire a sistemului de raportare şi plăţi de impozite în regim on-line.

    Aspectele negative ale activităţii Ioanei Petrescu sunt calitatea proastă a unor texte de lege pregătite de funcţionari din minister/ANAF fără să ţină cont de recomandările mediului de afaceri şi ale profesioniştilor din domeniu; creşterea fiscalităţii prin introducerea de noi impozite (ex. taxa pe construcţii speciale) şi majorarea semnificativă a unor taxe locale şi accize pe diverse produse (ex. majorarea accizei la combustibili); întârzieri în restructurarea şi profesionalizarea ANAF; întârzierea rescrierii Codului Fiscal, care conţine multe prevederi neclare şi insuficiente.
    Ministrul delegat pentru Energie Răzvan Nicolescu se bucură de aprecierea a 42,3% dintre participanţii la sondaj, iar 41,2% au o percepţie negativă. Oamenii au apreciat faptul că ministrul a început să lucreze la Strategia Energetică a României, continuă aplicarea principiilor de guvernanţă corporatistă la companiile de stat din subordine, dar şi faptul că a atras în Departamentul de Energie experţi tineri din mediul privat corporatist.

    Aspectele negative sunt schema de sprijin a diferitelor tipuri de energie regenerabilă, care nu a fost încă soluţionată; nu este formulată o decizie clară cu privire la rentabilitatea şi atractivitatea proiectelor energetice “strategice”; nu există încă progres privind o Foaie de Parcurs referitoare la reforma sectorului gazelor naturale; nu s-a luat încă o decizie cu privire la dimensionarea corectă a activităţii de minerit în bazinul Olteniei (lignit) şi nu s-a înregistrat progres în decizia de privatizare/restructurare a Complexului Energetic Hunedoara;
    Ceilalţi miniştri au primit: Attila Korodi, ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice – 39,8% activitate bună sau acceptabilă, 38,6% nemulţumiţi; Ministrul delegat pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism, Florin Jianu – 29,8% pozitiv/acceptabil şi 50% negativ; Ministrul Economiei Constantin Niţă 28,1% mulţumiţiţi şi 57,3% nemulţumiţi; Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Rovana Plumb – 24% mulţumiţi, 64,6% nemulţumiţi.

    Recent demisionatul ministrul al Transporturilor Dan Şova acumulează 79,7% nemulţumiţi şi doar 14% mulţumiţi.

  • Ce resurse are politica monetară să relanseze economia Europei

    O dobândă negativă pentru depozitele băncilor la BCE este o opţiune, fie şi pentru că trebuie ţinut cumva ritmul cu reducerea continuă a dobânzii de referinţă la credite, sugera în iulie 2012 Benoit Coeure, membru al Consiliului BCE, când dobânda de referinţă fusese redusă la 0,75%, iar dobânda la depozite ajunsese la zero.

    „Nu e clar dacă pieţele pot funcţiona la dobânzi negative. Unele pieţe pot“, reflecta Coure, adăugând că BCE va studia ce se întâmplă în Danemarca, ţară din afara zonei euro, dar a cărei bancă centrală introdusese atunci în premieră o dobândă negativă la depozite ca să se apere de invazia de capitaluri speculative care căutau un refugiu din criza zonei euro, ceea ce pentru coroana daneză a însemnat o apreciere excesivă.

    Anul acesta, în aprilie, experimentul danez a luat sfârşit, iar banca centrală a majorat dobânda respectivă de la -0,1% la 0,05%, ca să stimuleze o apreciere a coroanei, depreciată între timp până la minimul ultimilor opt ani faţă de euro. În luna mai, acelaşi Coeure sugera că a venit momentul şi pentru BCE să acţioneze, fiindcă un euro prea puternic şi inflaţia prea mică subminează relansarea zonei euro.

