BusinessMagazin

Tag: condamnare

  • MOTIVAREA deciziei de condamnare a fostei directoare “Dimitrie Bolintineanu”: Vărzaru lăsa să se creadă că se strâng bani pentru “sensibilizarea” comisiei de Bacalaureat

    Costica Vărzaru a fost condamnată de Curtea de Apel Bucureşti la doi ani şi patru luni de închisoare cu suspendare, în dosarul privind fraudarea examenului de bacalaureat din 2013.

    “Este adevărat că inculpata nu a promis în mod expres vreunei persoane că va determina comisia de bacalaureat să nu îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu, însă la fel de adevărat este că inculpata a lăsat să se înţeleagă că banii care trebuiaustrânşi pentru «protocol» erau destinaţi «sensibilizării comisiei de examinare», ceea ce echivalează cu intervenţia, de altfel dovedită a acesteia, pe lângă membrii comisiei aşa încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii”, arată magistraţii în motivarea deciziei de condamnare.

    În documentul citat, judecătorii subliniază că ”pedeapsa nu trebuie să fie percepută de Costica Vărzaru drept o răzbunare din partea societăţii pentru că a greşit”.

    “Pedeapsa trebuie să trezească rezonanţe în plan psihologic şi să conducă în final la redarea sa societăţii. Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă este retributivă, dacă ţine seama de latura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii” conform motivării instanţei.

    Judecătorii adaugă că faptele fostei directoare sunt caracterizate de un grad de pericol social “relativ mediu”.

    “Atitudinea acesteia faţă de faptă şi urmările produse relevă o periculozitate socială redusă, dar şi posibilitatea reeducării chiar fără privare de libertate, aplicarea pedepsei reprezentând un avertisment extrem de serios de natură a sta la baza schimbării mentalităţii eronate a inculpatei”, se mai arată în motivarea Curţii de Apel Bucureşti.

    În 3 februarie, fosta directoare a Liceului “Dimitrie Bolintineanu” din Capitală a fost condamnată definitiv, de Curtea de Apel Bucureşti, la doi ani şi patru luni de închisoare cu suspendare, în dosarul privind fraudarea examenului de bacalaureat din 2013.

    Prin aceeaşi decizie, Curtea de Apel Bucureşti a achitat-o pe Elena Dumitru, secretara liceului la data faptelor.

    În 23 august 2013, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie le-au trimis în judecată, în dosarul privind fraudarea examenului de bacalaureat care a avut loc în sesiunea iunie-iulie 2013, pe Costica Vărzaru, Gina Ciontoiu, Elena Dumitru şi Mimoza Maria Vulcu. După trimiterea dosarului în instanţă, judecătorii au decis ca Vărzaru şi Dumitru să fie judecate separat de Ciontoiu şi Vulcu.

    Potrivit rechizitorului procurorilor, în perioada mai-iunie 2013, Costica Vărzaru, în calitate de director al Liceului Teoretic “Dimitrie Bolintineanu”, cu sprijinul Ginei Ciontoiu, membră a comitetului de părinţi, a cerut şi primit bani de la elevi înscrişi la examenul de bacalaureat în sesiunea iunie-iulie 2013, pentru a-şi folosi influenţa faţă de membrii comisiei de bacalaureat şi faţă de cadrele didactice cu atribuţii de supraveghere, în scopul promovării examenelor de către acei candidaţi.

    Procurorii au arătat, în actul de sesizare a instanţei, că sumele de bani colectate urmau să fie date cadrelor didactice supraveghetoare, atât direct de către directoare, cât şi ascunse în pachete de ţigări, reviste sau ziare aflate pe catedrele din sălile de examinare.

    “Imediat după deschiderea subiectelor, inculpataVărzaru Costica urma să convoace profesorii care predau disciplinele de examen, pentru a rezolva subiectele, care erau ulterior multiplicate. Distribuirea foilor cu rezolvările subiectelor urma să se realizeze de către inculpata Vărzaru Costica şi alţi profesori ai unităţii şcolare, sub pretextul suplimentării filelor de «ciorne»”, potrivit procurorilor.

    De asemenea, anchetatorii au mai stabilit că, în 25-30 iunie 2013, fosta directoare a Liceului “Bolintineanu” a făcut demersuri pentru desemnarea unor membri şi supraveghetori asupra cărora să-şi poată folosi influenţa pentru fraudarea examenului.

    În 1 iulie 2013, cu ocazia desfăşurării probei scrise la limba şi literatura română, Mimoza Vulcu, în calitate de vicepreşedintă a Comisiei de bacalaureat, şi secretara liceului, Elena Dumitru, a cărei prezenţă era interzisă în timpul examenului, au xeroxat în mai multe exemplare răspunsurile corecte de la această probă, care urmau să fie date mai multor elevi din mai multe săli de examen, inclusiv celor ce erau menţionaţi pe o filă A4 găsită în geanta sa, au mai arătat procurorii.

