BusinessMagazin

Tag: nastere

  • S-a născut în sărăcie în Scoţia, cu toate acesta a reuşit să ajungă cel mai bogat om din lume. “Dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare”

    Andrew Carnegie a fost un om de afaceri american de origine scoţiană considerat creatorul industriei moderne a oţelului. Născut într-o familie săracă din Scoţia, fără educaţie, Carnegie avea să ajungă cel mai bogat om din lume.

    Carnegie considera că este un act de “neglijenţă criminală” pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh.

    Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: “Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi.”

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901  a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică şi a fondat mai multe instituţii, printre care  Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţămând din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite.

    Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

  • Un român născut ORB şi SURD… înţelege şi vorbeşte cinci limbi străine, sculptează chipuri umane!

    Născut orb, surd şi mut, copilul Vasile Adamescu nu avea, în mod firesc, nicio şansă la o viaţă normală. Pentru el lumea se reducea la simţul tactil, la mirosuri şi gusturi. Nicio culoare şi niciun sunet nu a ajuns vreodată la el. Neînţelegând cine e, unde se află şi de ce este în viaţă, destinul lui părea să fie al unei făpturi – legumă. Şi totuşi, în mod miraculos, acest om şi-a depăşit toate limitele! Specialiştii din toată lumea sunt sideraţi de performanţele la care Vasile Adamescu a ajuns în condiţiile în care este şi astăzi orb şi surd.

    Nu numai că a învăţat să articuleze cuvintele (deşi nu le aude sunetele), dar înţelege cinci limbi străine (dacă îi scrii cu degetul în palmă, pe faţă, pe braţe sau pe spate) şi poate să îţi răspundă în fiecare dintre acestea cu vocea. Mai mult decât atât, recunoaşte străzile după miros, oamenii după o strângere de mână, poate aprecia viteza unui autovehicul cu ajutorul palmelor şi… sculptează chipuri umane!

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Poveste impresionantă: o fetiţă din România abandonată la naştere, a devenit campioană mondială la gimnastică aerobică

    Cât de ciudat este uneori destinul… Ceea ce iniţial pare cea mai mare dramă, poate ulterior să fie perceput ca o şansă extraordinară. De ce spun asta? Pentru că atunci când vorbim despre un copil abandonat la naştere şi care, ulterior, devine campion mondial la nu contează care sport, ne putem gândi că un părinte care a putut să fie atât de josnic încât să îşi abandoneze copilul imediat după ce l-a născut, cu siguranţă nu i-ar fi oferit şansa unei realizări de acest fel. De aceea, deşi este un lucru regretabil care s-a petrecut în viaţa acestui copil, în acelaşi timp, poate că a fost şi şansa ei pentru nişte realizări de execepţie!

    Iată câteva cuvinte despre o senzaţională poveste de viaţă trăită până astăzi, la 11 ani, de Miruna Iordache, preluată de pe site-ul Fundaţia Ciprian Marica:

    „Abandonată de familie la naştere şi singură pe lume Miruna Iordache a ajuns în grija Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, fiind dată apoi înspre creştere unei asistente maternale unde avea să rămână până la vârsta de şase ani. Ulterior, bursiera Fundaţiei Ciprian Marica avea să schimbe din nou familia şi domiciliul, de ea având grijă din acel moment o altă asistentă maternală, Maria Didin.

    Maria împreună cu soţul său Anton au ajutat-o pe Miruna să depăşească şocul mutării şi cu răbdare şi înţelepciune au îndrumat-o pe micuţa care se rostogolea în sufrageria lor pe podea către gimnastică. În decurs de doar trei ani Miruna Iordache a obţinut 21 de medalii, dintre care 17 de aur, 3 de argint şi 1 de bronz, la cele mai importante competiţii din ţară şi din străinătate.

    Datorită unui copil abandonat la naştere imnul României a fost auzit şi aplaudat la competiţiile mondiale de gimnastică aerobică.”