    O comparaţie cu situaţia din Danemarca nu l-ar mai fi servit, pentru că şi cu dobânda negativă, şi cu coroana depreciată, inflaţia în ţara nordică n-a făcut decât să scadă continuu, de la peste 2% în 2012 la 0,3% în mai 2013, faţă de 0,5% în zona euro, reflectând aceeaşi greutate a economiei reale de a depăşi urmările crizei financiare ca şi în zona euro. Anul trecut, economia daneză a crescut cu 0,4% (la fel ca a Germaniei), în timp ce în zona euro economia a scăzut cu 0,4%.

    Faptul că aprecierea euro contribuie la dificultăţile de redresare a zonei euro este însă o realitate. De la o medie anuală de 1,47 dolari/euro în 2008, cursul a evoluat la 1,39 în 2009, 1,32 în 2010, 1,39 în 2011, 1,28 în 2012, 1,32 în 2013 şi 1,37 în primele cinci luni din acest an. Preşedintele BCE, Mario Draghi, remarca în martie, când euro atinsese 1,39 dolari, că în comparaţie cu minimele din 2012 euro a câştigat 9% faţă de moneda americană, ceea ce ar însemna un minus de 0,4-0,5% la rata actuală a inflaţiei în zona euro.

    Cum mandatul BCE vizează stabilitatea preţurilor (o ţintă de inflaţie de 2%), nu cursul valutar, era normal ca Draghi şi ceilalţi oficiali ai BCE să vorbească despre dezinflaţie drept nume de cod pentru necazurile actuale: o inflaţie foarte mică face dificilă reducerea îndatorării guvernelor, a companiilor şi a familiilor, ceea ce loveşte în primul rând în statele de la periferia zonei euro, împiedică avansul de competitivitate al acestora faţă de Germania şi amână perspectivele de cumpărare pentru companii şi consumatori, în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Ultimele luni însă au mutat centrul discuţiei asupra aprecierii euro faţă de dolar, fiindcă ea a fost mai greu de explicat decât neputinţa clasică a oricărei economii slabe de a genera inflaţie. De unde a venit această întărire a euro?

    La sfârşitul anului trecut, motivele avansate de finanţişti ţineau de îmbunătăţirea perspectivelor zonei euro după cei mai grei ani de austeritate. Treptat, explicaţiile au devenit tot mai legate de factori externi. Pe de o parte, politica Rezervei Federale a SUA: previziunile curente nu dau ca posibilă o majorare a dobânzilor (care ar atrage o apreciere a dolarului) înainte de vara lui 2015, pentru că economia SUA nu şi-a revenit: salariile cresc lent, iar locurile de muncă noi în domeniile cu salarii mari sunt prea puţine.

    Pentru a stopa aprecierea yuanului, Banca Chinei a cumpărat iniţial dolari, umflându-şi rezervele valutare cu 126 mld. dolari în T1, la un total echivalent cu aproape 4.000 de miliarde, dar ca să nu mărească ponderea dolarului în rezerve, a vândut ulterior dolari cumpărând alte monede, în primul rând euro. În februarie, când Banca Chinei a început mişcarea, yuanul a scăzut cu 1,4% faţă de dolar, în timp ce euro a urcat cu 2,3%. Alte explicaţii ţin de întoarcerea investitorilor speculativi spre activele mai sigure din pieţele dezvoltate, după ce în anii precedenţi preferau pieţele emergente.

    Aşa se face că s-au înmulţit vocile din rândul finanţiştilor care au propus ca BCE să contracareze aprecierea euro şi inflaţia prea mică prin singurul instrument de politică monetară cu adevărat neconvenţional: tiparniţa de bani, respectiv o operaţiune de relaxare monetară cantitativă (QE – quantitative easing) după exemplul celor derulate din 2008 până acum de Rezerva Federală a SUA (cumpărări de obligaţiuni federale şi ipotecare pentru a împinge băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia).

    Aceste voci existau încă din 2012, în contextul recesiunii din zona euro, însă pe atunci inflaţia în zona euro era peste 2%, iar cursul euro era suportabil. Între timp, şefa FMI, Chistine Lagarde, a avertizat repetat că pericolul deflaţiei paşte zona euro şi a cerut deschis BCE să ia măsuri neconvenţionale de relaxare monetară. În ultimele luni, Mario Draghi a sugerat că ar putea avea în vedere în ultimă instanţă un astfel de model, ceea ce i-a făcut pe comentatori să estimeze că dacă speculatorii vor duce euro peste pragul de 1,40 dolari, atunci poate vor reuşi să forţeze BCE să acţioneze. Ori măcar să dea un orizont de timp pentru aşa ceva.

  • Cinci măsuri care ar creşte economia cu 5% de la Orlando Szasz, Renania

    1. Îmbunătăţirea colectării la buget prin reducerea evaziunii.

    2. Investiţii masive în construirea infrastructurii rutiere, în special autostrăzi.

    3. Stabilitate fiscală şi legislativă garantată pe o perioada de ani prestabilită.

    4. Scutirea de impozit, parţială sau totală, pentru profitul reinvestit.

    5. a) Remunerarea conducătorilor companiilor de stat pe criterii de performanţă (salarizare şi bonusare în funcţie de profitabilitatea şi lichiditatea companiilor pe care le conduc) – coroborată cu legislaţie strictă anticorupţie.
    b) Remunerarea conducătorilor ministerelor şi a echipelor ministeriale/guvernamentale pe criterii de performanţă coroborată cu legislaţie strictă anticorupţie.
     

  • Simona Halep, după cea mai bună performanţă la Roland Garros: “Îmi iubesc ţara şi voi rămâne în România”

    “România este o ţară mică, dar foarte plăcută. Sută la sută am fost formată în ţara mea, acolo sunt mulţi antrenori valoroşi.  Îmi iubesc ţara şi voi rămâne acolo”, a fost reacţia Simonei. Ea a evidenţiat şi ajutorul primit de la marii campioni ai României, Ion Ţiriac, Ilie Năstase şi Virginia Ruzici atunci când subiectul a fost adus în discuţie: “Domnul Ţiriac m-a ajutat şi la Madrid, când mi-a oferit un wild-card, într-un moment în care nu eram în cea mai bună perioadă. Ei îmi oferă foarte multe sfaturi importante, cum să mă comport la un asemenea nivel. Iar pentru asta le mulţumesc din suflet”. Unul dintre jurnalişti remarcă faptul că Halep a făcut progrese şi la limba engleză în ultimul an, de când a tot obţinut rezultate importante în WTA. “Vorbesc cu antrenorul zi de zi. Mă descurc mai bine decât anul trecut, continui însă să învăţ. Chiar acum citesc o carte în limba engleză, Harry Potter”, a zâmbit eleva lui Wim Fissette. Victoria cu Torro-Flor a destins-o pe Simona, dar ştie că greul abia acum urmează.

    CITIŢI MAI MULTE PE PROSPORT:RO

  • FMI: Economia României îşi revine mai lent decât a altor ţări şi trebuie să profite de oportunităţi

     “România a avut anul trecut cea mai bună performanţă în termeni de creştere din regiune, doar Letonia s-a situat mai bine, însă reformele structurale şi accelerarea absorbţiei fondurilor europene sunt necesare pentru a menţine creşterea (…) Aşteptăm un progres mai bun”, a declarat joi Guillermo Tolosa, reprezentantul rezident al Fondului Monetar Internaţional pentru România şi Bulgaria, într-o conferinţă pe tema controlului financiar.

    El a arătat însă că performanţa economică depinde prea mult de factori precum vremea, care influenţează evoluţia agriculturii, care contribuie cu 6% la PIB.

    “Agricultura rămâne un factor important de creştere economică, dar face economia vulnerabilă la şocuri, se înregistrează anual oscilaţii pe fondul acestui factor”, a spus Tolosa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro