BusinessMagazin

Tag: tineri

  • Drama din educaţie: Aproape 40% dintre tinerii de 15 ani din România au cunoştinţe reduse la matematică şi ştiinţe şi citesc cu dificultate, dublu faţă de media europeană

    Aproape 40% dintre tineri români cu vârsta de 15 ani au un nivel scăzut de cunoştinţe la matematică şi ştiinţe şi citesc cu dificultate, faţă de o medie europeană de 20-22%, arată Monitorul educaţiei şi formării pe 2019, elaborate de Comisia Europeană.

    Situaţia s-a îmbunătăţit totuşi faţă de 2009. Potrivit statisticilor, 38,7% dintre tineri au probleme la citit (faţă de 40,4% în 2009), 39,9% la matematică (faţă de 47%) şi 38,5% la ştiinţă (faţă de 41,4%).

    Rezultate mai slabe decât media europeană se regăsesc şi în ceea ce priveşte părăsirea timpurie a şcolii  (18-24 ani), unde România are un procent de 16,4% faţă de 10,6% în UE.

    De asemenea, ponderea absolvenţilor de studii superioare (30-34 ani) este de 24,6% pentru România, media la nivel european fiind 40,7%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Holuri studenţeşti pentru adulţi sau sindromul Peter Pan în real estate

    „Vestea proastă este că nu poţi să ai 19 ani le nesfârşit. Vestea bună este că poţi să trăieşti la nesfârşit în acelaşi tip de locuinţă ca atunci când aveai 19 ani”, descriu jurnaliştii de la Financial Times termenul de „coliving” într-un articol publicat recent. Într-adevăr, sindromul Peter Pan, care se referă la adulţii care se comportă ca adolescenţii sau copiii, pare să se suprapună perfect pe conceptul de coliving, în care adulţii par să trăiască o adolescenţă perpetuă, ca la căminele studenţeşti. 

    În timp ce conceptul de shared economy şi al locuinţelor private închiriate pe durate scurte turiştilor prin Airbnb nu mai este de mult o noutate, conceptul de coliving îşi face loc în viaţa adulţilor moderni (în special a celor mai tineri dintre ei).

    Mişcarea se referă la extinderea modelului de chirie folosit în general de studenţi, care stau de obicei mai mulţi într-un apartament, la un nou tip de dezvoltare imobiliară. Start-up-urile active pe această nişă dezvoltă proprietăţi pe care le transformă în spaţii de coabitare, care ţintesc, în general, persoanele cu vârste cuprinse între 18 şi 30 de ani. Aceste spaţii includ atât zone individuale, private, destinate fiecărui chiriaş (în general garsoniere, cu suprafeţe variate), cât şi zone comune tuturor chiriaşilor: bucătăria, sufrageria, zonele de dining – toate folosite de persoanele care stau într-un astfel de spaţiu.

    Din ce în ce mai mulţi locuitori ai marilor oraşe îmbrăţişează conceptele spaţiilor de acest tip. Jurnaliştii din presa internaţională vorbesc chiar de mai multe niveluri ale acestei nişe din real estate: spre exemplu, spaţiile de coliving 1.0 îi au drept clienţi ţintă pe absolvenţii de universităţi care se mută în spaţii individuale de dimensiuni reduse, dar care le oferă accesul la spaţii comune vaste. Acest tip de proiecte funcţionează bine şi pentru angajaţii în regim remote care caută soluţii de cazare pe termen scurt.

    Acum piaţa aduce o nouă propunere de coliving, 2.0, care ţinteşte persoanele cu vârste mai mari, care îşi doresc atât apartenenţa la o comunitate, cât şi mai mult spaţiu. Îşi preţuiesc intimitatea, le pasă de ceea ce împărtăşesc şi de cine sunt înconjuraţi. Jurnaliştii din presa internaţională scriu că acest trend ar putea aduce următoarea revoluţie în imobiliare.

    Conceptul este baza unor iniţiative precum cel al start-up-ului britanic The Collective, care este descris drept furnizorul unei noi modalităţi de a trăi în oraşe. The Collective deţine în prezent trei astfel de proiecte – două în Londra (Canary Wharf, Old Oak) şi unul în Long Island, New York (Paper Factory).

    Collective Old Oak, din Londra, este cel mai mare spaţiu de coliving din lume. Preţul pentru o garsonieră de 12 metri pătraţi aici porneşte de la 1.300 de dolari pe lună. Spre comparaţie, dimensiunea medie a unei garsoniere în Anglia este de 31,94 de metri pătraţi. Proiectul include însă o sală de sport, un bar, un restaurant, o sală de cinema, terasă pe acoperiş, spa şi un lounge comun. Un tânăr de 29 de ani care locuieşte acolo mărturiseşte jurnaliştilor de la refinery29.com: „Pe hârtie pare destul de scump, dar valoarea constă în toate facilităţile suplimentare pe care le găseşti aici”. Principalul dezavantaj este lipsa spaţiului. 

    Un alt avantaj al proprietăţilor de acest tip este lipsa bătăilor de cap legate de facturi şi de furnizorii de servicii: facturile sunt incluse în preţul chiriei, iar chiriaşii nu mai trebuie să aştepte săptămâni întregi până la instalarea Wi-Fi-ului, de pildă. Totodată, mobila este oferită de proprietarul proiectului, iar curăţenia de două ori pe săptămână şi chiar şi schimbarea aşternuturilor fac parte din ofertă. În Londra există însă şi proiecte de coliving care includ spaţii mai generoase de locuit: spre exemplu Tipi, unde chiriaşii pot sta într-un apartament nemobilat de 50 de metri pătraţi în schimbul unei chirii de 1.895 de dolari lunar. La fel ca alte proiecte similare, Tipi oferă programe de evenimente comune precum cinele sau serile de concursuri cu întrebări. 

    Antil Kehra, fondatorul şi CEO-ul Node, este un pionier al conceptului de coliving 2.0. Potrivit unui interviu acordat de acesta publicaţiei internaţionale Forbes, Node este o companie globală de spaţii de coliving care creează astfel de proiecte, în jurul cărora sunt construite comunităţi în capitale creative din toată lumea. Potrivit presei internaţionale, compania înfiinţată în 2016 operează astfel de proiecte în Statele Unite, Irlanda şi Regatul Unit şi are planuri de expansiune la nivel global, fiind liderul pieţei de profil. În iunie, compania a anunţat un nou proiect rezidenţial în Kitchener, Ontario (Canada), pe care urmează să îl livreze în toamna acestui an.

    Designul interior al apartamentelor din cadrul proiectelor Node este creat astfel încât să fie unic pentru fiecare proiect – iar compania colaborează chiar şi cu artişti locali în acest sens.

    „Puţini oameni vor să cheltuie peste 1.000 de dolari sau euro pe lună, să trăiască într-un spaţiu de 100 de metri pătraţi şi să împartă o bucătărie cu zece oameni. Trebuie să existe un spaţiu de coliving care adoptă conceptul spaţiilor comune de locuit şi cel de sharing economy, dar cu puţin mai mult spaţiu privat pentru un trai independent şi sustenabil în acelaşi timp”, spune CEO-ul Node în interviul acordat Forbes.
    Clienţii vizaţi de Node sunt persoanele de peste 25 de ani sau care au în jur de 30 de ani, singure sau căsătorite, fără copii, fiecare câştigând în jur de 70.000 de dolari anual. Mare parte dintre cei care locuiesc aici sunt femei şi persoane care s-au mutat recent într-un anumit oraş. În general, caută un loc în care să se simtă ca acasă, care este privat şi oferă un sentiment de siguranţă, fiind de asemenea foarte incluziv.

    CEO-ul Node este de părere că acest nou format ar putea crea un segment de piaţă cu totul nou, care va atrage persoane creative, antreprenori, freelanceri şi profesionişti care nu sunt chiar „nomazi digitali”, ci mai degrabă „cetăţeni globali”. Acest tip de persoane ar putea avea trei oraşe pe care să le numească acasă în următorii cinci până la zece ani şi se vor muta între acestea pentru perioade medii de timp. În prezent, nu există nicio modalitate reală prin care aceşti oameni să simtă că aparţin unei comunităţi, aspect care poate duce la sentimente de singurătate şi izolare. Viziunea Node presupune crearea unei reţele globale de clădiri care să permită locuitorilor acestora să simtă în continuare că aparţin de comunităţile în care nu mai trăiesc fiindcă s-au mutat dintr-un oraş sau în care încă nu au ajuns încă să trăiască.

    Ei îşi vor avea locuinţa proprie într-un oraş principal, dar pot beneficia de perioade mai scurte de şedere în clădiri ale Node în alte locuri în care călătoresc. Potrivit lui Khera, „pe măsură ce oamenii se mută în toată lumea, există o nevoie în creştere de apartenenţă la o comunitate globală – chiar dacă vorbim despre un grup de prieteni, colegi şi chiar şi mentori care trăiesc şi se mută în jurul lumii. Restartul vieţii de comunitate la fiecare mutare este disruptiv, iar creşterea unei comunităţi globale ar putea să mai domolească problema singurătăţii şi izolării pentru oamenii mobili la nivel global”.

    Ideea nu este total nouă şi îşi are originile în schemele de locuit din urmă cu un secol, în care trăiau comunităţile hippie din anii ’70, observă jurnaliştii de la refinery29.com.

    Conceptul de coliving al prezentului este diferit însă fiindcă ţinteşte tinerele generaţii care trăiesc în oraşe şi constă mai ales în dezvoltări uriaşe care includ mici unităţi sau apartamente cu spaţii recreaţionale comune – asemănătoare cu hostelurile premium sau cu holurile de studenţi. Unii specialişti numesc creşterea numărului de astfel de spaţii în toată lumea drept o reacţie la criza locuinţelor cu care se confruntă tinerele generaţii din cauza preţurilor ridicate ale locuinţelor în oraşe, cât şi a preţurilor ridicate ale chiriilor şi salariilor care nu cresc semnificativ. Conceptul a fost descris de asemenea şi ca un antidot împotriva singurătăţii.

    Nu trebuie neglijat nici faptul că beneficiile proprietarilor unor astfel de proiecte sunt evidente: astfel de dezvoltări pot aduce un ROI (return of investment) pe metrul pătrat mai mare decât în situaţia locuinţelor tradiţionale – zece chiriaşi dispuşi să împartă o sufragerie înseamnă, în cele din urmă, că au nevoie de mai puţin spaţiu de relaxare în spaţiul individual pe care îl au, lăsând loc pentru alte unităţi, închiriate de alţi locuitori ai acestor spaţii.

    Pe de altă parte, jurnaliştii de la Financial Times cred că există mai multe probleme legate de această soluţie. Riscul investiţiilor în acest tip de active este unic şi grav: activul principal este o cameră într-o clădire, iar valoarea depinde, în mare măsură, de camerele aflate în apropiere care nu sunt deţinute de cumpărător. Aceste camere ar putea fi obiectul unor decizii manageriale ale propreietarului, astfel că orice proprietar care ocupă o astfel de cameră este expus modului în care vecinii le folosesc pe ale lor. Un studiu citat de FT indică faptul că aproximativ jumătate dintre participanţi au identificat „vecinii nepotriviţi” ca fiind cea mai mare preocupare a lor legată de achiziţia unui spaţiu de coliving.
    Din acest motiv, valoarea unui astfel de activ poate să fluctueze semnificativ în funcţie de tiparele comportamentele ale vecinilor, înspre un nivel mult mai ridicat decât în situaţia caselor sau apartamentelor obişnuite.

  • Produsul extraordinar de nociv pe care in România il cumpăra şi copiii şi pe care una dintre cele mai mari tări din lume l-a interzis total

    Guvernul Indiei a anunţat că va interzice producţia, importul şi comercializarea ţigărilor electronice, motivând faptul că acestea prezintă o ameninţare la adresa sănătăţii, potrivit BBC.

    Un ordin guvernamental a aprobat proiectul legislativ prin care se interzic dispozitivele de fumat electronice, spune Nirmala Sitharaman, ministrul de Finanţe al ţării.

    Nu este clar încă dacă legislaţia interzice şi utilizarea acestor dispozitive.

    În India există peste 100 milioane de adulţi fumători, ceea ce transformă a doua cea mai mare ţară din lume în funcţie de populaţie într-o piaţă cu un potenţial imens pentru această industrie.

    Practic, fumatul de ţigări electronice – vaping – implică inhalarea unui mix de nicotină, apă, solvenţi şi arome, şi este considerat o alternativă la ţigările obişnuite, însă impactul asupra sănătăţii nu se cunooaşte cu exactitate.

    Interdicţia vine cu pedepse de până la trei ani de închisoare.

    „Asta înseamnă că producţia, manufactura, importul şi exportul, vânzarea, distribuţia, şi promovarea ţigărilor electronice sunt interzise”, a spus Sitharaman într-o conferinţă de presă.

     

  • Produsul extraordinar de nociv pe care in România il cumpăra şi copiii şi pe care una dintre cele mai mari tări din lume l-a interzis total

    Guvernul Indiei a anunţat că va interzice producţia, importul şi comercializarea ţigărilor electronice, motivând faptul că acestea prezintă o ameninţare la adresa sănătăţii, potrivit BBC.

    Un ordin guvernamental a aprobat proiectul legislativ prin care se interzic dispozitivele de fumat electronice, spune Nirmala Sitharaman, ministrul de Finanţe al ţării.

    Nu este clar încă dacă legislaţia interzice şi utilizarea acestor dispozitive.

    În India există peste 100 milioane de adulţi fumători, ceea ce transformă a doua cea mai mare ţară din lume în funcţie de populaţie într-o piaţă cu un potenţial imens pentru această industrie.

    Practic, fumatul de ţigări electronice – vaping – implică inhalarea unui mix de nicotină, apă, solvenţi şi arome, şi este considerat o alternativă la ţigările obişnuite, însă impactul asupra sănătăţii nu se cunooaşte cu exactitate.

    Interdicţia vine cu pedepse de până la trei ani de închisoare.

    „Asta înseamnă că producţia, manufactura, importul şi exportul, vânzarea, distribuţia, şi promovarea ţigărilor electronice sunt interzise”, a spus Sitharaman într-o conferinţă de presă.

     

  • O tânără de 34 de ani povesteşte care au fost paşii prin care a ajuns partener la una dintre cele mai mari companii de consultanţă şi audit fiscal din România: „Un astfel de pas în carieră presupune parcurgerea unui proces intens şi foarte solicitant de confirmare”

    Ruxandra Târlescu coordonează o echipă de aproximativ 20 de persoane, o parte fiind membri ai echipei de corporate tax, iar ceilalţi ai echipei de pharma & healthcare în cadrul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România.

    Ea a absolvit Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori (Academia de Studii Economice) şi a urmat un master în managementul financiar şi pieţe de capital (Academia de Studii Economice). Îşi aminteşte cu plăcere de două momente cheie din cariera sa: „Primul a fost atunci când am fost promovată în poziţia de manager în cadrul al PwC România, în anul 2011. A fost o surpriză pentru că această oportunitate a apărut relativ la puţin timp după ce venisem în companie”.

    Cel de-al doilea a avut loc la începutul acestui an, când a fost propusă pentru promovare în poziţia de partener PwC, la scurt timp după ce aflase că este însărcinată. „Bineînţeles că un astfel de pas în carieră presupune parcurgerea unui proces intens şi foarte solicitant de confirmare. Din fericire, l-am finalizat cu succes cu doar câteva zile înainte să devin mamă, un alt moment extraordinar şi definitoriu în viaţa mea”. Ruxandra Târlescu spune că cea mai importantă experienţă este cea pe care a avut-o în cadrul unui secondment (detaşare temporară) pe care l-a avut într-unul dintre birourile PwC din Londra; timp de trei luni, ea a fost implicată în proiectul Paying Taxes, derulat de PwC în parteneriat cu Banca Mondială.

    „A fost un prilej să cunosc mulţi oameni, să leg prietenii, să mă bucur de atmosfera londoneză şi să învăţ multe lucruri care mă ajută şi astăzi în profesie”, îşi aminteşte Ruxandra Târlescu.

  • Cine este tânărul manager care furnizează cele mai importante date pentru luarea deciziilor în cadrul Garanti Bank

    Cihan Ozturk este director al Direcţiei de Raportări şi Analiză a Performanţei a Garanti Bank, poziţie pe care o deţine de la începutul anului 2018. În actuala funcţie, împreună cu echipa sa formată din şase persoane specializate în managementul şi analiza datelor, Cihan Ozturk furnizează date financiare  relevante şi analize fiecărui nivel de management, ca parte a procesului de luare a deciziilor strategice şi operaţionale ale băncii.
    După absolvirea Universităţii Tehnice din Ankara, cu diplomă de licenţă în administrarea afacerilor, Cihan Ozturk a devenit membru al Turkiye Garanti Bankasi A.S. (TGB, din care face parte şi Garanti Bank România) în 2005, ca parte a departamentului de audit intern. De asemenea, a absolvit un program de masterat în sistemele informatice de afaceri de la Universitatea Bogazici şi un program de EMBA la Universitatea Sabanci din Istanbul. În 2012, Cihan Ozturk s-a alăturat echipei Garanti Bank din România în calitate de şef al auditului intern, rol pe care l-a avut până în  2017.

  • Cum este să lucrezi ca director de sucursală pentru una dintre băncile cu cea mai multă istorie din România

    Mihaela Aurelia Bran are în responsabilitate activitatea celor 25 de agenţii CEC Bank din Baia Mare, în cadrul cărora lucrează peste 100 de angajaţi. La 26 de ani, a fost numită director al sucursalei OTP Bank Baia Mare. Un al doilea punct important din evoluţia sa profesională a fost în urmă cu trei ani, când s-a alăturat CEC Bank în rolul său actual.
    Ea spune că nu exclude posibilitatea unei eventuale experienţe internaţionale pentru viitor; însă „momentan, intenţiile mele sunt să îmi continuu cariera în România, în cadrul CEC Bank, o instituţie 100% românească”. 

  • Managerul care asigură peste jumătate din vânzările unuia dintre cele mai mari companii locale de asigurări: „Pe termen lung, mă văd tot în domeniul vânzărilor”

    Din rolul de director brokeri, leasing şi parteneriate strategice, Alexandru Georgescu coordonează în prezent o echipă formată din 104 persoane. 66% din vânzările companiei de anul trecut au fost realizate prin canalul pe care îl coordonează, creşterea înregistrată fiind formată din cifre duble faţă de anii anteriori.
    Alexandru Georgescu a absolvit Facultatea de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii din Bucureşti şi apoi şi-a început parcursul profesional în industria serviciilor financiare. Lucrează la Groupama de peste 10 ani, rolul anterior celui actual fiind cel de area sales director.

    „Faptul că am avut oportunitatea de a schimba pe parcursul carierei canalele de distribuţie mi-a permis să am o viziune de ansamblu asupra procesului de vânzări. Astfel, am înţeles mult mai bine care sunt exact nevoile clienţilor în funcţie de specificul businessului din care provin.” Legat de dezvoltarea sa viitoare, spune că nu exclude nicio variantă, fiind deschis la orice oportunitate care ar putea să aducă beneficii profesionale şi personale. 

  • Managerul care a renunţat la o carieră în „cea mai bună ţară din lume” pentru a se întoarce în România: „Piaţa din România este o adevărată şcoală

    Alexandru Moldovan a absolvit Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Facultatea de Calculatoare, urmând de-a lungul carierei mai multe sesiuni de training şi cursuri intensive pe teme cum ar fi „Leadership situaţional” sau „Business simulation”, cursuri de pricing, data science, marketing automation, decision making sau design thinking.
    În calitate de chief data officer al Vodafone România, el răspunde de coordonarea strategiei pentru activitatea de personalizare a experienţei clienţilor pe baza metodelor de analiză avansată a datelor. Rolul său acoperă două arii majore care se completează reciproc, asigurând susţinerea necesară în luarea deciziilor de business bazate pe date: customer value management (CVM) şi advanced analytics.

    Timp de doi ani, Alexandru Moldovan a lucrat pentru o companie de telecomunicaţii din Elveţia. „Am găsit acolo o piaţă matură, saturată, complet diferită de frenezia din România. Procesul decizional era bine documentat, dar lent, iar atitudinea orientată mai puţin pe inovaţie.“

    (Anul acesta, pentru a treia oară consecutiv, Elveţia a fost aleasă cea mai bună a ţară a lumii, potrivit unui clasament în care s-au luat în calcul mai mulţi factori. Vorbim despre calitatea vieţii, nivelul economiei, influenţa statului pe Glob, dar şi educaţia sau cât de prietenoasă este ţara cu mediul.)

    Moldovan spune că decizia de a reveni în România a venit fără nicio ezitare: „Îmi lipseau dinamismul şi energia de aici, deciziile luate rapid, reacţia clienţilor şi feedbackul aproape instantaneu. Raportându-mă la această perioadă şi la ceea ce se întâmpla în marile grupuri de telecomunicaţii din Europa, pot să afirm că piaţa din România este o adevărată şcoală. Îţi permite să experimentezi mult. Este mediul perfect pentru inovaţie“. Pentru perioada următoare, Alexandru Moldovan intenţionează să-şi dezvolte cariera în România, „în contextul pe care îl poate oferi o astfel de piaţă vibrantă ca a noastră, cu toate obstacolele şi oportunităţile ei“.

  • Cine este tânărul care vinde cele mai multe televizoare din România

    „Legat de parcursul internaţional, pentru moment mă concentrez pe dezvoltarea carierei mele la nivel local, dar nu exclud pe viitor explorarea unor altor oportunităţi”, a spus Ciprian State într-un interviu pentru realizarea profilului său din catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, ediţia 2019.

    Ciprian State ocupă funcţia de head of product for TV, AV&IT categories la Samsung, companie ce a avut în 2018 o cotă de peste 40% pe piaţa locală de televizoare.

    Un moment-cheie al carierei sale a fost orientarea spre marketingul de produs, în anul 2005, după o experienţă iniţială în servicii clienţi şi suport vânzări. „Un alt moment cheie a fost perioada din Romtelecom/Telekom România, unde am învăţat foarte multe despre modul în care decizii strategice importante legate de infrastructură sunt transpuse în realitate şi mi-am dezvoltat şi completat perspectiva asupra pieţei de telecomunicaţii prin focusul pe serviciile TV, o componentă cheie a pachetelor de servicii consumer.”

    Experienţa sa internaţională constă într-un stagiu de consultanţă de patru luni în Kenya, în cadrul grupului Orange, precum şi experienţa educaţională a programului de MBA al Sheffield University. „Lucrând mult timp în grupuri internaţionale şi fiind implicat în zona de strategie de business, am experienţă în a gândi din perspectivă internaţională şi regională, datorită imperativului de a fi la curent cu bunele practici internaţionale din industrie şi de a le implementa local sau, uneori, de a le exporta pe cele locale la nivel internaţional.”