Tag: fabrici

  • BERD a acordat un credit de 5 milioane de euro grupului spaniol Roquet pentru o fabrică nouă lângă Ploieşti

     “Împrumutul va fi folosit pentru a co-finanţa o fabrică nouă. (…) Pentru a satisface cererea în creştere pentru produsele sale, compania a decis să-şi extindă capacitatea de producţie prin deschiderea unei noi fabrici. România a fost aleasă datorită avantajelor sale competitive”, se arată într-un comunicat al BERD.

    În fabrica din România, Roquet va produce cilindri cu diametru mare, folosiţi în producţia bunurilor de capital, în principal în agricultura şi utilaje de construcţii. Începerea construcţiei este programată pentru aprilie 2014, iar producţia efectivă este planificată să înceapă în 2015.

    “Când am analizat diverse destinaţii pentru investiţie, ne-am dat seama că România oferă avantaje multiple, printre care şi o atmosferă de afaceri pozitivă. Sprijinul puternic al BERD a fost factorul decisiv pentru hotărârea noastră de a construi o fabrică nouă în România, prima, de altfel, din afara Spaniei. Suntem încrezători că de la această bază industrială de lângă Ploieşti ne vom extinde cu succes gama de produse şi vom intra pe pieţe noi”, a declarat Cipriano Gomez, directorul executiv al Roquet Hydraulics.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Idee de afacere: Şi-au făcut o fabrică lângă Bucureşti şi au doar doi concurenţi în România

    La marginea Bucureştiului, în Popeşti-Leordeni, într-o hală de producţie de 300 de metri pătraţi, 10 tineri lucrează în singura fabrică de mozaic care produce modele artistice pe piaţa românească. „De ce să importăm ceva ce poate fi produs local?„, rezumă Simona Carobene, administratorul Fabricii de Mozaic, ideea de la care a plecat. În urmă cu 2-3 ani, aproape tot mozaicul vândut pe piaţă se aducea de peste hotare, din Italia, China, Turcia sau Polonia, valoarea pieţei fiind în jur de 3 milioane de euro.

    Fabrica de la marginea Capitalei a fost deschisă în 2012, dar comenzile substanţiale au apărut abia anul trecut, explică tot ea, care admite că proiectul s-a dovedit a fi mult mai greu decât se aştepta. În primul semestru al anului trecut, firma a bifat o creştere de 45%, iar pentru întreg anul 2013 estimările se referă la un plus de 50% faţă de primul an de la inaugurare. Dar şi baza de plecare era mică, de vreme ce fabrica a început să funcţioneze abia în mai 2012.

    Una peste alta, în primele 12 luni de activitate au ieşit din unitatea de producţie peste 3.000 de metri pătraţi de mozaic. Preţurile variază foarte mult, punctează reprezentanţii fimei, în funcţie de materialele folosite – piatră, granit, marmură, gresie sau sticlă – dar şi în funcţie de dimensiunea bucăţilor de mozaic.

    Primul pas a fost producerea de mozaic obişnuit, iar pe parcurs, explică Simona Carobene, o italiancă aflată de mulţi ani în România, a început şi producţia de mozaic incizat, de sticlă şi a fost pusă în funcţiune şi linia de tăiere. În 2013 „am inclus în ofertă şi mozaicul pentru piscine, fiind singurul producător român care fabrică acest tip de mozaic cu modele artistice„, spune italianca. Pe perioada sezonului cald, 30% din mozaicul de sticlă a fost vândut pentru realizarea piscinelor.

    Pe piaţa locală mai sunt doar doi producători de mozaic, cea mai mare cotă de piaţă fiind deţinută, în continuare, de importuri. Spre deosebire de acestea, punctează Carobene, clienţii Fabricii de Mozaic nu au termene de aşteptare la fel de mari ca în cazul comenzilor făcute peste hotare şi pot primi produse personalizate. De fapt, clienţii pot veni fie cu plăci de ceramică, sticlă sau orice alt material doresc, iar plăcile sunt tăiate în fabrică, cu un utilaj special, la dimensiunile dorite. Există însă şi limitări, impuse de utilajele de tăiere: de pildă grosimea prea mare a materialelor.

