BusinessMagazin

Tag: BBC

  • Cronică TV: The Grand Tour

    Astea fiind spuse, pentru cei care nu ştiu încă despre ce e vorba, The Grand Tour este noul serial produs de Amazon; îi are ca personaje principale de Jeremy Clarkson, Richard Hammond şi James May – adică echipa din spatele Top Gear. Fostul Top Gear, aş menţiona, pentru că noua formulă a celor de la BBC este o jignire la adresa celor ca mine. Despre asta însă am mai scris.

    The Grand Tour este, aşa cum bine scria cineva pe Facebook, un „Top Gear pe steroizi”; bugetul uriaş pe care cei de la Amazon l-au pregătit celor 36 de episoade (un contract destul de bun, aş zice), de peste 190 de milioane de euro, arată încrederea pe care Jeff Bezos şi-o pune în cei trei britanici. The Grand Tour nu este doar cea mai costisitoare producţie din istoria Amazon, este una dintre cele mai scumpe emisiuni britanice din istorie.

    În primă fază, pariul pare să fi fost unul câştigător: în ziua în care a fost lansat, primul episod al The Grand Tour a atras de trei ori mai mulţi telespectatori decât The Man in The High Castle, serialul produs de Amazon care deţinea anterior recordul.

    Şi ajungem la întrebarea de un milion de dolari: îşi merită The Grand Tour banii?

    Absolut. Serialul a preluat părţile bune din Top Gear – de fapt le-a copiat, dar având în vedere că producătorul executiv al noului serial e acelaşi care gândise structura show‑ului de pe BBC, era de aşteptat ca asta să se întâmple – şi a abandonat ceea ce nu mai prindea la public. Au rămas în continuare review-urile de maşini pe care nimeni nu are bani să le cumpere, segmentul de „News” (redenumit aici „Conversation Street”) şi, evident, provocările. Şi aici se vede, de fapt, cum cheltuie Clarkson, Hammond şi May peste 5 milioane de euro pe episod.

    Multe dintre scenele din The Grand Tour par mai bune decât cele din filmele de acţiune – nu vorbesc, desigur, despre Mission: Impossible sau seria Bourne. Dar un film cu Steven Seagal? Aş prefera show-ul lui Clarkson.

    Mai merită amintit faptul că The Grand Tour nu mai are un studio propriu, ci mai degrabă un cort pe care protagoniştii îl cară după ei prin diferite părţi ale lumii. Primul episod a fost filmat în California, al doilea în Africa de Sud, apoi în Marea Britanie şi aşa mai departe. E o notă interesantă, pentru că fiecare episod începe cu două-trei glume despre localnici sau problemele lor.

    În concluzie, Amazon a făcut o afacere bună. Atât de bună, de fapt, încât nu m-ar mira să apară în curând informaţii despre prelungirea contractului dincolo de cele 36 de episoade.

    NOTA: 9/10

  • Ţara care va da bani gratis cetăţenilor săi. ”Sperăm că acest venit minim va oferi oamenilor sentimentul securităţii financiare şi oportunitatea să-şi planifice vieţile”

    Participanţii, selectaţi în mod aleatoriu din rândul persoanelor care primesc ajutoare sociale – vor primi fiecare câte 560 de euro pe lună şi vor continua să primească aceşti bani chiar dacă se angajează între timp.

    Experimentul finlandez este cel mai mare din rândul celor similare, prin care se testează ce se întâmplă când o ţară decide să ofere cetăţenilor un venit garantat – politică ce este cunoscută drept   venitul universal de bază. ”Sperăm că acest venit minim va oferi oamenilor sentimentul securităţii financiare şi oportunitatea să-şi planifice vieţile”, spune Marjukka Turunen at Kela, agenţia de asigurări sociale a Finlandei, care derulează experimentul.

    Este o simplă propunere, dar una radicală – unora nu le place ideea ca guvernele să ofere bani în mod nediscriminatoriu.  Alţii sunt îngrijoraţi din cauza faptului că un venit garantat ar putea să facă dificil găsirea de oameni care să îşi dorească joburi necesare, dar nepopulare, scrie BBC.

    Astfel de experimente s-au mai derulat în lume pe parcursul istoriei: spre exemplu, Canada a făcut un experiment similar în anul 1960. În cadrul acestuia, statul oferea pentru 30% din populaţia micului oraş Dauphin, Manitoba, 15.000 de dolari. O analiză a experimentului făcută de Evelyn Forget, economist la Universitatea din Manitoba, a descoperit că rata de absolvire a liceului a crescut şi rata de spitalizare a scăzut cu 8,5%.

    Rata angajării în rândul adulţilor nu s-a schimbat deloc. În pofida succesului aparent, acest experiment nu a fost repetat. S-ar putea ca lucrurile să fie diferite patru decenii mai târziu?

  • Ţara care va da bani gratis cetăţenilor săi. ”Sperăm că acest venit minim va oferi oamenilor sentimentul securităţii financiare şi oportunitatea să-şi planifice vieţile”

    Participanţii, selectaţi în mod aleatoriu din rândul persoanelor care primesc ajutoare sociale – vor primi fiecare câte 560 de euro pe lună şi vor continua să primească aceşti bani chiar dacă se angajează între timp.

    Experimentul finlandez este cel mai mare din rândul celor similare, prin care se testează ce se întâmplă când o ţară decide să ofere cetăţenilor un venit garantat – politică ce este cunoscută drept   venitul universal de bază. ”Sperăm că acest venit minim va oferi oamenilor sentimentul securităţii financiare şi oportunitatea să-şi planifice vieţile”, spune Marjukka Turunen at Kela, agenţia de asigurări sociale a Finlandei, care derulează experimentul.

    Este o simplă propunere, dar una radicală – unora nu le place ideea ca guvernele să ofere bani în mod nediscriminatoriu.  Alţii sunt îngrijoraţi din cauza faptului că un venit garantat ar putea să facă dificil găsirea de oameni care să îşi dorească joburi necesare, dar nepopulare, scrie BBC.

    Astfel de experimente s-au mai derulat în lume pe parcursul istoriei: spre exemplu, Canada a făcut un experiment similar în anul 1960. În cadrul acestuia, statul oferea pentru 30% din populaţia micului oraş Dauphin, Manitoba, 15.000 de dolari. O analiză a experimentului făcută de Evelyn Forget, economist la Universitatea din Manitoba, a descoperit că rata de absolvire a liceului a crescut şi rata de spitalizare a scăzut cu 8,5%.

    Rata angajării în rândul adulţilor nu s-a schimbat deloc. În pofida succesului aparent, acest experiment nu a fost repetat. S-ar putea ca lucrurile să fie diferite patru decenii mai târziu?

  • Rusia şi Turcia au efectuat, în premieră, raiduri aeriene comune în Siria

    Avioane militare din Rusia şi Turcia au efectuat, miercuri, primele raiduri aeriene comune împotriva unor poziţii din Siria aparţinând reţelei teroriste Stat Islamic, anunţă Ministerul rus al Apărării, citat de BBC News online şi de site-ul agenţiei Tass.

    Bombardamentele coordonate au avut loc la periferia oraşului Al-Bab, în provincia siriană Alep.

    “La operaţiunile aeriene, aprobate de Administraţia siriană, au participat nouă avioane de tip Suhoi Su-24M, Suhoi Su-25 şi Suhoi Su-34 ale Forţelor Aeriene ruse şi patru aeronave de vânătoare F-4 ale Turciei. Planul prevede distrugerea a 36 de poziţii ale reţelei teroriste Stat Islamic”, a declarat generalul rus Serghei Rudskoi, şeful Comandamentului operaţional al Statului Major al armatei ruse.

    “În ultimele două zile, în această zonă fuseseră efectuate misiuni de recunoaştere cu avioane fără pilot şi din sateliţi”, a precizat oficialul militar rus.

    Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent şi cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forţele opoziţiei şi grupuri teroriste, inclusiv organizaţia sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant). Bilanţul conflictului depăşeşte 270.000 de morţi.

  • Oraşul unde nu mai poţi respira aer curat nici măcar în casă – GALERIE FOTO

    Capitala Chinei, Beijing, este recunoscută pentru poluarea cronică, iar oamenii nu mai pot respira aer curat nici măcar în interiorul locuinţelor, arată un articol BBC.

    Nici măcar geamurile duble nu mai reţin smogul afară. Constituentul cel mai periculos, pulberile în suspensie mai mici de 2,5 microni în diametru – cunoscut sub denumirea de PM2,5 – găseşte o modalitate de a se infiltra prin cele mai mici găuri atunci când ferestrele sunt închise. Aşa că singura soluţie la îndemâna oricui este banda adeziva.

    Dispozitivul cel mai util în în acest sens este monitorul PM2.5. Cu ajutorul mai multor purificatoare de aer, aşezate în colţul fiecărei încăperi, care funcţionează la capacitate maximă, chinezii încearcă să păstreze nivelul de PM2.5 sub 25 de miligrame pe metru cub, standardul maxim de aer dat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru condiţii de siguranţă. Majoritatea acestor purificatoare, nişte maşinării mari sub formă de cutie, produc un zgomot asemănător cu cel produs de motorul unui portavion. În urmă cu cinci ani nu exista în China nicio modalitate de monitorizare a calităţii aerului din casă. Efectele poluării aerului în China se concretizează într-o cifră alarmantă de un milion de decese premature pe an şi reducerea semnificativă a speranţei de viaţă, de aproximativ cinci ani în regiunile cele mai afectate.

    Interesele Occidentului şi ale unei elite chineze domină predomină: Occidentul îşi ia produsele ieftine, iar China devine din ce în ce mai bogată, fără a întâmpina inconveniente legate de control independent, reglementări sau opinii democratice ale altor pieţe. Costul real este măsurat prin numerele de pe monitoarele de poluare, fiind suportat în mod disproporţionat de oamenii de rând din China.

    În urma unui protest recent împotriva poluării, un blogger a îndrăznit să vorbească în favoarea protestatarilor. Poliţia, a sugerat el, ar trebui să aibă în vedere faptul că elitele, ale căror interese le protejează, şi-au trimis familiile să respire aer curat în alte state. Bineînţeles, a fost reţinut imediat. 

    VEZI AICI CUM ARATĂ CELE MAI POLUATE ORAŞE DIN CHINA

  • Procurorii din Coreea de Sud cer arestarea vicepreşedintelui Samsung, Lee Jae-yong

    Procurorul special din Coreea de Sud a cerut mandat de arestare pentru vicepreşedintele Samsung, Lee Jae-yong, pentru acuzaţii de dare de mită, acesta fiind implicat în scandalul care a dus la suspendarea preşedintelui Park Geun-hye, potrivit BBC.

    Compania Samsung este acuzată că a oferit donaţii fundaţiilor non-profit administrate de Choi Soon-sil, prietenă apropiată a preşedintelui din Coreea de Sud, Park Geun-hye. Donaţiile ar fi fost făcute cu scopul de a primi sprijin politic pentru o fuziune controversată.

    Procurorii acuză Samsung că a dat 2,8 milioane de euro unei companii deţinută de Choi şi fiica acesteia, în schimbul sprijinul preşedintei Park.

    La audierea parlamentară din decembrie, Samsung a recunoscut că a dat peste 17 milioane de dolari celor două fundaţii, dar a negat că a cerut favoruri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Producătorul Ray-Ban a acceptat fuziunea cu Essilor în valoare de 46 de miliarde de euro

    Luxottica, cel mai mare producător de ochelari din lume, care deţine Ray-Ban şi Oakley, va fuziona cu producătorul francez de lentile Essilor, valoarea întrunită a celor două firme urmând să ajungă la 46 de miliarde de euro, potrivit BBC.

    Designerul italian Luxottica a devenit cel mai mare producător de ochelari din lume după o serie de achiziţii, printre care se numără Ray-Ban, în 1999 şi Oakley, în 2007.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • BBC se implică în demascarea ştirilor false. “Nu putem edita tot ce apare pe internet, dar nici nu putem sta deoparte”

    BBC urmează să desemneze o echipă care să monitorizeze şi demascheze ştirile care răspundesc informaţii false în mod deliberat pe reţelele de socializare, relatează Gândul.

    În contextul îngrijorărilor survenite în spaţiul public cu privire la creşterea numărului de informaţii false, distribuite în mediul online, redactorul-şef, James Harding, i-a comunicat echipei sale că BBC va juca un rol în combaterea minciunilor, distorsionărilor şi exagerărilor din social media.

    Procesul de monitorizare şi implicare ar urma să fie unul permanent, demarat de un grup care va urmări să identifice ştirile false, răspândinte larg pe reţelele de socializare.  

    “BBC nu poate edita tot ce apare pe internet , dar nici nu putem să stăm deoparte. Vom verifica tot ce va deveni viral pe Facebook, Instagram şi alte reţele de socializare. Lucrăm cu cei de la Facebook, în mod particular, pentru a vedea cum putem fi cât mai eficienţi. Unde vom vedea poveşti încropite fals, în mod deliberat, prezentate sub formă de “ştiri”, vom publica o “Verificare a Realităţii” care va demonstra contrariul, care va fi mai mult decât un serviciu public. Vrem să devină foarte popular. Ţintim să poată fi utilizată formula de către formatele – online, tv şi radio”, a declarat James Harding, citat de gandul.info.

    Echipa de la BBC, care va coordona acest demers, se va concentra pe conţinutul care este, în mod vizibil, fabricat cu intenţia de a induce în eroare publicul că a fost produs de o agenţie de presă recunoscută pentru calitatea informaţiei promovate.

    Decizia de combatere a ştirilor false vine într-un context sensibil, în care au loc numeroase dezbateri cu privire la veridicitatea informaţiei care circulă în mediul online. Accentul pe care BBC vrea să îl pună în combaterea informaţiilor false, distribuite pe reţelele de socializare, face parte dintr-un amplu demers al postului britanic de televiziune de a “încetini” realizarea materialelor jurnalistice, pentru a apela mai mult la analiză şi expertiză.

    În acest sens, Harding a declarat că postul a fost sufocat de ştiri în 2016 pentru că întreaga lume trăieşte “într-o perioadă de instabilitate”.

    “Trebuie să explicăm şi ceea ce conduce la apariţia ştirilor. Avem nevoie de mai multă profunzime în tratarea lor – date, investigaţii, analize, expertize – pentru a explica mai bine lumea în care trăim“, a spus Harding. 


     

  • De ce tot mai multe companii îşi încurajează angajaţii să doarmă la birou

    În anii ‘90, Bhim Suwastoyo, un reporter al Agence France Presse, cu biroul în Indonezia, avea un program de muncă cel puţin ciudat. El a devenit cunoscut în companie prin prisma faptului că dormea la serviciu, în spatele biroului. „Când îl vizita cineva de la birourile centrale prima întrebare era: <<Unde îţi este patul?>> Aşa da reputaţie!”,  spune un jurnalist BBC. Fiind într-o perioadă destul de agitată, acesta trebuia să lucreze ore în şir, peste program, pentru a acoperi ştirile în exclusivitate. Iar pentru că în acele momente telefoanele mobile nu erau folosite ca astăzi, acesta dormea la birou pentru a auzi telefonul de serviciu.

    A descoperit, însă, că şi în zilele mai liniştite o jumătate de oră de somn în timpul zilei este foarte utilă: „Îţi conferă mai multă energie pentru restul zilei. E ca şi cum ai începe ziua în acel moment”, spunea acesta. Şi nu este singurul care consideră acest lucru. În sudul Europei, pauza de prânz sau „siesta” este reglemenată legal. Pe de altă parte, în Japonia, să aţipeşti în timpul întâlnirilor este, aparent, simbolul unui status, care demonstrează că eşti um om foarte ocupat şi munceşti din greu.

    „Somnul reprezintă menajera creierului, care ajută la îndepărtarea deşeurilor metabolice şi a toxinelor din creier, explică Natalie Dautovich, specialist în domeniu. De aceea, fiecare ar trebui să aibă un somn regulat de şapte-nouă ore în fiecare noapte. Dar, deşi suntem conştienţi de acest lucru, de cele mai multe ori nu respectăm îndurmările specialiştilor şi moţăim la birou. Iată, aşadar, câteva sfaturi ale publicaţiei BBC, asamblate sub forma „Cea mai bună strategie de a dormi la birou”:

    Cere permisiunea şefului;

    Dormi după masa de prânz, de obicei între 2-4 pm;

    Găseşte un loc liniştit şi sigur;

    Scurtează perioada de somn cu 20 de minute, pentru a evita somnul profund şi cu încă 10 minute pentru a te recupera;

    Dacă ai nevoie de o perioadă mai mare de somn, negociază pentru 90 de minute;

    Deşi pare neobişnuit există firme care acceptă şi chiar încurajează acest lucru, cum ar fi Nats, serviciul de control al traficului aerian al Marii Britanii. Personalul lucrează în echipe de doi oameni, nu doar pentru a se verifca unul pe celălalt, ci şi pentru a interacţiona, cu scopul de a-şi ţine mintea şi atenţia „trează”. Mai mult, la fiecare două ore sunt obligaţi să îşi ia o pauză de 30 de minute, în care le este recomandat să doarmă. 

  • De ce tot mai multe companii îşi încurajează angajaţii să doarmă la birou

    În anii ‘90, Bhim Suwastoyo, un reporter al Agence France Presse, cu biroul în Indonezia, avea un program de muncă cel puţin ciudat. El a devenit cunoscut în companie prin prisma faptului că dormea la serviciu, în spatele biroului. „Când îl vizita cineva de la birourile centrale prima întrebare era: <<Unde îţi este patul?>> Aşa da reputaţie!”,  spune un jurnalist BBC. Fiind într-o perioadă destul de agitată, acesta trebuia să lucreze ore în şir, peste program, pentru a acoperi ştirile în exclusivitate. Iar pentru că în acele momente telefoanele mobile nu erau folosite ca astăzi, acesta dormea la birou pentru a auzi telefonul de serviciu.

    A descoperit, însă, că şi în zilele mai liniştite o jumătate de oră de somn în timpul zilei este foarte utilă: „Îţi conferă mai multă energie pentru restul zilei. E ca şi cum ai începe ziua în acel moment”, spunea acesta. Şi nu este singurul care consideră acest lucru. În sudul Europei, pauza de prânz sau „siesta” este reglemenată legal. Pe de altă parte, în Japonia, să aţipeşti în timpul întâlnirilor este, aparent, simbolul unui status, care demonstrează că eşti um om foarte ocupat şi munceşti din greu.

    „Somnul reprezintă menajera creierului, care ajută la îndepărtarea deşeurilor metabolice şi a toxinelor din creier, explică Natalie Dautovich, specialist în domeniu. De aceea, fiecare ar trebui să aibă un somn regulat de şapte-nouă ore în fiecare noapte. Dar, deşi suntem conştienţi de acest lucru, de cele mai multe ori nu respectăm îndurmările specialiştilor şi moţăim la birou. Iată, aşadar, câteva sfaturi ale publicaţiei BBC, asamblate sub forma „Cea mai bună strategie de a dormi la birou”:

    Cere permisiunea şefului;

    Dormi după masa de prânz, de obicei între 2-4 pm;

    Găseşte un loc liniştit şi sigur;

    Scurtează perioada de somn cu 20 de minute, pentru a evita somnul profund şi cu încă 10 minute pentru a te recupera;

    Dacă ai nevoie de o perioadă mai mare de somn, negociază pentru 90 de minute;

    Deşi pare neobişnuit există firme care acceptă şi chiar încurajează acest lucru, cum ar fi Nats, serviciul de control al traficului aerian al Marii Britanii. Personalul lucrează în echipe de doi oameni, nu doar pentru a se verifca unul pe celălalt, ci şi pentru a interacţiona, cu scopul de a-şi ţine mintea şi atenţia „trează”. Mai mult, la fiecare două ore sunt obligaţi să îşi ia o pauză de 30 de minute, în care le este recomandat să doarmă.