BusinessMagazin

Tag: calitate

  • Povestea tinerei de 37 de ani care a ajuns prima femeie şef de atelier la Dacia. Acum are 600 de oameni în subordine

    După acel proiect, a urmat pe rând trecerea din zona abstractă la cea concretă, în producţie, ca şef atelier şi adjunct şef department, fiind prima femeie şef de atelier din Uzina Mecanica şi Şasiuri Dacia. „Aceste poziţii m-au făcut să încep să lucrez direct cu mai mulţi colaboratori, cu probleme diferite“, spune Alina Predescu. „Odată cu aceste noi provocări, mi-am schimbat abordarea, deschiderea către nou, mi-a crescut încrederea în colaboratori şi am dat încredere. Astfel, toată echipa s-a dezvoltat fiind considerată de referinţă în cadrul Renault pentru competenţe, mod de organizare şi rezultate.”

    Astăzi, ea este responsabilă de crearea condiţiilor de muncă şi de creşterea în competenţe a celor 600 de angajaţi pe care îi are în subordine pentru ca aceştia sa producă, în condiţii de securitate şi la cadenţa prevăzută, cutiile de viteze şi piesele conform cu specificaţiile tehnice, respectând obiectivele de calitate, costurile, termenele şi mediul.

    Cel mai dificil moment a fost atunci când a trebuit să lucreze cu o echipă nouă, în zona de producţie, cu persoane cu experienţă şi competenţe, „eu fiind managerul lor, femeie de 30 ani. A fost un moment dificil în care a trebuit să muncesc mai mult, să fiu alături de colegi în momentele dificile până când am reuşit să le câştig încrederea prin demonstrarea competenţelor şi a adeziunii la o echipă nouă”.

  • Drumul de la amator la antreprenor

    “Mi-am dorit dintotdeauna să fiu antreprenoare, să transform o pasiune în afacere“, spune Cristina Dărvăreanu, care în urmă cu doi ani a cumpărat un laborator de deserturi de la o prietenă. Explică domeniul ales prin argumentul că este ”o mare iubitoare de dulciuri de calitate“. Într-o perioadă în care afacerea pe care a ajuns să o cumpere se adresa mai cu seamă segmentului HoReCa, iar piaţa era inundată cu produse congelate, antreprenoarea a decis, împreună cu soţul său, să schimbe atât strategia de funcţionare, cât şi segmentul publicului ţintă. ”Sunt adepta principiului: Orice ai face, fă-o ca şi cum ar fi pentru tine! Ca urmare, iată că Palmiye a crescut constant bazându-se pe trei idei cheie: fără conservanţi, fără aditivi şi fără coloranţi“, declară proprietara afacerii Palmiye, care înseamnă ”palmier“. Tot ea dă detalii despre activitatea firmei şi până la momentul în care a preluat-o.

    Laboratorul a fost lansat în 2011 şi, timp de trei ani, produsele erau livrate firmelor din segmentul HoReCa, dar şi la comandă. ”Odată cu preluarea firmei, am înţeles că din cauza crizei multe companii din HoReCa nu supravieţuiesc. Un an mai târziu, am schimbat macazul şi am decis să ne adresăm direct clientului final“, spune antreprenoarea. Iar în 2016 a inaugurat punctul de vânzare Palmiye, pe o suprafaţă de circa 30 mp, în centrul comercial Promenada Mall. Despre acel moment spune că ”a fost, să spunem, un punct culminant, riscant fiindcă ne-am propus din start să oferim produse high quality şi la bucată. Mai exact, poţi comanda într-o pauză de masă sau la o cafea doar o felie de tort cu arome diverse, în loc de un tort întreg“, explică ea. Investiţia iniţială a fost de 50.000 euro, însă pe parcursul ultimilor doi ani a cumpărat echipamente profesionale cu o valoare de peste 50.000 de euro. Astfel, până în acest moment, a fost depăşit pragul de 100.000 de euro, sursele de finanţare fiind proprii. ”Ca o paranteză, cred că astfel de afaceri, bazate pe gust, sunt printre cele mai dificile, fiindcă trebuie să mulţumeşti cât mai mulţi clienţi. Şi după cum bine ştim, gusturile diferă şi… nu se discută“, adaugă Cristina Dărvăreanu.

    Gama de produse a Palmiye cuprinde peste 50 de sortimente – dulci, mai puţin dulci şi dietetice; principalele categorii sunt torturile, urmate de produsele pentru candy bar, cum ar fi praline, fursecuri, macarons sau eclere. ”Cu toate că la prima vedere aţi crede că online-ul este cap de afiş, în acest domeniu, în continuare, offline-ul domină“, spune Dărvăreanu, aproximând proporţia de 80% offline şi 20% online. Cofetăria din Promenada are o valoare a bonului mediu de 36 lei, iar pentru comenzile de torturi şi candy bar pentru diferite evenimente valoarea bonului mediu se plasează la 650 lei. Cu un laborator şi un punct de vânzare, cifra de afaceri a Palmiye pentru anul trecut a depăşit pragul de 120.000 de euro, majoritatea comenzilor fiind pentru torturi aniversare şi de nuntă. Printre planurile de investiţii din 2017, se află deschiderea unui al doilea punct de vânzare Palmiye, în Centrul Vechi din Bucureşti, cu o investiţie de 200.000 de euro, bani utilizaţi în amenajarea spaţiului cu materiale, aparatură şi resurse umane. ”Conceptul are ca punct central cuvântul Palmiye, copac originar din Egipt şi considerat un pom sfânt, divin, dar şi simbol al păcii sau chiar al călătoriilor către ţări tropicale“, precizează antreprenoarea. În condiţiile investiţiei în noul spaţiu, ea se aşteaptă la cel puţin o dublare a cifrei de afaceri şi a numărului de angajaţi pentru 2018. Pentru moment, planurile de dezvoltare a afacerii se concentrează doar pe Bucureşti, urmând ca din 2019 să ia în consierare şi alte oraşe, ”cu amendamentul că acest business nu se conduce de la distanţă şi trebuie să fim prezenţi cât mai des în toate punctele“, susţine antreprenoarea.

  • Peste 3.000 de gospodari din 12 judeţe au comandat, în anul 2016, must de la Jidvei

    „Oamenii îşi doresc să facă vinul în propria lor casă, iar aceasta este o bună oportunitate de a avea cele mai bune condiţii. După procesul de limpezire, în urma căruia impurităţile din atmosferă sunt eliminate, se obţine un must cu o uşoară opalescenţă necesară pentru procesul de fermentaţie alcoolică”, a spus Ioan Buia, Director de Vinificaţie la Jidvei.

    Compania Jidvei pune la dispoziţia gospodarilor must din soiurile Fetească Regală cu Muscat Ottonel şi Sauvignon Blanc, calitatea acestuia fiind garantată prin Declaraţia de conformitate ce însoţeşte orice livrare. Cantitatea minimă care poate fi comandată este de 100 de kg, urmând ca după recoltarea strugurilor, cantităţile de must comandate să fie livrate, în condiţii optime, în localităţi din judeţele Alba, Sibiu, Mureş, Cluj, Braşov, Hunedoara, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Vâlcea, Harghita, Covasna şi Prahova (până la Comarnic). 

    „Tradiţiile naţionale de producere a vinurilor de casă sunt o moştenire pe care o preţuim şi o susţinem. Această campanie este unul dintre demersurile noastre de a încuraja producerea vinului de casă din must de calitate superioară şi, totodată, de a forma prima comunitate a micilor producători de vin de casă din România”, a spus Ana Necşulescu, Marketing Manager Jidvei.

  • Furnizorul secret al marilor case de modă. Louis Vuitton, Gucci sau Hermes le folosesc produsele

    Oraşul Ubrique din sudul Spaniei nu are aeroport, nici gară, dar cu toate acestea este locul de unde marile case de modă din lume se aprovizionează pentru produsele din piele, scrie BBC.

    Louis Vuitton, Gucci, Hermes, Chanel, Chloe, Loewe sau Carolina Herrera apelează la meşteşugari din acest oraş pentru genţile, portofelele sau curele pe care le vând.

    Mai mult de jumătate din populaţia oraşului lucrează în domeniu, producând bunuri din piele ce sunt vândute în ţară, dar şi furnizate marilor case de modă.

    Tehnica necesară pentru a produceasemenea bunuri a fost moştenită de copii de la părinţi. Meşteşugul a trecut de la o generaţie la alta.

    Jose Urrutia, fondatorul firmei producătoare de pantofi La Portegna, spune ca aflat de oraş de la o cunoştiinţă şi a fost uimit de calitatea manufacturii. “Întregul concept de lucru manual moare. Frumuseţea locului este că doar o stradă sau câteva case se ocupă cu asta, ci întreg satul”, spune Urrutia. “O geantă bună este realizată în X ore, în funcţie de produs. Nu poţi trişa când vine vorba de calitate”, adaugă el.

    “Chinezii invaţă foarte repede, dar noi ştim că marile branduri cer calitate, atenţia la detalii pentru fiecare produs şi nu o să obţină asta dintr-o fabrică în Asia”, spune un rezident al oraşului. 

  • Vrei să-ţi prelungeşti viaţa? Cât te costă un an în plus

    Dominic Wilkinson, doctor în cadrul Centrului Uehiro de la Oxford, a publicat recent un articol în care pune următoarea întrebare: cât am fi dispuşi să plătim pentru o viaţă mai lungă? Cei de la BBC au luat legătura cu el pentru a încerca să afle cum se poate calcula costul unei vieţi.

    La momentul actual, medicamentele pentru boli în stadiu terminal sunt analizate în funcţie de două elemente: cât de mult pot prelungi viaţa pacientului şi care este calitatea vieţii respectivului pacient, folosind un indice numit QALY (numărul de ani de viaţă salvaţi, ajustat la gradul de calitate a vieţii). Spre exemplu, un medicament care te ajută să trăieşti încă un an, la o calitate neschimbată a vieţii, va avea un scor de 0.5. Similar, un medicament care doar creşte calitatea vieţii timp de un an, fără a prelungi durata, va avea tot un scor de 0.5.

    De aici trebuie pornit calculul despre care vorbea Dominic Wilkinson; în Marea Britanie, spre exemplu, costurile recomandate pentru fiecare an de viaţă în plus variază între 20.000 şi 30.000 de lire sterline. Acest lucru a determinat Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie să respingă anumite medicamente, pe motiv că ar fi prea costisitoare. Kadycla, de pildă, este un medicament folosit în tratamentul contra cancerului de sân care poate extinde viaţa pacientului cu aproximativ şase luni; costul este însă unul exorbitant: 95.000 de lire sterline.

    Mai multe asociaţii cer autorităţilor să intervină pentru a convinge companiile farmaceutice să reducă preţul acestor medicamente, însă reacţia nu a fost una importantă.

    Interesantă a fost concluzia unui studiu derulat în Singapore, la care au participat atât oameni sănătoşi cât şi pacienţi bolnavi de cancer. Subiecţii au declarat că ar cheltui mai mulţi bani pe îngrijire acasă decât pe medicamente care le-ar putea prelungi viaţa; de asemenea, ei au arătat că ar plăti, în medie, 5.000 de lire sterline pentru un tratament ce le-ar putea prelungi viaţa cu un an.

  • Centrul spa din România premiat la cea mai prestigioasă gală dedicată industriei

    „Acest premiu ne oferă încă o dată recunoaşterea pentru calitatea şi seriozitatea pe care le acordăm în activitatea noastră şi care ne-au ajutat să construim brandul, şi ne obligă să păstrăm aceleaşi standarde ridicate şi să devenim în fiecare zi mai buni. Orhideea Spa are în echipă specialişti în terapii spa care asigura profesionalismul în efectuarea terapiilor din oferta noastră”, declară Roxana Vişan, director Orhideea Spa.

    Premiile acordate în cadrul World Luxury Spa Awards au fost acordate pe baza sistemului de vot, desfăşurat în perioada 21 Aprilie – 21 Mai. Voturile au fost adunate prin intermediul diferitelor canale de marketing de la clienţi, votul fiind susţinut de experienţa proprie a fiecărui votant.

    Orhideea Spa este unul dintre cele mai mari centre spa din Bucureşti, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, dotat cu zonă de relaxare cu şezlonguri si organic bar, zonă extinsă de relaxare la piscină cu şezlonguri încălzite cu lămpi cu infraroşii, piscine, saune (saună uscată, hamam, saună cu sare şi saună cu infraroşii) şi terapii, integrând astfel toate serviciile spa, nu doar segmental terapiilor.

    „Anul acesta, am extins zona de saune, piscine, dar şi cea dedicată terapiilor, tocmai pentru că abordăm în stil holistic sănătatea, luând în considerare mişcarea şi relaxarea, combinând mijloacele terapeutice occidentale şi orientale, armonizarea trup-suflet-minte, conturându-se ideea unui loc în care detaliile sunt esenţa, precum şi grija faţă de persoană”, a adăugat Roxana Vişan.  

    Orhideea Spa este un dintre cele mai mari centre spa din Bucureşti, întins pe o suprafaţă de 3000 de metri pătraţi, dotat cu o zonă de relaxare, piscină, saune şi terapii. Orhideea Spa este  proiectul Fundaţiei pentru sănătate Orhideea Spa, proiect demarat în anul 2010, în urma unei investiţii de 3,5 milioane de euro. 

  • Despre jurnalişti, demnitari şi lucrurile care trebuie învăţate

    Prima parte, aţi anticipat corect, este cea reală. Din păcate, interesul nostru nu a fost recompensat cu unul pe măsură din partea celeilalte părţi. Şi spun ”din păcate“ pentru că trăiesc cu convingerea că oameni care vizitează în mod constant târguri, expoziţii sau diverse alte manifestări de amploare pot oferi un feedback cel puţin util. Doru Mihail Dediu, şeful delegaţiei române la Expo 2017 nu a fost însă de aceeaşi părere; deşi jurnaliştii i-au solicitat să răspundă la câteva întrebări, el a preferat să stea deoparte.

    Cel care a binevoit să dea curs invitaţiei noastre a fost ambasadorul României la Kazahstan, Cezar Manole Armeanu, care a putut să-şi rupă mai mult de câteva minute din program pentru a explica, cu subiect şi predicat, ce caută România la cel mai mare eveniment de profil din lume.

    Dincolo de frustrările (uneori) aferente meseriei, principala problema este însă modul în care România şi-a planificat prezenţa la acest eveniment.

    Sunt alte state care nu investesc neapărat mai mult în astfel de evenimente, dar o fac într-un mod mai inteligent. Sigur, expoziţia de la Astana nu va aduce mari beneficii de imagine sau brand awareness de ţară, fiind acceptabilă din acest punct de vedere strategia de a ”dedica“ standul specialiştilor. Şi chiar dacă organizatorii vor să folosească scuza asta pentru modul general de organizare, greşelile de execuţie nu pot fi trecute cu vederea. Cum se poate ca macheta laserului de la Măgurele să nu funcţioneze? Cum este posibil ca ea să ajungă stricată la Astana şi, cel mai important, cine este responsabil pentru toate aceste stângăcii?

    Sunt întrebări care vor rămâne, cel mai probabil, fără răspuns. Mai mult, sunt întrebări care vor fi puse şi la următorul eveniment de anvergură la care România va lua parte – e o posibilitate ce s-a transformat, de-a lungul anilor, într-o certitudine.

    Aş vrea să fiu cât se poate de clar, pentru că nu acuz pe nimeni de rea-voinţă, ci pur şi simplu de incompetenţă: standul României, având o suprafaţă de 370 de metri pătraţi, a fost realizat în jurul laserului de la Măgurele. Macheta laserului, care trona în mijlocul încăperii, nu funcţiona; pe ecranul din camera alăturată rulau imagini la o calitate sub orice critică, preluate probabil din arhiva TVR, câteva din celebrele spoturi de promovare a României sub motto-ul Vizitaţi Grădina Carpaţilor – şi acestea la o calitate mult prea mică – şi spoturile uneia dintre companiile partenere, care a înţeles că propria imagine nu e un lucru de care să-ţi baţi joc. Aceste din urmă spoturi erau filmate la calitate bună, aşa cum trebuie să fie un clip de promovare – indiferent de subiectul promovat. Tot la intrarea în stand, pe nişte rafturi de lemn, organizatorii aşezaseră vreo 10 sticle de vin; principala atracţie a pavilionului, singurul loc la care lumea chiar stătea la coadă era consola de VR pregătită de aceeaşi companie parteneră. Nu o să vorbesc despre celelalte standuri, pentru că nu are rost, dar o să spun doar că lumea nu prea se înghesuia la noi.

    E o imagine pe care am tot văzut-o, chit că vorbim de târguri de tehnologie sau de turism. E o imagine pe care România încearcă să o acopere cu scuze sau cu tot felul de explicaţii. Realitatea e însă că statul – aşa cum companiile au făcut-o deja – trebuie să înţeleagă că imaginea e de multe ori mai importantă decât conţinutul. Luaţi, dacă vreţi, un exemplu din turism: în vreme ce la noi cascada Bigăr, cunoscută pentru frumuseţea ei, a stat ani de-a rândul ascunsă, fără vreun semn care să direcţioneze vizitatorii, alţii transformă un morman de pietre într-o atracţie turistică care aduce zeci sau sute de mii de euro în fiecare an. Nu mă credeţi pe cuvânt! Petreceţi o săptămână în Creta şi o să înţelegeţi despre ce vorbesc.

  • Aşa este?! „Nu, nu autostrăzile duc la creştere economică a României.Mesaj către toţi cei care spun că investiţia în autostrăzi duce la dezvoltare: gândiţi la fel ca Ceauşescu ”

    Pe Facebook, Bogdan Glavan a scris: „Mesaj către toţi cei care spun că investiţia în autostrăzi duce la dezvoltare: gândiţi la fel ca Ceauşescu – cu diferenţa că Ceauşescu gândea mai comprehensiv, el vedea că industria grea are nevoie de petrochimie dar şi de forţă de muncă ce trebuie creată prin colectivizarea agriculturii

    Nu, nu autostrăzile duc la creştere economică. Burma are autostradă cu 20 de benzi şi un PIB/capita de 8 ori mai mic ca al României. Nu, nu CAP-urile duc la creştere economică. Nu, nu crearea de programe de calculator duce la creştere economică. De ce? Fiindcă economia nu e un soi de inginerie, să bagi A şi să rezulte B.

    Creşterea economică depinde de calitatea instituţiilor, a sistemului de norme, legi, valori ale comunităţii. Acolo unde iniţiativa privată este permisă, unde inovaţia productivă este aplaudată, unde competiţia este garantată, unde acumularea de capital este încurajată, acolo o să fie creştere economică. Că o să vină din turism, din IT sau din creşterea caprelor, asta doar piaţa şi viaţa urmează să decidă.

    Din păcate, nu ştiu ce blestem e pe neamul ăsta, că este mereu bombardat fie cu idei clasic socialiste, fie cu idei reformist socialiste, şi nu observă că sunt tot un drac.
    Mulţumesc Mircea Burdusa pentru reminder”.

  • Femeia care a crescut vânzările Porsche Inter Auto

    Ea îşi împarte timpul între birou şi familie şi spune că, în rest, are prea puţine ore la dispoziţie încât să se ocupe serios de altceva.„Am un copil de un an şi jumătate care mă aşteaptă în fiecare seară când mă întorc acasă de la birou. Zâmbetul său e preocuparea mea principală în afara carierei. Atunci când am un răgaz, mă relaxează drumeţiile pe munte”.

    Laura Bucur crede că o implicare mai puternică a companiilor în rezolvarea problemelor societăţii ar fi mai mult decât binevenită – ar fi de-a dreptul necesară. „Suntem obişnuiţi, la locurile noastre de muncă, să rezolvăm probleme, să găsim şi să punem în practică soluţii, să evaluăm, să inovăm, să gestionăm situaţii de criză. Avem o expertiză extinsă care ar putea fi valorificată mai mult şi mai bine şi în direcţia rezolvării unor teme sociale. Desigur, putem face asta şi la nivel individual, dar din practică ştim că ar funcţiona mult mai bine dacă am face-o la nivel de organizaţii.”

    Despre scenariul propus, de a-şi imagina că ar fi pentru o zi preşedinte, Laura Bucur spune că s-ar opri la o decizie esenţială, legată de educaţie. „Pe scurt, aş căuta să pun în practică, în colaborare cu mediul de afaceri privat, un sistem dual de educaţie în şcolile profesionale, care să îmbine teoria cu practica, în aşa fel încât companiilor să le fie mai uşor să găsească angajaţi bine pregătiţi, iar absolvenţilor să le fie mai uşor să-şi înceapă o carieră.”

  • Legea prin care Avocatul Poporului primeşte rang de ministru a fost adoptată de Senat

    Legea va fi trimisă preşedintelui pentru promulgare.

    Avocatul Poporului Victor Ciorbea a fost prezent în plenul Senatului pentru a susţine proiectul de lege. Acesta a spus că majoritatea articolelor formulate în proiectul de lege sunt în acord cu recomandările Subcomitetului ONU pentru prevenirea torturii şi vor face ca activitatea instituţiei să fie mai eficientă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro