BusinessMagazin

Tag: Interviu

  • Din cauză că nu mai au pe cine să angajeze, companiile au renunţat la testele din timpul interviurilor

    Una dintre excepţii o reprezintă companiile multinaţionale ȋn care există o politică de recrutare la nivel global, care presupune aplicarea unor serii de teste, iar această procedură se aplică şi la nivel naţional.

    Ȋn ceea ce priveşte tipul de teste incluse ȋn procesul de selecţie, deşi unele firme le aleg pe cele de personalitate sau de logică, cele mai des ȋntȃlnite sunt cele de verificare a cunoştinţelor tehnice necesare desfăşurării activităţii, ȋn special atunci cȃnd vorbim despre poziţii de specialişti.

    „Principalul avantaj al acestor testări este faptul că se pot verifica anumite cunoştinţe tehnice, aptitudini şi abilităţi, ȋncă de la ȋnceputul procesului de recrutare. Se elimină, astfel, riscul angajării unui candidat care ȋn perioada de probă nu ar dovedi că are toate competenţele menţionate ȋn CV, ceea ce ar face procesul de recrutare ineficient”, declară Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    De partea cealaltă, testele psihologice sunt probabil cel mai puţin folosite, dacă e să comparăm cu anii trecuţi. Principalul motiv pentru care s-a renunţat la ele este ritmul din ce ȋn ce mai rapid ȋn care se desfăşoară angajările. Ȋn acelaşi timp, şi candidaţii sunt din ce ȋn ce mai reţinuţi ȋn a completa astfel de teste, mai ales atunci cȃnd vorbim despre executive search sau head hunting şi, avȃnd ȋn vedere că recrutarea pentru poziţii de seniori şi specialişti se bazează, de multe ori, pe abordarea directă a candidaţilor ȋn diferite reţele de socializare, cum ar fi LinkedIn.

  • Cu cât îţi măreşte şansele de angajare o bluză decoltată

    Trebuie să îţi verifici CV-ul de mai multe ori, te îmbraci adecvat pentru locul de muncă dorit, te asiguri că ai pantofii şi unghiile sunt curate, menţii un contact vizual în timp ce discuţi cu intervievatorul, cauţi informaţii despre companie înainte şi, dacă eşti femeie, indiferent de situaţie, nu porţi o bluză decoltată. Însă cercetări noi realizate de cei de la Universitatea Sorbona din Paris demonstrează chiar contrariul.

    Pe o perioadă de trei ani, cercetătorii au răspuns la sute de anunţuri de locuri de muncă folosind două candidate ficţionale: ambele aveau CV-uri şi experienţe aproape identice, dar una purta un top uşor decoltat în fotografia din CV, iar cealaltă o bluză cu gâtul acoperit. Astfel au constatat că recrutorii au arătat mai mult interes pentru prima candidată.

    Dintre cele 200 de oferte de job pe diverse posturi de vânzări, femeia ce purta un top mai decoltat a atras cu 62 mai multe oferte decât contracandidata sa mai conservatoare.

    Şi dacă te gândeşti că situaţia se poate explica prin prisma faptului că slujbele propuse erau în vânzări, află că situaţia s-a repetat şi în cazul locurilor de muncă în domeniul financiar-contabil, în care femeia fictivă mai non-conformistă a primit cu 68 mai multe oferte. 

  • Din cauză că nu mai au pe cine să angajeze, companiile au renunţat la testele din timpul interviurilor

    Una dintre excepţii o reprezintă companiile multinaţionale ȋn care există o politică de recrutare la nivel global, care presupune aplicarea unor serii de teste, iar această procedură se aplică şi la nivel naţional.

    Ȋn ceea ce priveşte tipul de teste incluse ȋn procesul de selecţie, deşi unele firme le aleg pe cele de personalitate sau de logică, cele mai des ȋntȃlnite sunt cele de verificare a cunoştinţelor tehnice necesare desfăşurării activităţii, ȋn special atunci cȃnd vorbim despre poziţii de specialişti.

    „Principalul avantaj al acestor testări este faptul că se pot verifica anumite cunoştinţe tehnice, aptitudini şi abilităţi, ȋncă de la ȋnceputul procesului de recrutare. Se elimină, astfel, riscul angajării unui candidat care ȋn perioada de probă nu ar dovedi că are toate competenţele menţionate ȋn CV, ceea ce ar face procesul de recrutare ineficient”, declară Raluca Peneş, HR Coordinator Smartree.

    De partea cealaltă, testele psihologice sunt probabil cel mai puţin folosite, dacă e să comparăm cu anii trecuţi. Principalul motiv pentru care s-a renunţat la ele este ritmul din ce ȋn ce mai rapid ȋn care se desfăşoară angajările. Ȋn acelaşi timp, şi candidaţii sunt din ce ȋn ce mai reţinuţi ȋn a completa astfel de teste, mai ales atunci cȃnd vorbim despre executive search sau head hunting şi, avȃnd ȋn vedere că recrutarea pentru poziţii de seniori şi specialişti se bazează, de multe ori, pe abordarea directă a candidaţilor ȋn diferite reţele de socializare, cum ar fi LinkedIn.

  • Interviu cu tânărul avocat George Berche: „Munca, singura cale spre succes”

    Vorbeşte-ne despre tine, despre parcursul tău professional.

    Avocat George Berche: Am absolvit Facultatea de drept din cadrul Universităţii din Oradea în anul 2015, iar în anul 2016 am absolvit programul de masterat din cadrul aceleiaşi facultăţi, specializarea „Drept civil şi procedură civilă”. Am promovat examenul de admitere în barou în anul 2016, şi în acelaşi an am devenit avocat colaborator în cadrul societăţii Doseanu&Asociaţii.

    Am avut o ascensiune „fabuloasă”, de la un contract pe 3 luni pentru perioadă de probă la un contract pe perioadă nedeterminată în cadrul celei mai mari societăţi de avocatură din Oradea. În decurs de câţiva ani o să vă pot spune lucruri mai interesante despre parcursul meu profesional.

    Ce te-a atras la profesia de avocat?

    G.B.: Sincer, până să încep să profesez nu eram atât de sigur că o să-mi placă. Ştiam că avocatura în România nu este aceeaşi cu ceea ce vedeam în filme. Am început să fiu atras de această profesie după ce am început să o practic. Aproape zilnic ne lovim de situaţii noi, care nu sunt reglementate expres în lege, dar la care trebuie să găsim rezolvare, pentru că şi acest lucru face parte din rolul unui avocat. Niciodată nu apuci să te plictiseşti. Nu ai cum.

    Un alt lucru important care m-a făcut să-mi placă profesia de avocat este colectivul în care am început să lucrez. Este esenţial, pentru o bună formare profesională, să ai colegi pe care să-i „stresezi” cu tot felul de întrebări (banale, de multe ori), pe care să-i pui să-ţi verifice „capodoperele” pe care le redactezi, pentru a găsi ei eventuale scăpări sau greşeli în locul judecătorului, ori colegi care se opresc din lucru pentru a discuta cu tine despre presupusa „revelaţie” pe care tu o ai într-un dosar şi să te ajute cu alte argumente să o susţii ori să râdă bine de tine şi să-ţi spună să revii la realitate.

    Cititi mai multe pe www.bihon.ro

  • Tânăra care la 19 ani conduce o publicaţie cu 80 de angajaţi, a editat patru cărţi si jucat într-o piesă de teatru pe Broadway

    Tavi Gevinson nu este o fată tipică de 19 ani. Până acum a editat patru cărţi, a jucat într-o piesă de teatru pe Broadway şi conduce Rookie, o publicaţie online cu 80 de angajaţi, relatează Business Insider.

    În plus, tânăra a pozat pentru celebra fotografă, Annie Leibovitz, pentru calendarul Pirelli 2016. Pentru prima dată, calendarul nu mai conţine fotomodele nud sau semi-nud, ci femei din diferite domenii, care întruchipează succesul. Amy Schumer, Patti Smith, Serena Williams , Tavi Gevinson sunt doar câteva dintre femeile care au pozat pentru noul calendar.

    Gevinson şi-a început cariera de la o vârstă fragedă. La 11 ani a lansat blogul Style Rookie, care a devenit o senzaţie în comunitatea de fashion. Trei ani mai târziu, în 2010, ea lua interviuri la New York Fashion Week.

    La doar 15 ani a pornit Rookie, publicaţia online adresată adolescenţilor. “Îmi aduc aminte când am început Rookie că tata m-a întrebat cum o să fac şi asta, având în vedere că sunt tot timpul la şcoală. I-am răspuns că o să public trei articole pe zi, după şcoală, seara şi ultimul înainte de culcare, atunci când adolescenţii au timp liber”, a spus ea.

    “Am fost foarte încântată să apar în acest calendar (Pirelli) alături de atâtea femei incredibil. Este un produs iconic, tot timpul l-am apreciat, însă mă bucur că merge într-o direcţie nouă”, este de părere Tavi.

    În prezent, Tavi scrie în continuare despre modă, dar s-a îndreptat şi spre alte domenii-iubire, feminism, cultură pop etc.
    Anul trecut, ea a jucat alături de Michael Cera şi Kieran Culking în piesa de teatru “This is Our Youth”. În ianuarie 2016 va juca în piesa “The Crucible” de Arthur Miller.

    S-a mutat din Chicago în propriul apartament în New York. “Merg în fiecare seară la premiere, lecturi sau la evenimente. Scriu despre toate. Încerc să sintezizez evenimentele cât mai bine. Încă am multe de învăţat”, a mai spus Tavi.
    În 2012 a publicat “Rookie Yearbook One”, o colecţie de articole, interviuri, eseuri şi ilustraţii realizate de comunitatea Rookie. A patra ediţie a fost publicată în octombrie 2015.

  • Au întrebat-o la interviul de angajare ce salariu a avut la jobul anterior. I-a uluit cu răspunsul ei

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • Au întrebat-o la interviul de angajare ce salariu a avut la jobul anterior. I-a uluit cu răspunsul ei

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • Au întrebat-o la interviul de angajare ce salariu a avut la jobul anterior. I-a uluit cu răspunsul ei

    Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace, povesteşte într-o postare pe blogul personal experienţele pe care candidaţii le trăiesc la interviurile de angajare, ca urmare a întrebărilor nepotrivite adresate de către personalul din departamentele de resurse umane. 

    “La un moment dat, pe durata interviului de angajare, vei fi întrebat despre salariul de la locul de muncă anterior. Dacă nu eşti pregătit, cel mai probabil o să răspunzi Câştigam X. Este însă cea mai mare greşeală pe care o poţi face”, spune Ryan.

    Potrivit managerului, informaţiile legate de salariu sunt confidenţiale şi nu poate exista niciodată vreun motiv temeinic pentru ca acestea să fie divulgate. Personalul care recrutează adresează întrebarea referitoare la salariile din trecut din următoarele două motive: 1) Dacă venitul candidatului era mai mare la jobul anterior decât ar fi dispus să dea viitorul angajator, cel mai probabil acesta se va gândi că angajatul este costisitor. Acesta nu este neapărat un lucru rău. Angajaţii care caută noi slujbe nu îşi doresc salarii mai mici, iar angajatorii nu au de ce să cunoască salariile cuiva, ci doar aşteptările salariale ale celor care caută un job. 2) Dacă salariul candidatului era similar celui pe care sunt dispuşi să-l ofere noii angajatori, atunci aceştia vor stabili noul salariu la acelaşi nivel. La un salariu lunar de 4.000 de lei, cel mai probabil vor oferi 4.100.

    “Nu există niciun motiv pentru care cineva are dreptul să te întrebe despre salariul tău din trecut, însă foarte mulţi candidaţi cred că persoana care face recrutarea are tot dreptul să afle astfel de informaţii”, spune fondatorul Human Workplace.

    “Să mă întrebi cât câştigam este ca şi cum m-ai întreba care sunt cele mai mari slăbiciuni ale mele. Ce eşti tu? Terapeutul meu? Părintele meu spiritual? Ce naiba se întâmplă aici? Ăsta e un interviu de angajare sau o şedintă consiliere? Am fost spălaţi pe creier până acum să credem că angajatorii sunt nişte mici dumnezei, iar noi suntem un nimic. Foarte mulţi dintre cei care te vor recruta îţi vor spune că este esenţial să ştie cât câştigai. Sfatul meu este să îi laşi în ceaţă şi să găseşti unii care au şi interesul tău în minte şi nu se gândesc doar la ei”, mai spune Liz Ryan.

    Iată cum ar trebui să decurgă dialogul cu angajatorul, atunci când se aduce în discuţie aspectul salarial:

    Intervievator: Şi ce salariu aţi avut la locul de muncă de dinainte?

    Candidat: Perfect, haideţi să vorbim de salarii. Mă interesează joburile din această industrie unde salariile pornesc de la 3.000 de lei.

    Intervievator: Dar care a fost venitul dvs. la jobul anterior?

    Candidat: Ştiţi, dacă cei 3.000 de lei se află în plaja salarială pentru o poziţie în acest departament, atunci are sens pentru mine să continuăm. Dacă nu, poate că nu mă potrivesc. Nu aş vrea nicidecum să vă consum inutil timpul. 

    “În situaţia în care îţi vor comunica faptul că e bine că le-ai spus că te interesează o anumită plajă de venituri şi nu insistă să îţi afle salariul, iar discuţia continuă apoi în mod firesc, atunci vei înţelege că ai de-a face cu oameni, nu cu nişte fantome. E important să simţi că în locul în care te vei angaja lucrează cu adevărat oameni”, mai spune Liz Ryan, CEO şi fondator al companiei Human Workplace.

  • Sondaj Undelucram.ro: Feedback post-interviu, inexistent în România?

    Prin al doilea sondaj, desfăşurat în perioada 11-25 iunie 2017, cu participarea a 500 de persoane, UndeLucram.ro şi-a propus să observe evoluţia relaţiei dintre departamentele de resurse umane şi candidaţi în ultimii ani, în ceea ce priveşte feedbackul, iar rezultatele redau un trend pozitiv.

    Până nu demult, participarea la un interviu, în special la unul care nu se concretiza cu obţinerea unui loc de muncă, rămânea la stadiul de incertitudine, singurul răspuns pe care un candidat îl primea fiind clasicul şi aproape mereu inutilul „vă sunăm noi.” Rezultatele celui mai recent sondaj arată că, de-a lungul timpului 91.4% dintre candidaţi  – altfel spus, 9 din 10 candidaţi – nu au primit niciun fel de răspuns din partea companiilor la care au participat la un interviu.

    „Suntem cu toţii conştienţi că activitatea de HR nu este una uşoară şi că poate deveni foarte complicat să gestionezi câteva zeci sau sute de candidaţi. Totodată, în calitate de profesionişti, nu putem lăsa la voia întâmplării carierele a mii de oameni, prin omisiunea transmiterii unor informaţii esenţiale pentru ei, în condiţiile în care avem la dispoziţie tehnologii moderne, care permit comunicarea rapidă şi eficientă”, spune Costin Tudor, fondator şi CEO al UndeLucram.ro. 

    În ultimii câţiva ani însă, a existat o îmbunătăţire în ceea ce priveşte feedbackul din partea angajatorului, fie el negativ sau pozitiv. Aproape 73% dintre participanţii la sondajul UndeLucrăm.ro au răspuns afirmativ când au fost întrebaţi dacă în ultima vreme li s-a comunicat un refuz în privinţa angajării după un interviu susţinut.

    Problema este, spun cei care au răspuns întrebărilor, că, deşi li se comunică refuzurile de angajare, nu li se transmit şi motivele acestor refuzuri. 98% dintre respondenţi au spus că şi-ar dori să ştie motivul refuzului, pentru a îmbunătăţi acele aspecte care, la interviurile viitoare, le-ar asigura o poziţie mai bună în faţa angajatorului.

    Când vorbim de modalitatea de comunicare post-interviu cu angajatorul, contrar tendinţei la nivel mondial, românii încă preferă să li se comunice verbal, prin telefon informaţiile necesare sau rezultatele. Doar 54% au optat pentru modalităţile de comunicare moderne ca mesageria instant sau emailul.

    În urma sondajului, putem constata o evoluţie a relaţiei angajator-candidat în ultimii ani, în special în ceea ce priveşte comunicarea răspunsurilor după un interviu. Din păcate, aceste răspunsuri îşi pierd  utilitatea, dacă nu sunt însoţite de o motivare care să îl facă pe candidat să înţeleagă eventualele puncte slabe.

     

    Despre Undelucram.ro

    UndeLucram.ro este un proiect ce găzduieşte informaţii despre mediul de lucru din România, informaţii oferite de persoane care interacţionează sau au interacţionat din punct de vedere profesional cu angajatori de pe piaţa locală.

    Proiectul oferă, de asemenea, informaţii de interes public din diverse domenii precum: resurse umane, piaţa locurilor de muncă, salarizare, structurate atât sub formă de articole, cât şi sub forma unor discuţii de tip forum.

  • Sondaj Undelucram.ro: Feedback post-interviu, inexistent în România?

    Prin al doilea sondaj, desfăşurat în perioada 11-25 iunie 2017, cu participarea a 500 de persoane, UndeLucram.ro şi-a propus să observe evoluţia relaţiei dintre departamentele de resurse umane şi candidaţi în ultimii ani, în ceea ce priveşte feedbackul, iar rezultatele redau un trend pozitiv.

    Până nu demult, participarea la un interviu, în special la unul care nu se concretiza cu obţinerea unui loc de muncă, rămânea la stadiul de incertitudine, singurul răspuns pe care un candidat îl primea fiind clasicul şi aproape mereu inutilul „vă sunăm noi.” Rezultatele celui mai recent sondaj arată că, de-a lungul timpului 91.4% dintre candidaţi  – altfel spus, 9 din 10 candidaţi – nu au primit niciun fel de răspuns din partea companiilor la care au participat la un interviu.

    „Suntem cu toţii conştienţi că activitatea de HR nu este una uşoară şi că poate deveni foarte complicat să gestionezi câteva zeci sau sute de candidaţi. Totodată, în calitate de profesionişti, nu putem lăsa la voia întâmplării carierele a mii de oameni, prin omisiunea transmiterii unor informaţii esenţiale pentru ei, în condiţiile în care avem la dispoziţie tehnologii moderne, care permit comunicarea rapidă şi eficientă”, spune Costin Tudor, fondator şi CEO al UndeLucram.ro. 

    În ultimii câţiva ani însă, a existat o îmbunătăţire în ceea ce priveşte feedbackul din partea angajatorului, fie el negativ sau pozitiv. Aproape 73% dintre participanţii la sondajul UndeLucrăm.ro au răspuns afirmativ când au fost întrebaţi dacă în ultima vreme li s-a comunicat un refuz în privinţa angajării după un interviu susţinut.

    Problema este, spun cei care au răspuns întrebărilor, că, deşi li se comunică refuzurile de angajare, nu li se transmit şi motivele acestor refuzuri. 98% dintre respondenţi au spus că şi-ar dori să ştie motivul refuzului, pentru a îmbunătăţi acele aspecte care, la interviurile viitoare, le-ar asigura o poziţie mai bună în faţa angajatorului.

    Când vorbim de modalitatea de comunicare post-interviu cu angajatorul, contrar tendinţei la nivel mondial, românii încă preferă să li se comunice verbal, prin telefon informaţiile necesare sau rezultatele. Doar 54% au optat pentru modalităţile de comunicare moderne ca mesageria instant sau emailul.

    În urma sondajului, putem constata o evoluţie a relaţiei angajator-candidat în ultimii ani, în special în ceea ce priveşte comunicarea răspunsurilor după un interviu. Din păcate, aceste răspunsuri îşi pierd  utilitatea, dacă nu sunt însoţite de o motivare care să îl facă pe candidat să înţeleagă eventualele puncte slabe.

     

    Despre Undelucram.ro

    UndeLucram.ro este un proiect ce găzduieşte informaţii despre mediul de lucru din România, informaţii oferite de persoane care interacţionează sau au interacţionat din punct de vedere profesional cu angajatori de pe piaţa locală.

    Proiectul oferă, de asemenea, informaţii de interes public din diverse domenii precum: resurse umane, piaţa locurilor de muncă, salarizare, structurate atât sub formă de articole, cât şi sub forma unor discuţii de tip forum.