    Investiţia în fabrică, în utilaje, matriţe, discuri şi alte materiale necesare, s-a plasat la 435.000 de lei. Proiectul, gândit ca o întreprindere socială, a fost dezvoltat de Fundaţia Dezvoltarea Popoarelor şi cofinanţat din fonduri europene până în luna octombrie a anului trecut. „În discuţiile cu partenerii nu le spunem că este un proiect social. Nu vrem milă, ci dorim ca acest proiect să se poată susţine economic”, spune Carobene. Conform estimărilor, vânzările de anul trecut s-au plasat la 15.000 de euro.

    La finalul verii, Fabrica de Mozaic a primit şi prima comandă de peste hotare, de la un comerciant de plăci ceramice din Bulgaria, care a cerut 1.000 mp de mozaic. 95% din vânzările companiei sunt realizate prin intermediul grupului de firme Menatwork, care găzduiesc şi spaţiul fabricii. Recent, produsele fabricii au fost listate şi în reţeaua de magazine de bricolaj Obi, iar reprezentanţii companiei spun că pentru 2014 unul dintre obiective este să-şi aşeze produsele pe rafturile cât mai multor magazine de profil. Pe lista de planuri pentru anul în curs sunt plasate la loc de frunte şi exporturile, firma derulând deja negocieri cu companii din Bulgaria, Italia şi Belgia.

    În cadrul fabricii lucrează 13 angajaţi, dintre care zece tineri în dificultate şi trei persoane pentru suport. Pe lista de aşteptare sunt însă mai mulţi, peste 15, spune italianca, încântată că între cei zece tineri sunt şi persoane cu înclinaţii creative, care realizează designul modelelor de mozaic. De pildă linia de modele artistice tradiţionale şi cea pentru copii sunt desenate în cadrul firmei. „Tot mozaicul cu modele artistice era importat„, arată Carobene, întorcându-se la ideea de la care a pornit acest proiect.
     

  • Fenomenul închiderilor de fabrici din România: de ce, cu ce consecinţe, cu ce înlocuim?

    FACE FABRICĂ?„ ERA ÎNTREBAREA CU CARE ERAM ÎNTÂMPINATĂ DE FIECARE DATĂ CÂND MĂ ÎNTORCEAM ÎN REDACŢIE DUPĂ VREUN INTERVIU. SE ÎNTÂMPLA ÎN 2001, VREME LA CARE LUCRAM LA ZIARUL FINANCIAR. Acum, nu numai că investiţiile nou anunţate aproape că se pot număra pe degetele de la o singură mână, dar mai îngrijorător este faptul că sunt numeroase ştirile despre închideri de unităţi de producţie.

    Un scurt bilanţ al celor mai recente numără cele trei fabrici de lactate închise de Lactalis, dar şi mutarea producţiei cosmeticelor Elmiplant din Bucureşti în Grecia şi zăvorul pus pe poarta fabricii Primola, tot în Capitală. Pe aceeaşi listă se înscriu însă şi închiderea fabricii de brânzeturi de la Ţaga, cu o tradiţie de 43 de ani, aflată în proprietatea grupului FrieslandCampina, fabrica de ulei unde se producea Untdelemn de la Bunica sau o serie de unităţi în care se producea bere.

    PRIN ÎNCHIDERILE DE FABRICI PIAŢA ROMÂNEASCĂ SE TRANSFORMĂ ÎNTR-O ZONĂ DE DESFACERE PENTRU PRODUSELE DE IMPORT. În domeniul dulciurilor, de pildă, în urmă cu circa zece ani 80% din consum era asigurat de producţia autohtonă, însă acum balanţa s-a inversat; importurile deţin partea leului, adică aproape 80%, conform unor estimări. Multe din fabricile preluate de multinaţionale au fost închise, iar producţia transferată în alte unităţi de producţie, fie tot în România, fie peste hotare.

    Fosta Kraft Foods România (acum Mondelez România) a preluat fabrica Poiana de la Braşov, odată cu marca de ciocolată, dar apoi producţia a fost transferată peste hotare. Ciocolata Primola a fost vândută, dar spaţiul de producţie din cartierul bucureştean Berceni nici măcar nu a făcut obiectul tranzacţiei. Startul închiderilor de fabrici s-a dat însă în urmă cu circa 15 ani, printre primele unităţi care şi-au închis porţile fiind fabrica de dulciuri Feleacul din Cluj, care s-a transformat în proiect imobiliar. Iar între primele multinaţionale care au mutat peste graniţe producţia a fost Perfetti van Melle, care are mărcile Mentos şi Chupa Chups. În urmă cu cinci ani, a oprit producţia la Cluj şi a transferat-o în alte fabrici.

