BusinessMagazin

Tag: femei

  • De ce vor unii să iasă din tipare?

    „Mă decolorez de patru ori pe an, mă vopsesc o dată sau de două ori pe an cu vopsea permanentă şi de până la zece ori cu vopsea semipermanentă iarna. În anotimpul rece este nevoie de dublă decolorare ca să pot obţine păr alb sau argintiu, îmi place cum se asortează cu zăpada şi cerul înnorat”, spune Carol Turculeţ, absolvent al Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării.

    El povesteşte că s-a vopsit pentru prima dată înainte de a participa la prima ediţie a evenimentului East European Comic Con, când avea
    15 ani.

    „Prima dată m-am vopsit înainte să particip la prima ediţie a evenimentul East European Comic Con, în primăvara lui 2013, când aveam 15 ani. Personajul în care voiam să mă costumez avea părul portocaliu, dar eu nu obişnuiam să mă decolorez pe atunci şi m-am făcut vişiniu. Ulterior nu m-am mai vopsit până la începutul primului an de facultate, când m-am făcut brunet şi de atunci alternez culorile constant”, spune Carol Turculeţ.

    Specialiştii spun că unul dintre motivele pentru care bărbaţii se vopsesc este pentru a se conforma la un anumit grup, spre exemplu cel al hipsterilor.

    „Motivul psihologic pentru care bărbaţii se vopsesc este nevoia de noutate şi dinamism, de poziţie şi atitudine freestyle. De asemenea, poate fi şi nevoia de apartenenţă la un anumit stil, precum cel renumit al hipsterilor”, spune Alin Sebastian Godeanu, psiholog clinician specialist şi lector la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Bucureşti.

    Carol Turculeţ spune că nu s-a vopsit niciodată la salon, el apelează la serviciile unui hairstylist doar pentru a se tunde şi se vopseşte acasă sau la prieteni, iar „în momentul vopsirii, oriunde aş fi, am grijă să am la mine strictul necesar: oxidant, vopsea, elastice şi clame mici deoarece am părul scurt, mănuşi şi pensule, dar şi suplimente precum balsam, mască de păr sau un borcan de ulei esenţial, în cazul în care simt părul uscat după vopsire”.

    El recurge la vopsitul permanent şi la decolorat de aproximativ şase ori pe an şi foloseşte vopseaua semi-permanentă de cel puţin zece ori pe an, mai des în sezonul rece. „Nu costă mult nici vopsirea propriu-zisă şi nici decolorantul. Înainte devenea costisitor când, fără experienţă fiind, îmi ardeam părul şi trebuia să achiziţionez măşti de păr, care costau 20 de lei pe doză şi era nevoie de trei doze pe săptămână, sau uleiul esenţial, pe care îl aplicam zilnic, şi nici acela nu era ieftin.”

    Ulterior a învăţat să se vopsească/decoloreze singur şi, astfel, pudra decolorantă şi oxidantul ajung să îl coste între 10 şi 20 de lei, „iar cea mai scumpă vopsea pe care am achiziţionat-o este cea ametist, pe care o am acum în păr, care a costat 25 de lei tubul. Nu consider că, în prezent, este un obicei costisitor”.

    Cristi Pascu, unul dintre cei mai apreciaţi hairstylişti din România, priveşte la polul opus şi spune că mulţi bărbaţi se vopsesc pentru a acoperi firele albe de păr; pentru asta plătesc 200 – 250 de lei, iar vopsirea se repetă o dată la trei săptămâni.

    „Bărbaţii îşi doresc şi ei să arate mai bine. Unul dintre motivele pentru care se vopsesc este să-şi acopere părul alb, ceea ce este valabil mai ales în cazul celor care îşi câştigă existenţa prin imagine, precum cântăreţi, oameni de televiziune, oameni de presă sau cei care intră în contact cu publicul”, spune Cristi Pascu.

    El adaugă că vârsta este relativă, deoarece la bărbaţi părul alb începe să apară încă de la vârsta de 18 ani. „Am văzut băieţi care la 20 de ani aveau părul grizonat. Asta poate fi cool la început, dar la un moment dat te vopseşti, pentru că nu vrei ca la 30 de ani să arăţi de 50.”
    În acelaşi timp, Sebastian Godeanu spune că băieţii încep să se vopsească încă de la vârsta de 16 – 17 ani.

    Avantajul pe care îl aduce schimbarea culorii de păr la bărbaţi este cel legat de sentimentul de bunăstare, de aceea mulţi recurg la schimbarea culorii de păr pentru a fi în acord cu propria personalitate, adaugă Sebastian Godeanu, făcând referire la cei care abordează culorile vii, câteodată combinate.

    Dar cum cultura noastră nu se apropie atât de mult de cea asiatică, unde cei mai mulţi bărbaţi sunt vopsiţi în culori stridente, majoritatea bărbaţilor din România se vopsesc pentru a acoperi firele albe şi astfel nu există o culoare care să fie la modă sau care să fie preferată de bărbaţi, spune Cristi Pascu. „Nu există o culoare căutată de bărbaţi, pentru că ei îşi vopsesc părul din necesitate şi încearcă să aibă o culoare cât mai apropiată de culoarea lor naturală. E bine că în prezent vopselele sunt destul de avansate din punct de vedere tehnologic şi astfel poţi obţine un aspect perfect natural.”

    Stilistul adaugă că pentru bărbaţi moda este relativă, deoarece „suntem mai conservatori” şi atunci moda poate fi o tendinţă care ţine de statutul social şi de vârstă. „Poate fi ceva la modă pentru cei care sunt la nivel de business şi poate fi altceva la modă pentru cei care ies cu skateboardul în parc.”

    Însă, deşi bărbaţii care se vopsesc nu sunt prea bine văzuţi în România şi această schimbare este asociată cu imaturitatea, psihologul Sebastian Godeanu spune că femeile sunt atrase de bărbaţii care îndrăznesc să îşi asume aceste schimbări, mai ales într-o lume tradiţionalistă.

    „Am observat că femeile sunt atrase de bărbaţii vopsiţi, pentru că îndrăznesc să-şi asume personalitatea într-o lume tradiţionalistă, cum este a noastră. Chiar dacă multe femei asociază vopsitul părului cu imaturitatea, este apreciată iniţiativa”, adaugă Sebastian Godeanu.

  • Un alt regizor cunoscut este acuzat de violenţe sexuale de mai multe femei

    În urmă cu două luni, o tânără actriţă l-a acuzat pe Luc Besson de viol.

    În prezent, numărul femeilor care îl acuză pe regizor de abuzuri sexuale se ridică la patru. Astfel, o directoare de casting în vârstă de 49 de ani a declarat pentru site-ul francez Mediapart, luni seară, că a fost atacată sexual de Besson ori de câte ori a urcat în lift împreună cu acesta şi că i-a cerut favoruri sexuale şi pe platourile de filmare.

    Alte două femei îl acuză pe cineast de “comportament sexual nepotrivit”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • „Vreau să bei acel pahar, să-ţi rupi chiloţii şi să dansezi pe masă“. Cum s-a transformat un eveniment caritabil într-un scandal internaţional

    Publicul a fost şocat să afle la ce abuzuri sunt expuse tinerele care au servit băuturi la un eveniment de caritate la care a participat „lumea bună“ a societăţii.

    Evenimentul de strângere de fonduri pentru caritate al The Presidents Club Charitable Trust este adresat doar bărbaţilor din domeniul afacerilor, politicienilor şi oamenilor din media, sport sau modă. Investigaţia realizată de FT arată că tinerele hostese au fost hărţuite, altele pipăite şi unora li s-au cerut favoruri sexuale. |n 2018. |n contextul mişcării #metoo, prin intermediul căreia numeroase femei şi-au făcut curaj, au ieşit în faţă şi au dezvăluit că au fost abuzate, iar mai mulţi bărbaţi, cu statut însemnat în societate şi în lumea filmului, au fost arătaţi cu degetul pentru faptele lor ruşinoase.

    Madison Marriage, jurnalistă la Financial Times, a auzit de la o prietenă, care lucra ca hostesă, de cât de dificil poate fi să lucrezi pentru un eveniment al The Presidents Club Charitable Trust. Ea s-a hotărât să afle despre ce este vorba şi a pretins că este o astfel de chelneriţă la eveniment, dezvăluind hărţuirile la care erau supuse femeile.

    Se ştiu puţine lucruri despre această organizaţie, care până acum a fost extrem de secretoasă. Instituţia a fost descrisă ca fiind o organizaţie caritabilă care a apărut în mijlocul anilor 1980 cu puţin timp înainte de boomul financiar din Londra. Clubul s-a dezvoltat în anii prosperi care au urmat, atrăgând unele dintre cele mai apreciate figuri din politică, afaceri şi lumea celebrităţilor. Grupul a câştigat notorietate pentru petrecerile sale la care aveau acces doar bărbaţi; iar aceştia făceau donaţii serioase în urma unor licitaţii spectaculoase.
    David Meller, Harvey Soning şi Bruce Ritchie sunt trecuţi drept administratori ai clubului.

    |n fiecare an, timp de 33 de ani, Presidents Club Charitable Trust a organizat un eveniment de strângere de fonduri la hotelul Dorchester din Londra. Evenimentul cu pricina are un scop lăudabil, acela de strângere de fonduri cu premii prestigioase oferite la licitaţie. |n decursul celor trei decenii s-au strâns peste 20 de milioane de lire sterline pentru caritate.

    Cei prezenţi anul acesta la eveniment, la fel ca şi în trecut, fac parte din lumea de afaceri a Marii Britanii, din domeniul financiar, al modei şi politicului, ”oameni respectaţi“, după cum era scris pe site-ul fundaţiei. La eveniment nu aveau voie femeile, dar au fost angajate 130 de ”hostese“ pentru a avea grijă de nevoile a 360 de bărbaţi. Femeile erau încurajate să bea alături de bărbaţi la eveniment şi chiar mai mult la şi la ”after party-urile“ discrete.

    Suspiciunile în jurul evenimentului au apărut încă de la aplicaţia pentru jobul de hostesă, pentru care doar fetele ”înalte, slabe şi frumoase“ puteau aplica. |n timp ce ţinuta obligatorie a evenimentului a fost catalogat drept black tie, chelneriţele trebuia să poarte ”pantofi negri sexy“, ”lenjerie intimă neagră şi rochii scurte negre şi o curea neagră lată care seamănă cu un corset“.

    Imediat cum au ajuns la hotel, hostesele au fost nevoite să semneze un contract non-disclosure fără a le da şansa să citească ce scrie sau să poată lua o copie acasă.

    Agenţia care făcea angajările pentru eveniment nu a menţionat nimic de pipăit, ci doar ”că trebuie să suporţi bărbaţii enervanţi“. Ce trebuie să facă fetele? ”Să binedispună mixul de oameni de afaceri, politicieni, oligarhi, magnaţi, producători de film, finanţatori şi directori şi să aducă băuturi atunci când este nevoie“.

    ”Mai mulţi bărbaţi ţineau mâna hosteselor în timp ce aşteptau antreurile cu somon şi paharele cu whiskey şi vodcă“, îşi aduce aminte Marriage.

    |n timp ce dansatoarele burlesque dansau pe scenă, ”un bărbat de aproape 70 de ani a întrebat o fată de 19 ani dacă este prostituată“. O altă tânără a declarat pentru FT că bărbaţii au pipăit-o pe fund, pe burtă şi pe picioare, iar o alta a mărturisit că un alt invitat a sărit pur şi simplu să o sărute. Altul a invitat-o în camera lui.

    Potrivit altor fete, evenimente similare au avut loc la multe mese de-a lungul nopţii. Hostesele au declarat că bărbaţii au pus în mod repetat mâinile pe sub fustele lor şi chiar un bărbat şi-a expus părţile intime.

    De asemenea, fetele erau încurajate să participe la astfel de întâmplări şi ”la toaletă era implementat un sistem de monitorizare prin care femeile care stăteau prea mult la baie erau chemate înapoi în sală şi escortate de un bodyguard“.

    Nici Marriage nu a fost ocolită de un astfel de comportament şi a declarat pentru Washington Post că şi ea a fost pipăită şi a primit propuneri indecente. ”M-am simţit foarte tristă şi supărată după ce am văzut că încă se întâmplă aşa ceva într-o astfel de împrejurare în 2018.“
    Evenimentul se încheia oficial pe la ora 11 pm, dar fetelor li s-a spus că este nevoie să stea până la 2 am. Mai mult, unora li s-a spus că pe final pot să bea ce vor şi că se pot duce să stea cu bărbaţii pe care-i consideră cei mai atrăgători.

    After party-ul s-a ţinut într-o cameră mai mică a hotelului Dorchester unde bărbaţii dansau şi beau alături de hostese. ”Vreau să bei acel pahar, să-ţi rupi chiloţii şi să dansezi pe masă“, a spus un bărbat prinzând-o pe o tânără de talie. |n mijlocul încăperii Jimmy Lahoud, 67 de ani, om de afaceri libanez, dansa cu entuziasm cu trei tinere îmbrăcate în rochii roşi, conform dezvăluirilor jurnalistei de la FT.

    Hostesele, majoritatea cu vârste între 19 şi 23 de ani, au fost plătite cu 211 dolari. Multe dintre ele sunt dansatoare, modele, actriţe care caută o sursă de venit în plus, povesteşte jurnalista. Marriage a declarat că multe femei au fost alarmate de ceea ce se întâmplă, altele au declarat că le place ceea ce fac, ”mai ales dacă faci asta alături de prietene. E mai uşor să faci asta alături de prieteni decât singură“.
    Unele dintre femei erau entuziasmate că le-au fost oferite slujbe, altora le-au fost oferite bacşişuri mari pe care s-au simţit obligate să le refuze. Marriage îşi aduce aminte că o femeie nu-şi putea aplica rimelul pe gene din cauză că, spunea ea, ”sunt ameţită rău de la shoturile de tequila!“.

    Dezvăluirile au stârnit un scandal în lumea britanică. Liderul adjunct al Partidului Liberal Democrat, Jo Swinson, a declarat că articolul îi întoarce stomacul pe dus. ”Peste 300 de bărbaţi bogaţi au fost perfect fericiţi să participe la un astfel de eveniment care ne demonstrează cultura putredă şi sexistă care încă există în comunitatea oamenilor de afaceri.“

    Şi nu a fost singura poziţie din partea politicului: ”|mi imaginez că fundaţiile de caritate care beneficiază de acest eveniment vor fi îngrozite de ceea ce se întâmplă acolo“, a declarat şi Anna Soubry, reprezentantă a Partidului Conservator.

    După articolul publicat de ziarul financiar britanic, două spitale de copii care au primit donaţii de la Trust au anunţat că sunt şocate să audă aşa ceva şi că o să returneze banii.

    La câteva ore a picat şi primul cap: David Meller, preşedintele evenimentului, care a anuţat că nu o să mai fie directorul nonexecutiv al Departamentului de Educaţie al Marii Britanii. Până seara, fundaţia Presidents Club a anunţat că se va închide şi că va distribui ce fonduri au rămas către oamenii de care au nevoie.

    Theresa May s-a declarat şocată că astfel de lucruri se mai pot întânpla în prezent şi a anunţat că va avea loc o investigaţie. |ntre timp, donatorii, cei prezenţi la eveniment şi organizatorii încearcă să se distanţeze de ceea ce s-a întâmplat. La doar o zi de la publicarea informaţiilor scandaloase, organizaţia care ţinea acest eveniment s-a desfiinţat.

    |n urma licitaţiei, în cadrul căreia s-au vândut diferite maşini, prânzuri cu politicieni şi cu vedete, s-ar fi strâns în jur de 2 milioane de lire sterline. Un prânz cu Boris Johnson şi un ceai alături de guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, au fost printre cele mai licitate.
    Printre cei care au participat anul acesta se numără nume importante din lumea afacerilor din Marea Britanie precum Tim Steiner, CEO-ul supermarketului online Ocado, sau Philip Green, şeful Arcadia Group, companie de retail ce include Topman, Evans sau Outfit. De asemenea, nume importante din lumea financiară au participat la eveniment.

    Comedianul David Walliams a fost gazda evenimentului şi pentru asta are de suferit după ce mai multe lanţuri de magazine de cărţi au anunţat că vor renunţa la cartea pentru copii scrisă de el, potrivit Daily Mail. |n trecut alte nume importante au participat, precum fostul magnat al Formulei 1 Bernie Ecclestone, Michael Sherwood, fost vicepreşedinte al Goldman Sachs, sau vedeta TV Vernon Kay.

  • Povestea uluitoare a mamelor singure din Japonia, unde 60% dintre femei au contracte de muncă part-time şi câştigă cu 30% mai puţin decât bărbaţii. Multe mame îşi cresc copiii în sărăcie într-una dintre cele mai bogate ţări din lume

    Mulţi copii sunt abuzaţi de familii din cauza condiţiilor proaste de trai şi din cauza problemelor cauzate de sărăcie, potrivit Bloomberg.

    Orie Ikeda, mamă singură a doi copii, spune că poate înţelege de ce au loc aceste abuzuri şi cum se ajunge la situaţia în care un copil de patru ani să fie bătut aproape până la moarte de părinţi.

    „Puteam fi eu”, spune Ikeda pentru publicaţia americană. „Nu mi-am abuzat copilul poate doar pentru că am fost norocoasă”.

    Ikeda a trecut printr-un curs guvernamental de instruire care a ajutat-o să îşi găsească una dintre cele mai prost plătite slujbe din Japonia, şi-anume urmărirea şi analizarea cohortelor de vârstnici care au copleşit demografic ţara.

    Majoritatea mamelor singure din Japonia trăiesc pe mai puţin de jumătate din salariul mediu – o linie a sărăciei definită de OECD.

    Copiii lor sunt, în medie, mai săraci, mai puţin educaţi şi cu mai puţine perspective în viaţă – reprezentând o clasă de jos într-o societate bogată şi îmbătrânită care nu îşi poate permite să piardă o bucată din viitoarea forţă de muncă.

    Unul din şapte copii din Japonia se confruntă cu sărăcia.

    Dacă nu se confruntă cu această problemă, Japonia poate piede până la 26,3 miliarde de dolari în venituri şi peste 10 miliarde de dolari din taxe şi plăţi pentru asigurări sociale, pe fiecare an în care aceşti copii sunt înscrişi la şcoală, potrivit Fundaţiei Nipone din Tokyo. Estimarea calculează impactul asupra viitoarea viaţă de angajat a tinerilor care au acum vârsta de 15 ani.

    Ar fi o oportunitate ratată pentru o ţară care are nevoie disperată de cât mai mulţi tineri şi muncitori calificaţi.

    Chiar şi după un deceniu de stagnare în umbra creşterii economice a Chinei, Japonia este încă una dintre cele mai bogate 10 naţiuni din lume în ceea ce priveşte PIB per capita.

    Dar niciun dram de avere nu se revarsă asupra mamelor singure din Japonia. Mai puţin de jumătate dintre ele primesc pensie alimentară, şi chiar dacă îşi găsesc loc de muncă, ele sunt plătite cu 30% mai puţin decât bărbaţii care ocupă aceleaşi poziţii.

