BusinessMagazin

Tag: achizitii

  • Cadbury pretejata de autoritati in cazul ofertei Kraft

    Panelul britanic care gestioneaza achizitiile a dat un ultimatum
    companiei Kraft pentru a depune o oferta formala pana pe 9
    noiembrie, in caz contrar ii va interzice pentru 6 luni sa mai faca
    vreo propunere de preluare.

    “A fost o tactica inteligenta din partea Cadbury sa ceara
    ajutorul panelului in acest moment”, declara un analist
    londonez.

    Kraft a lansat o oferta nesolicitata de preluare a
    producatorului de ciocolata britanic Cadbury in valoare de 16,7
    miliarde dolari la sfarsitul lunii august. Cadbury a respins oferta
    pe motiv ca subevalua compania.

    Preluarea operatiunilor Cadbury de catre Kraft ar permite
    acesteia din urma sa isi extinda portofoliul de dulciuri si sa
    patrunda pe pietele emergente din India, Mexic si Brazilia, unde
    Cadbury beneficiaza de o pozitie puternica in piata.

    Kraft este al doilea mare producator din industria alimentara la
    nivel mondial si are venituri anuale ce depasesc 37 miliade de
    dolari.

    Kraft Foods este prezenta pe piata din Romania din 1994, cand a
    achizitionat fabrica Poiana Produse Zaharoase din Brasov. Cadbury a
    intrat pe piata romaneasca in 2007 prin preluarea producatorului
    local Kandia-Excelent pentru 87 milioane euro.

  • Pe timp de criza, Oracle face cumparaturi

     

    “Ziua preluarii Sun Microsystems de catre Oracle a fost o zi fantastica atat pentru companie cat si pentru clientii ei”, a spus Jonathan Schwartz, CEO al Sun Microsystems, in timp ce presedintele companiei, Scott McNealy, a proclamat ca acordul incheiat reprezinta “un eveniment definitoriu in industria IT”. “Preluarea Sun Microsystems de catre Oracle dezvolta si transforma industria IT, prin combinarea intre cel mai bun soft de business si sisteme esentiale de calcul”, a declarat Larry Ellison, directorul executiv al Oracle.
     
    De unde atata entuziasm? Oracle a cumparat saptamana trecuta Sun cu 7,4 miliarde de dolari (5,71 miliarde de euro) in numerar, suma care raportata la ultima cotatie a Sun, de 6,69 dolari, inseamna un plus de 42% fata de pretul pe actiune. Este o victorie castigata pur si simplu prin pret: daca Sun, curtata pana luna trecuta de grupul IBM, a ales sa inceteze negocierile cu acesta a fost pentru ca IBM si-a oprit oferta la 9,4 dolari, in timp ce Oracle a plusat la 9,5 dolari, iar HP sau Dell, alti posibili pretendenti, n-au oferit nici atat. De cealalta parte, pentru Sun, analistii au adus in discutie viitorul incert al brandului, ca si al unor produse traditionale ale Sun, precum sistemul de baze de date MySQL, dar mai ales activitatile de productie de hardware – servere si sisteme de stocare. Multi se asteapta ca aceste activitati sa fie vandute catre Fujitsu, IBM sau alt fabricant de computere, pentru a imbunatati profitabilitatea si pentru ca de fapt nu va avea nevoie de ele pentru propria pozitie pe respectivele piete (Sun detine, de altfel, doar 4% din piata de servere). Daca Oracle va vinde afacerile din hardware ale Sun, aceasta ar avantaja mai departe companii ca IBM, HP sau alti furnizori de servere Unix si poate si furnizori de cipuri ca Intel sau AMD, in dauna procesorului Sparc produs de Sun. La aceasta se adauga implicatiile inevitabile ale unei achizitii – concedierile; Brent Thill, analist in cadrul Citigroup, estimeaza ca Oracle ar putea concedia intre 40% si 70% din cei 33.000 de angajati ai Sun.
     
    In realitate, achizitia ii avantajeaza pe ambii parteneri; sub aripa Oracle, nimeni nu se indoieste ca Sun va deveni mai rentabila (Sun a fost una dintre cele mai notabile victime ale crizei, afisand toamna trecuta o pierdere de 1,7 miliarde de dolari pentru perioada iulie-septembrie si o scadere drastica a vanzarilor), iar produsele Sun nu numai ca nu se vor pierde, dar vor castiga in esenta un “client” de prim rang. Larry Ellison a tinut sa sublinieze ca pentru el, achizitia limbajului de programare Java, folosit zilnic de milioane de dezvoltatori din lume, este cel mai important produs pe care l-a cumparat vreodata si ca Java impreuna cu sistemul de operare Solaris au fost principalele elemente de atractie ale tranzactiei. Jonathan Schwartz n-a folosit doar o simpla retorica atunci cand a tratat achizitia ca pe o promisiune de parteneriat in inovatia IT intre Oracle si Sun pe mai multe planuri, de la omniprezenta platformei Java “in aproape orice sistem electronic de pe planeta, de la telefoanele mobile la electronicele de consum” si pana la convergenta in materie de sisteme de stocare, de retele si de sisteme de calcul.
     
    Convergenta nu e un cuvant intamplator. Jack Gold, analist IT, scrie pentru PCWorld.com ca Oracle a mai incercat sa intre pe piata de hardware si in trecut, insa fara succes, iar daca acum mai mult ca sigur va vinde mare parte din activitatile de productie de hardware ale Sun, va pastra totusi o serie de active, in special solutiile de stocare, necesare pentru lucrul cu bazele de date, adica punctul forte al afacerii Oracle. Sau, mai bine zis, punctul de plecare al afacerii Oracle, daca ne gandim ca mai toate achizitiile de amploare initiate de Larry Ellison in ultimii patru ani – PeopleSoft, Siebel, BEA si Hyperion, dar nu numai ele – au vizat furnizori de solutii informatice la cheie pentru segmentul de clienti de business, incluzand faimoasele aplicatii de CRM (customer relationship management – managementul relatiilor cu clientii) si ERM (enterprise resource management – managementul resurselor din organizatii). Iar faptul ca acum are la dispozitie platforma Java, sistemul de operare Solaris, sistemul de baze de date MySQL si expertiza Sun in hardware ii va permite sa mearga mai departe cu conceptul de “solutii la cheie”. “Oracle va fi singura companie care poate livra un sistem integrat intre aplicatii si suportul hardware, in care toate piesele se imbina si lucreaza impreuna, astfel incat utilizatorul nu mai trebuie sa le asambleze singur”, a sunat una dintre declaratiile lui Larry Ellison.
     
    Unii comentatori au speculat ca acum, in sfarsit, viziunea lui Ellison asupra a ceea ce multi considera a fi viitorul afacerilor din IT – “cloud computing”, in virtual si in online a oricarei aplicatii susceptibile sa poata deveni independenta fata de un suport hardware – are sanse sa se implineasca. Toamna trecuta, The Wall Street Journal il cita pe seful Oracle cu niste remarce foarte acide la adresa a ceea ce el numea moda “cloud computing” – o sintagma “pe care am redefinit-o ca sa includem in ea tot ceea ce deja faceam si pana acum”. Industria computerelor, spunea Ellison, este singura care se ghideaza dupa moda mai rau decat industria de fashion; “poate sunt un idiot, dar nu inteleg despre ce vorbeste toata lumea. Cand o sa inceteze toata prostia asta? Nu inteleg ce anume am face in mod diferit in lumina ”. Interpretarea spuselor lui Ellison nu era decat una, anume ca Oracle isi exprima astfel orgoliul de a transfera cu adevarat computerul si aplicatiile de pe el in norul internetului, adica avand in prealabil un computer, spre deosebire de o multime de alte companii care s-au grabit sa proclame ca fac asta neavand la dispozitie decat cateva aplicatii de pus pe internet, cu care spera sa emuleze Google (orice utilizator stie ca un cont de G-mail ii permite sa stocheze pe internet documente, de pilda) si sa intreaca Microsoft (a spune ca Microsoft a ramas in urma la capitolul transferului aplicatiilor de pe computere pe internet a ajuns aproape un cliseu in presa de specialitate).

     

  • CBRE Eurisko: Valoarea tranzactiile imobiliare a scazut cu 64% in 2008

    Volumul total al investitiilor in 2008 a fost de 1,02 miliarde de euro, fata de 1,67 miliarde de euro in 2007, potrivit datelor companiei. "In conditiile in care o singura tranzactie a reprezentat 33% din volumul anului, scaderea accentuata a investitiilor este mult mai tlar reflectata de numarul tranzactiilor: 11 in 2008, fata de 41 in 2007. Acest aspect, corelat cu faptul ca 65% din volumul tranzactiilor a fost realizat prin finalizarea a trei achizitiit confirma prezenta pe piata a unui numar redus de investitori, dar foarte activi si cu putere mare de cumparare", se arata in studiul citat.

     

    Doua fonduri au contribuit practic la 47,8% din volumul investitiilor de pe piata din Romania, ambele alegand produse investitionale din Bucuresti: RREEF Real Estate (340 milioane de euro pentru 78% din proiectut Upground) si DEGI (147 milioane de euro pentru Iris Shopping Center). Printre alte tranzactii importante incheiate anul trecut se numara si preluarea retelei de centre comerciale Winmarkt de catre italienii de la IGD si a Expo Market Doraly, de catre HSBC European Real Estate Fund.

     

    Anul precedent s-a mai caracterizat si printr-o crestere generala a yield-urilor (randamentele posibile ale cumparatorilor la incheierea unei tranzactii – n.red.) "Daca in 2004, la momentul primelor tranzactii de birouri, yield-urile erau 12-13%, la sfarsitul anului 2007 nivelul a scazut la 6% – 6,25% (o singura tranzactie fiind realizata la un nivel de sub 6%). Anul 2008, in special cea de-a doua jumatate a acestuia a adus, precum in majoritatea tarilor din zona, cresterea rapida a yield-urilor, cu pana la 2,25 puncte procentuale in cazul pietei statiilor de birouri. Este foarte dificil de previzionat cum va evolua yield-ul in anul 2009, indiferent de tipul proprietatii", noteaza consultantii CBRE Eurisko, a doua companie de profil dupa ultimele rezultate oficiale.

     

    In privinta anului 2009, consultantii companiei considera ca se va mentine tendinta de crestere a gradului de selectie a produselor investitionale, prioritate urmand sa aiba proprietatile de top cu cele mai bune amplasamente si cu venituri asigurate pe termen lung din contractele de inchiriere semnate.

     

    "Chiar daca in 2008 nu a fost nici o tranzactie sale & leaseback, am putea asista anul urmator la mai multe tranzactii in care proprietarul vinde cladirea si o reinchiriaza de la cumparator, alegand astfel sa utilizeze fondurile obtinute imediat pentru capital de lucru, intr-o piata foarte putin lichida. Corectiile de preturi incepute din 2008 vor face ca produsele investitionale din Romania sa fie tot mai atractive pentru detinatorii de lichiditati", se mai spune in studiul CBRE Eurisko.
     

  • Jolidon isi umple sacosele in UE

    La inceputul lui 2007, Jolidon, una dintre foarte putinele companii romanesti care s-au extins in strainatate, cumpara pachetul majoritar al producatorului italian de lenjerie Emmeci. Anul acesta, tot la inceput, a doua achizitie pe piata italiana a vizat chiar principalul concurent local al Emmeci – Lilly, o companie cu o retea de distributie in peste 30 de tari si o productie anuala de peste sase milioane de articole de lenjerie. Inainte insa cu cateva saptamani sa semneze achizitia cu distribuitorul si exportatorul italian, Jolidon a cumparat si pachetul majoritar de actiuni al fabricii Tricotaje Ineu, infiintata in 1990, in urma privatizarii fostei sectii Ineu din cadrul intreprinderii Tricoul Rosu din Arad.

    Ultimele doua achizitii ale Jolidon inseamna cresterea capacitatilor locale de productie cu 30% si completarea portofoliului cu inca trei branduri de lenjerie – Lilly, Eclizia si Kelitha, plus cateva mii de clienti ai Lilly Italia. “Impreuna cu firme cu experienta putem forma un grup puternic pe piata lenjeriei internationale, desi avem doar 15 ani de existenta”, explica omul de afaceri clujean Gabriel Cirlig, proprietarul Jolidon, seria achizitiilor pe care le face si in tara si in strainatate.

    Daca dincolo de granite urmareste notorietatea brandurilor, in tara proprietarul Jolidon cauta fabrici care sa-i permita sa mareasca productia de lenjerie si costume de baie.

    Ce avea Tricotaje Ineu si nu avea Jolidon? “Experienta de peste 30 de ani in corsetarie. Fabrica avea nevoie de ajutorul nostru financiar, iar noi aveam nevoie de capacitate de productie mai mare”, afirma Cirlig. Fabrica aradeana, care a inregistrat in 2006 afaceri de circa 2,5 milioane de euro, potrivit datelor raportate la Ministerul Finantelor, va creste cu 30% productia lunara a Jolidon, pana la 700.000 de articole. In ultimii patru ani, Jolidon a devenit actionarul majoritar al altor trei companii. Prima pe lista de achizitii a fost Argos in 2004. Potrivit propriilor aprecieri, dupa tranzactie Jolidon si-a adjudecat peste 40% dintr-o piata a lenjeriei care trecuse de 100 de milioane de euro.

    Doi ani mai tarziu, in contextul unei piete interne in scadere si al aprecierii leului fata de euro, care s-au resimtit in veniturile realizate din exporturile facute de Jolidon, Cirlig a cumparat si firma de textile LCS Conf, adaugan¬du-si in portofoliu si marca Falla, sub care producea anterior fosta Flacara. In 2007, prin cumpararea pachetului majoritar al producatorului de lenjerie Emmeci, au intrat sub umbrela grupului Jolidon doua branduri italiene: Infiore si Chiaro di Luna.

    “Tot timpul facem achizitii”, spune Cirlig, lasand sa se inteleaga ca va mai cumpara si alte companii. Deocamdata insa principala lui preocupare este deschiderea de noi magazine. In proces de amenajare sunt acum magazine proprii la Brasov, Constanta, Braila si Bacau, urmand ca pana la finele lui 2008 Jolidon sa mai deschida in tara inca 14 noi magazine, in urma unor investitii de circa 1,5 milioane de euro.

    In total, Jolidon opereaza o retea de 119 magazine, dintre care 71 in tara, trei in Ungaria, 35 in Italia si 10 boutique-uri in Franta, in sistem de franciza. Lantul de zece magazine din Franta se va dubla pana la sfarsitul anului in curs. In paralel, clujenii iau in considerare si intrarea pe piata de confectii cu magazine sub brandul Falla. Compania are deja un spatiu de vanzare la Cluj, deschis la sfarsitul anului trecut, iar in perioada urmatoare va deschide inca un magazin Falla la Brasov. “Tatonam piata si probabil ca in viitor vom dezvolta si latura aceasta mai mult. Pentru inceput preferam spatiile din magazinele universale”, precizeaza Gabriel Cirlig.

    Intrarea Jolidon in comertul cu haine nu este o premiera in randul producatorilor de lenjerie si costume de baie. Iulia Dobrin, creatoarea brandului ID Sarrieri, vinde haine si accesorii de lux prin trei magazine The Place. La fel si Pasmatex, producator de pasmanterie, vinde lenjerie intima, categorie care a ajuns sa detina 35-40% din totalul productiei. Cu filiale in Ungaria, Franta si Italia, noua branduri de lenjerie in portofoliu (Jolidon, Prelude, Argos, Infiore, Chiaro di Luna, Lilly, Eclizia si Kelitha) si doua marci de confectii (Flacara si Falla), Gabriel Cirlig estimeaza pentru anul acesta o crestere a cifrei de afaceri cu peste 30% fata de anul precedent, ceea ce ar insemna aproximativ 80 de milioane de euro. Magazinele proprii detin in prezent circa 40% din totalul vanzarilor Jolidon, care anul trecut au ajuns la 60 mil. euro.

    Dar prin dezvoltare, Cirlig intelege nu numai extinderea retelei de magazine, ci si a celei de distributie si intrarea pe noi piete. O zona care a atras atentia clujenilor este Rusia, “unde crestem, dar deocamdata nu cu magazine proprii, ci doar cu distributie, mai ales ca acum putem pune la calcul si reteaua de distributie a firmei Lilly”, explica presedintele Jolidon.

    Are in plan Jolidon sa-si extinda reteaua de vanzari si peste granitele Europei? “Ne intereseaza in special piata europeana. Inca n-am ajuns la nivelul de maturitate care sa ne permita sa atacam o piata ca aceea a Americii”, raspunde Cirlig.

    Cinci in unu

  • Ce ne pregateste Vienna Insurance

    La cativa pasi de Opera vieneza si de impunatorul Dom al Sfantului Stefan, un calator neavizat aflat in cautarea sediului general al Vienna Insurance Group, una dintre principalele companii de asigurari din Europa de Est, se poate pierde usor. Pe ambele parti ale bulevardului, important nod comercial si turistic din primul district al Vienei, sigla in negru si rosu a companiei austriece figureaza pe cateva dintre cele mai impunatoare cladiri din zona: la numarul 15, la 27-29, la 30.

    Misterul atotprezentei se risipeste rapid la intrarea in cladirea cu 20 de etaje de la numarul 30 (“Ringturn”, cum este mai cunoscuta localnicilor); aici isi are biroul presedintele grupului, austriacul Günter Geyer si tot aici, intr-o sala imensa cu pereti de sticla ce lasa sa se vada intreaga panorama a Vienei, are loc si discutia purtata cu BUSINESS Magazin.

    In holul de la intrare al cladirii, un panou imens prezinta toate companiile, in jur de 50, ce apartin “familiei Vienna Insurance”, dintre care cele mai multe poarta “numele si sigla grupului si prenumele lor local”, cum spune Geyer. Cele trei in care grupul detine cote majoritare pe piata austriaca (Wiener Städtische, Donau Versicherung si BA-CA Versicherung) isi au toate sediul central in inima Vienei, pe Schottenring, la doi pasi de canalul Dunarii.

    In Romania, VIG detine in prezent cinci companii, cumparate rand pe rand in cei sapte ani de cand a intrat pe piata: Omniasig, Omniasig Life, Asirom, Unita, Agras. Printr-o tranzactie incheiata cu Erste Bank de curand, VIG intentioneaza sa achizitioneze pachetele majoritare si la BCR Asigurari si BCR Asigurari de Viata, tranzactia aflandu-se in prezent sub lupa autoritatilor.

    Pe harta grupului, in tot contextul est-european in care se dezvolta, “piata romaneasca ar fi, daca ne gandim la stadiul ei de dezvoltare, undeva pe locul al saptelea”, apreciaza Günter Geyer, austriacul in varsta de 64 de ani care, dupa o cariera de 34 de ani in companie, a preluat fraiele grupului exact in anul in care acesta intra in Romania. “Dar acest lucru se va schimba”, apreciaza el, estimand ca “in 5-7 ani piata romaneasca de asigurari va avea o evolutie fulminanta”. Prin comparatie cu Cehia, Polonia sau Slovacia (in care s-au extins inca de acum 10-18 de ani, asistand la evolutia acestor piete), dezvoltarea pietei romanesti va fi chiar mai accelerata, crede Geyer.

    Acesta este, de altfel, si unul dintre motivele cele mai insemnate pentru care VIG cauta sa isi asigure acum un loc cat mai bine definit, iar investitiile alocate pietei romanesti in urmatorii doi ani vor fi printre cele mai consistente din intreaga zona unde opereaza. Fara a da cifre exacte, Geyer spune ca, din punctul de vedere al investitiilor, “Romania este foarte mult in fata, probabil numarul doi, imediat dupa Polonia sau chiar aproape la fel”. Polonia ramane pentru austrieci un vis ce trebuie implinit, in conditiile in care VIG si-a propus sa ajunga aici intre primii trei asiguratori, dar nu a reusit inca, avand in prezent o cota de circa 5% din piata. In aceeasi situatie este si Ungaria, unde detine sub 3% – o alta piata considerata principala pentru grup, alaturi de Bulgaria, Romania, Serbia, Croatia, Austria, Slovacia, Cehia si Polonia.

    Un conglomerat de circa 50 de companii la finele anului trecut, la care s-au mai adaugat sau o vor face alte cateva in 2008, dupa obtinerea aprobarilor de la autoritatile de reglementare, Vienna Insurance a ajuns anul trecut la un volum de prime de aproximativ 6,9 miliarde de euro, adica de peste trei ori mai mare decat tot ce a realizat cumulat intreaga piata romaneasca a asigurarilor si de tot atatea ori mai mare decat volumul creditelor pentru locuinte luate de romani in 2007.

    La noi, Vienna Insurance este grupul de asigurari care a avut cea mai rapida crestere, extinzandu-se agresiv mai ales in ultimii trei ani, prin cateva achizitii ce au surprins de fiecare data. Dupa ce au inceput in 2001 cu preluarea Unita, prima companie de asigurari cu capital privat din Romania, un an mai tarziu au cumparat Agras, pentru ca in 2005 sa zguduie piata prin cumpararea grupului Omniasig. In 2007 au preluat si Asirom, iar la inceputul anului curent, VIG a anuntat ca va prelua, pentru aproximativ 1,45 de miliarde de euro, toate operatiunile de asigurari ale Erste Bank din Austria, Cehia, Slovacia, Croatia, Ungaria si Romania. Pe piata romaneasca, acordul incheiat la Viena de Günter Geyer si Andreas Treichl, presedintele Erste Bank, este de asteptat sa se finalizeze in trimestrul al treilea si va trece in portofoliul asiguratorului o companie de asigurari generale (BCR Asigurari) si una de asigurari de viata (BCR Asigurari de Viata).

    Politica de achizitii a VIG a dat nastere la intrebari in mediul de afaceri romanesc. “Se comporta foarte asemanator unui fond de investitii”, remarca Gheorghe Grad, director general al brokerului de asigurari SRBA, in momentul in care a fost anuntata tranzactia cu Erste Bank.

  • Cine se pregateste pentru locul II

    Aproape obsesiv in ultimii ani, multe dintre vocile importante ale pietei de asigurari anticipau startul unei puternice miscari de fuziuni si achizitii. Problema nu se pune daca, ci mai degraba cand unele companii din topul primilor zece asiguratori romani isi vor schimba proprietarul, declara inca din 2005 pentru BUSINESS Magazin directorul general de la Allianz-Tiriac Asigurari, Cristian Constantinescu.

    Cu putine exceptii insa (notand aici surprinzatoarea achizitie din 2005 a grupului de firme Omniasig de catre Wiener Staedtische – actualmente Vienna Insurance Group), pana anul trecut au lipsit preluarile de mari dimensiuni.

    Lucrurile s-au schimbat in ultimul an. Decizii luate la nivel international de grupuri prezente si in Romania sau realizate direct pe piata interna prefigureaza acum o schimbare dramatica in topul asiguratorilor. Grupul Erste Bank a anuntat saptamana trecuta ca vinde catre Vienna Insurance Group (VIG) toate operatiunile sale din asigurari din Europa Centrala si de Est.

    Afacerea, incheiata la Viena intre cele doua grupuri austriece, schimba fata pietei, pentru ca in pachetul acestei tranzactii intra si doua dintre subsidiarele grupului BCR (controlat de Erste Bank), respectiv BCR Asigurari, cu operatiuni de asigurari generale, si BCR Asigurari de Viata.

    In urma acestei tranzactii, VIG preia pentru 1,445 mld. euro (ce reprezinta un multiplu pret/prime brute subscrise de 1,2) operatiunile de asigurari ale Erste din Austria, Cehia, Slovacia, Croatia, Ungaria si Romania.
    Perfectarea tranzactiei, asteptata pentru trimestrul al treilea, face din VIG principalul grup de pe piata interna a asigurarilor, cu o cota de circa 37%. VIG a avut in ultimii ani o strategie de achizitii agresiva, cumparand companie dupa companie.

    Intrarea pe piata si-a facut-o in 2001, preluand Unita, prima companie de asigurari cu capital privat din Romania, pentru ca un an mai tarziu sa achizitioneze Agras, iar in 2005 sa zguduie piata prin preluarea grupului Omniasig, pentru o suma considerata record la vremea respectiva (64 mil. euro). In 2007, austriecii au cumparat si Asirom, ajungand astfel sa detina in total cinci companii si o cota de piata de aproape 28%.

    Firmele controlate de VIG au venituri estimate la peste 600 mil. euro, pe o piata totala a asigurarilor de aproximativ 2,15 mld. euro anul trecut. BCR Asigurari si BCR Asigurari de Viata le-ar mai aduce austriecilor un plus de peste 9% la cota de piata si “o pozitie dominanta neobisnuita in Romania”, dupa cum o apreciaza Gheorghe Grad, director general al brokerului de asigurari SRBA.

    Pozitie dominanta care, in fi nal, ar putea ridica probleme chiar in cursul procesului de autorizare a recentei tranzactii. In atari conditii, nu ar fi surprinzatoare si o tranzactie prin care VIG sa vanda o companie din grup, surse din piata avansand deja varianta Unita – compania cu care VIG si-a facut intrarea in Romania. Tot Grad noteaza insa ca austriecii nu au integrat niciodata companiile pe care le detin sub acelasi nume, preferand sa actioneze ca entitati diferite pe pietele diferite pe care activeaza.

    Pe piata asigurarilor generale, lider este Allianz- Tiriac, cu o cota de 17,3% si prime brute subscrise anul trecut de 371 de milioane de euro, urmat de Omniasig, parte a grupului VIG. Strategia agresiva de achizitie a austriecilor pe piata romaneasca il face pe Grad sa aprecieze ca “se comporta foarte asemanator unui fond de investitii”, anticipand si el ca in viitor nu ar fi de mirare ca VIG sa mai vanda din societatile pe care a ajuns sa le detina.

    Pana una-alta, cel mai mare pret se prefigureaza a fi platit pentru Asiban, companie afl ata acum in plin proces de vanzare, detinuta in cote egale de patru banci – BCR, BRD-SocGen, Banca Transilvania si CEC.

    Ofertele depuse tot saptamana trecuta de cinci grupuri internationale o evalueaza intre 310 si 350 mil. euro, potrivit unor surse citate de Ziarul Financiar. Pretul platit in acest caz pentru un euro cifra de afaceri se situeaza intre 1,6 si 1,9 euro, la un volum de prime brute subscrise anul trecut de 186 mil. euro.

    “Probabil ca acesta este si maximul pe care o sa-l vedem platit pentru o companie de pe piata romaneasca”, spune Romeo Jantea, CEO al brokerului de asigurari si fonduri de pensii FinCoP si fost director general al BCR Asigurari. In opinia lui, pretul ridicat pe care petitorii Asiban sunt dispusi sa-l plateasca se justifica prin “potentialul mai ridicat al companiei fata de altele”, dar si de faptul ca tinte de preluare nu prea mai sunt.

    Cel putin pentru o parte a celor ce au depus oferte pentru preluarea Asiban, miza este chiar intrarea pe piata romaneasca de asigurari, al carei ritm de crestere este asteptat sa se mentina la 25-30% anual. “S-a dovedit ca lucrul pe baza de pasaport european nu e o solutie prea grozava”, spune Jantea, referindu-se la posibilitatea ca, dupa aderarea Romaniei la UE, grupurile straine sa poata oferi servicii direct din tara de origine in baza unei simple autorizari.

    De la inceputul lui 2007, peste 170 de companii europene au notificat Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) cu privire la intentia de a desfasura activitati de asigurare in Romania in baza principiului liberei circulatii a serviciilor.

    Dar “sistemul de a vinde asigurari la distanta nu da roade prea bune”, considera Jantea, iar cei care se intorc acum spre sistemul clasic de vanzare si vor sa faca business local sunt nevoiti sa cumpere. Pentru Asiban au depus oferte angajante AXA (Franta), Groupama (Franta), Eureko (Olanda), Aegon (Olanda) si Generali (Italia) – favoriti fiind considerati, potrivit surselor din piata, francezii de la Groupama.

    Pentru ei miza e mare: daca vor prelua Asiban, ce detine o cota de piata de 8,6%, ar urca direct pe locul secund in topul asiguratorilor, in conditiile in care si-au facut intrarea pe piata abia la finele anului trecut. Tot Groupama marca in octombrie 2007 un record de pret oferit pe o companie romaneasca, platind 90 de milioane de euro pentru un pachet de 90% din BT Asigurari.

    Pentru societatea clujeana, care ocupa locul al zecelea in topul asiguratorilor, suma echivaleaza cu o evaluare totala a companiei la 100 de milioane de euro, la un volum al primelor brute subscrise de peste 82 de milioane de euro.

    Altfel spus, Groupama a platit pentru un euro cifra de afaceri aproape 1,14 euro. Pretul initial a fost insa mult mai mic, de 60-70 de milioane de euro, dupa cum spunea imediat dupa vanzare Ciprian Ghetau, directorul de fuziuni si achizitii al casei de investitii Capital Partners, care a consiliat vanzatorul in decursul negocierilor.

    La inceputul lunii februarie, printr-o afacere incheiata la nivel regional, Groupama a cumparat si OTP Garancia – divizia de asigurari a bancii maghiare OTP si odata cu ea si subsidiarele din Romania, Bulgaria si Slovacia.

    Francezii au ajuns in acest fel sa castige prin achizitii circa 4,3% din piata autohtona (cumuland cotele BT Asigurari si ale OTP Garancia), iar daca vor prelua si Asiban, detroneaza direct ocupantul actual al locului secund in piata, respectiv Omniasig.

    Valorile tranzactiilor au mers din record in record, pentru ca “se plateste pentru unicitate. In toata Europa de Sud-Est nu mai exista tinte de preluare, astfel incat investitorii interesati sunt dispusi sa plateasca prime de unicitate”, declara Doru Lionachescu, managing partner al casei de investitii Capital Partners.

    Lionachescu nu este surprins de efervescenta din piata romaneasca, atata vreme cat criza mondiala “nu-si face resimtite efectele decat punctual, in cateva domenii” (e vorba in primul rand de cel imobiliar). “In asigurari, nicio companie romaneasca nu are vreo legatura cu criza ipotecara si nu a pierdut nimic din valoare fata de acum sase luni”.

    Si la nivel mondial, Lionachescu spune ca efectele nu sunt devastatoare decat in cazul unor banci care au avut expunere directa pe acest segment si al companiilor de asigurari care au avut obligatiuni legate de segmentul creditelor ipotecare secundare.

    Se va opri valul de preluari aici? Destul de improbabil: daca Groupama castiga cursa pentru Asiban, “pe dinafara” va mai ramane AXA, un alt grup ce a tatonat piata in ultimii ani.

    Numai ca tintele mari de achizitii s-au cam terminat, pe masura ce actionarii romani au vandut rand pe rand Asirom, Ardaf, Asitrans sau Astra. Raman in vizor insa companiile mai mici si, cum spune Gheorghe Grad, “niciodata sa nu spunem niciodata, pentru ca pana la urma totul e de vanzare, iar singura intrebare realista este pentru ce pret”.

  • Manager Generali: Ceva din Romania ne-a atras atentia

    Potrivit unor surse apropiate afacerii citate de Ziarul Financiar, joint-venture-ul format de Generali si grupul ceh PPF ar putea cumpara companiile de asigurari Ardaf si RAI, preluate anul trecut de fondul ceh de investitii PPF Investments.

    Cehii ar face astfel o operatiune "in familie": PPF Investments este o subsidiara a PPF Group, care a intrat recent intr-un joint-venture cu grupul de asigurari, formand Generali PPF, care reuneste operatiunile celor doua grupuri din Europa Centrala si de Est. Generali detine 51% din actiunile acestui joint-venture, restul apartinand PPF.

    De asemenea, Generali este si unul dintre cei sase pretendenti aflati in cursa pentru achizitia Asiban, afirma surse apropiate tranzactiei, alaturi de Axa si Groupama (Franta), Uniqa (Austria), Eureko (Olanda) si Fondiaria (Italia).

    Assicurazioni Generali este al patrulea asigurator european, in functie de capitalizarea de piata, si are active de circa 300 de miliarde de euro.

    Perissinotto a mai spus ca Generali si-a depasit tinta de profit net de 2,8 miliarde de euro stabilita pentru 2007. "Mai mult decat ca am atins-o, am depasit-o", a declarat oficialul grupului italian.

  • Ultimul mohican in supermarketuri

    Birourile retelei Ethos nu sunt intr-un spatiu luxos in inima Capitalei, ci alaturi de centrul logistic al retelei, care ocupa un spatiu de 2.500 mp inchiriati intr-o hala, in zona industriala cu strazi noroioase de la iesirea pe autostrada Bucuresti-Pitesti. Firma s-a mutat in spatiul din zona Carrefour Militari doar de cinci luni. „Inainte nu aveam birouri si nici prea mult personal. Eu si inca 2-3 oameni faceam cam toata treaba in firma“, spune Ion Soloman, care a deschis impreuna cu sotia sa primul magazin – intr-o zona periferica din Bucuresti – in urma cu 16 ani. Afacerea pe care au pornit-o cei doi a ajuns anul trecut la vanzari de aproape 23 de milioane de euro, in crestere cu 70% fata de 2006, iar previziunile pentru anul in curs se refera la 32 de milioane de euro. Soloman a intuit insa ca firma pe care a cladit-o are mai multe sanse de a inflori cu ajutor din exterior, motiv pentru care a intrat in discutii pentru gasirea unui partener care sa preia o parte din afacere, aducand si suficient capital ce-ar fi impulsionat dezvoltarea retelei. Inainte de a se angaja in vanzare, Ion Soloman s-a razgandit.

    „Vom purta altfel discutiile anul viitor, pentru ca vom avea ca baza de negociere o retea cu vanzari cu peste 50% mai mari decat in 2007“, declara pentru BUSINESS Magazin Ion Soloman. In plus, Ethos are batute in cuie cateva proiecte ce urmeaza sa-i sporeasca rapid atractivitatea. Reteaua, ce numara acum 16 magazine, din care 12 in Bucuresti, se va mari anul acesta cu inca patru spatii, toate in afara Capitalei, investitia totala fiind de peste patru milioane de euro.

    Soloman argumenteaza ca, spre deosebire de alti comercianti romani – ce aveau de ales intre riscul falimentului si vanzare -, nu s-a simtit presat sa renunte la afacere, care are acum o dimensiune ce-i ofera siguranta supravietuirii pe piata. Un partener insa i-ar fi putut asigura un suport pentru „a face mult mai multe intr-un timp mult mai scurt“. In plus, dimensiunea la care a ajuns deja reteaua cere un management mai strict, pentru ca „intr-o afacere de familie“, afirma antreprenorul, „partea emotionala («lasa-l in pace pe omul asta, ca lucram impreuna de zece ani») joaca un rol foarte important“ – iar „noi nu ne uitam foarte mult la indicatorii financiari“. De la un anumit punct insa, o afacere trebuie sa depaseasca libertatile antreprenoriatului si sa se alinieze unor rigori; „e nevoie de cineva care sa coordoneze activ si sa puna presiune pe cateva elemente-cheie, cum sunt profitul si costurile“. Prea multe tranzactii cu retele de supermarketuri nu au avut inca loc, iar interesul investitorilor se aprinde mai cu seama acum, dupa ce Carrefour a preluat reteaua Artima de la fondul de investitii Polish Enterprise Fund V (PEF V), un fond de capital privat administrat de Enterprise Investors (EI).

    Mai ales ca tocmai francezii ce s-au extins, prin cumpararea Artima, pe segmentul supermarket „evalueaza in continuare orice oportunitate“, declara directorul general al Carrefour Romania, Jacobo Caller Celestino. Chiar daca accentul cade in acest an pe rebranduirea Artima, francezii vad in segmentul supermarketurilor cel ce va oferi cel mai mare ritm de crestere in anii urmatori, pentru ca „fata de alte formate ale comertului modern este subdezvoltat“, spune Caller.

    2009 ii poate aduce lui Soloman pe de o parte un plus, iar pe de alta parte un minus. O putere mai mare in negocierea unui pret in vanzarea afacerii se poate dovedi un cutit cu doua taisuri. Reteaua Ethos s-ar putea dovedi prea scumpa pentru a mai gasi petitori, chiar daca abia o cifra de afaceri din acest an ar urma s-o aduca mai aproape de ceea ce oferea reteaua Artima in urma cu cativa ani, cand fondatorul Florentin Banu a vandut-o catre EI. Reteaua Artima, intrata din noiembrie 2007 in proprietatea francezilor de la Carrefour, avea in momentul in care a fost vanduta de fondatorul sau 14 supermarketuri, in 13 orase din Transilvania si Banat, cu o suprafata totala de peste 15.000 mp.

    Artima este de fapt singura retea de supermarketuri ce a fost subiectul nu al uneia, ci a doua tranzactii, in cei cativa ani dintre vanzari crescandu-si valoarea de aproape trei ori. Carrefour a platit in urma cu cateva luni 55 de milioane de euro pentru cele 21 de supermarketuri pe care le-a luat de la Polish Enterprise Fund, fata de cele 17 milioane de euro platite de EI la preluare, in 2005 (pentru 12 magazine).

    Pentru a ridica la randul sau miza, Soloman marseaza acum in cresterea afacerii, motiv pentru care are planuri pe toate directiile – de la investitii in cresterea numarului de magazine pana la completarea ofertei. „In urmatoarele saptamani vom face un studiu de piata sa vedem exact cum sunt vazute magazinele noastre de clienti si de cei ce nu intra in magazin“, spune Soloman, care recunoaste ca o vreme a cochetat cu ideea de a vinde din start toata afacerea. Discutii concrete a avut anul trecut cu un fond de investitii ce era interesat mai ales de cota de piata si de cifra de afaceri realizata de Ethos, explica Soloman. Negocierile au durat trei luni si „ajunsesem chiar sa facem simulari pe un format ideal de magazin“, dar au intervenit niste obstacole juridice. Alternativa oferita de acelasi petitor n-a fost multumitoare pentru Soloman, ce-ar fi trebuit sa renunte la controlul afacerii vreme de aproape un an inaintea vanzarii. „Poate am gresit, dar am crezut ca e un risc prea mare sa nu mai pot controla afacerea, care putea sa devina neatractiva.“ La negocieri au mai venit, in afara de fonduri de investitii, si comercianti, ca reteaua Match, care face parte din grupul Louis Delhaize, prezent deja pe piata romaneasca prin hipermarketurile Cora si prin reteaua de magazine de discount Profi.

    Soloman recunoaste totusi ca n-a avut foarte multe oferte ferme de vanzare si stie si care sunt dezavantajele retelei pe care o conduce. Cel mai mare minus este ca dintre toate cele 16 spatii ale retelei, doar patru au suprafete mai mari de 400 mp. In plus, formatul nu e standardizat („ne-am adaptat magazinele in functie de dimensiunea spatiului“) si, nu in ultimul rand, reteaua nu e regionala, ci concentrata mai cu seama in Capitala.

    Acum, obisnuit sa se implice pe toate palierele in luarea deciziilor, Soloman admite ca ii este inca foarte greu sa lase oamenii pe care i-a angajat sa-si faca treaba. Inainte insa, la inceputul anului trecut, a hotarat impreuna cu sotia sa sa formeze departamente specializate in firma – marketing, achizitii si resurse umane. Cel mai dificil moment psihologic a fost sa accepte cheltuielile cu noii angajati – de la salarii si pana la chiriile pentru birourile pe care le ocupa. „E greu sa scoti din buzunar dintr-o data cateva mii bune de euro lunar pentru un departament. Dar e profitabil in timp“, crede fondatorul Ethos, dand ca exemplu cei patru buyeri (achizitori) pe care i-a angajat anul trecut, de la care astepta sa-i aduca in 2008 un profit de 960.000 de euro. Pentru birouri si centrul logistic, Soloman a cumparat anul trecut un teren de 12.500 mp in apropierea zonei in care s-au mutat deja cu chirie, pentru ca Ethos avea nevoie imediata de spatiu, mai ales pentru depozit, iar firma de constructii a dat un termen de un an pentru lucrari. Intre timp, terenul si-a dublat valoarea („asa cum eu nu castig din comert“) si in saptamanile urmatoare i se va hotari „soarta“. „Daca nu construim nimic pe el imediat, o sa-l vindem, ca sa deblocam cash-ul“, spune Soloman. Tot pentru a avea acces la fonduri necesare in dezvoltare, firma va face contract de leasing pentru cele patru magazine ale caror spatii le are in proprietate „de pe vremea cand era la moda sa ai proprietati fizice“.

  • Terapia Ranbaxy se simte mai bine

    Vanzarile locale ale Ranbaxy, care a achizitionat in primavara lui 2006 fabrica clujeana Terapia, au crescut anul trecut cu 21%. O influenta importanta a avut-o cresterea cu 23% din trimestrul al patrulea.

    Terapia Ranbaxy si-a revenit astfel dupa un al treilea trimestru foarte slab pentru piata farmaceutica din Romania in general, care, in conturile companiei, s-a tradus intr-o stagnare fata de aceeasi perioada a lui 2006. „Trimestrul trei a fost prost luna de luna“, explica Dragos Damian, directorul general al producatorului de medicamente. „Iulie a fost foarte cald, in august au fost concediile, iar in septembrie a inceput povestea cu preturile“, explica el. In septembrie, Ministerul Sanatatii isi anunta intentia de a reduce preturile medicamentelor comercializate in Romania, in medie cu 15%. Masura a fost amanata de mai multe ori, nu inainte de a-si pune amprenta pe vanzarile producatorilor, dat fiind ca „nimeni nu voia sa mai cumpere, gandindu-se ca marja de profit ii va scadea puternic daca preturile vor fi mai mici dupa cateva saptamani“, dupa cum explica anul trecut reprezentantul unui distribuitor de medicamente.

    In ultimele trei luni ale anului, piata si-a revenit, iar Terapia Ranbaxy a profitat si de lansarea unor noi produse. „Partea buna este ca am lansat toate produsele pe care planificasem sa le introducem anul acesta (in 2007 – n.r.)“, spunea, la finele anului trecut, Dragos Damian intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Terapia Ranbaxy a primit autorizatii de punere pe piata pentru mai mult de 20 de noi produse.

    Rezultatele din Romania au contribuit cu circa 7,5% la vanzarile globale ale producatorului indian, care au depasit 1,6 miliarde de dolari, in crestere cu 20% fata de 2006. Ranbaxy este unul dintre cei mai mari producatori mondiali de medicamente generice (produse farmaceutice care utilizeaza substante active a caror perioada de protectie a expirat).

    Dat fiind segmentul pe care activeaza, previziunile pentru 2008 ale Terapia Ranbaxy sunt optimiste. „Premisele pentru 2008 sunt ca piata de generice va creste mai repede decat restul“, estimeaza Dragos Damian. El mizeaza pe un avans al intregii piete de 15% in lei. „Genericele, prin competitie, accesibilitate si lansarea de noi produse, vor creste cu peste 20%“.

    Dar acest procent este totusi mic raportat la ambitia Ranbaxy de a deveni lider intre furnizorii de medicamente, fie ele generice sau originale. La cateva luni dupa ce a preluat (in primavara lui 2006) Terapia, Malvinder Singh – directorul executiv al grupului – spunea ca „va face tot ce este necesar pentru a ajunge numarul unu pe piata“.

    Potrivit ultimelor raportari transmise de compania de cercetare de piata Cegedim, Ranbaxy detinea, la sfarsitul trimestrului al treilea, o cota de 5%, valoare care plasa firma pe locul 7 in piata romaneasca, in conditiile in care primul loc este detinut de GlaxoSmithKline (GSK), cu 7,8%.

    Dupa investitii de circa 20 de milioane de dolari in ultimii doi ani in facilitatile de la Cluj-Napoca, Ranbaxy transfera in Romania productia mai multor medicamente, care vor fi apoi exportate in toata Europa. „Capacitatea de impachetare din Cluj-Napoca este de patru ori mai mare decat toata piata farmaceutica din Romania“, spune Damian. Chiar si declaratiile de intentie par sa se mai fi temperat, atat timp cat vizarea pozitiei de lider s-a transformat in „consolidarea pozitiei pe piata“.

  • Pragul celor 200 de magazine

    Dimitris Blatsios e un manager care conduce cu viteza, mai ales cand nu se afla la volan. Pana acum un an, cand era manager al retelei internationale a Germanos, avea si 8 calatorii cu avionul pe saptamana intre tarile in care isi dezvolta reteaua activitatea, de la Polonia si Ucraina la Bulgaria si tari din fosta republica iugoslava. Spune ca a trecut si prin momente cand din cauza ritmului calatoriilor chiar uita in ce tara se afla. Acum, de cand este general manager al Germanos Romania, si-a redus ritmul deplasarilor, iar vizitele sunt mai ales intre orase din tara si mai ales intre doua perioade ale anului, aprilie-mai si septembrie-octombrie, luni cand e intr-un adevarat turneu pentru a vizita aproape toata reteaua de magazine a Germanos.

    „Nu poti simti piata stand intr-un birou“, spune Blatsios, adaugand ca o parte din deciziile pe care le-a luat pana acum au fost urmari ale unor discutii cu oamenii din teritoriu sau ale purei observatii. Ultimele privesc numarul de zile pana la returnarea catre client a unui telefon aflat in service sau faptul ca in magazine sunt pozitionate acum, pe rafturile cu cea mai mare vizibilitate, 4-5 aparate GPS, pentru care a crescut in ultima perioada cererea.

    Un alt scop al vizitelor e examinarea concurentei sau a variantelor de achizitie ale unor retaileri GSM. Ultima achizitie a fost operata saptamana trecuta, la un pret, spune Blatsios, de 45.000 de euro per magazin, adica un contract de 855.000 de euro. E vorba de Tel Sim SRL, o retea de 19 magazine din 18 orase care vindea pentru Orange sub brandul Verba. Afacerea, detinuta de patru persoane, e un bun exemplu al situatiei generale de pe piata micilor retaileri GSM. Cifra de afaceri a Tel Sim a stagnat la 2,08 milioane de euro in 2006, cu un profit de 6.000 de euro, conform Ministerului de Finante, deci nici 3% profitabilitate. E o perioada dificila pentru aventuri antreprenoriale intr-o piata in care mari retele ca Germanos, Avenir Telecom, Euro GSM au sute de magazine si investesc puternic in publicitate si spatii in centre comerciale. Aceasta fara a mai adauga si extinderea directa pe retail a operatorilor de telefonie mobila, dintre care Vodafone a fost anul acesta cel mai activ, ajungand la aproximativ 150 de magazine, 57 dintre ele fiind rezultat al achizitiei lantului de retail GSM Petrocom.

    Un indiciu este faptul ca, spune Blatsios, numarul magazinelor specializate pe GSM era la inceputul anului de aproximativ 3.000, iar acum e in jur de 2.700. „Cred ca piata se restrange putin. Pentru ca 3.000 de magazine pentru o tara ca Romania este destul de mult. In Polonia, de exemplu, erau anul trecut 3.000 de magazine, dar la o populatie de 38 de milioane de oameni.“ Nu mai trebuie sa mire faptul ca in aceste conditii Germanos remarca o scadere a preturilor in achizitiile de acest tip. „Cred ca preturile cerute pentru achizitii sunt acum mai mici, nu pentru ca nu ar merge afacerile GSM, dar pentru ca exista mai multi dealeri interesati sa vanda. E un joc de cerere si oferta, iar acum sunt mai multi cei care vor sa vanda decat cei care cumpara“, remarca Dimitris Blatsios.

    Profitabilitatea e un subiect inchis pentru Blatsios, in asteptarea cifrelor ce urmeaza a fi anuntate la nivel central, in Grecia. Spune doar ca de regula, un magazin Germanos trece pe profit in cateva luni dupa infiintare/achizitie si ramane profitabil de la acel moment incolo.

    Stabilirea pretului in cazul preluarilor operate de Germanos nu se face dupa vanzarile inregistrate, ci mai degraba punand fata in fata costurile de achizitie cu cele necesare deschiderii unui magazin nou in acea zona. Iar ca regula, pentru ca un alt magazin sa fie transformat intr-unul Germanos, spatiul trebuie sa fie de 10-25 de metri patrati in cazul cartierelor si de 50-60 de metri patrati pentru zonele centrale. Si, cel mai important, logica unei achizitii apare doar daca reteaua de cumparat nu se suprapune peste cea existenta. „Acum suntem in principiu acoperiti in majoritatea zonelor, facem «fine-tuning» si ne ducem si spre periferii sau spre orasele cu mai putin de 50.000 de locuitori.“

    Obiectivul de 200 de magazine Germanos pana la sfarsitul lui 2007 va fi cel mai probabil atins, ultima tranzactie ducand numarul total la 194, iar contractele de inchiriere deja semnate, pentru spatii noi, vor asigura indeplinirea misiunii lui Blat-sios pentru acest an.

    In perioada urmatoare, extinderea va continua, dar nu prin achizitii sau crestere directa, ci prin franciza. Dupa ce Grecia a fost prima piata in care s-a pus accentul pe acest tip de crestere, e randul Romaniei si Bulgariei. „Avem deja 25 de magazine in franciza, dar suntem departe inca de unde vrem sa ajungem peste 2 ani in Romania. Avem planuri de a avea cel putin inca 50 de magazine in franciza in 2008, pentru a ajunge la 70-80 de magazine in franciza in 2009“, spune oficialul Germanos.

    Ultima achizitie a Germanos inseamna 19 puncte de vanzare mai putin pentru Orange si tot atatea in plus pentru Cosmote, Germanos fiind preluat anul acesta de operatorul grec in majoritatea tarilor unde opereaza, inclusiv Romania. Nu are atunci mai mult sens pentru actionarul comun sa dezvolte mai degraba reteaua de magazine proprii sub brandul Cosmote? Blatsios spune ca nu. „E o decizie luata la nivelul Cosmote Grecia, prin care dezvoltarea retelei de vanzari in Romania va veni de la Germanos si nu de la Cosmote. Germanos e un brand in care lumea are incredere, foarte bine vazut in piata. De altfel, unul dintre motivele achizitiei Germanos a fost brandul, nu doar reteaua“, spune Blatsios.

    Iar un motiv pentru cifrele bune pe care le-a gasit Cosmote la retailerul din acesta regiune a Europei se datoreaza operatorului. Vodafone si Orange au o politica diferita in relatia cu dealerii. Cei doi lasa la vanzatori o cota-parte din pretul platit pentru un produs de un nou client atras de dealer, in vreme ce Cosmote ofera un procent din veniturile lunare generate de noul client, pe toata durata contractului. E modelul de business pe care ar urma sa-l utilizeze Apple in relatia cu operatorii europeni. Potrivit unor informatii din presa internationala, operatorii care vor avea in oferta iPhone vor plati 10% din factura lunara generata de la un telefon al Apple catre compania americana.

    Chiar si fara iPhone, Blatsios asteapta insa un decembrie profitabil. De regula, in aceasta luna se inregistreaza 20% din vanzarile de peste an. Iar Blatsios spune ca acest decembrie va fi cu cel putin 20% mai bun decat precedentul. A pregatit deja cateva oferte.

     

    Tranzactiile anului