    Situaţia se regăseşte însă şi în alte pieţe: lactatele sunt un alt exemplu. România mai are doar opt fabrici mari de lactate (cu peste 250 de angajaţi) faţă de 14 astfel de unităţi în urmă cu şase ani. Cel mai răsunător eşec a fost falimentul israelienilor de la Tnuva, care s-au retras de pe piaţa locală după ce investiseră aici în jur de 60 de milioane de euro. Fabrica de Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov, a fost preluată de producătorul turc Sutaş.

    Peste 100 de fabrici din domeniul lactatelor s-au închis în perioada 2008-2012, interval în care valoarea pieţei a scăzut, ajungând conform unor estimări în jurul a 800 milioane de euro, conform unei analize a Ziarului Financiar. Peste 4.000 de locuri de muncă au dispărut din industrie, numărul de angajaţi care mai activează în acest domeniu fiind cu puţin peste 10.000 de persoane.
    Pentru industria berii, 2010 a fost momentul în care s-au oprit liniile de producţie la Haţeg (fabrică deţinută de Heineken), la Blaj (fabrică deţinută de Bergenbier) şi Cluj (aflată în proprietatea Ursus).

    SINERGII ŞI EFICIENTIZARE. DAR….
    „Nu cred că e o recrudescenţă în ce priveşte închiderile de fabrici. Multinaţionalele îşi regândesc strategia pentru a obţine reduceri de costuri şi sinergii„, afirmă Dragoş Damian, CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România. El dă ca exemplu domenii ca auto sau farma, în care în ultimii ani s-au închis zeci de fabrici la nivel mondial, iar zeci de mii de oameni au rămas pe drumuri.

  • Salariile din China ar putea creşte cu 10% în 2014, determinând mutări de fabrici în ţări mai ieftine

     Creşterea salariilor se va situa la 11% în acest an, după un avans de 10,7% anul trecut, estimează Lu Ting, analist la Bank of America. Analişti ai JPMorgan Chase şi Mizuho Securities au declarat că estimează creşteri de 10-15%, potrivit Bloomberg.

    Partidul Comunist, aflat la putere în China, exercită presiuni pentru mărirea salariilor, astfel încât să păstreze sprijinul populaţiei şi să accelereze reorientarea economiei de la producţia industrială cu grad ridicat de poluare către servicii.

    Autorităţile din Shenzhen, provincia Guangdong, au anunţat deja o creştere salarială de 13%, în timp ce în Yangzhou, provincia Jiangsu, majorarea se va situa la 15,6%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Previziuni 2014: AdePlast vrea să investească în Arabia Saudită

    ”Anul acesta am fost contactaţi de reprezentanţi importanţi din industria materialelor de construcţii din Arabia Saudită şi Kuweit, care au observat activitatea AdePlast în plină criză şi care doresc să ne asociem pentru a realiza aceleaşi performanţe şi la ei în ţară. Planul este ca în scurt timp Arabia Saudită să aibă 3 platforme industriale, identice cu platformele AdePlast din România. Am decis să investim, în asociere cu personalităţi importante din această ţară şi să construim şi acolo ce am construit în România. Unul din asociaţi este un contractor local, cu o cifră de afaceri de peste 500 milioane euro, care va consuma peste 50% din producţia primelor fabrici. De negocierile din Arabia Saudită şi Kuweit se va ocupa fiul meu Alexander Bărbuţ”, explică Marcel Bărbuţ, fondatorul AdePlast.

    În prima parte a anului vor avea loc discuţii la sediul Adeplast, în vederea unor investiţii în Kuweit, în fabrici similare celor deţinute de AdePlast în România. Pe toată perioada demarării planurilor pentru investiţiile din Arabia Saudită şi Kuweit, produsele AdePlast vor fi exportate către aceste ţări.

    Pentru 2014 compania are în vedere continuarea procesului investiţional. Pe lângă cele 9 fabrici aflate pe cele 3 platforme din Oradea, Ploieşti şi Roman, AdePlast urmăreşte construcţia celei de-a zecea. “AdePlast nu se opreşte şi continuă şi în 2014 seria investiţiilor. Vrem să facem pe platforma de la Ploieşti o fabrică de vată bazaltică de mare densitate pentru termosisteme performante, panouri antifoc şi pentru alte industrii. Investiţia depinde în totalitate de acordarea unui ajutor de  la stat. Avem aprobarea pentru un credit de la BCR de 17.600.000 euro din care 4.500.000 euro reprezintă un credit punte, iar 13.100.000 euro reprezintă valoarea unui credit pe  8 ani şi 6 luni  cu o perioadă de graţie de 2 ani. Pentru aceasta am mărit şi capitalul social de la 3.300.000 lei la 30.000.000 lei”, declară Marcel Bărbuţ.

    Exportul este o direcţie strategică pe care AdePlast se va concentra în 2014. Bulgaria, Moldova, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania sau Libanul sunt principalele pieţe pe care compania le vizează. ”Pe plan local am reuşit să avem o foarte bună acoperire, în 2014 ne vom orienta şi către pieţele externe. De la anul fabrica din Oradea va beneficia de un agreement European ETAG 04 şi vom putea să exportăm cantităţi mari în Austria şi Germania. Nu am renunţat nici la ideea preluării  unui producător mic austriac la graniţa cu Germania, pentru a putea livra către marile lanţuri de magazine multinaţionale”, declară Marcel Bărbuţ.

    Pentru anul 2014, AdePlast intenţionează să intre pe piaţa din Arabia Saudită unde urmează să semneze un memorandum de înţelegere până la sfârşitul acestui an. ”Anul acesta am fost contactaţi de reprezentanţi importanţi din industria materialelor de construcţii din Arabia Saudită şi Kuweit, care au observat activitatea AdePlast în plină criză şi care doresc să ne asociem pentru a realiza aceleaşi performanţe şi la ei în ţară. Planul este ca în scurt timp Arabia Saudită să aibă 3 platforme industriale, identice cu platformele AdePlast din România. Am decis să investim, în asociere cu personalităţi importante din această ţară şi să construim şi acolo ce am construit în România. Unul din asociaţi este un contractor local, cu o cifră de afaceri de peste 500 milioane euro, care va consuma peste 50% din producţia primelor fabrici. De negocierile din Arabia Saudită şi Kuweit se va ocupa fiul meu Alexander Bărbuţ”, explică Marcel Bărbuţ.

    AdePlast este cel mai important producător român materiale de construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone de vopsea  şi tencuieli decorative pe an  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 700.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cub, la care se adaugă  o fabrica de vopsea, tencuieli decorative şi lacuri şi emailuri pe bază de apă, cu capacitate de 50.000 tone pe an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.

  • Bilanţul AdePlast pentru 2013: 4 fabrici noi şi o creştere de 35%

    2013 este perioada care a marcat cea mai mare dezvoltare industrială din istoria companiei. AdePlast a finalizat anul acesta programul investiţional de dezvoltare de peste 22 de milioane de euro, în urma căruia a adăugat în portofoliul său industrial patru noi fabrici.

    La Roman au fost inaugurate anul acesta, o fabrică de mortare uscate şi o fabrică de polistiren. Unităţile de la Roman sunt cele mai moderne facilităţi de producţie de polistiren din Europa şi deservesc partenerii din zona Moldovei, dar şi exporturile către Republica Moldova, Ucraina şi ţările arabe.

    La Oradea platforma industrială a AdePlast este finalizată şi complet operaţională, odată cu inaugurarea fabricii de polistiren din anul acesta. Platforma de la Oradea este compusă din trei fabrici diferite (adezivi, vopsele, polistiren).

    La Ploieşti a fost pusă în funcţiune fabrica de vopsele, una din cele mai moderne din Europa. Din fabrica de la Ploieşti, o parte din produsele AdePlast au fost exportate în Bulgaria, Liban şi Iordania. Tot la Ploieşti, AdePlast a investit anul acesta 350.000 Euro într-un nou department de cercetare, cu instrumente de ultimă generaţie, dezvoltat pe 450 metri pătraţi. în acest departament au fost angajaţi cercetători cu experienţă ce vor îmbunătăţi reţetele actuale, cu ajutorul cărora se vor dezvolta şi lansa produse noi pe piaţă. Primul rezultat al acestui department va fi gama de lacuri pentru lemn şi metal pe bază de apă ce vor fi lansate în 2014, în linia de producţie fiind investite peste 340.000 euro.

    ”Pentru AdePlast 2013 a fost cel mai dinamic an. Suntem singurul producător român care a crescut constant. în ultimii 4 ani am reuşit să dublăm cifra de afaceri de la 26,8 milioane euro, cât am înregistrat la sfârşitul lui 2010, la peste 56 milioane euro, cât estimăm că vom înregistra la sfârşitul lui 2013. Am reuşit să creştem şi anul acesta, pe o piaţă care a înregistrat o uşoară scădere”, declară Marcel Bărbuţ.

    Creşterea cifrei de afaceri a fost susţinută de toate cele 3 divizii ale business-ului AdePlast. Divizia de polistiren a avut o contribuţie importantă la creşterea cifrei de afaceri. Pentru sfârşitul anului compania estimează o dublare a vânzărilor de polistiren. Din datele de la INS aflăm că AdePlast, în numai doi ani de la inaugurarea primei fabrici de polistiren, deţine 20% din piaţă. Vopseaua a înregistrat o dublare a vânzărilor, generate în mare parte de inaugurarea fabricii de vopsele de la Ploieşti. Pe divizia de mortare uscate, o piaţă extrem de concurenţială în care unii competitori locali înregistrează pierderi semnificative, AdePlast a reuşit o creştere de 15 procente faţă de 2012.

    ”Am reuşit să creştem pe fiecare divizie, chiar dacă unii competitori înregistrează pierderi semnificative şi continuă practicarea de politici de “dumping” pe unele categorii de materiale de construcţii. Aici ar trebui să tragem un semnal de alarmă pentru ca statul să se sesizeze şi, prin instituţiile sale, să dispună cercetări”, precizează Marcel Bărbuţ.

    ”Chiar dacă profitul net va înregistra o uşoară scădere, acest fapt este influenţat de amortizările cu noile investiţii, perioada  de training a noilor angajaţi pentru cele  4 fabrici puse în funcţiune în acest an şi creşterea dobânzilor bancare. O parte din fabricile noastre nu au avut timp să lucreze la capacitate maximă în 2013 pentru că le-am deschis abia la jumătatea anului. De asemenea noile branduri achiziţionate Düfa şi Schomburg, nu au avut timp să se maturizeze şi să contribuie consistent la creşterea cifrei de afaceri. Asta înseamnă că roadele investiţiilor de anul acesta le vom culege în 2014”, precizează Marcel Bărbuţ.

    Un alt factor care a contribuit la diminuarea profitului este productivitatea pe cap de muncitor care a scăzut în 2013 de la 250.000 euro pe muncitor cât era anul trecut, la 225.000 euro. Scăderea se datorează în principal perioadei de montaj şi punere în funcţiune a noilor fabrici. Muncitorii celor 4 fabrici au fost angajaţi înainte de ȋnceperea activităţii în fabrici. Ei au lucrat alături de muncitorii din celelalte fabrici AdePlast pentru a se şcolariza, fără a fi implicaţi propriu zis în procesul de producţie. Acest aspect va fi mult îmbunătăţit în 2014.

  • Samsung mută fabricile de smartphone-uri din China în Vietnam, pentru a-şi menţine profitul

     Grupul sud-coreean a construit cea mai mare afacere de producţie de smartphone-uri din lume folosind forţa de muncă abundentă şi ieftină din China, potrivit Bloomberg.

    Samsung a depăşit Apple oferind clienţilor telefoane cu preţuri variind de la peste 900 de dolari la mai puţin de 150. Întrucât cererea încetineşte pe segmentul scump, care aduce cele mai mari profituri, iar companiile rivale din China pun presiune pe preţuri, Samsung se alătură unor companii precum Nokia şi Intel, atrase de salariile mici din Vietnam, de circa o treime faţă de cele din China.

    “Trendul mutării din China în Vietnam se va accelera probabil pentru cel puţin doi-trei ani, în mare parte din cauza costurilor mai ridicate cu forţa de muncă ale Chinei. Autorităţile din Vietnam sunt foarte agresive acum în atragerea industriilor”, a declarat Lee Jung Soon, şeful unei divizii pentru încurajarea afacerilor la Agenţia Coreeană pentru Încurajarea Investiţiilor din Vietnam.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Samsung mută fabricile de smartphone-uri din China în Vietnam, pentru a-şi menţine profitul

    Grupul sud-coreean a construit cea mai mare afacere de producţie de smartphone-uri din lume folosind forţa de muncă abundentă şi ieftină din China, potrivit Bloomberg.

    Samsung a depăşit Apple oferind clienţilor telefoane cu preţuri variind de la peste 900 de dolari la mai puţin de 150. Întrucât cererea încetineşte pe segmentul scump, care aduce cele mai mari profituri, iar companiile rivale din China pun presiune pe preţuri, Samsung se alătură unor companii precum Nokia şi Intel, atrase de salariile mici din Vietnam, de circa o treime faţă de cele din China.

    “Trendul mutării din China în Vietnam se va accelera probabil pentru cel puţin doi-trei ani, în mare parte din cauza costurilor mai ridicate cu forţa de muncă ale Chinei. Autorităţile din Vietnam sunt foarte agresive acum în atragerea industriilor”, a declarat Lee Jung Soon, şeful unei divizii pentru încurajarea afacerilor la Agenţia Coreeană pentru Încurajarea Investiţiilor din Vietnam.

    Strategia pare să dea rezultate, scrie Bloomberg.

    Guvernul vietnamez a aprobat în primele 11 luni ale anului proiecte în valoare de aproape 14 miliarde de dolari ale unor companii străine. Coreea de Sud conduce în topul acestor investiţii, cu 3,66 miliarde de dolari.

    Economia de 8.400 de miliarde de dolari a Chinei, de aproape 60 de ori cât cea a Vietnamului, a atras investiţii străine de 97 de miliarde de dolari în primele zece luni, cu 6% mai mult faţă de anul trecut.

    Intel, cel mai mare producător de cipuri din lume, a deschis o fabrică pentru asamblare în Vietnam în 2010, după o investiţie de un miliard de dolari. Nokia a anunţat că fabrica sa de lângă Hanoi a devenit operaţională în trimestrul al treilea. LG Electronics, rivalul sud-coreean mai mic al Samsung, construieşte un complex pe o suprafaţă de 400.000 de metri pătraţi pentru producţia de televizoare. Proiectul face parte dintr-un plan de investiţii de 1,5 miliarde de dolari.

    “Vietnam este o ţară stabilă politic, cu o forţă de muncă tânără şi tot mai bine educată”, se arată într-un comunicat al LG.

    Noua fabrică a Samsung va ajunge la producţia maximă de 120 de milioane de smartphone-uri pe an în 2015, după o investiţie de 2 miliarde de dolari, au declarat două surse apropiate situaţiei. Anul trecut, Samsung a livrat la nivel global 400 de milioane de telefoane.

    Grupul, cu o cotă de două treimi din piaţa mondială, ar putea ajunge să producă până la 80% din telefoane în Vietnam, a declarat Lee Seung Woo, analist la IBK Securities.

    “Producţia de telefoane înseamnă asamblarea unor componente de la furnizorii potriviţi. Cel mai important element este forţa de muncă”, a spus el.

    Samsung are 13 fabrici în China şi şapte laboratoare de cercetare, iar numărul angajaţilor, de 45.660, reprezintă peste 19% din totalul la nivel de grup. Fabrica pe care o construieşte în Vietnam ar fi a doua din această ţară.

    Creşterea record a PIB a ajutat China să devină a doua mare economie din lume, dar a alimentat şi majorarea salariilor, iar tot mai multe dintre locurile de muncă cu salarii mici sunt considerate neatractive. Salariul lunar al unui angajat dintr-o fabrică din Beijing se situa anul trecut la 466 de dolari, faţă de 145 în Hanoi, potrivit unui studiu al Organizaţiei de Comerţ Exterior din Japonia.

  • H&M scumpeşte hainele pentru ca peste 7.350 de angajaţi ai fabricilor din România să aibă salarii mai mari

    Retailerul suedez H&M, prezent pe piaţa din România din primăvara lui 2011, analizează posibilitatea scumpirii hainelor pentru ca angajaţii fabricilor care produc pentru gigantul din Suedia să fie mai bine plătiţi, scrie Planet Retail. Printre furnizori se află şi 20 de fabrici din România cu peste 7.350 de angajaţi.

    Afirmaţia a fost făcută în timpul unei conferinţe de la Stockholm unde oficialii companiei s-au întâlnit cu grupurile de lobby pentru a discuta situaţia muncitorilor din fabricile de textile care lucrează pentru H&M. Oficialii retailerului au prezentat la această întâlnire date privind situaţia muncitorilor din Bangladesh, unde salariul minim lunar este de sub 70 de dolari pe lună. Potrivit datelor prezentate situaţia salariaţilor s-a îmbunătăţit.

    H&M produce în mai multe pieţe din Asia dar şi în România. Pe piaţa locală 20 de fabrici cu peste 7.350 de angajaţi lucrează pentru gigantul suedez. În România angajaţii din industria de textile au printre cele mai mici salarii din economie, de multe ori acesta fiind cuprinse între 800 şi 1.000 de lei net. Aceste fabrici de textile sunt şi unii dintre cei mai mari angajatori din România în contextul în care în ultimii ani oportunităţile de angajare au fost limitate.

    H&M are în România 30 de magazine şi afaceri ce merg spre 100 mil. euro în acest an.

  • Studiu de caz: În aşteptarea El Dorado-ului din construcţii

    CONTEXTUL: Piaţa construcţiilor este unul dintre cele mai afectate domenii în ultimii ani, cu o scădere de aproximativ 40% în perioada 2009 – 2012. Declinul continuă şi în 2013 ca urmare a scăderii investiţiilor publice şi private. Piaţa materialelor de construcţii, care reprezintă circa 30% din sectorul total al construcţiilor, a scăzut în 2013 cu circa 10% faţă de anul anterior, când era evaluată la 2,9 miliarde de euro.

    DECIZIA: Saint–Gobain Rigips, parte a companiei Saint–Gobain Construction Products, investeşte anual 1,3 – 2,3 milioane de euro în eficientizarea proceselor şi în retehnologizarea celor trei unităţi de producţie din judeţul Cluj. Spre exemplu, în 2013, compania a investit circa 1,3 milioane de euro într-un nou depozit şi un sediu administrativ la fabrica de ipsos din Turda.

    CONSECINŢE: Saint-Gobain Construction Products a reuşit să menţină cifra de afaceri la nivelul din 2012 în contextul în care majoritatea jucătorilor au înregistrat scăderi. Divizia de rigips reprezintă mai mult de jumătate din cifra de afaceri a companiei, care a ajuns în 2012 la circa 284 milioane de lei (64 milioane de euro). 


    “INVESTIM ÎN POFIDA CONDIŢIILOR DIN PIAŢĂ ŞI ÎN CIUDA UNEI RESTRUCTURĂRI SERIOASE A PORTOFOLIULUI DE INVESTIŢII AL GRUPULUI. Faptul că am obţinut aprobările pentru a face aceste investiţii este o mărturie a faptului că paşii pe care îi facem aici sunt sănătoşi”, descrie optimist Constantin Hariton, directorul general al diviziei Saint–Gobain Rigips România, strategia de a face investiţii permanente, chiar şi pe timp de criză. Divizia pe care o conduce reprezintă mai mult de 50% din cifra de afaceri a companiei Saint–Gobain Construction Products. Compania a avut anul trecut rulaje de 64 de milioane de euro şi se va menţine la acelaşi nivel în 2013, potrivit ultimelor estimări ale companiei. Compania este una dintre cele cinci prin care grupul francez este prezent în România: Construction Products (cu diviziile Rigips, Isover, PAM şi Weber), Saint-Gobain Glass România, Saint-Gobain Abrazivi, MTI Impex Braşov şi Brodrene Dahl, având 1.000 de angajaţi şi 11 linii de producţie în şase situri industriale. Divizia rigips vinde sisteme uscate de plăci de rigips, care reprezintă două treimi din totalul afacerii şi din sistemele umede, bazate pe ipsos. Pentru a exemplifica unde sunt folosite materialele produse, Hariton indică sala în care a ales să îşi prezinte strategia: o încăpere a Muzeului Naţional de Artă Contemporană al României din Palatul Parlamentului. Sala este una dintre mărturiile lucrului cu plăci de rigips Gobain, dar şi a unei perioade în care piaţa de gips-carton avea o valoare de două ori mai mare comparativ cu nivelul de acum, când este estimată la circa 85 – 90 de milioane de euro. Sistemele de rigips sunt realizate la cele trei unităţi de producţie din judeţul Cluj ale companiei: o unitate de procesare a rocii în comuna Mihai Viteazu şi două fabrici de plăci de gips-carton, respectiv de ipsos de construcţii şi de ipsos industrial din Turda. Investiţiile anuale cuprinse între 1,3 şi 2 milioane de euro în eficientizarea proceselor şi în retehnologizarea unităţilor de producţie reprezintă strategia principală a directorului general al companiei. Cel mai recent exemplu este investiţia din 2013, când compania a cheltuit 1,3 milioane de euro pentru un depozit şi un sediu administrativ la fabrica din Turda. Alte 450.000 de euro au fost investite cu un an în urmă într-un sistem de colectare, filtrare şi evacuare a apelor din carieră şi încă 270.000 euro într-o unitate pilot de colectare a deşeurilor de gips-carton. Unitatea de reciclare este ultima din cadrul acesteia şi este nouă atât în peisajul românesc, cât şi la nivelul grupului, deoarece a fost făcută la jumătate din preţul din Occident, potrivit lui Hariton. Prin aceasta, reziduurile fabricii de gips-carton (1%) ajung să fie refolosite în loc să fie aruncate.
    DACĂ LA FABRICA DE GIPS-CARTON MODERNIZAREA S-A REALIZAT IMEDIAT DUPĂ ACHIZIŢIE, în urma unei investiţii totale de circa 27 milioane de euro, fabrica de ipsos este „favorita„ investiţiilor din ultimii cinci ani. Cumpărată de la Holcim în 1999, unitatea de producţie „este o fabrică de stat din anii ’70, cu toate tarele şi lipsurile fabricilor din acea perioadă„, explică Hariton. Unitatea de producţie, care a început să funcţioneze din 2005, a atras o investiţie iniţială de 9,5 milioane de euro, care a continuat în anii următori ca parte a unei modernizări treptate. „Cuptoarele rotative, sistemele de calcinare, silozurile care s-au construit pentru a putea mixa aditivii din componente care înainte se făceau manual şi acum se fac automatizat„, enumeră Hariton investiţiile făcute treptat. Capacitatea de producţie depinde de tipul de produse fabricate. Spre exemplu, în cazul plăcilor rezistente la foc sau umezeală aceasta scade, iar nivelul mediu poate fi estimat la 17 milioane de metri pătraţi anual. Materia primă se extrage din propria carieră, din care se scot anual între 300.000 şi 350.000 tone de rocă, în funcţie de cerere. Şi unitatea de producţie a carierei a avut nevoie de investiţii substanţiale: doar echipamentele din cadrul fabricii de procesare costă în jur de 400.000 – 500.000 euro fiecare. Printre clienţii companiei se numără atât constructori şi arhitecţi, cât şi instalatori şi aplicatori. Iar printre alte proiecte mărturie ale companiei se numără restaurarea Filamornicii Ateneului Român, restaurarea Palatului de Justiţie, dar şi proiecte noi precum Cristal Tower, Sky Tower sau Promenada Mall. „Aduc un volum de livrări cu totul special faţă de furnizările obişnuite de material şi aduc notorietate. Vânzările mari sunt bune pentru afacere, dar nu sporesc valoarea numelui şi a brandului„, observă Hariton. El nu poate oferi o estimare exactă a cât din această cifră de afaceri este adus de „proiectele speciale„, ţinând cont că livrarea directă către constructor reprezintă mai puţin de 10% din cifra de afaceri. Produsele sunt vândute prin intermediul celor aproximativ 200 de distribuitori şi a peste 300 de puncte de vânzare.
    HARITON A OBSERVAT O SCĂDERE A PIEŢEI DE CIRCA 45% FAŢĂ DE PERIOADA DE BOOM ECONOMIC DIN INTERVALUL 2004 – 2008, când firmele care lucrau în piaţa construcţiilor înregistrau creşteri anuale de două cifre, de circa 30%, mai ales datorită exploziei de pe piaţa imobiliarelor. Reducerea costurilor de producţie, planurile de marketing adecvate realităţilor pieţei, urmărirea atentă a situaţiei financiare a firmei şi a lichidităţilor astfel încât să existe un cash-flow pozitiv tot timpul anului şi adaptarea stocurilor la cerere sunt câteva dintre măsurile pe care firma le-a luat după 2008. „Măsurile de restructurare au fost benigne„, spune directorul general, care, după reducerea numărului de schimburi, a disponibilizat 20 din cei 250 de angajaţi iniţiali ai fabricilor. „Nevoia (de construcţii – n.r.) există, ţinând cont că jumătate din populaţie trăieşte în mediul rural în condiţii ca în Evul Mediu uneori. Suntem convinşi că, pe termen mediu şi lung, România va deveni un El Dorado pentru construcţii„, exprimă directorul general al Saint-Gobain Rigips aşteptările sale în ce priveşte evoluţia pieţei. Nu poate să estimeze când va veni acea perioadă, iar acest lucru îl motivează „să fie tot timpul în priză„. Prin urmare, a stabilit deja bugetele pentru la anul şi planifică investiţii de 2,2 milioane de euro pentru unităţile de producţie din portofoliu.