Chiar dacă pare floare la ureche, meseria de jurnalist nu este întotdeauna una uşoară. Iar când lucrezi în televiziune, cu atât mai mult. Ştirile pe care le prezinţi pot provoca o emoţie puternică şi, uneori, de nestăpânit. Este şi cazul unei prezentatoare de la CNN care a fost copleşită în direct.
Totul părea în regulă până în momentul în care a ajuns la o ştire cu adevărat emoţionantă. Prezentatoarei a început să-i tremure vocea şi, în câteva secunde, a izbucnit în lacrimi.
Patru studenţi, supăraţi pe faptul că ochelarii de vedere erau extrem de scumpi, s-au gândit să revoluţioneze o industrie, unde Luxottica controla 80% din piaţa dispozitivelor de corecţie a vederii.
Ochelarii oferiţi de Luxottica se vindeau cu 500 de dolari, însă cei patru aveau să vândă o pereche de ochelari cu 95 de dolari şi, în plus, la fiecare tranzacţie compania lor ar dona o pereche de ochelari ţărilor nevoiaşe, în curs de dezvoltare. “Mereu am considerat că ochelarii sunt un articol medical. În mod firesc, am presupus că, dacă îi cumpăram de la un doctor, exista o justificare a preţului”, a declarat Dave Gilboa. Acesta a analizat afacerile Luxottica şi a decis că “nimic din costul bunurilor nu justifica preţul” şi a ajuns la concluzia că Luxottica umfla preţul foarte mult.
Cei patru studenţi la Wharton School of business (Neil Blumenthal, Dave Gilboa, Andy Hunt şi Jeff Raider) s-au întrebat de ce nimeni nu vinde ochelari online. S-au uitat la modul în care Zappos a transformat piaţa de încălţăminte vânzând pantofi online. Aşadar s-au gândit să vândă şi ei ochelarii online. Prietenii au fost sceptici la auzul acestei idei şi le spuneau că nimeni nu ar fi cumpărat ochelari de pe internet, în special datorită faptului că trebuia să-i probeze mai întâi.
Gândidu-se la acest lucru au decis să lase clienţii să comande cinci perechi pe care le putea proba pe gratis.
Cei patru au numit compania Warby Parker, combinând numele purtate de două personaje create de scriitorul Jack Kerouac.
Planul lor era să vândă două perechi de ochelari pe zi, dar când revista GQ, la doi ani distanţă de la apariţia ideii, i-a numit “compania Netflix în domeniul dispozitivelor de corectare a vederii” şi-au atins targetul primului an în mai puţin de o lună şi 20.000 de clienţi pe lista de aşteptare. Abia în nouă luni au putut satisface întreaga cerere.
Mai mult de atât, publicaţia Fast Company i-a numit ca fiind cea mai inovatoare companie din lume din 2015. Câştigătorii precedenţi au fost giganţi precum Google, Nike sau Apple.
În doar cinci ani, cei patru prieteni au construit o companie ce şi-a făcut loc pe o piaţă dominată de un jucător, au dăruit peste un milion de perechi de ochelari oamenilor nevoiaşi, iar compania lor a înregistrat un venit anual de 100 de milioane de dolari şi a fost evaluată la peste 1 miliard de dolari.
Munţii maiestoşi sau apele albastre tot timpul atrag turişitii, dar natura ne-a pregătit şi locuri care chiar dacă sunt bizare ne inspira imaginaţia şi curiozitatea. Peisajele prezentate în acest articol sunt naturale şi pe cât de ireale par, pe atât sunt de frumoase.
1. Bule de metan îngheţate în lacul Abraham, Canada.
Create prin descompunerea materiei organice (plante, animale şi microbi), bulele de gaz extrem de inflamabil urcă la suprafaţa apei în timpul lunilor mai călduroase. Ele sunt prinse pentru o perioadă sub crusta de gheaţă, iar când aceasta se topeşte metanul ajunge în atmosferă.
2. Lacul Hillier – Australia
Vazută din cer, suprafata roz a lacului Hillier pare glazura de pe o prajitură. Hillier se află în extremitatea insulei Middle, una dintre cele peste 100 ale Arhipelargului Recherche, aflat în largul coastei sudice a Australiei de Vest. Lacul puţin adânc, de aproximativ 600 m în diametru, este mărginit de depuneri albe de sare şi înconjurat de păduri verzi de eucalipţi şi arbori de hârtie.
3. Cascada însângerată – Antartica
Cascada roşie, poreclită „Cascada însângerată”, este înaltă cât o clădire cu cinci etaje şi iese printr-o crăpătură în gheaţă. Geologii credeau iniţial că această culoare a apei vine de la alge, însă nuanţa roşiatică este dată, de fapt, de microbi.
4. Pietrele mişcătoare din Valea Morţii
Oamenii de ştiinţă au găsit aici urme drepte, sau şi în zigzig, lăsate pe parcursul anilor de pietre „călătoare”. Acest fenomen are loc pe suprafaţa platoului Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morţii. În timpul iernii, pietrele se pot deplasa sub acţiunea unui vânt uşor, cu o viteză de 3-5 m/s, pe o suprafaţă de gheaţă cu o grosime mai mică de 5mm. Mişcarea observată a avut loc cu o viteză de 2 – 6 m pe minut.
5. Vulcanul cu lava albastră
Vulcanul Kawah Ijen, situat în estul insulei Jawa, cu o înălţime de 2.400 de metri, are o caracteristică specială: flăcările albastre care apar pe timpul nopţii pe versanţii săi.
Culoarea provine de la vaporii de sulf care ies din craterul vulcanului, la o temperatură de 200 grade Celsius. Când se aprinde noaptea, gazul produce flăcări de un albastru electric, care se pot ridica şi până la 5 metri înălţime.
6. Plaja ascunsă din Mexic
Plaja ascunsă este situată în interiorul unueia dintre insulele Marieta. Arhipelagul Insulelor Marieta este situat în largul coastei Puerto Vallarta din Mexic. Acest loc este accesibil printr-un tunel lung de 25 de metri, care face legătura cu Oceanul Pacific. Turiştii trebuie să înoate până acolo, dar turişti nu trebuie să se scufunde, deoarece spaţiul dintre suprafaţa apei şi tavanul tunelului este de 2 metri.
7. Cercurile zânelor din Namibia.
În deşertul namibian au apărut milioane de cercuri bizare cu diametru de 2-15 metri de-a lungul a 2500 de km de pământ. Aceste cercuri sunt cunoscute ca fiind cercurile zânelor. Misterul cercurilor rămâne încă neelucidat, mai mulţi oameni de ştiinţă venind cu propriile teorii. Aborigenii africani spun că aceste cercuri sunt urmele paşilor zeilor.
8. Dealurile de ciocolată din Filipine
Sute de coline conice se înalţă în grupuri, una în spatele alteia. Coastele lor sunt acoperite cu ierburi aspre, care în anotimpul uscat, din luna februarie până în mai, sunt atât de arse de soare, încât dealurile par ca sunt învelite în ciocolată. Apoi încep ploile tropicale torenţiale, care readuc vegetaţia la viaţă şi redau peisajului o culoare verde strălucitoare.
Munţii maiestoşi sau apele albastre tot timpul atrag turişitii, dar natura ne-a pregătit şi locuri care chiar dacă sunt bizare ne inspira imaginaţia şi curiozitatea. Peisajele prezentate în acest articol sunt naturale şi pe cât de ireale par, pe atât sunt de frumoase.
1. Bule de metan îngheţate în lacul Abraham, Canada.
Create prin descompunerea materiei organice (plante, animale şi microbi), bulele de gaz extrem de inflamabil urcă la suprafaţa apei în timpul lunilor mai călduroase. Ele sunt prinse pentru o perioadă sub crusta de gheaţă, iar când aceasta se topeşte metanul ajunge în atmosferă.
2. Lacul Hillier – Australia
Vazută din cer, suprafata roz a lacului Hillier pare glazura de pe o prajitură. Hillier se află în extremitatea insulei Middle, una dintre cele peste 100 ale Arhipelargului Recherche, aflat în largul coastei sudice a Australiei de Vest. Lacul puţin adânc, de aproximativ 600 m în diametru, este mărginit de depuneri albe de sare şi înconjurat de păduri verzi de eucalipţi şi arbori de hârtie.
3. Cascada însângerată – Antartica
Cascada roşie, poreclită „Cascada însângerată”, este înaltă cât o clădire cu cinci etaje şi iese printr-o crăpătură în gheaţă. Geologii credeau iniţial că această culoare a apei vine de la alge, însă nuanţa roşiatică este dată, de fapt, de microbi.
4. Pietrele mişcătoare din Valea Morţii
Oamenii de ştiinţă au găsit aici urme drepte, sau şi în zigzig, lăsate pe parcursul anilor de pietre „călătoare”. Acest fenomen are loc pe suprafaţa platoului Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morţii. În timpul iernii, pietrele se pot deplasa sub acţiunea unui vânt uşor, cu o viteză de 3-5 m/s, pe o suprafaţă de gheaţă cu o grosime mai mică de 5mm. Mişcarea observată a avut loc cu o viteză de 2 – 6 m pe minut.
5. Vulcanul cu lava albastră
Vulcanul Kawah Ijen, situat în estul insulei Jawa, cu o înălţime de 2.400 de metri, are o caracteristică specială: flăcările albastre care apar pe timpul nopţii pe versanţii săi.
Culoarea provine de la vaporii de sulf care ies din craterul vulcanului, la o temperatură de 200 grade Celsius. Când se aprinde noaptea, gazul produce flăcări de un albastru electric, care se pot ridica şi până la 5 metri înălţime.
6. Plaja ascunsă din Mexic
Plaja ascunsă este situată în interiorul unueia dintre insulele Marieta. Arhipelagul Insulelor Marieta este situat în largul coastei Puerto Vallarta din Mexic. Acest loc este accesibil printr-un tunel lung de 25 de metri, care face legătura cu Oceanul Pacific. Turiştii trebuie să înoate până acolo, dar turişti nu trebuie să se scufunde, deoarece spaţiul dintre suprafaţa apei şi tavanul tunelului este de 2 metri.
7. Cercurile zânelor din Namibia.
În deşertul namibian au apărut milioane de cercuri bizare cu diametru de 2-15 metri de-a lungul a 2500 de km de pământ. Aceste cercuri sunt cunoscute ca fiind cercurile zânelor. Misterul cercurilor rămâne încă neelucidat, mai mulţi oameni de ştiinţă venind cu propriile teorii. Aborigenii africani spun că aceste cercuri sunt urmele paşilor zeilor.
8. Dealurile de ciocolată din Filipine
Sute de coline conice se înalţă în grupuri, una în spatele alteia. Coastele lor sunt acoperite cu ierburi aspre, care în anotimpul uscat, din luna februarie până în mai, sunt atât de arse de soare, încât dealurile par ca sunt învelite în ciocolată. Apoi încep ploile tropicale torenţiale, care readuc vegetaţia la viaţă şi redau peisajului o culoare verde strălucitoare.
O tânără mamă care a renunţat la şcoală fără să obţină nicio diplomă a construit o companie de milioane de lire sterline în doar un an, potrivit unui articol al publicaţiei britanice Daily Mail. Prin intermediul afacerii Want that Trend, tânăra comercializează haine online, alese după propriul gust. Tânăra a ajuns astfel la la venituri de 7 milioane de lire sterline după primul an de funcţionare şi plănuieşte să ajungă la 10 milioane de lire sterline anul acesta.
Victoria Molyneux are 27 de ani şi locuieşte în Chesire. Ea a lansat boutique-ul online Want That Trend în aprilie anul trecut. Tânăra a sperat iniţial la câteva zeci de comenzi săptămânale, dar businessul ei i-a depăşit aşteptările şi ajunge în prezent la 2.000 de comenzi zilnice. În prezent, în cadrul companiei sale lucrează 22 de angajaţi, iar printre planurile de dezvoltare a afacerii se numără lansarea unei linii destinate mamelor şi copiilor.
Tânăra spune că şi-a propus de la început să vândă ceva chic şi bine făcut, dar ieftin, după ce a avut probleme să găsească haine pentru ea.
”Mi-au plăcut mereu hainele, dar nu am avut bani”, a declarat tânăra publicaţiei britanice. A vizitat distribuitori en gros şi producători locali şi a reuşit să lanseze astfel o primă colecţie de produse. A urmărit de asemenea tutoriale video de unde a aflat cum să construiască un site prin care să-şi vândă produsele. Înainte să îşi lanseze afacerea, tânăra era angajată într-un call center, post la care a renunţat în momentul în care vânzările au început să crească.
Victoria este şi model pentru rochiile sale; se promovează făcându-şi selfie-uri pe care le publică pe site-ul ei şi pe reţelele sociale. ”Când mă uit pe alte site-uri văd cum arată diferit pe modele slabe. Vreau să arăt cum vor arăta hainele mele pe oameni normali”, a declarat ea.
A câştigat astfel circa 50.000 de followeri pe Instagram şi peste 1,2 milioane de like-uri pe Facebook. Antreprenoarea a născut-o pe fiica ei, Isabella, la cinci luni după ce a lansat businessul Want That Trend; de unde şi inspiraţia ca în viitor să creeze o linie de haine dedicată mamelor şi fiicelor. Recent a încheiat primul ei parteneriat cu o vedetă, Holly Hogan, cu care a lansat prima colecţie.
O tânără mamă care a renunţat la şcoală fără să obţină nicio diplomă a construit o companie de milioane de lire sterline în doar un an, potrivit unui articol al publicaţiei britanice Daily Mail. Prin intermediul afacerii Want that Trend, tânăra comercializează haine online, alese după propriul gust. Tânăra a ajuns astfel la la venituri de 7 milioane de lire sterline după primul an de funcţionare şi plănuieşte să ajungă la 10 milioane de lire sterline anul acesta.
Victoria Molyneux are 27 de ani şi locuieşte în Chesire. Ea a lansat boutique-ul online Want That Trend în aprilie anul trecut. Tânăra a sperat iniţial la câteva zeci de comenzi săptămânale, dar businessul ei i-a depăşit aşteptările şi ajunge în prezent la 2.000 de comenzi zilnice. În prezent, în cadrul companiei sale lucrează 22 de angajaţi, iar printre planurile de dezvoltare a afacerii se numără lansarea unei linii destinate mamelor şi copiilor.
Tânăra spune că şi-a propus de la început să vândă ceva chic şi bine făcut, dar ieftin, după ce a avut probleme să găsească haine pentru ea.
”Mi-au plăcut mereu hainele, dar nu am avut bani”, a declarat tânăra publicaţiei britanice. A vizitat distribuitori en gros şi producători locali şi a reuşit să lanseze astfel o primă colecţie de produse. A urmărit de asemenea tutoriale video de unde a aflat cum să construiască un site prin care să-şi vândă produsele. Înainte să îşi lanseze afacerea, tânăra era angajată într-un call center, post la care a renunţat în momentul în care vânzările au început să crească.
Victoria este şi model pentru rochiile sale; se promovează făcându-şi selfie-uri pe care le publică pe site-ul ei şi pe reţelele sociale. ”Când mă uit pe alte site-uri văd cum arată diferit pe modele slabe. Vreau să arăt cum vor arăta hainele mele pe oameni normali”, a declarat ea.
A câştigat astfel circa 50.000 de followeri pe Instagram şi peste 1,2 milioane de like-uri pe Facebook. Antreprenoarea a născut-o pe fiica ei, Isabella, la cinci luni după ce a lansat businessul Want That Trend; de unde şi inspiraţia ca în viitor să creeze o linie de haine dedicată mamelor şi fiicelor. Recent a încheiat primul ei parteneriat cu o vedetă, Holly Hogan, cu care a lansat prima colecţie.
O comunitate întreagă dintr-un oraş din Statele Unite ale Americii a fost şocată când a aflat ce se întâmpla în spatele uşilor închide ale vecinilor. Familia, care era originară din China, angajase pe când se afla în ţara natală o bonă pentru copii. Când s-a mutat în America, bona i-a însoţit. Viaţa liniştită s-a schimbat însă peste noapte odată ce au pus piciorul pe pământ american. După o bună perioadă de timp, bona chinezoiacă a fost găsită de poliţie pe o stradă întunecată a oraşului, însă nu a putut comunica cu autorităţile decât după sosirea unui translator, deoarece vorbea numai chineză. Ceea ce le-a povestit a fost pur şi simplu incredibil, iar Washington Post notând că incidentul a şocat comunitatea, una dintre cele mai liniştite, dar şi bogate din statul respectiv.
Doi adolescenţi de 15 ani din Chicopee (statul Massachusetts) au băut mai multe sticle de alcool, după care au plecat să îşi caute un prieten. Ajunşi în faţa unei uşi care semăna cu a prietenului lor, aceştia s-au apropiat, iar unul dintre ei a bătut la uşă. Iar acest lucru i-a fost fatal.
Deocamdată, adolescentul de 15 ani nu a fost identificat, iar poliţia caută în continuare răspunsuri, autorităţile precizând că nu s-au mai confruntat cu un asemenea caz, scrie Washington Post.
Gadgeturile moderne promit să ne ajute să fim mai sănătoşi, să ne ofere o nouă metodă de distracţie, să ne organizăm mai bine, să navigăm mai uşor şi mai eficient. Firma de cercetare Gartner preconizează că 274,6 milioane de astfel de dispozitive se vor vinde pe glob în 2016, cu 18,4% mai mult decât în 2015. Vânzările de produse wearable vor genera venituri de 28,7 miliarde de dolari anul acesta, din care 11,5 miliarde de dolari ar urma să fie vânzările de ceasuri inteligente. Iar previziunile de creştere pe termen mediu arată că valoarea pieţei va creşte de trei până la cinci ori. Însă “wearables”, adică dispozitivele portabile, sunt mai mult decât brăţări sau ceasuri, iar câteva exemple semnalate în acest articol, inclusiv produse realizate de de români, demonstrează asta.
Chiar de la cele mai rudimentare tipuri de dispozitive wearables, scopul lor principal a fost să aducă utilizatorului un plus de informaţie şi, astfel, ajutor. Atunci când vă gândiţi la wearables probabil că vă apare în minte o imagine cu un smartwatch sau o brăţară de fitness. Însă aceste obiecte pe care le purtăm sunt printre noi de mai mult timp decât am fi tentaţi să ghicim. Gândiţi-vă doar ce beneficii au adus ochelarii: nu numai că au ajutat oamenii să vadă mai bine, ci au avut un rol însemnat în reducerea analfabetismului. Un alt obiect pe care oamenii îl poartă zilnic de ani de zile este bătrânul ceas. Chiar şi primul gadget wearable dotat cu un computer a fost realizat pentru a veni în ajutorul omului, chiar dacă nu neapărat în scopuri nobile. În anii ’60 Ed Thorpe şi Claude Shannon au inventat un calculator cât un pachet de ţigări ce încăpea într-un pantof, care a fost creat special pentru a prezice numerele câştigătoare la ruletă. Iar Steve Mann este cel care a dezvoltat, în anii ’80 şi ’90, mai multe versiuni ale unui prototip de cască inteligentă (headset).
Avansurile recente în domeniul telecomunicaţiilor, senzorilor, microcipurilor, au deschis noi drumuri şi oportunităţi pentru tehnologia wearable. În trecut, senzorii nu funcţionau foarte bine şi ofereau date inexacte, însă acum circuitele mici, transmisiile wireless şi senzorii pot fi integraţi cu uşurinţă în tot felul de gadgeturi. Conform definiţiei, un obiect wearable este o colecţie de componente care monitorizează stimuli interni sau externi şi care se poartă pe corp.
Firma de cercetare Gartner preconizează că 274,6 milioane de astfel de dispozitive se vor vinde pe glob în 2016, cu 18,4% mai mult decât în 2015. Vânzările de produse wearable vor genera venituri de 28,7 miliarde de dolari anul acesta; doar ceasurile inteligente promit vânzări de 11,5 miliarde de dolari. „Din 2015 până în 2017, rata de adopţie a smartwatch-urilor va creşte foarte mult datorită Apple, care a popularizat acest gadget. De asemenea, ceasurile inteligente vor avea cel mai mare potenţial de venituri dintre toate produsele wearable. În 2019 vor genera 17,5 miliarde de dolari“, apreiază Angela McIntyre, director de cercetare al Gartner. „Ceasurile inteligente sunt vedetele acestui an, iar popularitatea lor creşte uimitor în România, urmând tendinţa de la nivel european. Pe fondul evoluţiei din ultima perioadă, până la finele lui 2016 mă aştept să se dubleze numărul smartwatch‑urilor vândute de noi“, spune Tudor Ţiboc, fondator şi general manager al retailerului QuickMobile.
VEDETELE DOMENIULUI
O altă companie de cercetare de piaţă, Yole Development, preconizează că valoarea pieţei globale de wearables va creşte de la 22 miliarde de dolari în 2015 la nu mai puţin de 90 de miliarde de dolari în 2020, cu o creştere anuală de 35%. Compania se aşteaptă ca peste 134 de milioane de ceasuri să se vândă până în 2020 şi 1,3 milioane de seturi VR/AR (realitate virtuală şi agumentată) până în 2018.
Şi segmentul de fitness – care include brăţări, ceasuri sport etc. – va creşte susţinut de programele de wellness din SUA, se arată în raportul Gartner. Vânzările de brăţări au crescut în acelaşi ritm ca şi ceasurile, dar vor fi depăşite de smartwatch-uri datorită numărului mai mare de funcţii şi interfeţei mai uşor de utilizat. Cu toate acestea, producătorii de brăţări caută să includă funcţii precum plata mobilă, accesul în anumite zone etc. Pe de altă parte, Juniper Research vede produsele purtabile destinate segmentului de fitness dominând încă cel puţin trei ani piaţa. Abia în 2019 vânzările de smartwatch-uri (130 milioane de unităţi) le vor depăşi pe cele ale brăţărilor (110 milioane de unităţi). Acest lucru se datorează faptului că brăţările au încorporate funcţii precum cele ale smartwatch‑urilor (notificări, primire telefoane), dar la un preţ mai redus.
Mai mult, Juniper Research vede că aceste dispozitive purtabile vor deveni parte din regimurile de antrenamente ale sportivilor profesionişti. Cât despre gadgeturile pentru sistemul de sănătate, firma de cercetare este de părere că au un potenţial mare de creştere, dar preţul ridicat al acestor dispozitive şi dependenţa de smartphone-uri le vor stopa adoptarea integrală de către sistemele de sănătate. După revoluţia smartphone-ului, primul val de produse de acest gen au fost brăţările de fitness care monitorizează şi adună date despre purtător, iar primele produse de acest fel au apărut în urmă cu 8-9 ani, prin produsele celor de la Jawbone sau FitBit. De fapt, majoritatea senzorilor incluşi într-un smartphone acum se află şi în ceasurile inteligente. „Urmând trendul telefoanelor mobile, scăderea costurilor de producţie, miniaturizarea, ar trebui să ajute ca aceste produse să devină tot mai populare. Noi credem că piaţa wearable va exploda şi va urma exemplul telefoanelor mobile“, este de părere Nick Hunn, CEO al WiFore Consulting, firmă de consultanţă.
Samsung S7 şi Huawei P9 sunt produse de vârf ale celor două companii, care se încadrează în aceeaşi categorie de preţ (S7 este ceva mai scump) şi specificaţiile tehnice sunt asemănătoare (cu un plus, din nou, pentru S7).
Să începem de la exterior spre interior. Ambele produse sunt realizate din materiale premium (nu găsim plastic aici) unibody, cu diagonale de 5,2 inchi şi 5,1 inchi (S7). P9 este puţin mai subţire şi mai lat decât S7 şi se aseamănă mai mult cu un iPhone, iar Samsung cu această variantă s-a îndepărtat puţin de lookul iPhone-ului; spre deosebire de varianta precedentă coreenii au reintrodus cardul microSD şi l-au făcut rezistent la apă şi la praf. P9 nu are o aderenţă foarte bună şi este uşor de scăpat din mână (vine la pachet cu o carcasă de protecţie din plastic care rezolvă această problemă); în schimb, S7 este un magnet pentru amprente.
Un lucru pe care cele două telefoane îl au în comun şi un element tot mai prezent la telefoanele noi este senzorul de amprentă. La Huawei acesta se află pe spate în partea de sus, iar la Samsung pe butonul clasic de home. Dacă în cazul multor aspecte este greu de ales un câştigător dintre cele două produse, în cazul senzorilor Huawei P9 a câştigat detaşat. În primul rând, poziţionarea senzorului este mai bună, este mult mai natural şi mai uşor de utilizat. Pe când la S7 trebuie să duci degetul mare pe butonul fizic, ceea ce, de cele mai multe ori, nu este foarte confortabil. În plus, acurateţea senzorului Huawei este mult mai bună decât a celui de pe S7 (am înregistrat mai multe poziţii ale degetului pe senzor şi tot „reuşea” să se blocheze). La P9 nu m-a blocat niciodată din sistem, pe când la S7 s-a întâmplat de mai multe ori pentru că nu-mi recunoştea amprenta. Şi încă un element plăcut al P9-ului este faptul că atunci când ai introdus codul PIN telefonul se deblochează instant, fără să mai fi nevoit să apeşi pe „OK“ cum este în cazul Samsungului. Ceva mărunt, dar care de-a lungul timpului se observă şi devine comod.
În cazul display-ului, Samsung a luat conducerea cu un ecran mai luminos, mai frumos, pe care culorile sunt mai vii şi mai contrastante. S7 are un ecran super AMOLED cu o rezoluţie de 1.440 x 2.560 pixeli şi cu o densitate de pixeli de 577 ppi. Pe când Huawei are un ecran IPS-NEO LCD cu o rezoluţie de 1.080 x 1.920 pixeli cu o densitate de doar 423 ppi. Dacă la Samsung nu ai probleme în a utiliza telefonul afară într-o zi însorită, cu Huawei, din cauza luminozităţii scăzute, experienţa de utilizare nu este ideală. Pentru Samsung acest lucru vine şi cu un minus, bateria se scurge mai repede, iar ambele au aceeaşi capacitate – 3.000 mAh. Amândouă telefoanele au opţiunea de fast charge şi se încarcă destul de repede. Huawei nu a adoptat designul celor de la Apple, ci şi portul USB-C, ceea ce vă poate da bătăi de cap dacă rămâneţi fără baterie şi nu veţi putea folosi un încărcător cu mini-USB (pe care majoritatea telefoanelor îl au acum).
În cazul ambelor telefoane, media de viaţă a bateriei a fost undeva la o zi şi jumătate (care se poate prelungi prin aplicaţiile de economisire a bateriei). Iar o zi de utilizare arată cam aşa: o oră de ascultat muzică online, browsing spre şi de la serviciu (aproximativ 60 minute), mesagerie, câteva telefoane şi fotografii plus o sesiune mică de joacă la finalul zilei.
Următorul element ce trebuie notat este camera, care a devenit un factor foarte important pentru clienţi în a decide o achiziţie.
Pentru acest model Huawei a realizat un parteneriat cu faimosul Leica pentru realizarea camerei şi nu au făcut doar una, ci două (fiecare de 12 MP). Cu toate acestea nu aş putea spune că face fotografii mult mai bune decât Samsung; dimpotrivă, probabil unii dintre voi veţi prefera imaginile realizate de S7 (contrastul este mai mare şi sharp-ul puternic, prea strident pentru gustul meu). Însă S7 suportă mai multe moduri de filmare, are chiar şi opţiunea de hyperlapse (deşi calitatea nu este ideală).
Ambele camere sunt foarte rapide, au module pentru portrete (estomparea fundalului, aici S7 face o treabă mai bună decât P9), ambele se descurcă în condiţii de luminozitate scăzută. Un alt element care ţine de gust este utilizarea senzorului pentru a face fotografii. Cu Huawei P9 eşti mai discret când vrei să faci fotografii pe stradă, doar prin apăsarea senzorului. Când vine vorba de camera de „selfie”, P9 este dotat cu una de 8 MP şi S7 cu una de doar 5 MP, însă ambele vin cu moduri de „beautify”, adică retuşarea automată a imaginilor pentru a fi gata de postat pe reţelele de socializare.
La capitolul sunet, S7 obţine poziţia de lider, atât la redarea sunetelor în boxe, cât şi în căşti. În plus, Samsung este mai puternic (deşi nu se vede o diferenţă mare în utilizarea obişnuită), obţinând un punctaj de aproximativ 140.000 pe aplicaţia de benchmark AnTuTu, pe când Huawei P9 a obţinut un scor de doar 90.000. Mai mult, coreenii de la Samsung oferă şi posibilitatea de a mări capacitatea de stocare până la 200 GB (doar 128 GB pentru P9).
După cum am zis şi la începutul acestui articol, între cele două telefoane nu există o diferenţă mare, iar alegerea unuia dintre cele două telefoane ţine mai degrabă de gust şi de priorităţi. P9 are un senzor de amprentă foarte bun şi face fotografii bune, pe de altă parte Samsung are un display mult mai bun, este ceva mai rapid, are o capacitate mai mare de stocare şi este rezistent la apă (dacă e important pentru cineva). Dacă ar fi să aleg, aş merge pe mâna P9-ului datorită senzorului de amprentă, camerei şi faptului că este puţin mai ieftin decât S7.