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Poveste impresionantă: O fetiţă din România abandonată la naştere, a devenit campioană mondială la Gimnastică Aerobică

    Cât de ciudat este uneori destinul… Ceea ce iniţial pare cea mai mare dramă, poate ulterior să fie perceput ca o şansă extraordinară. De ce spun asta? Pentru că atunci când vorbim despre un copil abandonat la naştere şi care, ulterior, devine campion mondial la nu contează care sport, ne putem gândi că un părinte care a putut să fie atât de josnic încât să îşi abandoneze copilul imediat după ce l-a născut, cu siguranţă nu i-ar fi oferit şansa unei realizări de acest fel. De aceea, deşi este un lucru regretabil care s-a petrecut în viaţa acestui copil, în acelaşi timp, poate că a fost şi şansa ei pentru nişte realizări de execepţie!

    Iată câteva cuvinte despre o senzaţională poveste de viaţă trăită până astăzi, la 11 ani, de Miruna Iordache, preluată de pe site-ul Fundaţia Ciprian Marica:

    „Abandonată de familie la naştere şi singură pe lume Miruna Iordache a ajuns în grija Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, fiind dată apoi înspre creştere unei asistente maternale unde avea să rămână până la vârsta de şase ani. Ulterior, bursiera Fundaţiei Ciprian Marica avea să schimbe din nou familia şi domiciliul, de ea având grijă din acel moment o altă asistentă maternală, Maria Didin.

    Maria împreună cu soţul său Anton au ajutat-o pe Miruna să depăşească şocul mutării şi cu răbdare şi înţelepciune au îndrumat-o pe micuţa care se rostogolea în sufrageria lor pe podea către gimnastică. În decurs de doar trei ani Miruna Iordache a obţinut 21 de medalii, dintre care 17 de aur, 3 de argint şi 1 de bronz, la cele mai importante competiţii din ţară şi din străinătate.

    Datorită unui copil abandonat la naştere imnul României a fost auzit şi aplaudat la competiţiile mondiale de gimnastică aerobică.”

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Aroganţă dusă la extrem: a cheltuit 500.000 de dolari pe o petrecere la care a venit însoţit de femei ţinute în lesă – GALERIE FOTO

    Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
     
    A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem. Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
     
    Organizează petrecere extravagante cheltuind chiar şi 500.000 de dolari pe o singură petrecere la vila sa “The Candyshop Mansion”. De cele mai multe ori acesta este înconjurat de femei îmbrăcate sumar şi de câteva ori a apărut conducând mai multe femei ţinute în lesă.

    Pentru ca expunerea opulenţei să fie perfectă el se pregăteşte să fie vedeta propriului său reality show.
     

     

  • Şi-a transformat bicicleta într-un automobil. Vezi cum arată – GALERIE FOTO

    Designerul suedez Mikael Kjellman voia să meargă pe bicicletă chiar şi când era foarte frig afară. Aşa a luat naştere inveţia lui Kjellman, PodRide, o bicicletă electrică cu patru roţi şi cu un corp cu un schelet din aluminiu acoperit de o pânză impermeabilă.

    A strâns peste 70.000 de euro pe platforma de crowdfunding Indiegogo, iar clipul creaţiei bicicletei a fost vizualizat de peste 50 de milioane de ori. Vrea să lanseze un kit pentru persoanele care vor să-şi transforme şi ei bicicletele în mini-maşini.

    Are 180 cm lungime şi 145 cm înălţime, 70kg şi este echipat cu un motor electric de 250W şi are o autonomie de 60km. Poate atinge 25km/h. Suedezul estimează că bicicleta-automobil s-ar putea vinde cu 2500 de euro.

  • Povestea omului care a creat cele mai cunoscute jucării din lume

    Povestea sa începe la 1932, când Ole Kirk Christiansen, al zecelea copil al unei familii dintr‑un sat din Danemarca, a fondat o companie producătoare de bunuri de larg consum. Produsele erau realizate integral din lemn, iar vânzările de scări şi mese de călcat aduceau cea mai mare parte din câştig. Din cauza crizei economice mondiale, schimbarea a survenit inevitabil în urma scăderii bruşte a cererii pentru aceste produse.

    Aşadar, Christiansen a fost nevoit să se orienteze spre altă nişă pentru a-şi salva afacerea. Aşa a început să fabrice din ce în ce mai mult jucării din lemn, existând cerere pentru acestea chiar şi în timpuri dificile. Antreprenorul a beneficiat de sprijin din partea fiului său, Godtfred, care s-a implicat în afacerea tatălui încă de la vârsta de 12 ani. Odată lansată producţia de jucării, Christiansen a început să caute un nume pentru companie. El a solicitat tuturor angajaţilor să propună câte un nume pentru companie şi, cu toate ideile acestora, tot el a ales numele final – LEGO –, format prin sudare, din cuvintele daneze „leg“ şi „godt“, care înseamnă „a se juca frumos“. Câţiva ani mai târziu, Christiansen a aflat că în latină „lego“ înseamnă „a pune împreună“, idee care a stat la baza viitorului companiei.

    Aşa a început, practic, crearea primelor jucării LEGO, sub motto-ul personal al lui Christiansen – „Der bedste er ikke for godt“, ce înseamnă „Doar cel mai bun este destul de bun“, pe care fiul său, Godtfred Kirk, l-a ilustrat deasupra tuturor locurilor unde munceau angajaţii. Până în 1936, compania a ajuns la un portofoliu cu 42 de tipuri de jucării, timp în care mai producea şi alte obiecte din lemn. În 1940, câteva evenimente au schimbat cursul lin al companiei de până atunci. În primul rând, singura fabrică LEGO şi depozitul au luat foc şi au ars din temelii; imediat după restaurare, a devenit clar că firma urma să mai producă doar jucării.

    Numărul de muncitori a continuat să crească de-a lungul anilor, ajungând la un număr de 40 de persoane în 1943. În 1947, Ole şi Godtfred au făcut următoarea mişcare şi au extins compania prin achiziţia unei maşini de injectat mase plastice, cu ajutorul căreia creează primele versiuni de LEGO din plastic; ulterior s-a trecut la producţia în masă. Spre sfârşitul anilor 1940, compania avea în stoc peste 200 de modele diferite de jucării de lemn şi plastic, dar numele LEGO nu era, încă, recunoscut pentru seturile sale de jucării cu care este asociată astăzi.

    După moartea tatălui său (în 1958, la vârsta de 66 de ani), Godtfred, care a moştenit compania, a pantentat un nou design, mai modern, al „cărămizilor“ LEGO, ce le-a permis o interconectare mult mai puternică; tipul de cărămizi din acel an sunt compatibile cu cele moderne. După anii 1960, producţia din lemn a încetat cu totul, în urma celui de-al doilea incendiu, ce a distrus divizia de lemn a LEGO. Când a fost luată decizia de a continua doar cu piesele din mase plastice, compania comercializa deja 50 de tipuri diferite de jucării. În scurt timp, până la mijlocul anilor 1960, au fost angajaţi peste 500 de oameni în principala fabrică a companiei, iar compania şi-a continuat evoluţia. În 1963, materialul folosit pentru piesele LEGO a fost schimbat cu unul nontoxic şi mai rezistent la mediul agresiv şi căldură.

    Plecând de la fabricarea de jucării, brandul LEGO s-a extins în timp în alte domenii, de pildă în piaţa jocurilor video sau a producţiei de filme, şi a devenit o marcă globală. Până în 2013, au fost produse 560 de miliarde de piese LEGO.

  • Reguli noi pentru indemnizaţia mamelor

    Data de 1 iulie va aduce o serie de schimbări majore în privinţa concediului pentru creşterea copilului, una dintre ele fiind recalcularea indemnizaţiei pentru părinţii ce se vor afla în concediu la acea dată.

    Una dintre marile schimbări ce se vor aplica de la jumătatea anului 2016 este majorarea semnificativă a cuantumului minim al indemnizaţiei lunare de la 600 de lei la 1.062 de lei. Concret, indemnizaţia nu va mai fi raportată la Indicatorul Social de Referinţă (ISR), ci la salariul minim brut, plus că limita maximă va fi eliminată, scrie Avocatnet.ro

    De asemenea, tot de la 1 iulie va fi mai mare şi suma de bani acordată în plus pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere. Mai exact, părintele aflat în concediul de creştere va primi o indemnizaţie majorată cu 1.062,5 lei pentru fiecare copil (începând cu al doilea). În momentul de faţă, majorarea este de doar 600 de lei (adică 1,2 ISR) pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil.

    Important! De la mijlocul acestui an, concediul de creştere va avea o durată unică. Asta înseamnă că părinţii vor putea intra în concediu până când copilul împlineşte doi ani, iar varianta de concediu până la vârsta de un an va fi eliminată.

  • Citiţi povestea omului care a devenit cunoscut drept “regele” cafelei

    Emilio Lavazza a fost pentru italieni „regele” sau „tatăl” cafelei sau, uneori, „Mr. Espresso”.  Cafeaua ce îi poartă numele umple zeci de milioane de ceşti în toate colţurile lumii, businessul Lavazza înregistrând o cifră de afaceri de 1,3 miliarde de euro în 2014.

    Fiul unei familii de agricultori, Luigi Lavazza a venit pe lume în anul 1859, în provincia italiană Alessandria din nordul Italiei, şi, în câţiva zeci ani, avea să creeze o afacere cu renume mondial. În tinereţe, Luigi Lavazza pleacă la Torino, unde are mai multe ocupaţii, de la muncitor într-o fabrică de chibrituri până la vânzător sau salahor, timp în care urmează şi cursuri serale. Din banii obţinuţi deschide prima sa afacere, o drogherie, unde vinde alcool, uleiuri, săpunuri, mirodenii şi cafea. Totuşi, se consideră că naşterea mărcii Lavazza a avut loc în 1895, când vechiul magazin este redeschis în centrul oraşului Torino, cu specific de cafenea şi restaurant.

    Luigi Lavazza îşi continuă studiile şi este atras de chimie; aplică din cunoştinţele dobândite în afacerea cu cafea. În 1897, antreprenorul începe procesul de prăjiire a cafelei pe cont propriu, caracteristică de bază şi pentru producţia Lavazza de astăzi. Elementul de originalitate al mărcii este dat însă de o mişcare de amploare a lui Luigi Lavazza, ce hotărăşte ca în timpul procesului de prăjire să amestece boabe de calitate diferită şi de provenienţă diversă.

    Aşa apare conceptul de blending al cafelei – arta de a combina diferite tipuri de cafea din zone geografice diferite – o trăsătură caracteristică celor mai multe dintre produsele sale. Războiul mondial îl determină să schimbe locaţia, mutându-se pe o altă stradă (Giulio Cesare), alegere care s-a dovedit a fi de bun augur pentru afacere. Luigi Lavazza achiziţionează în 1922 un prăjitor electric, aparat întâlnit destul de rar la acea vreme şi care îi permite să îşi mărească producţia. Trei ani mai târziu, o altă invenţie a antreprenorului este vânzarea cafelei ambalate într-un săculeţ de pergamin, pentru a-i păstra mai bine aroma şi parfumul.

    În 1933, fondatorul Lavazza cedează acţiunile companiei fiilor săi, Mario, Beppe şi Pericle, care au avut responsabilitatea de a menţine renumele mărcii în urma războiului mondial. Sub conducerea lor, compania a continuat să se dezvolte, iar în 1946 a apărut primul logo al companiei: un scut împărţit în două, pe o parte fiind ilustrată o ceaşcă aburindă, iar pe cealaltă trei boabe de cafea. Lavazza şi-a intensificat activitatea de import; în 1948 cererea de cafea de pe piaţa italiană a explodat, iar vânzările companiei au crescut rapid.

    A doua generaţie aflată la conducerea afacerii a pus, în 1979, bazele Centrului pentru Cercetare şi Studii în Domeniul Cafelei Luigi Lavazza, care astăzi este actualul Centru de Instruire, cu peste 20 de sucursale în întreaga lume. După 1980, compania a început să se extindă în străinătate, prima filială fiind deschisă lângă Paris; au urmat paşii în Germania, SUA, Marea Britanie, Spania şi Austria.

    După 100 de ani, în 1995, compania a ajuns la circa 1.500 de angajaţi, cinci fabrici şi aproximativ 250 de articole. Prima cafenea Lavazza, Cafeneaua San Tommaso 10,  s-a deschis în 1996, în locul în care Luigi Lavazza şi-a deschis afacerea la sfârşitul secolului al XIX-lea.

    Considerat al şaselea jucător de cafea pe plan mondial, Lavazza, care a revoluţionat conceptul de cafea espresso („făcută pe loc”), operează printr-o reţea proprie de subsidiare şi distribuitori în peste 90 de ţări şi exportă aproximativ 55% din producţia sa totală. Compania este, de asemenea, primul brand italian ce a pus pe piaţă sisteme de pregătit espresso cu capsule şi este prezentă în toate segmentele de business: cafea pentru acasă, segmentul away from home şi cel al serviciilor de cafea pentru medii profesionale.

    Una dintre strategiile sale de dezvoltare internaţională au fost parteneriatele importante, precum cele cu turneele de Grand Slam, dar şi cu lumea artistică şi culturală, printre care cele cu Muzeul Guggenheim din New York sau Musei Cinci Venezieni din Veneţia.

  • Povestea omului care deţine acţiuni la Apple, Google, Oracle şi YouTube

    S-a născut în Yonkers, o suburbie a New Yorkului, şi încă de mic a studiat în şcoli cu profil catolic. Odată cu armata a ajuns pentru prima dată în California şi a descoperit că există locuri unde iarna nu ninge, aşa că a decis să se mute în California.

    După ce a absolvit Fordham University Valentine şi-a început cariera ca inginer de vânzări la Raytheon. În mai puţin de un an s-a mutat la Fairchild Semiconductor, unde a construit echipa de vânzări timp de şapte ani. Apoi a plecat şi a fondat National Semiconductor.

    În 1972 Valentine a fondat firma de venture capital Sequoia Capital, fiind una dintre primele companii de acest fel. În calitate de fondator a fost primul investor la Apple şi Atari, locul unde l-a cunoscut pe Steve Jobs. În 1978 Sequoia a investit 150.000 de dolari în Apple. Din 1972 şi până în prezent Sequoia Capital a finanţat start-up-uri care în prezent au o valoare la bursă combinată de 1.400 de miliarde de dolari.

    Majoritatea capitaliştilor venture spun că investesc în principal în oameni, iar pieţele şi tehnologiile sunt pe plan secund. Don Valentine nu crede asta. El pariază pe piaţa care este pe cale să explodeze. Acesta ştia că piaţa calculatoarelor (Apple), bazelor de date (Oracle) sau routerelor (Cisco) o să explodeze înainte ca alţi investitori să intre pe fir. Se spune că atunci când Valentine participa la o şedinţă a unuia dintre start-up-uri şi primea hârtiile îndosariate, le scotea şi înapoia foliile spunând că acestea costă bani şi că sunt metode mai bune de a cheltui banii. Valentine a cedat controlul managerial asupra Sequoia la mijlocul anilor ’90.

    De-a lungul anilor a făcut parte din boardul mai multor companii de tehnologie, precum: Apple, Atari, Cisco Systems, LSI Logic, NetApp, Oracle sau Microchip Technology.

    Valentine a fost prezentat în documentarul „Something Ventured“ care a avut premiera în 2011 şi spune povestea primilor capitalişti venture şi a companiilor pe care le-au ajutat să crească. Don Valentine nu a avut niciodată diplome de la şcoli celebre precum Caltech sau Stanford Business School. El este un newyorkez ce spune lucrurilor pe nume şi s-a descurcat în viaţă datorită viziunii sale şi talentului său de vânzător. Are o avere estimată la 3,6 miliarde de dolari, trei copii şi şapte nepoţi.