    În plus, peste 60% din femeile care muncesc, au contracte part-time sau contracte temporare, unde salariul este şi mai mic şi beneficiile sunt inexistente.

    Cu toate acestea, în timp ce populaţia Japoniei scade de la an la an, numărul gospodăriilor conduse de mame singure a crescut cu 50% la 712.000 din 1992 până în 2016, potrivit ministerului muncii.

    Rata sărăciei printre copiii din familii monoparentale s-a păstrat la 56%, cea mai mare dintre ţările membre OECD, în comparaţie cu 32% în Statele Unite.

    Mamele singure care primesc pensie alimentară sau care trăiesc cu părinţii lor sunt considerate a fi cele norocoase. În Japonia, părinţii singuri au mai multe şanse de a trăi în sărăcie cu un loc de muncă decât fără unul, potrivit OECD.

     „Alegerile tale sunt extrem de limitate când nu ai bani”, spune Ikeda, 52 ani. „Trebuie să te confrunţi cu multe lucruri mici”.

     

     

     

     

  • O celebră actriţă, arestată la un protest anti Trump

    Actriţa Susan Sarandon a transmis mesaje pe platforma de socializare online Twitter în timpul protestului.

    Femeile au afişat pancarte cu mesajul “Ne pasă”, o referire la un text imprimat pe o jachetă purtată de prima doamnă a SUA, Melania Trump, în timp ce a efectuat o vizită la un centru pentru imigranţi, săptămâna trecută.

    De asemenea, protestatarele au scandat mesaje precum “Ce vrem? Familii libere!” şi “Aşa arată democraţia”.

    Protestatarele au fost arestate, puse sub acuzare şi apoi eliberate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum vrea compania din spatele brandurilor Tide şi Pampers să promoveze egalitatea între sexe? Jumătate din campaniile Procter & Gamble vor fi regizate de femei până în 2023

    Cel mai mare advertiser din lume plănuieşte să ajungă la egalitate între sexe în cadrul companiei, potrivit Fortune.

    Procter & Gamble, care deţine sute de produse, de la detergentul Tide şi până la pampers, a anunţat la începutul săptămânii că lucrează la un proiect prin care, până în 2023, cel puţin jumătate din reclame să fie regizate de femei. În prezent, doar 10% din reclame sunt regizate de femei.

    În timp ce Procter & Gamble nu-şi creează propriile reclame, cheltuie aproximativ 7 miliarde de dolari pe reclame propriilor produse.

    Doar 30% dintre angajaţii industriei de marketing şi advertising din lume sunt de sex feminin, iar Procter & Gamble promite că va schimba regulile jocului.

    Compania îşi propune să semneze promisiunea „Free the Bid”, care va cere ca cel puţin o femeie regizor să fie inclusă în orice grup de candidaţi finali pentru producţia unei reclame.

    Pentru a încuraja schimbarea, P&G a anunţat două parteneriate noi: unul cu Queen Collective pentru a crea două filme de 12 minute, produse integral de femei, şi altul cu Katie Couric, pentru a-i susţine noile proiecte video din compania ei de media.

    Corporaţia va lucra şi la propriul gender pay gap în rândul poziţiilor de director de creaţie. Doar 41% dintre aceste locuri în companie sunt ocupate în acest moment de femei. Compania speră să ajungă la un raport egal în următorii cinci ani.

    În timp ce P&G speră să inspire şi alte companii să adopte politici asemănătoare, compania transmite şi mesajul conform căruia egalitatea între sexe în companie este bună pentru business.

    Potrivit unui studiu realizat de iniţiativa #SeeHer, o astfel de mişcare generează cu 10% încredere mai mare în brand şi vânzări mai mari cu 20%.

    Marc Pritchard, şeful de brand al P&G, arată spre acest efect, notând că „Unele dintre cele mai performante branduri din structura P&G au multe campanii în această direcţie. Este foarte clar că promovarea egalităţii între sexe nu este doar o forţă a binelui, ci o forţă de creştere”.

    Acesta a declarat pentru Bloomberg că „egalitatea conduce creşterea. Dacă am ajunge la nivel global la egalitate economică între femei şi bărbaţi, economia lumii ar putea câştiga 28 trilioane de dolari”.

     

     

     

  • Premieră la Timişoara: Vene cu probleme tratate în 30 de minute, fără anestezie

    Procedura medicală, realizată în premieră naţională, a avut loc în această săptămână în cadrul Secţiei de Chirurgie I din cadrul Spitalului Judeţean Timişoara. Potrivit reprezentanţilor unităţii medicale, pacienta în vârstă de 40 de ani, cu varice, a fost supusă unei intervenţii efectuate fără anestezie în 30 de minute.
     
    Procedura este denumită ”lunch time surgery” (n.r. intervenţie chirurgicală în timpul pauzei de prânz) pentru că pacientul poate fi operat într-un timp foarte scurt.
     
    „Omul merge dimineaţa la serviciu, vine la prânz, după care îşi face această procedură. Am fost la perfecţionări, este ceva deosebit, este vorba despre polimerizarea (n.r. blocarea) venei. Se introduce un adeziv biologic, folosit în practica medicală. Nu este ieftin. Este scump, dar urmează să facem demersurile, să ajungem la un preţ rezonabil. Încercăm să-l aducem la un preţ rezonabil”, a declarat joi, în cadrul unei conferinţe de presă, medicul Sorin Olariu, şeful Clinicii de Chirurgie I a Spitalului Judeţean Timişoara.
     

  • Care sunt ţările în care femeile domină piaţa bancară având mai multe conturi bancare decât bărbaţii

    Acestea sunt:  Argentina, Georgia, Indonezia, Laos, Mongolia şi Filipine.

    Potrivit raportului, peste 500 de milioane – aproximativ 70% dintre adulţi, în creştere cu 51% faţă de 2011 – au un cont bancar deschis în cadrul unei bănci fizice locale sau la o bancă online. Cu toate acestea, femeile rămân în continuare în urma bărbaţilor: doar 65% dintre acestea au un cont bancar, comparativ cu 72% dintre bărbaţi, un decalaj de şapte puncte procentuale care a rămas neschimbat din 2011. Acest lucru se întâmplă în ciuda diminuării diferenţei de gen din multe ţări. În India, de exemplu, 83% dintre bărbaţi şi 77% dintre femei au un cont bancar – diferenţa de gen în India a scăzut la şase puncte procentuale, de la 20, în 2014.

    Dr. Leora Klapper, economist principal la Banca Mondială, oferă unele indicii conform cărora cele şase ţări fac “notă discordantă” în această direcţie. Astfel, în cazul statului Filipine, dr. Klapper spune că femeile au mai multe şanse să lucreze în străinătate şi să deschidă astfel de conturi pentru a susţine familiile lăsate acasă. În toate cele şase ţări (cu excepţia Laosului) femeile au şanse mai mari decât bărbaţii să primească o plată prin transfer bancar ca parte a unui program guvernamental. În Mongolia, de exemplu, 43% dintre femei raportează că primesc o astfel de plată, comparativ cu 24% dintre bărbaţi.

    În Indonezia, nu există diferenţe semnificative între numărul de femei şi bărbaţi cu conturi “active” sau care au folosit un cont cel puţin o dată în ultimul an pentru a efectua o depunere sau retragere.

    În India, de exemplu, s-a reuşit reducerea diferenţei de gen în privinţa numărului de conturi deschise, dar mai mult de jumătate din conturile care aparţin femeilor sunt inactive. “Provocarea cu care se confruntă India este, prin urmare, proiectarea unor noi produse financiare care să fie în interesul femeilor”, spune dr. Klapper.

  • A ajuns în topul celor mai bogate femei din lume, după ce şi-a deschis un business cu 500 de dolari în dormitorul locuinţei

    S-a născut şi a crescut în Wisconsis, a studiat la o universitate din Texas, pe care mai târziu a abandonat-o pentru a-şi urma iubitul în Austin, Texas. Prima iniţiativă ca antreprenor a constat într-o afacere cu pălării pentru femeile bolnave de cancer. Ideea de a porni un business cu bijuterii i-a venit după ce a constatat că pe piaţă există doar game foarte scumpe sau foarte ieftine de accesorii, dar nu şi o categorie intermediară ca preţ.

    Povestea sa de success a început în 2002 când, cu doar 500 de dolari din economiile proprii, a pus bazele unui business de un miliard de dolari. După ce s-a născut fiul său, tânăra a decis să meargă împreună pentru a încerca să vândă cercei şi alte accesorii.

    “Am mers din uşă-n uşă pe la toate buticurile din Austin, pentru a-mi vinde accesoriile. În prima zi, am vândut toată marfa. Acela a fost începutul business-ului meu“, povesteşte femeia, astăzi în vârstă de 44 de ani. În 2010, compania a intrat pe piaţa de retail, deschizând prima locaţie în Austin.

    Azi, compania care îi poartă numele este evaluată la peste un miliard de dolari, iar averea sa personală a fost estimată la 500 de milioane de dolari. Scott a fost clasată pe locul 36 în topul celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, după Taylor Swift şi Beyonce.

    În prezent, compania numără 80 de magazine de retail în SUA, un website care distribuie accesorii la nivel global şi 2000 de angajaţi, din care 96% sunt femei. “Kendra este ca un unicorn al industriei noastre”, declară Karen Giberson, preşedinte al Consiliului accesoriilor, organizaţie care reprezintă brandurile de accesorii.

    Compania se implică activ şi în activităţi caritabile. Anul trecut, compania a donat cinci milioane de euro şi mii de bijuterii organizaţiilor de caritate, în special a celor care se ocupă de femei şi copii.

  • A ajuns în topul celor mai bogate femei din lume, după ce şi-a deschis un business cu 500 de dolari în dormitorul locuinţei

    S-a născut şi a crescut în Wisconsis, a studiat la o universitate din Texas, pe care mai târziu a abandonat-o pentru a-şi urma iubitul în Austin, Texas. Prima iniţiativă ca antreprenor a constat într-o afacere cu pălării pentru femeile bolnave de cancer. Ideea de a porni un business cu bijuterii i-a venit după ce a constatat că pe piaţă există doar game foarte scumpe sau foarte ieftine de accesorii, dar nu şi o categorie intermediară ca preţ.

    Povestea sa de success a început în 2002 când, cu doar 500 de dolari din economiile proprii, a pus bazele unui business de un miliard de dolari. După ce s-a născut fiul său, tânăra a decis să meargă împreună pentru a încerca să vândă cercei şi alte accesorii.

    “Am mers din uşă-n uşă pe la toate buticurile din Austin, pentru a-mi vinde accesoriile. În prima zi, am vândut toată marfa. Acela a fost începutul business-ului meu“, povesteşte femeia, astăzi în vârstă de 44 de ani. În 2010, compania a intrat pe piaţa de retail, deschizând prima locaţie în Austin.

    Azi, compania care îi poartă numele este evaluată la peste un miliard de dolari, iar averea sa personală a fost estimată la 500 de milioane de dolari. Scott a fost clasată pe locul 36 în topul celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, după Taylor Swift şi Beyonce.

    În prezent, compania numără 80 de magazine de retail în SUA, un website care distribuie accesorii la nivel global şi 2000 de angajaţi, din care 96% sunt femei. “Kendra este ca un unicorn al industriei noastre”, declară Karen Giberson, preşedinte al Consiliului accesoriilor, organizaţie care reprezintă brandurile de accesorii.

    Compania se implică activ şi în activităţi caritabile. Anul trecut, compania a donat cinci milioane de euro şi mii de bijuterii organizaţiilor de caritate, în special a celor care se ocupă de femei şi copii.