    “Inculpata Vulcu Mimoza Maria a fost găsită cu înscrisurile xeroxate, anterior menţionate, în timp ce se afla pe holul de la etajul 2 al liceului, înainte de a intra în sălile de examen”, au scris procurorii în rechizitoriu.

    Anchetatorii au făcut, în 1 iulie 2013, în prima zi a examenelor scrise de la bacalaureat, percheziţii la Liceul “Bolintineanu”, cu sprijinul SRI, Direcţiei Generale Anticorupţie şi Poliţiei Capitalei. În timpul percheziţiilor s-au găsit sume de bani în sălile de examen, inclusiv asupra unor profesori.

    Cinci profesori din comisia de examen şi 32 de profesori supraveghetori la Liceul “Dimitrie Bolintineanu” au fost audiaţi atunci la Poliţia Capitalei. Comisia de examen a fost schimbată după proba la limba română, iar conducerea liceului a fost demisă de Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

    Elevii au fost percheziţionaţi de anchetatori la ieşirea din sălile de examen, la unii dintre aceştia fiind găsite fiţuici.

    Ulterior, începând din 5 iulie 2013, zeci de elevi de la Liceul “Bolintineanu” au fost audiaţi, la sediul Poliţiei Capitalei, majoritatea lor afirmând că s-ar fi strâns, în liceu, sume de bani, fără a da însă detalii concrete sau elemente certe privind destinaţia banilor.

  • Doi foşti directori ai Electrica Braşov, condamnaţi la câte şapte ani de închisoare cu executare

    Decizia a fost luată de instanţa supremă şi este definitivă.

    În acelaşi dosar a fost trimis în judecată şi Gherghel Gavril, şeful serviciului de aprovizionare depozite din cadrul SISE Braşov, iar pentru el instanţa a dispus achitarea.

    Tot achitarea s-a decis şi în cazul oamenilor de afaceri Vasile Braşoveanu, Gheorghe Oprea, Dumitru Osman şi Gheorghe Biţu.

    Pe de altă parte, afaceriştii Ioan Daniel Staicu şi Vasile Croitoru au primit pedepse cu închisoare de trei, respectiv cinci ani.

    În cazul oamenilor de afaceri Sorin Marius Spîrchez şi Cornel Cosmin Caraba, instanţa supremă a decis că faptele s-au prescris.

    Decizia în acest dosar vine după zece ani de procese, timp în care cazul a ajuns, în primă instanţă, pe masa judecătorilor de la Tribunalul Braşov, mai apoi a fost soluţionat de cei de la Curtea de Apel Braşov, pentru ca sentinţa definitivă să o dea magistraţii Înaltei Curţi de Casaţi şi Justiţie.

    Potrivit anchetatorilor, la începutul anului 2004, omul de afaceri Vasile Croitoru a iniţiat constituirea unui grup infracţional care a vândut în mod fraudulos Sucursalei de Întreţinere şi Servicii Energetice din cadrul Electrica Braşov produse electrice contrafăcute, sub marca Siemens, la preţuri supraevaluate. Produsele erau chinezeşti şi fuseseră procurate din complexele comerciale bucureştene.

    “Cei doi directori braşoveni trimişi în judecată au cumprărat ilegal acestă marfă, după ce au primit mită câte patru miliarde de lei vechi şi câte o maşină de lux. Banii au fost folosiţi ulterior pentru construirea sau renovarea unor imobile proprietate personală, iar maşinile au fost trecute pe numele unor rude. Prejudiciul adus Sucursalei Braşov a societăţii Electrica însumează peste 200 de miliarde de lei vechi”, se arăta în comunicatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.

  • Fostul şef al Parchetului Judecătoriei Năsăud, condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu executare

    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în 12 martie, apelul DNA Cluj, împotriva unei sentinţe din decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj – care o achitase pe Venturia Moldovan, instanţa supremă condamnând-o la doi ani de închisoare pentru trafic de influenţă şi la şase luni de închisoare pentru instigare la fals intelectual, fostul procuror şef urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv doi ani de închisoare, din această perioadă urmând să îi fie scăzută durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv 24 iunie – 2 iulie 2009.

    Totodată, instanţa a dispus confiscarea, de la fostul şef al Parchetului Judecătoriei Năsăud, a sumei de 32.000 lei şi a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra sumelor de 3.700 euro şi 3.400 lei.

    De asemenea, instanţa supremă l-a condamnat şi pe fostul judecător Petru Rus la o pedeapsă de şase luni de închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de doi ani şi şase luni, pentru fals intelectual.

    Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a condamnat la câte doi ani de închisoare cu suspendare, pe un termen de încercare de patru ani, pe Vasile Ruşti şi Ioan Scurt, pentru cumpărare de influenţă.

    Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este definitivă.

    Fiul magistratului, Stelian Moldovan, a scris pe o reţea de socializare că şi-a condus deja mama în centrul de detenţie, cu toate că este bolnavă.

    “După şase ani de zile de instrumentare şi aparentă judecare a unui dosar anticorupţie nr. 666/33/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus condamnarea la o pedeapsă de doi ani închisoare cu executare a unei femei în vârstă de 62 de ani, diagnosticată cu ciroză în stadiu avansat, gradul doi de handicap permanent, reţinând, probabil, în sarcina persoanei condamnate un mare grad de pericol social mai ales pentru comunitatea unde a locuit şi a lucrat peste 30 de ani. Persoana condamnată este mama mea. Conducând-o spre centrul de detenţie am realizat că toate lucrurile bune pe care le-am învăţat sau pe care le-am făcut în viaţă asta se datorează ei. Îţi mulţumesc, mamă! Niciodată nu am fost atât de mândru de tine ca acum!”, a scris contul său de socializare Stelian Moldovan, fiul fostului şef al Parchetului Judecătoriei Năsăud.

    Procurorii DNA stabiliseră că, în mai 2009, prim-procurorul Parchetului Judecătoriei Năsăud, Moldovan Adriana Veturia, ar fi acceptat construirea cu titlu gratuit, de către un om de afaceri, a unui pod în valoare de 30.000 lei peste pârâul din localitatea Poiana Zânelor, la casa de vacanţă a magistratului, în schimbul intervenţiei pe care a promis că o va face asupra unui judecător de la Judecătoria Năsăud, pentru ca acesta să pronunţe o soluţie favorabilă omului de afaceri într-o cauză civilă. În cursul lunii iunie 2009, Moldovan ar fi pretins întocmirea unor acte justificative ce atestau nereal achitarea contravalorii aferente lucrărilor de construcţie a podului, acte care au şi fost emise de o societate comercială.

    La data de 21 mai 2009, Moldovan i-ar fi cerut judecătorului Petru Rus, de la Judecătoria Năsăud, ca într-o încheiere de şedinţă dată într-o cauză penală să fie menţionat în locul său numele unui alt procuror, care în realitate nu a participat la această cauză, întrucât avocatul inculpatului din cauza respectivă era chiar fiul Veturiei Moldovan, ceea ce ar fi atras incompatibilitatea acesteia în calitate de procuror de şedinţă.

    De asemenea, în cursul lunii iunie 2009, Moldovaa ar fi primit de la o persoană 2.200 lei pentru a interveni la magistraţii (procurori şi judecători) care erau învestiţi cu soluţionarea cauzei în care fratele cumpărătorului de influenţă era cercetat în stare de arest preventiv pentru viol.

    Iniţial, procuroarea şi judecătorul Petru Rus au fost achitaţi de faptele de corupţie, Curtea de Apel Cluj, apreciind, în decembrie 2011, că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de care erau acuzaţi de către procurorii anticorupţie.

  • Asasinarea lui Boris Nemţov continuă seria de crime care vizează criticii Kremlinului – GALERIE FOTO

    Boris Nemţov, în vârstă de 55 de ani şi o figură carismatică a politicii ruse, s-a remarcat în timpul fostului preşedinte rus Boris Elţîn şi a devenit un critic înverşunat al preşedintelui Vladimir Putin. El a fost împuşcat mortal de persoane necunoscute, în noaptea de vineri spre sâmbătă, în apropierea Kremlinului.

    “Aceasta este una dintre ultimele asasinări ale unor persoane care au criticat autorităţile din Rusia în ultimii ani. Nu ştim, bineînţeles, cine a făcut acest lucru sau de ce, dar cu siguranţă va trimite un mesaj îngrozitor persoanelor care luptă pentru aceeaşi cauză pentru care a luptat Nemţov”, remarcă reporterul New York Times Peter Baker, pentru CNN.

    Jurnalistul consideră că este posibil ca această crimă să nu aibă totuşi o conexiune politică: “În Rusia există mai multe niveluri, lucruri pe care nu le vedem. Nu putem exclude (un motiv despre care noi nu ştim). Dar chiar dacă nu este o lovitură politică, acest asasinat are ramificaţii politice puternice”.

    Asasinarea liderului opoziţiei ruse este ultima dintr-o serie de crime comise în ultimii ani şi care au vizat critici ai preşedintelui rus Vladimir Putin, unii dintre aceştia fiind ucişi cu cruzime.

    Unul dintre cele mai proeminente astfel de asasinate a fost cel al jurnalistei Anna Politkovskaia, la 7 octombrie 2006, chiar în ziua în care Vladimir Putin sărbătorea împlinirea a 54 de ani.

    Politkovskaia, unul dintre puţinii jurnalişti ruşi care au denunţat abuzurile din timpul şi de după războiul din Cecenia, a fost ucisă în holul clădirii din Moscova în care locuia. Ea lucra pentru publicaţia Novaia Gazeta.

    Organizatorul şi executantul asasinării jurnalistei Anna Politovskaia au fost condamnaţi în iunie 2014 la închisoare pe viaţă de un tribunal din Moscova, în timp ce trei dintre complicii acestora au primit pedepse cuprinse între 12 şi 20 de ani de închisoare. Rustam Mahmudov a fost declarat vinovat că a tras asupra jurnalistei în momentul intrării în imobilul în care locuia, în timp ce Lom-Ali Gaitukaev, unchiul asasinului, a fost identificat drept organizatorul atentatului. De asemenea, tribunalul l-a condamnat la 20 de ani de închisoare pe poliţistul Serghei Hagikurbanov, găsit vinovat pentru participare la pregătirea asasinatului. Cei doi fraţi ai atacatorului, Ibragim şi Djabrail Mahmudov, acuzaţi că au supravegheat-o pe Anna Politovskaia şi l-au avertizat pe fratele lor în momentul sosirii, au primit pedepse de 12, respectiv 14 ani de închisoare. Ancheta nu a reuşit însă identificarea unor eventuale persoane care să fi comandat asasinatul.

    Asasinarea jurnalistei a fost urmată de alte crime.

    În noiembrie 2006, Aleksandr Litvinenko, un transfug din serviciile secrete ruse (FSB) care colabora cu serviciul britanic de informaţii externe MI6, a murit la Londra, la vârsta de 43 de ani, după ce a fost otrăvit cu poloniu-210, o substanţă radioactivă extrem de toxică şi aproape nedectabilă. El a fost prima victimă a unui “asasinat radioactiv”.

    Într-o scrisoare sfâşietoare şi plină de furie, redactată pe patul de moarte, Litvinenko l-a acuzat pe Vladimir Putin că a ordonat asasinarea sa, o acuzaţie pe care Kremlinul a respins-o de fiecare dată.

    “Puteţi reuşi să reduceţi la tăcere un om, dar nemulţumirea protestelor din întreaga lume vă va răsuna în urechi tot restul vieţii, domnule Putin”, le-a dictat el poliţiştilor care au venit să îi ia depoziţia.

    La doi ani după asasinarea Annei Politkovskaia, jurnalistul rus Mihail Beketov a fost victima unei agresiuni violente, în urma căreia a devenit hemiplegic, după mai multe luni petrecute în comă, având amputate câteva degete şi un picior şi fiind incapabil să vorbească.

    Redactor-şef al unei publicaţii din Himki, un oraş de la periferia moscovită, Beketov, care a lansat o serie de acuzaţii de corupţie la adresa proiectului controversat de construire a unei autostrăzi, apărat de administraţia locală, a decedat în aprilie 2013, la vârsta de 55 de ani.

    În ianuarie 2009, avocatul Stanislav Markelov, în vârstă de 34 de ani, şi jurnalista Anastasia Baburova, în vârstă de 25 de ani, care lucra pentru bisăptămânalul Novaia Gazeta, au fost împuşcaţi mortal în centrul capitalei ruse.

    Stanislav Markelov a fost ucis imediat după ce a denunţat într-o conferinţă de presă eliberarea fostului colonel rus Iuri Budanov, condamnat la zece ani de închisoare, în 2003, pentru că sugrumase o tânără de origine cecenă în vârstă de 18 ani. Jurnalista a fost rănită în timp ce încerca să îl oprească pe agresor şi a murit la spital. Ea era stagiară la Novaia Gazeta, pentru care a lucrat şi Anna Politkovskaia, şi scrisese numeroase articole vizând problemele de rasism şi ultranaţionalism din Rusia.

    Într-un interviu acordat în martie 2009, preşedintele rus de atunci Dmitri Medvedev recunoştea că în Rusia au loc asasinate politice, în urma mai multor crime neelucidate comise la Moscova, ale căror victime au fost mai mulţi jurnalişti. “Nu cred că este vorba în toate cazurile de acţiuni politice. Dar în unele situaţii este posibil să fie vorba despre răzbunare politică, sunt absolut sigur”, afirma el.

    În iulie 2009, Natalia Estemirova, care reprezenta organizaţia neguvernamentală Memorial în Cecenia şi lupta împotriva abuzurilor comise de autorităţile acestei republici instabile din Caucazul de Nord, a fost răpită şi ucisă în Caucazul rusesc.

    Trupul Nataliei Estemirova a fost găsit într-o pădure din apropiere de Nazran, principalul oraş din Inguşetia, cu urme de gloanţe. Aceasta era o apropiată a jurnalistei Anna Politkovskaia şi unul dintre puţinii critici ai execuţiilor din Cecenia în timpul celor două conflicte între forţele separatiste şi armata rusă, după dezmembrarea URSS.

    După o perioadă de acalmie, în martie 2013, opozantul rus Boris Berezovski, în vârstă de 67 de ani, care era exilat în capitala britanică din 2000, a fost găsit mort în reşedinţa sa din Ascot, un oraş situat la aproximativ 60 de kilometri sud-vest de Londra. În urma autopsiei s-a stabilit că probabila cauză a morţii este spânzurarea, iar medicul legist nu a găsit nicio urmă de agresiune. Apropiaţi ai lui Berezovski au susţinut însă că suspectează că a fost vorba despre un asasinat.

    Fostă eminenţă gri a Kremlinului în timpul lui Boris Elţîn, căzut în dizgraţie odată cu preluarea puterii de către Vladimir Putin, Berezovski obţinuse statutul de refugiat politic în Marea Britanie în 2003. Moscova a cerut Londrei în mai multe rânduri, dar fără succes, extrădarea acestui om de afaceri controversat, inculpat în Rusia pentru că a făcut apel la o lovitură de stat. El era vizat de numeroase anchete în Rusia, ultima datând din mai, după ce le-a propus o recompensă celor care “îl vor aresta pe periculosul criminal Putin”.

  • Omul de afaceri Gruia Stoica, condamnat la patru ani de închisoare pentru cumpărare de influenţă

  • Dan Diaconescu, condamnat definitiv la cinci ani şi şase luni de închisoare cu executare

    Dan Diaconescu a fost condamnat definitiv, miercuri, de Curtea de Apel Bucureşti, la cinci ani şi şase luni de închisoare cu executare, pentru şantajarea lui Ion Moţ, fost primar al comunei arădene Zărand, precum şi a omului de afaceri Paul Petru Ţârdea. 

    Vom reveni cu detalii

  • Şerban Brădişteanu, condamnat definitiv la un an cu suspendare în dosarul favorizării lui Năstase

  • Ioan Mihăilă, condamnat la trei ani de închisoare cu executare în dosarul “mită la Hidroelectrica”

    Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă.

    Instanţa a dispus ca din pedeapsa de trei ani să fie redusă durata arestării preventive de la 23 octombrie 2013 la 18 aprilie 2014, precum şi durata arestului la domiciliu începând din 18 aprilie 2014 până în prezent.

    În acelaşi dosar a fost trimis în judecată şi Eugen Brădean, fost director de trading la Hidroelectrica. Brădean şi-a recunoscut faptele şi a fost condamnat în 5 decembrie 2013, de Tribunalul Bucureşti, la trei ani de închisoare cu suspendare, pentru complicitate la dare şi luare de mită. În urma deciziei instanţei, Eugen Brădean a fost pus în libertate.

    Decizia a fost contestată de procurorii DNA la Curtea de Apel Bucureşti, care a admis apelul în 31 ianuarie 2014. Instanţa a desfiinţat sentinţa Tribunalului Bucureşti şi, rejudecând cauza, a dispus ca Eugen Brădean să execute pedeapsa de trei ani de închisoare.

    În 13 noiembrie 2013, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie i-au trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe Ioan Mihăilă pentru dare de mită şi pe Eugen Bădean pentru complicitate la luare şi complicitate la dare de mită.

    Procurorii au arătat, în rechizitoriul trimis instanţei, că, în luna octombrie 2013, Ioan Mihăilă, în calitate de membru al Consiliului de Supraveghere al Hidroelectrica SA şi consilier al ministrului delegat pentru Energie, Constantin Niţă, a promis suma de 1.400.000 de euro unui alt membru din acelaşi consiliu (denunţător în cauză), pentru ca acesta din urmă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, să voteze favorabil încheierea unui contract bilateral pentru o perioadă de patru ani, prin care Hidroelectrica să vândă o cantitate de 7.012.800 MWh energie electrică societăţii comerciale Energon Power & Gas SRL Cluj.

    “Cantitatea respectivă de energie urma să fie vândută pentru suma de 1.157.112.000 lei (262.980.000 euro), ceea ce ar fi reprezentat condiţii defavorabile pentru societatea Hidroelectrica, respectiv un posibil prejudiciu de 175.000.000 lei în dauna societăţii Hidroelectrica”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

    Procurorii au precizat că Eugen Brădean, membru în Directoratul Hidroelectrica SA şi coordonator al Direcţiei de Marketing Furnizare din cadrul companiei, l-a abordat pe holurile instituţiei pe Remus Vulpescu, căruia i-a spus că poate primi între 500.000 şi un milion de euro de la nişte “parteneri”, pentru a sprijini acordarea de contracte de vânzare a energiei electrice unei firme.

