Tag: armata

  • Rusia condamnă acţiunile Occidentului, avertizând că poate riposta

    “Occidentul are de mult timp acest parcurs antirus, efectând manevre navale din anul 1997. Marea Neagră este în sfera de responsabilitate a Flotei ruse, iar orice exerciţii efectuate în apropierea frontierelor Rusiei fără participare rusă sunt considerate o potenţială ameninţare”, a spus Komoiedov.

    “Nimeni nu trebuie să aibă niciun dubiu, armata rusă monitorizează cu atenţia situaţia şi este pregătită să răspundă imediat la orice provocare, prin toate mijloacele disponibile”, a declarat Komoiedov.

    Rusia condamnă acţiunile Occidentului, avertizând că poate riposta

  • REVOLTĂ ARMATĂ în Armenia: Un grup de oameni înarmaţi au ocupat o secţie de poliţie din Erevan şi cer demisia guvernului

    Mai mulţi indivizi înarmaţi au ocupat o secţie de poliţie din Erevan, aceştia cerând demisia guvernului armean, a anunţat biroul de presă al poliţiei, potrivit agenţiei de ştiri TASS, scrie Mediafax

    Un comunicat al Serviciului Naţional de Securitate armean informează că un grup de persoane înarmate a ocupat o secţie de poliţie şi au luat mai mulţi ostatici.

    Autorităţile nu au oferit prea multe detalii privind acest incident, însă surse din cadrul forţelor de securitate spun că mai multe persoane ar fi fost rănite.

    Susţinătorii lui Zhirair Sefilyan, un lider al opoziţiei care a fost arestat în data de 20 iunie, fiind acuzat de organizarea unui grup criminal, au anunţat “intenţia lor de a schimba situaţia din Armenia,” prin intermediul unui “revolte armate,” se afirmă într-un comunicat al unui grup de opoziţie.

    “Am confiscat deja una dintre bazele de poliţie din Erevan şi controlăm cartierul Erebuni din sudul capitalei armene,” potrivit opoziţiei.

    În prezent au loc negocierile cu persoanele armate “pentru predarea paşnică a acestora în faţa autorităţile armene,” a declarat Serviciul Naţional de Securitate armean.

  • Lovitura de stat din Turcia. Fethullah Gülen şi mişcarea care s-ar fi răsculat împotriva regimului Erdogan

    Clericul Fethullah Gülen şi mişcarea sa ”gulenistă” sunt acuzate de către Recep Erdogan, preşedintele Turciei, şi de către premierul Binali Yildirim că ar fi în spatele loviturii de stat organizată de o parte a armatei turce, vineri seara, în urma căreia au fost arestaţi sute de oficiali militari şi au fost rănite peste 1.000 de persoane.

    O declaraţie a mişcării clericului Gülen a negat însă implicarea în criza din Turcia şi a condamnat lovitura de stat.

    Vezi aici cine este Fethullah Gülen şi mişcarea care s-ar fi răsculat împotriva regimului Erdogan

     

  • De la Ataturk la Erdogan. Tot ce trebuie să ştii despre istoria modernă a Turciei

    1923 – Mustafa Kemal Ataturk a instaurat Republica modernă Turcia 

    1946 – Se ţin primele alegeri democratice

    1950 – Partidul lui Ataturk pierde alegerile în dauna partidului democratic al lui Adnan Menderes

    1960 – Lovitură de stat organizată de armată. Menderes este judecat şi executat în 1961. Puterea revine oamenilor

    1971 – Situaţia din Turcia era tulbure. Armata dă o nouă lovitură de stat şi se impune legea marţială timp de 2 ani. Partidul lui Ataturk revine la putere în 1973.

    1980 – Cea mai sângeroasă lovitură de stat din istorie: sute de morţi, 50 de execuţii şi au loc peste 500.000 de arestări. Armata renunţa la putere în 1983, dar Generalul Evren rămâne preşedinte până în 1989. Constituţia scrisă de armată în 1982 este valabilă şi astăzi, cu amendamente.

    1994 – Recep Tayyip Erdogan este ales primar al Istanbulului cu  25% din voturi

    1996 – Şeful partidului islamist, Necmettin Erbakan, din care făcea parte si Edogan, devine prim-ministrul Turciei, fiind primul premier islamist al ţării

    1997 – O altă lovitură de stat. Armata îl îndepărtează pe Necmettin Erbakan de la putere.

    1999 – Erdogan este închis pentru patru luni de zile pentru incitare la islamism, fiind acuzat că aduce atingere secularismului.

    2002 – Erdogan a înfiinţat în anul 2002  partidul AKP, şi a câştigat alegerile. Erdogan şi-a proclamat atunci public ruptura cu trecutul său islamist, spunând că noul partid nu are la bază religia.

    2003- Erdogan devine prim-ministru.

    2007 – Recep Tayyip Erdogan convoaca alegeri anticipate, dupa ce opozitia, justitia şi armata îşi unesc forţele pentru a opri alegerea aliatului său Abdullah Gul în funcţia de preşedinte. Câştiga 47% din voturi, iar Parlamentul îl alege pe Gul preşedinte.

    2008-2010: Zeci de ofiţeri din armată sunt închişi în urma unor procese pornite de membrii unei mişcări islamiste “guleniste” (Gulen), care pe vremea aceea erau aliaţii lui Erdogan.

    2011: Erdogan obţine cel de-al treilea mandat cu 50% din voturi.

    2013: Are loc o ruptură înbtre Erdogan şi mişcarea Gulen când procurorii încep să ancheteze oamenii din cercul lui Erdogan. Zeci dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai premierului Erdogan sunt reţinuti. Politicienii reţinuti resping acuzaţiile. Drept răspuns, Erdogan realizează o remaniere a Cabinetului.

    2014: Erdogan devine primul preşedinte al Turciei ales direct de popor cu 52% dintre voturi. Ofiţerii şi politicenii ce au fost închişi în 2013 sunt eliberaţi.

    2015 – Partidul lui Erdogan, AKP, pierde apoi recâştigă majoritatea parlamentară. ISIS şi militanţii kurzi sunt acuzaţi de atacurile teroriste

    2016 – Violenţele continuă. Turcia este însângerată de un grav atac terorist. Trei bărbaţi au deschis focul, cu pistoale mitralieră, apoi s-au aruncat în aer pe aeroportul Ataturk, din Istanbul. Zeci de persoane au murit şi sute au fosr rănite.

    iulie 2016 – Lovitură de stat eşuată în Turcia, soldată cu cel puţin 60 de morţi şi sute de arestaţi. Şeful Statului Major al armatei a fost înlocuit.

  • De la Ataturk la Erdogan. Tot ce trebuie să ştii despre istoria modernă a Turciei

    1923 – Mustafa Kemal Ataturk a instaurat Republica modernă Turcia 

    1946 – Se ţin primele alegeri democratice

    1950 – Partidul lui Ataturk pierde alegerile în dauna partidului democratic al lui Adnan Menderes

    1960 – Lovitură de stat organizată de armată. Menderes este judecat şi executat în 1961. Puterea revine oamenilor

    1971 – Situaţia din Turcia era tulbure. Armata dă o nouă lovitură de stat şi se impune legea marţială timp de 2 ani. Partidul lui Ataturk revine la putere în 1973.

    1980 – Cea mai sângeroasă lovitură de stat din istorie: sute de morţi, 50 de execuţii şi au loc peste 500.000 de arestări. Armata renunţa la putere în 1983, dar Generalul Evren rămâne preşedinte până în 1989. Constituţia scrisă de armată în 1982 este valabilă şi astăzi, cu amendamente.

    1994 – Recep Tayyip Erdogan este ales primar al Istanbulului cu  25% din voturi

    1996 – Şeful partidului islamist, Necmettin Erbakan, din care făcea parte si Edogan, devine prim-ministrul Turciei, fiind primul premier islamist al ţării

    1997 – O altă lovitură de stat. Armata îl îndepărtează pe Necmettin Erbakan de la putere.

    1999 – Erdogan este închis pentru patru luni de zile pentru incitare la islamism, fiind acuzat că aduce atingere secularismului.

    2002 – Erdogan a înfiinţat în anul 2002  partidul AKP, şi a câştigat alegerile. Erdogan şi-a proclamat atunci public ruptura cu trecutul său islamist, spunând că noul partid nu are la bază religia.

    2003- Erdogan devine prim-ministru.

    2007 – Recep Tayyip Erdogan convoaca alegeri anticipate, dupa ce opozitia, justitia şi armata îşi unesc forţele pentru a opri alegerea aliatului său Abdullah Gul în funcţia de preşedinte. Câştiga 47% din voturi, iar Parlamentul îl alege pe Gul preşedinte.

    2008-2010: Zeci de ofiţeri din armată sunt închişi în urma unor procese pornite de membrii unei mişcări islamiste “guleniste” (Gulen), care pe vremea aceea erau aliaţii lui Erdogan.

    2011: Erdogan obţine cel de-al treilea mandat cu 50% din voturi.

    2013: Are loc o ruptură înbtre Erdogan şi mişcarea Gulen când procurorii încep să ancheteze oamenii din cercul lui Erdogan. Zeci dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai premierului Erdogan sunt reţinuti. Politicienii reţinuti resping acuzaţiile. Drept răspuns, Erdogan realizează o remaniere a Cabinetului.

    2014: Erdogan devine primul preşedinte al Turciei ales direct de popor cu 52% dintre voturi. Ofiţerii şi politicenii ce au fost închişi în 2013 sunt eliberaţi.

    2015 – Partidul lui Erdogan, AKP, pierde apoi recâştigă majoritatea parlamentară. ISIS şi militanţii kurzi sunt acuzaţi de atacurile teroriste

    2016 – Violenţele continuă. Turcia este însângerată de un grav atac terorist. Trei bărbaţi au deschis focul, cu pistoale mitralieră, apoi s-au aruncat în aer pe aeroportul Ataturk, din Istanbul. Zeci de persoane au murit şi sute au fosr rănite.

    iulie 2016 – Lovitură de stat eşuată în Turcia, soldată cu cel puţin 60 de morţi şi sute de arestaţi. Şeful Statului Major al armatei a fost înlocuit.

  • Lovitură de stat în Turcia. Armata susţine că a preluat controlul ţării, Erdogan susţine că tot el este la conducere şi ameninţă că cei implicaţi vom plăti “un preţ mare” pentru “trădare”

    Tentativa de lovitură de stat din Turcia pare să fi eşuat sâmbătă dimineaţă, în contextul în care mii de oameni au ieşit pe străzi pentru a susţine Administraţia Recep Tayyip Erdogan, care pretinde că deţine controlul “în mare parte”, scrie Mediafax

    UPDATE 05:48 Situaţie incertă în Turcia: Administraţia Erdogan susţine că a restabilit controlul “în mare parte”

    Tentativa de lovitură de stat din Turcia pare să fi eşuat sâmbătă dimineaţă, în contextul în care mii de oameni au ieşit pe străzi pentru a susţine Administraţia Recep Tayyip Erdogan, care pretinde că deţine controlul “în mare parte”.

    Recep Tayyip Erdogan a sosit sâmbătă în zori la Istanbul şi a ameninţat că cei implicaţi în tentativa de lovitură de stat vor plăti “un preţ mare” pentru acest “act de trădare”, relatează Reuters.

    Mii de persoane au răspuns apelului lansat de Recep Erdogan şi au ieşit pe străzi. Circa 30 de militari implicaţi în lovitura de stat s-au redat în Piaţa Taksim din Istanbul după ce au fost înconjuraţi de Poliţie.

    Nu este clar cine deţine controlul politic în Turcia, în contextul în care armata anunţa acum câteva ore că ţara este condusă de un “Consiliu pentru pace”.

    Premierul Binali Yildirim susţine că situaţia este “în cea mai mare parte” sub control, conform BBC, precizând că a fost instituită o zonă de interdicţie aeriană în Ankara. Yildirim a declarat că 130 de persoane implicate în lovitura de stat militară ar fi fost arestate.

    Multe zone din Turcia sunt sub controlul armatei, dar nu este clar dacă toate departamentele armatei recunosc atribuţiile Administraţiei Erdogan.

  • LOVITURĂ DE STAT ÎN TURCIA: Armata susţine că a preluat puterea. Recep Erdogan sugerează că lovitura de stat este coordonată de adversarul său Fethullah Gulen

    “Îndemn poporul turc să vină în pieţele publice şi la aeroporturi. Nu am crezut niciodată într-o putere politică mai mare decât cea a poporului”, a subliniat Erdogan, care se află într-o locaţie sigură.

    “Preşedintele ales democratic al Turciei şi Guvernul deţin controlul. Nu vom tolera tentativele de subminare a democraţiei. Comunicatul ilegal a fost făcut de Consiliul pentru Pacea Naţiunii, nu de armata turcă. Preşedintele este într-un loc sigur”, a comunicat Preşedinţia Turciei.

    “Această acţiune are rolul de a încuraja instituirea unei structuri paralele”, a declarat Erdogan pentru CNN, sugerând că s-ar pregăti instalarea la putere a adversarului său Fethullah Gulen.

    Erdogan a acuzat în mai multe rânduri că Gulen, stabilit în SUA, încearcă să genereze revolte în rândul armatei şi sistemului judiciar turc.

    “Turcia este sub controlul unui Consiliu pentru pace, care va garanta siguranţa cetăţenilor”, a comunicat Televiziunea publică turcă.

    Armata turcă argumentează că a fost necesară preluarea puterii pentru că Administraţia Recep Tayyip Erdogan a periclitat statul de drept şi democraţia turcă.

    Potrivit presei de la Ankara, armata a introdus legea marţială şi interdicţii de circulaţie.

    Există informaţii că la Ankara s-ar fi înregistrat o explozie şi că ar avea loc schimburi de focuri între poliţie, subordonată Guvernului, şi armată, care are un statut special în Turcia, fiind garantul statului laic.

    Surse guvenamentale turce susţin că şeful Statului Major al armatei turce şi alţi generali cu funcţii de rang înalt sunt ţinuţi ostatici.

    “Generalul Hulusi Akar, şeful Statului Major al armatei turce, este ţinut ostatic de un grup de militari care încearcă să preia puterea politică”, au declarat surse citate de presa turcă.

    Conform altor surse, preşedintele Recep Tayyip Erdogan este într-un loc sigur.

    Armata turcă a anunţat că deţine controlul asupra întregii Turcii.

    În paralel, Guvernul Binali Yildirim a denunţat o tentativă de lovitură de stat militară.

    “Guvernul ales de popor rămâne în funcţie. Acest Guvern va preda puterea doar când poporul va decide acest lucru”, a comunicat Guvernul de la Ankara.

    Începând din anul 1960, armata turcă a preluat de trei ori puterea, denunţând tendinţe proislamice ale liderilor politici. Însă, din anul 2002, de când este la putere Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP), al preşedintelui Recep Tayyip Erdogan, puterea armatei turce părea să se fi diminuat.

  • Cum se folosesc teroriştii de legile proaste ale UE pentru a procura şi transforma arme de decor în unele letale

    Ţările UE vor fi obligate să introducă mecanisme de control mai puternice pentru armele cu muniţie oarbă, pentru prevenirea transformării lor în arme cu muniţie activă, în baza unor amendamentele la o propunere de actualizare a Directivei privind armele de foc instituite de o comisie a PE, scrie Mediafax

    Regimul, circulaţia şi transformarea armelor de decor în arme letale în Europa, dar şi ritmul lent al birocraţiei europene au făcut ca teroriştii să îşi poată procura facil arme pe care să le transforme şi să le folosească.

    Cu arme furate de la armată s-a tras în atacurile din Copenhaga de anul trecut. Pentru măcelul din redacţia Charlie Hebdo, de la Bataclan şi de pe străzile din Paris au fost folosite puşti de asalt Kalaşnikov, care pot fi procurate din Balcani. În luarea de ostatici din magazinul evreiesc din districtul parizian Porte de Vincennes, ucigaşul a tras cu o puşcă automată fabricată în fosta Cehoslovacie.

    Mificările aduse de comisia parlamentară prevăd ca orice armă transformată pentru a trage cu muniţie oarbă să continue să se afle sub reglementările UE, eliminându-se astfel un vid legislativ evident după atacurile teroriste din Paris.
    Directiva UE privind armele de foc, în vigoare din 1991 şi amendată în 2008, stabileşte condiţiile în care persoanele fizice pot, în mod legal, să achiziţioneze şi să deţină arme de foc sau să le transfere în alt stat UE.

    “Propunerea de revizuire a prezentei Directive, înaintată de către Comisia Europeană, a generat o serie de îngrijorări legate de redactarea inadecvată şi posibile consecinţe neintenţionate pentru cetăţenii care respectă legea. Au apărut îngrijorări semnificative la nivelul publicului, cărora îşi propun să le răspundă amendamentele Comisiei IMCO (Piaţa internă şi protecţia consumatorilor)”, a declarat Vicky Ford (Marea Britanie, Grup ECR), preşedintele Comisiei IMCO (Piaţa internă şi protecţia consumatorilor) şi raportor pentru acest proiect legislativ.

    Ţările UE vor fi obligate să introducă mecanisme de control mai puternice pentru armele acustice cu muniţie oarbă, spun deputaţii. Oricărei arme de foc care a fost transformată să tragă cu muniţie oarbă continuă să i se aplice legislaţia UE, datorită riscului cu care aceste arme sunt asociate, prevăd amendamentele comisiei.
    Standarde europene care să asigure că dezactivarea tuturor armelor de foc este ireversibilă au fost introduse în noiembrie anul trecut, dar multe chestiuni tehnice au făcut dificilă implementarea acestora. Aceste aspecte au fost clarificate în textul aprobat de Comisia IMCO.

    Demersul parlamentarilor devine mai uşor de înţeles dacă vom reconstitui drumul armelor folosite de Amedy Coulibaly, ucigaşul din magazinul evereiesc din districtul Porte de Vincennes (ianuarie 2015). Ucigaşul a tras cu o puşcă automată fabricată în fosta Cehoslovacie. Coulibaly avea şi două pistoale ruseşti Tokarev TT33 fabricate în 1951 şi 1952, care costă circa 300 de euro fiecare. Magazinul de unde au venit armele lui Coulibaly se află într-un oraş din Slovacia, numit Partizánsk. Magazinul este de fapt un subsol al unui bloc cu două etaje, aflat pe o fundătură, şi este sursa a mii de arme dezactivate vândute peste tot în Europa. Armele de foc care au trecut pe aici au ajuns în mâinile teroriştilor islamişti din Franţa, ale gangsterilor din Marea Britanie şi ale celui care a fost cândva cel mai periculos neonazist din Germania.
    Website-ul magazinului susţine că armele sunt doar pentru distracţie, spre exemplu pentru repunerea în scenă a bătăliilor din Al Doilea Război Mondial.Marfa este mai ales material militar scos din uzul armatei slovace. Poliţia germană estimează că AFG a vândut 14.000 de arme de alarmă în străinătate, cele mai multe pe internet.

    Iniţial armele sunt dezactivate, dar se pare că mulţi dintre clienţii magazinului apreciază cât de rapid pot fi remodificate armele pentru a trage cu muniţie letală: unui lăcătuş obişnuit îi ia doar două ore. Armele lui Coulibaly au fost dezactivate prin plasarea unor piedici metalice pe ţeavă, de către o firmă numită Kol Arms, dar piedicile au fost ulterior înlăturate.
    Magazinul este supravegheat de autorităţi din diferite state ale UE din 2014 după ce “Smokey”, un tâlhar londonez condamnat la închisoare pe viaţă, şi-a comandat acolo armele, folosindu-şi telefonul. Însemnele poştale de pe pachet i-au condus pe investigatori la un student bavarez care activa arme de la AFG în subsolul atelierului său. Armele erau revândute de 10 ori mai scump.

    Atunci când fraţii Kouachi s-au ascuns într-o tipografie după măcelul de la Charlie Hebdo din ianuarie 2015, erau înarmaţi cu puşti de asalt Zastava M70. Încă o astfel de armă a fost găsită în sala de concerte Bataclan după masacrul din noiembrie. Alte trei puşti de asalt au fost găsite de poliţie în maşina folosită de teroriştii care au atacat în noiembrie cafenelele din Paris.
    Acest model este la mare căutare printre terorişti. Sunt arme vechi venite din Balcani care n-au fost niciodată dezactivate. Zastava găsită la Bataclan a fost livrată în Sarajevo în mai 1981 Forţelor de Apărare Teritorială iugoslave. Această unitate militară de rezervă va deveni mai târziu miezul forţelor armate bosniace. Se crede că la Bataclan s-a mai folosit o altă puşcă de asalt adusă din Balcani, o Norinco chinezească din dotarea armatei albaneze. Este posibil ca şi cea de-a treia armă, o puşcă automată fabricată în 1985 în Bulgaria, să fi provenit din aceeaşi regiune.

    Cum au reacţionat autorităţile?

    UE a încercat să reglementeze pentru prima dată o piaţă înfloritoare a armelor în 1991. Rezultatul a fost Directiva Armelor de Foc, care are practic un singur scop, de a garanta un comerţ liber, pe cât de mult este posibil, pe piaţa europeană.
    Directiva exclude voit armele “de alarmă”:pistoalele de start, rachetele de semnalizare şi armele cu gloanţe oarbe, arme care au partea din spate complet funcţională. Astfel de arme sunt folosite în filme, la focuri de salut şi în tot felul de spectacole. UE nu le consideră arme de foc pentru că nu trag gloanţe.

    A fost nevoie de 17 ani pentru ca UE să realizeze că cel mai mare pericol pe care-l creează armele nu este acela că reglementarea în exces poate afecta comerţul liber, ci că armele pot fi folosite pentru a ucide sau răni oameni.
    Prin urmare, directiva a fost modificată în mai 2008: “Comisia va emite îndrumări privind standardele şi tehnicile de dezactivare pentru a se asigura că armele de foc dezactivate nu mai pot fi folosite pentru a trage cu muniţie letală”. Sună bine, dar directivei îi lipsesc două elemente critice, care ar fi putut salva vieţi. Primul este data până la care statele membre ale UE sunt obligate să implementeze standardele. Al doilea, nu sunt cuprinse, din nou, armele de alarmă.

    UE nu a dat nicio atenţie modului în care armele de foc pot fi transformate în arme de alarmă. Puştile încă puteau trage, dar numai gloanţe oarbe. Şi tocmai de această categorie de arme s-au arătat mai interesaţi teroriştii, dar şi alţi criminali.
    În septembrie 2013, Slovacia a trimis un semnal de alarmă, autorităţile publicând şi un poster în care avertizau că armele de alarmă slovace sunt reactivate din ce în ce mai des.

    Mesajul a fost auzit la Bruxelles.

    În octombrie 2013, la doar o lună de la avertismentul Slovaciei, un raport al CE nota că autorităţile poliţieneşti din UE sunt îngrijorate că “armele de alarmă, armele cu aer comprimat şi cele cu gloanţe oarbe sunt transformate în arme de foc letale şi ilegale”. Comisia, se menţionează în raport, este conştientă de “diferenţele semnificative” dintre standardele de dezactivare din diferitele state membre şi că au fost ucişi oameni cu astfel de arme. Concluzia analizei este că “este necesară evaluarea necesităţii unor standarde comune obligatorii în întreaga UE”.

    Evaluarea a fost gata în 2014, dar rezultatul a fost din nou lacunar. Potrivit definiţiilor UE, standardele de dezactivare se aplică doar armelor de foc care sunt făcute total inutilizabile. Armele de decor sunt din nou lăsate la o parte, iar avertismentul slovac s-a pierdut în birocraţie.

    În mai 2014, la Bruxelles s-au întâlnit experţi europeni în piaţa neagră de armament. Întrebat care sunt consecinţele pentru o ţară care nu implementează complet directiva din 2008, un oficial al Directoratului General pentru Întreprinderi şi Industrie a răspuns că au fost doar câteva cercetări şi că nu s-a facut mai mult. Oficialul a notat că directiva se conformează “principiului armonizării minime”, ceea ce înseamnă că lasă foarte mult spaţiu de manevră.

    Acum, comisia parlamentară a stabilit excepţii pentru practicanţii tirului sportiv, dar şi pentru armele de foc utilizate în mod curent pentru combaterea dăunătorilor, precum puştile de calibru 22.Amendamentele deputaţilor mai prevăd excepţii pentru militarii în rezervă, muzee şi colecţionari, în condiţii stricte.

    Un “sistem de monitorizare” care să fie stabilit la nivelul statelor membre pentru emiterea sau reînnoirea permiselor pentru armele de foc şi noi prevederi pentru vânzarea online/la distanţă au fost, de asemenea, aprobate de către deputaţi. Durata maximă de 5 ani de valabilitate a permiselor pentru armele de foc nu va afecta ţările cu un sistem continuu de monitorizare, se menţionează în textul aprobat de Comisia IMCO.Toate informaţiile necesare pentru a urmări şi identifica armele de foc vor fi stocate pentru o perioadă nedeterminată şi vor fi disponibile tuturor autorităţilor abilitate.

    Rezoluţia legislativă a fost aprobată în Comisie cu 27 voturi pentru, 10 împotrivă şi o abţinere. Mandatul de a demara negocieri cu Consiliul Uniunii Europene va fi supus la vot după vacanţa de vară. Negociatorii Parlamentului, coordonaţi de către Vicky Ford, vor începe apoi discuţiile cu Preşedinţia Slovacă a Consiliului.

  • ”Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România

    Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz au fost unele dintre cele mai importante bătălii din istoria poporului român. În 11 iulie 1917, armata română a început bătălia de la Mărăşti în urma căreia a fost învinsă armata germană.

    Cu Bucureştiul ocupat, curtea regală în exil la Iaşi, armata română, retrasă în Moldova, după înfrângerile din urma cu un an din Transilvania şi Dobrogea, trece prin transformări radicale în 1917.

    Citeşte aici mai multe despre ”Mormântul iluziilor germane”. Înfrângerile ruşinoase pe care nemţii le-au suferit în România

  • Baconschi: După summit, trebuie să lansăm rapid programe de modernizare a Armatei

    România trebuie să lanseze rapid, după summitu-ul NATO de la Varşovia, programe de modernizare a forţelor armate pe baza alocării a cel puţin 2% din PIB în vederea acestui obiectiv, a declarat luni, pentru MEDIAFAX, ambasadorul Teodor Baconschi, fost ministru de Externe.

    Baconschi crede că la întâlnirea Alianţei , România a obţinut “ce şi-a propus” şi, dacă va dori mai mult, va trebui “să facă mai mult”, polemicile interne pe această temă fiind “inutile”.

    “Mi se pare pozitivă continuitatea în politica României, indiferent de admnistraţie: aveam deja prezenţe militare semnificative la Cincu şi Kogălniceanu (unde va mai sosi un batalion american), iar baza Deveselu a trecut, aşa cum era prevăzut, sub comandă NATO. E notabil şi update-ul planului de contigenţă privitor la România, pentru că el distribuie toate sarcinile în caz de agresiune străină. În ce priveşte noua brigadă multinaţională, să sperăm că, pe lângă polonezi şi bulgari, vom avea trupe şi din alte state membre, din Europa occidentală. Va fi nevoie să ne concertăm cât mai bine cu Ankara şi Sofia, pentru ca Alianţa să adopte, pe termen mediu, şi măsuri pro-active de contracarare a zonelor anti-acces construite de Rusia în Crimeea”, a mai spus, pentru MEDIAFAX, ambasadorul Baconschi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro