Euro s-a depreciat cu 0,1%, la 1,2922 dolari, după ce a atins pe pieţele asiatice un minim de 1,2887 dolari, cel mai redus din 10 ianuarie, când moneda unică a înregistrat cel mai scăzut curs din acest an, de 1,286 dolari. Euro a atins totodată minimul ultimilor 10 ani faţă de moneda japoneză, coborând la 100,33 yeni, din cauza vânzărilor de valută derulate de investitorii retail japonezi şi de exportatori.
Tag: Euro
-
Speculatorii au pariat 19 mld. dolari pe scăderea euro, sumă record pentru ultimii cinci ani
Suma, care reprezintă diferenţa dintre contractele care mizează pe o viitoare depreciere şi cele care mizează pe o apreciere a euro în perioada 7-13 decembrie, este mai mare cu 18% decât cea raportată la finele săptămânii anterioare, comunică Dow Jones. Numărul contractelor care mizează pe o depreciere este mai mare cu 116.457 decât al celor care au în vedere o creştere de valoare a monedei europene.
“Investitorii cred că valoarea euro ar trebui să scadă”, a declarat Shaun Osborne de la TD Securities din Toronto. Firma lui de brokeraj prevede că euro va atinge 1,22 dolari până la jumătatea lui 2012, mult sub nivelul de 1,30 dolari din aceste zile.
În schimb, investitorii s-au arătat mult mai optimişti în privinţa perspectivelor dolarului, valoarea contractelor care pariază pe o apreciere fiind mai mare cu 15,9 miliarde de dolari decât a celor care anticipează o pierdere de valoare a monedei americane. Suma este mai mare cu 11% faţă de cea consemnată în săptămâna precedentă.
Speculatorii au mizat şi pe o depreciere a francului elveţian, însă suma netă a contractelor respective a scăzut cu 8% faţă de săptămâna anterioară, la 1,4 miliarde de dolari, însemnând 10.481 contracte.
Pariurile pe o scădere a yenului le-au depăşit cu 5,7 miliarde de dolari pe cele vizând o creştere a monedei nipone, dar suma este cu 8% mai mică decât cu o săptămână în urmă, reprezentând 35.600 de contracte.
Anticipaţiile speculatorilor merg, de asemenea, spre o scădere a dolarului canadian şi o creştere a dolarului australian şi a celui neozeelandez.
Marele pariu negativ al ultimei săptămâni pentru care CFTC a primit datele este însă lira sterlină, cu un total net de 1,3 miliarde de dolari în contracte short, sumă mai mică totuşi cu 10% decât în perioada 30 noiembrie – 6 decembrie.
-
Corul pieţelor financiare: Avem nevoie de şi mai mulţi bani. Cum comentaţi?
Cei care susţin întoarcerea la aur ca etalon monetar sunt “o ceată de duşi cu pluta”, fiindcă Marea Depresiune din SUA a fost accelerată tocmai de faptul că etalonul aur a împiedicat băncile centrale să-şi exercite rolul de creditori de ultimă instanţă şi să susţină astfel băncile, afirma săptămâna trecută economistul american Nouriel Roubini. Pledoaria lui indirectă îi viza de fapt nu atât pe “duşii cu pluta”, cât refuzul ferm al Angelei Merkel – mai nou, şi al lui Nicolas Sarkozy şi Jose Barroso – de a accepta pentru Banca Centrală Europeană rolul atât de mult dorit de pieţele financiare, de creditor de ultimă instanţă, în aceeaşi formă în care acest rol a fost jucat de Rezerva Federală a SUA, adică de tiparniţă de bani.
Tema creditorului de ultimă instanţă a îmbrăcat forme din cele mai diverse în ultima vreme, de la observaţiile mai curând teoretice ale unor comentatori că Uniunea Monetară Europeană e o construcţie incompletă fără o astfel de instituţie şi până la presiunile deschise făcute de o agenţie de rating ca Standard&Poor’s, care a aruncat în luptă cea mai importantă carte – ameninţarea cu retrogradarea a 15 ţări ale zonei euro, inclusiv a celor cinci ţări cu rating maxim AAA, adică Germania, Franţa, Austria, Belgia, Olanda, Finlanda şi Luxemburg, cu argumentul că “lipsa progreselor în controlarea extinderii crizei financiare ar putea reflecta slăbiciuni structurale în procesul de luare a deciziilor în zona euro şi în UE”. Decizia S&P a venit la doar câteva ore după ce Merkel, Sarkozy şi Barroso au afirmat că refuză atât emiterea de euroobligaţiuni comune ale zonei euro, cât şi schimbarea statutului Băncii Centrale Europene astfel încât să-i dea undă verde spre a tipări bani cu care să acopere riscul celor expuşi pe obligaţiunile emise de statele zonei euro.
Nu în zadar avertiza însă Mark Mobius de la Franklin Templeton că nu există rezolvare a crizei atâta vreme cât pieţele financiare sunt în continuare nereglementate, iar circuitul toxic al produselor derivate (bazate pe dobânzi, pe mărfuri, pe valute, acţiuni sau CDS-uri) continuă nestingherit, fără măcar să se ştie care e volumul lor total aflat în circulaţie şi în bilanţul cui se găsesc. O estimare a oferit-o recent Banca Reglementelor Internaţionale, cu incredibila cifră de 707.569 miliarde de dolari, reprezentând valoarea totală nominală raportată de instituţiile financiare, a produselor financiare derivate nereglementate (overt-the-counter), aflate în circulaţie la 30 iunie – cu 107.000 de miliarde mai mult decât la sfârşitul anului trecut, cifră care în sine depăşeşte volumul total aflat în circulaţie în 2001. Viteza de multiplicare în doar şase luni, rezultată din efortul băncilor de a compensa scăderea valorii lor de piaţă şi deci degradarea propriilor portofolii, nu doar dovedeşte natura desprinsă de orice realitate economică a acestei sfere speculative, ci şi indică direcţia viitoare de presiune a pieţelor asupra statelor. Respectiv spre noi runde de finanţare a sistemului financiar, care să contracareze riscul creditorilor expuşi pe diverse categorii de active devenite brusc nesigure, sau mai nesigure decât înainte, aşa cum sunt acum datoriile suverane ale statelor din zona euro.
Rolul de creditor de ultimă instanţă al Rezervei Federale a ajutat America să treacă de momentul Lehman Brothers din 2008 şi să depăşească recesiunea, prin împrumuturi pentru bănci, garanţii şi cumpărări de active în valoare totală de 7.700 miliarde de dolari până în martie 2009 (estimare Bloomberg), din care 2.300 miliarde au reprezentat cele două programe de relaxare cantitativă (cumpărări de obligaţiuni federale pentru a stimula băncile să se reorienteze spre creditare şi spre piaţa acţiunilor, stimulând astfel economia). Banca Centrală Europeană s-a prevalat iniţial de statutul său limitat la asigurarea stabilităţii preţurilor, dar criza grecească din primăvara lui 2010 a silit-o să-şi încalce pe rând regulile, de la reticenţa de a cumpăra obligaţiuni guvernamentale ale ţărilor cu probleme din zona euro şi până la calitatea colateralelor acceptate. Preşedintele de atunci al BCE, Jean-Claude Trichet, declara însă că dacă Rezerva Federală şi Banca Angliei s-au angajat în operaţiuni de relaxare cantitativă, cu scopul de a creşte volumul total de lichiditate din piaţă, BCE a cumpărat obligaţiuni în mod excepţional, într-o situaţie temporară de criză. A sterilizat apoi toată lichiditatea oferită, prin licitaţii de depozite, pentru că obiectivul ei nr. 1 rămâne limitarea inflaţiei.
-
Acord global între MasterCard şi Western Union pentru soluţii electronice de plată
În prezent, la nivel global, aproximativ 2,5 miliarde de adulţi folosesc serviciile financiare de care au nevoie, iar în SUA mai mult de un sfert din populaţia adultă este exclusă de la servicii financiare de bază.
MasterCard şi Western Union colaborează, încă de acum un an, pentru a oferi servicii pe carduri preplătite. Parteneriatul global transformă MasterCard în marca preferată pentru programele preplătite sponsorizate de Western Union, iar Western Union devine serviciul de transfer de bani preferat de MasterCard. Consumatorii vor avea astfel acces la o reţea globală de transfer şi alimentare de bani pe carduri preplătite. Posesorii de carduri preplătite sub mărcile Western Union şi MasterCard vor putea să-şi încarce cardurile în locaţiile MasterCard rePower şi în agenţiile Western Union participante.
Clienţii Western Union vor putea să aranjeze ca un transfer de bani să ajungă direct la un posesor de MasterCard, eligibil. Cei care trimit bani vor avea posibilitatea să plătească pentru transferuri printr-un card sau cont, marca MasterCard, şi să transfere fondurile printr-o agenţie Western Union.
Hikmet Ersek, preşedinte şi CEO al Western Union, declară: “Acest acord pune bazele globalizării serviciilor preplătite. De asemenea, deschidem mai multe opţiuni pentru consumatorii din toată lumea prin această asociere.”
“Principalul ţel al parteneriatului nostru global este să creştem incluziunea financiară pentru consumatori şi să oferim mai multe opţiuni de plăţi electronice, care ne fac viaţa mai uşoară”, a spus preşedintele şi CEO-ul MasterCard, Ajay Banga.
-
Bogaţii Europei îşi mută investiţiile din euro în alte valute, din cauza crizei datoriilor
Un bancher specializat în clienţi cu active de peste cinci milioane de dolari, de la un grup cu operaţini la nivel global, a declarat că echipa sa a înregistrat o accelerare a retragerii clienţilor din plasamentele în euro, după ce banca centrală a Germaniei a fost nevoită să intervină, în noiembrie, pentru a împiedica eşecul unei licitaţii de obligaţiuni a statului.
Dolarul este considerat plasament sigur, urmat la oarecare distanţă de yen, a spus el.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Merkel promite că va apăra euro, monedă pe care o consideră mai puternică decât marca germană
“Rezolvarea crizei datoriilor de stat este un proces, care va dura câţiva ani”, a declarat Merkel într-un discurs în faţa parlamentului german.
Cancelarul a cerut o abordare pe termen lung a integrării fiscale strânse în zona euro, cu o disciplină bugetară dură, şi a respins posibilitatea unei intervenţii de tip “relaxare cantitativă” a Băncii Centrale Europene (BCE).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Marile corporaţii şi băncile chiar încep să se gândească că ar fi posibilă dispariţia euro
Odată ce liderii politici ai ţărilor membre au eşuat în tentativele de a veni în faţa pieţelor cu mesaje şi măsuri puternice şi credibile care să asigure coeziunea zonei euro, scenariul dizolvării eurozonei câştigă teren şi ceea ce părea o ipoteză halucinantă care stârnea dezbateri la conferinţele economice devine azi temă de lucru pentru bancheri şi top-executivi care încep să deseneze planuri de reacţie pentru cazul în care vor reînvia drahma grecească sau marca germană. Presa internaţională scrie despre companii precum ICAP, platforma globală de tranzacţii financiare, sau gigantul farma Novo Nordisk care îşi pun această problemă la modul practic. Corporaţii germane precum Siemens sau Volkswagen au ajuns să-şi mute banii în depozite la Banca Centrală Europeană, după cum scrie Reuters.
-
Italia riscă să intre în insolvenţă! Vor fi efecte devastatoare asupra monedei euro şi a celor mai mari economii europene
Raportul a fost prezentat marţi seară miniştrilor Finanţelor din zona euro, care au fost astfel informaţi că criza de lichiditate riscă să bage Italia în insolvenţă, cu efecte devastatoare asupra monedei euro şi celor mai mari economii europene, Germania şi Franţa, scrie The Guardian.
Astfel, CE şi BCE notează că noul premier italian Mario Monti trebuie să ia măsuri urgente de combatere a fenomenului evaziunii fiscale, care are în Italia un impact estimat la 20% din PIB.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Sfaturi pentru cine are bani de investit
O apariţie bonomă şi lipsită de orice morgă de finanţist, Mikio Kumada a venit de la Singapore la Bucureşti în cadrul unui turneu european de căteva săptămâni, ca să susţină în calitate de consilier de investiţii activitatea LGT Bank, instituţia grupului financiar LGT specializată în private banking. Greco-japonez de origine, licenţiat la Viena în ştiinţe politice şi studii japoneze, fost reporter la Bloomberg, apoi director în cadrul Egnatia Securities din Atena, Kumada lucrează pentru LGT din 2002, unde primii cinci ani i-a petrecut ca senior market strategist la LGT Bank, iar următorii trei ca senior market analyst la LGT Capital Management. Grupul financiar, deţinut de casa princiară de Liechtenstein, are birouri în 13 ţări din Europa, Asia şi Orientul Mijlociu şi administrează active de aproape 74 mld. euro, profitul la jumătatea anului curent fiind de aproape 70 mld. euro.
Între clienţii LGT Capital Management, divizia de management a activelor, cel mai mare client e chiar LGT Bank, la care se adaugă clienţi instituţionali, de la alte bănci la fonduri de pensii, alţi administratori de active, asigurători “şi sperăm să avem şi fonduri suverane de investiţii”. În private banking, unul dintre segmentele cu creştere mare este cel al clienţilor cu averi noi, îndeosebi din Asia, dar şi din Rusia ori Estul Europei, printre aceştia fiind şi clienţi din România, unde grupul LGT operează prin biroul de la Viena. Ce sfaturi le-ar da Kumada? “Poate eventualilor noi clienţi din România le-aş putea părea prea sceptic, dar cred că e important de transmis mesajul că e bine să-ţi asumi riscuri – asta faci oricum ca antreprenor, şi mulţi clienţii est-europeni sunt antreprenori – dar e bine ca o parte dintre active să-ţi fie administrate conservator, cu ideea de a lăsa ceva pentru familie şi generaţiile viitoare.”
Dintre clienţii de private banking din pieţele emergente, “les nouveaux riches” sunt mult mai înclinaţi spre risc, urmărind profit mare şi rapid, ceea ce e o consecinţă a faptului că şi-au acumulat banii repede, cu preţul asumării inclusiv a unor riscuri politice, iar mentalitatea lor de a juca dur se transpune mai departe în comportamentul investitorilor şi al pieţelor. “Desigur, e decizia lor cum şi unde investesc. Dar dacă eu aş fi consilier de investiţii al unui astfel de client, i-aş recomanda ca măcar o parte din avere să fie plasată în active sigure”, spune Kumada.
Explicaţia apelului la prudenţă e că, în opinia lui, “suntem într-o situaţie globală unde toate ţările industrializate din G7, SUA, Europa de Vest, Japonia au problema structurală a supraîndatorării, a supraexpunerii, care declanşează acum o perioadă cu caracteristici opuse, de reducere a expunerilor, nu numai la nivelul guvernelor, dar şi la nivelul sectorului privat şi al consumatorilor. Această perioadă nu e bună pentru creşterea economică”. Există mai multă creştere acum în economiile emergente decât în cele dezvoltate, şi mai ales în economiile mari emergente – China, Rusia, Brazilia. Dar unele dintre ele (China) au şi ele deja probleme – nu de ordin structural, ci de ordin ciclic, pentru că, spre a contracara criza din 2008, au stimulat masiv economia şi acum încă mai au marjă s-o facă, dar nu atât de mult ca atunci, spune analistul. Pe de altă parte, Europa şi SUA nu prea mai au spaţiu fiscal de manevră, ci doar spaţiu monetar, însă problema e că stimulentele monetare au loc tocmai într-un moment când băncile îşi reduc expunerile peste tot. “Or, în aceste condiţii, toată lumea trebuie să treacă printr-o fază de restructurare şi creştere a economisirii, care va compune un mediu economic dificil.”