    Procurorii au precizat că Brădean a menţionat că este vorba de societatea Energon Power & Gas din Cluj şi că ar mai exista alte trei-petru persoane ce urmează să primească bani, fără a dezvălui identitatea acestora şi suma pentru fiecare.

    În timpul discuţiei, Brădean, “pentru a întări seriozitatea ofertei făcute”, a acceptat remiterea către Vulpescu a unui avans de 20 la sută, respectiv aproximativ 200.000 de euro, fiind dispus să negocieze cu cei care ofereau această sumă un avans mai consistent de 35 la sută.

    “Suma promisă cu titlu de mită urma a fi disimulată sub aparenţa unui contract de comision care ar fi fost încheiat de către o firmă off-shore şi firma achizitoare a energiei electrice”, au precizat procurorii.

    Potrivit actului constitutiv al companiei Hidroelectrica, puterea de decizie este repartizată între Adunarea Generală a Acţionarilor, Consiliul de Supraveghere şi Directorat. Astfel, toate contractele de vânzare a energiei electrice peste cantitatea totală contractată de 500 Giga Watti Oră (Ghw) trebuie aprobate în Consiliul de Supraveghere, din care făcea parte şi Ioan Mihăilă. Asemenea contracte sunt supuse anterior avizării Directoratului, din care făcea parte şi Eugen Brădean, au mai arătat procurorii.

    Directoratul Hidroelectrica a respins propunerea unui membru privind participarea companiei cu o ofertă pe bursa OPCOM pentru vânzarea de energie în valoare de aproape 263 milioane de euro, la cererea firmei Energon Power&Gas, considerând că încheierea contractului ar produce pierderi semnificative.

    “În data de 22 octombrie 2013, directoratul Hidroelectrica, la solicitarea unuia dintre cei cinci membri, a luat în discuţie propunerea cu privire la avizarea participării Hidroelectrica cu o ofertă de vânzare, la cererea de cumpărare iniţiată pe bursa de energie OPCOM-PCCB de către Energon Power&Gas (ENG ON 003) pentru cantitatea de energie de 7.012.800 MWh, cu livrare în perioada 2014-2017, la preţul de 165 RON/MWh (inclusiv TG)”, arăta Hidrolectrica, într-un comunicat de presă.

    Directoratul a respins propunerea cu trei voturi “împotrivă”, o abţinere şi un vot “pentru”, fiind astfel consemnată o majoritate care a considerat că un asemenea contract nu poate fi incheiat, pentru ca ar genera pierderi semnificative pentru companie.

    Comunicatul Hidroelectrica nu a menţionat votul dat de fiecare membru al directoratului. Din directoratul Hidroelectrica au făcut parte Mihail Stănculescu, Aurel Cocoş, Eugen Brădean, Mihai Teleanu şi Ovidiu Agliceru.

    “Acest gen de contracte au generat în trecut pierderi importante pentru Hidroelectrica, fiind una dintre cauzele care au condus in anul 2012 la aparitia stării de insolvenţă. Având în vedere faptul că Hidroelectrica are o conducere în sistem dualist, Directorat şi Consiliu de Supraveghere, propunerea unui singur membru al Directoratului nu reprezintă punctul de vedere al companiei. Astfel de iniţiative individuale sunt dezavuate şi sunt considerate inacceptabile, în raport cu prevederile Planului de reorganizare aprobat la ieşirea din insolvenţă şi cu obiectivele stabilite de către actuala conducere a companiei”, se mai arată în comunicat.

    Consiliul de Supraveghere al Hidrolectrica era format din Remus Borza, Ioan Mihăilă, Remus Vulpescu, Mihai Groşan, Oana Truţă, Elena Popescu şi Gabriela Sandu.

  • Regizorul Mihnea Columbeanu, condamnat la 26 de ani şi patru luni de închisoare, pentru pornografie infantilă

    Mihnea Columbeanu a fost condamnat la mai multe pedepse pentru pornografie infantilă, trafic de minori şi agresiune sexuală, toate în formă continuată, acestea nedepăşind şase ani. Instanţa a decis adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 20 de ani şi patru luni de închisoare, astfel că Mihnea Columbeanu va executa 26 de ani şi patru luni de închisoare, dacă decizia rămâne definitivă.

    În acelaşi dosar a fost condamnată şi Gabriela Ionescu, mama uneia dintre victimele lui Columbeanu, la nouă ani şi patru luni de închisoare. Femeia a fost găsită vinovată de complicitate la pornografie infantilă în formă continuată.

    Judecătorii au decis şi ca regizorul Mihnea Columbeanu şi mama uneia dintre victime, Gabriela Ionescu, să îi platească în solidar Andreei Ionescu suma de 25.000 de euro şi câte 5.000 de euro pentru alte şase victime.

    Decizia instanţei Tribunalului Bucureşti nu este definitivă şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Mihnea Columbeanu se află în arest din 31 iulie 2014. El este acuzat de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) de pornografie infantilă, trafic de minori, viol şi agresiune sexuală în formă continuată.

    Din probele administrate, anchetatorii au ajuns la concluzia că regizorul, între 14 iunie 2010 şi 1 iunie 2014, a primit şi a adăpostit, o minoră de la vârsta de şapte ani şi trei până la 11 ani şi trei luni, cu scopul exploatării sexuale.

    “Inculpatul a obligat minora să suporte şi să întreţină acte sexuale orale şi alte acte de natură sexuală, profitând de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa şi prin oferirea de bani şi alte foloase mamei acesteia. Exploatarea sexuală a minorei a vizat şi producerea de către inculpat de materiale pornografice cu victima”, potrivit DIICOT.

    Mai mult, în 5 februarie 2013, Mihnea Columbeanu “ar fi întreţinut un act sexual oral cu minora care avea, la acel moment, vârsta de nouă ani, profitând de imposibilitatea ei de a-şi exprima voinţa, precum şi de starea de constrângere morală în care se afla din cauza autorităţii exercitate de mama sa”.

    “Astfel, în schimbul promisiunii unei sume de bani de către inculpat, mama minorei a determinat-o şi a încurajat-o pe fiica sa să suporte actul sexual oral, promiţându-i că urma să o înveţe chiar ea cum să întreţină acte sexuale pe viitor”, mai spun procurorii.

    Mama fetei este acuzată de trafic de minori în formă continuată, complicitate la viol, complicitate la pornografie infantilă şi complicitate la agresiune sexuală în formă continuată.

    Potrivit Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Mihnea Columbeanu, în vârstă de 54 de ani, a accesat materiale pornografice cu minori, folosind ID-ul “Mike”, apoi le-a pus la dispoziţia utilizatorilor unei reţele informatice, în locuinţa acestuia fiind găsite 12 hard-disk-uri, patru memory-stick-uri şi 1.331 de DVD-uri şi CD-uri cu astfel de materiale.

    “Cu privire la inculpatul Columbeanu Mihnea Gheorghe, din materialul probator rezultă suspiciunea rezonabilă că din data de 15 februarie 2014 şi până în data de 17 iulie 2014, folosind conexiunea de Internet la locuinţa lui din Bucureşti, sub ID-ul de utilizator «Mike», în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a accesat fără drept materiale pornografice cu minori prin intermediul aplicaţiei informatice «Sharează», aferent reţelei P2P GNUTELLA, pe care le-a stocat şi le-a pus la dispoziţia celorlalţi utilizatori ai reţelei P2P”, preciza sursa citată.

    În perioada 18 mai – 5 iunie 2014, de la conexiunea de Internet a lui Columbeanu au fost efectuate 2.731 de transferuri de date, prin intermediul reţelei de partajare fişiere GNUTELLA. Fişierele conţineau materiale pornografice cu minori, “o parte dintre acestea având denumiri specifice, respectiv pthc (preteen hard core), 10yo, 5yo, pedoland etc”, mai arătau procurorii.

    Anchetatorii au mai stabilit că, în perioada 6 iulie – 15 iulie 2014, Mihnea Columbeanu, prin intermediul aceleiaşi aplicaţii informatice, a pus la dispoziţie celorlalţi utilizatori, în spaţiul public, 31.036 fişiere care conţineau materiale pornografice cu minori.

    Columbeanu a recunoscut faptele de care este acuzat, arătând, la audieri, că începând din 2004 a utilizat reţelele P2P pentru a procura materiale pornografice cu minori, pe care ulterior le-a stocat.

  • ANALIZĂ: Delapidarea de 2,7 milioane de lei, plătită cu cinci ani de închisoare de Ridzi

    Ajuns pe masa judecătorilor în mai 2011, acest dosar a avut primul termen în octombrie 2011, iar o primă soluţie în acest caz a venit după 37 de termene, în ianuarie 2014. În faza de apel au fost necesare doar patru termene de judecată, între 13 octombrie 2014 şi 9 februarie.

    Judecătorii instanţei supreme au stabilit, prin deciziilor lor, că ipotezele procurorilor anticorupţie se confirmă.

    Astfel, Ridzi a fost găsită vinovată că, în perioada 17 martie – 22 mai 2009, în calitate de ordonator principal de credite, ar fi hotărât ca, sub pretextul realizării unor manifestări de amploare la nivel naţional dedicate Zilei Naţionale a Tineretului şi externalizării serviciilor de organizare aferente, să atribuie ilegal unor firme private contracte de prestări servicii având acest obiect. Prin urmare, s-a decis alocarea către firmele Artisan Consulting SRL şi Compania de Publicitate Mark SRL suma de aproximativ 3.120.000 lei, o valoare mult mai mare decât cea solicitată şi aprobată prin buget pentru acest eveniment. Fostul ministru al Tineretului şi Sportului a hotărât, de asemenea, în mod unilateral, ca evenimentele să fie organizate în Bucureşti, Costineşti şi 39 de reşedinţe de judeţ, unde ştia că structurile proprii ale ministerului ori alte entităţi publice sau private vor desfăşura manifestări de acest gen.

    Mai mult, magistraţii au ajuns la concluzia că, ulterior declanşării anchetei penale, în 13 iulie 2009, fostul ministru, cu ajutorul fostului directorul de achiziţii Marius Mihail Mărcuţă, ar fi intervenit să fie şterse din calculatoarele Ministerului Tineretului şi Sportului (MTS) aparţinând unora dintre coinculpaţi date informatice şi fişiere relevante cu privire la organizarea Zilei Tineretului, atât din agendele de poştă electronică, cât şi din memoria calculatoarelor, pentru a împiedica aflarea adevărului.

    Pentru aceste fapte procurorii anticorupţie au început urmărirea penală pe numele fostului ministru, în august 2009. Ulterior, anchetatorii au solicitat extinderea urmăririi penale şi încuviinţarea percheziţiei informatice în cazul lui Ridzi.

    DNA a cerut încuviinţarea urmăririi penale a Monicăi Iacob Ridzi în 9 februarie 2010, având noi suspciuni asupra sa, respectiv că se face vinovată de abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată, uz de fals în legătură cu fapte de corupţie, în formă continuată şi participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii, în formă continuată.

    La nu mai puţin de 11 luni distanţă, în 7 decembrie 2010, membrii Comisiei juridice a Camerei Deputaţilor au decis să respingă cererile de încuviinţare a percheziţiei informatice în cazul Monicăi Iacob-Ridzi. După o săptămână, în 14 decembrie 2010, şi plenul Camerei a respins cererea anchetatorilor.

    În aceste condiţii, procurorii anticorupţie au decis, în mai 2011, trimiterea rechizitoriului la instanţa supremă.

    Dosarul a ajuns pe masa completului format din preşedintele Iulian Dragomir şi judecătorii Rodica Cosma şi Francisca Vasile, aceştia stabilind că, pentru faptele ei, Monica Iacob Ridzi trebuie să plătească cu cinci ani de închisoare cu executare. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că fostul ministru şi-a susţinut în permanenţă nevinovăţia. Ridzi a admis, în faţa instanţei, faptul că în final chestiunile importante legate de partea de buget şi finanţări erau supervizate şi semnate de ea, în calitate de ministru, precizând în acest context că ordonanţările vizate de procurorii anticorupţie şi pentru care ea a fost deferită justiţiei nu au semnătura ei.

    Nevinovăţia şi-a susţinut-o şi în faza de apel a procesului şi mai mult decât atât, fostul ministru al Tineretului şi Sportului a spus, la momentul susţinerii ultimului cuvânt, că instituţia pe care a condus-o a vrut să îl aducă pe Ilie Năstase sau alte personalităţi să promoveze evenimentelor organizate de Ziua Tineretului în 2009, dar, după refuzul acestora, a apărut ea în clipul TV.

    Astfel, Ridzi a încercat să îi convingă pe judecători că prin organizarea Zilei Tineretului nu a încercat să îşi promoveze imaginea ca parlamentar, fostul demnitar aruncând vina pentru fraudarea statului în seama subordonaţilor ei.

    “Am fost convinsă că singura modalitate de cheltuire a banilor publici în legătură cu organizarea evenimentelor de la 2 Mai a fost externalizarea lor. Nu am cunoscut firmele şi nici pe administratorii lor, acest lucru rezultă şi declaraţia acestora. Ei o cunoşteau pe Ioana Vârsta. Toate eventualele neregularităţi în legătură cu organizarea evenimentelor şi procedura de achiziţie aparţine exclusiv subordonaţilor din minister, inclusiv celorlalţi inculpaţi din minister”, a spus Ridzi.

    În plus, Monica Iacob Ridzi şi-a continuat apărarea şi pe blogul personal. Cu o zi înainte de decizia finală în dosarul său de corupţie, fostul ministru a postat un text în care vorbeşte de probe din proces şi probleme de sănătate, susţinând că speră ca ICCJ să înţeleagă că e nevinovată, dar arătând şi că “altarul de sacrificiu are nevoie de al 13-lea ministru”.

    Totuşi, în urma analizării informaţiilor strânse de procurorii anticorupţie, a declaraţiilor date de inculpaţi şi de martorii din proces, completul de cinci judecători de la instanţa supremă, format din Ionuţ Matei, Rodica Cosma, Mariana Ghena, Anca Mădălina Alexandrescu şi Ştefan Pistol, a ajuns la concluzia că Monica Iacob Ridzi este vinovată şi că ea trebuie să petreacă următorii cinci ani în spatele gratiilor.