În ce priveşte o “aterizare dură” a economiei chineze, dată ca iminentă de ani buni de o mulţime de analişti, Mikio Kumada se arată sceptic. “Nu credem că China va avea un <hard landing>, pentru că dacă sectorul privat sau piaţa imobiliară sunt un pic supraîncălzite, statul are încă spaţiul fiscal să limiteze aceasta”. Problema e că dacă statul trebuie să intervină spre a echilibra o criză a creditării sau a pieţei imobiliare, atunci China va intra şi ea în jocul supraîndatorării, însă şanse pentru un <soft landing> există şi se vor materializa într-o creştere economică ceva mai scăzută decât până acum, în jur de 7-8%, în timp ce ţările dezvoltate vor avea creşteri mult mai mici. “O creştere foarte rapidă nu mai poate veni acum de nicăieri, iar această criză trebuie folosită pentru a face ajustări în economie menite să asigure în viitor o rată mai sustenabilă de creştere.”
Cel mai important factor apt să influenţeze viitorul climatului economic şi de investiţii la nivel global ţine de deciziile pe care le vor lua liderii politici europeni în următoarele săptămâni şi luni pentru depăşirea impasului datoriilor. În ipoteza că se va ieşi cu bine din această perioadă, efectul pozitiv va fi ieşirea din epoca afacerilor nesustenabile de până acum, caracterizate de creştere pe credit, suprafinanciarizare, volatilitate prea mare şi lipsă a reglementărilor. “Mai bine o creştere mai redusă, dar din care poţi extrage valoare într-un mod mai echilibrat, deşi pe un termen mai lung”, afirmă Mikio Kumada, care pariază pe economiile emergente, ca având prima şansă de relansare în epoca post-criză.
În Europa, analistul se declară un adept al implicării Băncii Centrale Europene, dar nu sub forma transformării ei într-o simplă tiparniţă de bani care să preia imediat toate riscurile (iar soluţia tiparniţei nu funcţionează de una singură, aşa cum a dovedit-o prăbuşirea din august a pieţelor, când Rezerva Federală lansase programul de relaxare cantitativă, dar în Congresul SUA era ceartă “ca într-o republică bananieră”), ci sub forma presiunii asupra autorităţilor europene de a face reformele instituţionale şi fiscale necesare. Singurul caz în care o intervenţie rapidă a BCE ar fi necesară ar fi dacă scenariul dominant ar deveni cel de recesiune şi deflaţie, pentru că misiunea BCE prin statut este de a apăra stabilitatea preţurilor. “Dar acum nu suntem (încă) într-un asemenea punct; economia este ameninţată de recesiune, dar e încă pe creştere.”
Pe termen mai lung însă, cu o bază de reforme făcută şi cu nişte autorităţi de reglementare puternice, poate vom crea şi nişte pieţe în care “investitorii să se comporte ca nişte investitori în loc de traderi”, dar asta sună ca şi cum ai crea un “om nou”, cum a încercat Ceauşescu, glumeşte Kumada. Teoretic e posibil, însă practic e nevoie de câţiva ani buni şi de eforturi mari, din partea unor lideri foarte puternici, pentru că reglementarea pieţelor întâmpină o opoziţie solidă din partea lobby-ului financiar. Aşa cum o dovedesc însă iniţiativele unui Paul Volcker în SUA, este posibilă promovarea unor reforme care să accelereze reglementarea pieţei CDS-urilor şi a produselor derivate sau separarea activităţii de bancă de investiţii de cea de bancă comercială şi, mai departe, să coordoneze această reformă cu autorităţile europene.
-
Moneda euro scade de patru săptămâni, cel mai îndelungat declin într-un an şi jumătate
Euro a scăzut vineri cu 2,1%, la 1,3239 dolari, de la 1,3525 dolari la finele săptămânii anterioare. Faţă de yen, moneda unică a pierdut 1,1%, la 102,91 yeni pe unitate. Pe de altă parte, dolarul a crescut pentru prima dată în ultimele trei săptămâni faţă de valuta japoneză, apreciindu-se cu 1,1%, la 77,73 yeni.