BusinessMagazin

Tag: pandemie

  • Marea dramă a României: pleacă din ţară tinerii care ar trebui să îşi întemeieze o familie. Peste 100.000 de români cu vârste între 20 şi 45 de ani au părăsit anul trecut, în plină pandemie, România

    Un număr de 193.000 de români au emigrat în 2020 din România, cu 37.000 de persoane mai puţin decât în ​​anul anterior, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 60%, adică aproape 112.000, sunt persoane cu vârsta cuprinsă între 20 şi 45 de ani, adică intervalul de vârstă în care populaţia este activă economică şi în perioada în care se întemeiază familiile.

    Anul trecut, România a pierdut 143.000 de locuitori, atât prin scădere naturală (diferenţa dintre numărul de naşteri şi numărul de decese), cât şi prin migraţia externă. „Avem de-a face, între 2020 şi 2019, cu o scădere a numărului de emigranţi cu circa 40.000, vorbim despre populaţia care şi-a menţinut domiciliu în România, dar care şi-a schimbat reşedinţa obişnuită. În clipa de faţă, grosul migraţiei externe este dat de această migraţie temporară de lungă durată. Faptul că numărul de emigranţi a scăzut este o informaţie aşteptată, explicabilă în contextul pandemiei, însă nu sunt încă conştienţi încă de efect pandemiei sub aspect demografic “, a explicat profesorul Dumitru Sandu de la Facultatea de sociologie şi asistenţă socială din cadrul Universităţii din Bucureşti.

    Viitorul fenomenului migraţionist depinde de cum va evolua economia României în raport cu evoluţia economiilor din principalele ţări de destinaţie pentru emigranţii români, adică Italia, Germania, Marea Britanie şi Franţa, a mai spus profesori Sandu.

  • Studiu: Oamenii care au contractat coronavirusul la începutul pandemiei au şanse mai mici de infectare cu varianta Delta prin comparaţie cu persoanele vaccinate cu Pfizer

    Oamenii care s-au recuperat în urma unei infecţii cu SARS-CoV-2 din timpul primelor valuri ale pandemiei au şanse mai mici de a contracta varianta Delta decât cei care au primit ambele doze ale vaccinului Pfizer/BioNTech, notează Bloomberg.

    Cea mai mare analiză în timp real din lume– realizată pentru a compara imunitatea naturală (dobândită în urma unei infecţii anterioare) cu protecţia oferită de unele dintre cele mai potente vaccinuri disponibile în prezent – arată că reinfecţiile sunt mult mai puţin comune decât se estimase iniţial.

    Rezultatele obţinute de un grup de cercetători din Israel vin în contrast cu studiile efectuate în primele faze ale pandemiei, care au susţinut că inocularea prezintă un grad mai bun de protecţie prin comparaţie cu o infecţie anterioară, însă studiile citate de publicaţia americană nu au putut lua în calcul varianta Delta.

    Datele reprezintă veşti bune pentru pacienţii care au trecut cu succes peste Covid-19, însă scot în evidenţă provocările pe care le implică măsurile de controlare a pandemiei.

    Oamenii vaccinaţi cu ambele doze create de Pfizer/BioNTech au avut de şase ori mai multe şanse de a fi infectaţi cu varianta Delta şi de şapte ori mai multe şanse să dezvolte un caz simptomatic decât cei care şi-au revenit în urma bolii.

    „Analiza demonstrează că imunitatea naturală oferă o protecţie mai lungă şi mai puternică împotriva infecţiei, cazurilor simptomatice şi spitalizărilor generate de varianta Delta”, explică oamenii de ştiinţă.

    Rezultatele mai arată că protecţia oferită de o infecţie anterioară tinde să îşi piardă în timp din eficienţă. Riscul unei infecţii cu varianta Delta pentru o persoană vaccinată este în prezent de 13 ori mai mare decât dezvoltarea unei a doua infecţii în perioada ianuarie-februarie 2021. Totuşi, vaccinarea cu cel puţin o doză a persoanelor infectate anterior cu coronavirus pare să stimuleze nivelul de protecţie.

     

    *Datele citate de Bloomberg au apărut prima dată pe portalul medRxiv şi nu au fost revizuite de alţi specialişti.

     

  • Surpriză despre Nurofen: Noile dezvăluiri din farmacii

    ♦ Clasamentul celor mai cumpărate produse din farmacii, de la medicamente OTC la suplimente alimentare, este condus de Nurofen, produs de britanicii de la Reckitt Benckiser

    Cel mai cumpărat produs în anul 2020 a fost Nurofen, fabricat de britanicii de la Reckitt Benckiser, cu o cotă de 5,7% din piaţa totală de aproape 1 mld. euro, potrivit datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor.

    Următoarele poziţii în piaţă sunt ocupate de Sunwave Pharma şi de germanii de la Stada cu brandul Walmark, cu cote de sub 2%, dar la diferenţă semnificativă de Nurofen.

    Producătorii locali au de asemenea prezenţă în clasament, Biofarm, Sun Pharma (Terapia), dar şi Hipocrate 2000 şi Zentiva fiind singurele fabrici locale care şi-au făcut loc în coşul pacienţilor români în pandemie.

    La debutul crizei sanitare, producţia de medicamente a intrat din nou în prim plan, în contextul în care graniţele închise şi încercarea tuturor statelor de a-şi crea stocuri de medicamente au pus presiune pe industria producătoare. Ulterior însă, importurile de medicamente s-au reluat, iar piaţa a revenit la situaţia de dinainte de pandemie.

     

    Principalele trenduri

    Deşi piaţa totală a medicamentelor din categoria consumer health, adică tot ce înseamnă medicamente fără reţetă, vitamine şi suplimente alimentare, a avut un ritm sub potenţial în 2020, sunt categorii care au beneficiat de situaţia sanitară.

    „Cele mai lovite categorii de produse în 2020 sunt cele de sport şi nutriţie şi cele pentru managementul greutăţii. Cererea pentru aceste produse a scăzut semnificativ în urma restricţiilor, care au dus la închiderea sălilor de sport. Unele categorii au văzut creşteri în 2020 ca rezultat al COVID-19, inclusiv produsele care au fost promovate ca oferind protecţie împotriva simptomelor noului virus.“, potrivit analizei specialiştilor Euromonitor.

    O scădere în piaţa medicamentelor şi a suplimentelor vine şi în urma prioritizării altor nevoi din partea pacienţilor români în faţa unor produse care nu le sunt esenţiale.

    Analiştii Euromonitor vorbesc şi despre stocurile realizate de pacienţii români pentru medicamente care includ analgezice, vitamine de creştere a imunităţii şi suplimente alimentare.

    O altă categorie care poate să beneficieze de criza sanitară este cea a produselor pentru somn. „Din cauza impactului economic şi social al

    COVID-19, nivelul de stres al românilor a crescut, lucru care a dus la o creştere a afecţiunilor legate de insomnie“, potrivit analiştilor Euromonitor.

    Piaţa totală a categoriei consumer health în 2020 a fost de 4,7 mld. lei, în creştere cu doar 3% faţă de anul anterior. Faţă de anii trecuţi, când aceeaşi categorie creştea cu peste 10%, pandemia a influenţat negativ vânzările.

    Vânzările de medicamente în 2020 au crescut relativ puţin comparativ cu alţi ani, cu doar 1,3% faţă de 2019, până la puţin peste 18 mld. lei, arată raportul companiei de cercetare de piaţă Cegedim. În volume, românii au fost constanţi de la an la an, consumând aceeaşi cantitate de medicamente.

  • Streinu-Cercel dă cea mai proastă veste în plină pandemie. Ce urmează după valul 4

    Profesorul Adrian Streinu-Cercel avertizează că pandemia de coronavirus nu s-a încheiat.

    Preşedintele Comisiei de Sănătate de la Senat a declarat în cadrul unei emisiuni la Antena 3 că valul patru este deja prezent în România. Adrian Streinu-Cercel a avertizat că acest val nu va fi ultimul: “Pandemia nu se termină cu valul 4, urmează încă cel puţin două valuri de aici încolo”

    „Nu este problema dacă vine sau nu al patrulea val, pentru că al patrulea val este în faţa noastră. Faptul că Terapie Intensivă au început să se adune pacienţii denotă clar acest lucru. Practic, pacienţii care sunt în Terapie Intensivă reprezintă acel procent de 5% de cazuri severe şi dacă facem calculul înapoi, o să vedeţi câte cazuri sunt în realitate, în spatele acestui procent de 5%, deci a numărului de pacienţi care sunt în Terapia Intensivă”, a declarat Adrian Streinu-Cercel.

    Preşedintele Comisiei de Sănătate de la Senat a avertizat că circluaţia virusului va duce la noi mutaţii ce vor cauza noi valuri.

    “Trebuie să fim cât se poate de conştienţi că pandemia nu se termină cu valul 4 şi urmează încă cel puţin încă două valuri de aici încolo, categoric, cu alte variante. Atâta timp cât lumea nu înţelege să se vaccineze în aşa fel încât să pună stop propagării acestui virus, virusul pe măsură ce trece de la o persoană la alta, el va căpăta noi valenţe şi va face noi mutaţii, iar alte noi mutaţii vor face apanajul altor valuri. Deci totul depinde de noi”, a spus Adrian Streinu-Cercel.

  • Cine este antreprenoarea din România care face milioane de euro din „piatră seacă” şi cum a trecut afacerea ei peste perioada pandemiei

    Cel mai mare magazin online de piatră naturală de pe piaţa locală – cu produse care vin din toate colţurile lumii – este lovit deopotrivă de problema transportului maritim, de cererea uriaşă de la nivel mondial pentru materii prime, precum şi de preţurile crescute ale acestora. În acest context, antreprenoarea despre care scriam în articole anterioare că „face bani din piatră seacă” nu mai vorbeşte despre planuri de viitor, ci îşi concentrează timpul şi energia în soluţii ale prezentului.

    „Cred că noi ne aflăm în linia celor care abia acum resimt efectele acestei pandemii. Domeniul construcţiilor, al pieţei rezidenţiale, au rămas bine pe poziţii în 2020 – după perioada de lockdown s-a reintrat într-o zonă de normalitate”, spune Mariana Brădescu-Constantinescu, care dezvoltă din rolul de managing partner businessul Piatraonline alături de soţul său. Cei doi au fost primii care au mizat pe online pe nişa lor de activitate în anul 2007 – când pe piaţa materialelor de construcţii dominau deplasările pe şantiere – şi au înfiinţat prima platformă digitală din România dedicată exclusiv pietrei naturale.

    Aceasta a ajutat la menţinerea profitabilităţii şi a cifrei de afaceri de circa 7 milioane de euro şi în contextul pandemic – reuşind să rămână la un nivel optim al vânzărilor chiar şi în perioada de lockdown. În afară de platforma online, compania deţine însă şi un showroom integrat cu depozit şi platformă logistică în Bucureşti, cu o suprafaţă de peste 1.800 mp, unde clienţii pot găsi peste 1.500 de repere.

    Businessul soţilor Brădescu – Constantinescu s-a dezvoltat pe baza importurilor de piatră naturală din toate colţurile lumii, ei având furnizori chiar şi din ţări precum India, Brazilia, Spania sau Vietnam. Astfel, dacă au avut norocul să nu resimtă efectele pandemiei printre primii, acum se confruntă din plin cu acestea. Antreprenoarea vorbeşte deschis despre problemele de care au început să se lovească începând cu luna noiembrie a anului trecut – odată cu majorările costurilor legate de transportul maritim: „Iniţial am luat-o ca pe o chestiune de moment, dar în decembrie am fost informaţi că se prelungeşte toată această situaţie şi că lucrurile o iau şi mai mult razna.

    Prin februarie-martie situaţia nu mai putea fi controlată, ulterior s-a spus că în mai-iunie revenim la normalitate, iar în acest moment nimeni nu mai face previziuni.” În acest context, antreprenoarea spune că mesajele pe care sunt nevoiţi să le transmită  clienţilor sunt pesimiste: în primul rând, preţurile sunt mai mari – „Nu vorbim despre majorări de 3-5%, ci de majorări colosal de mari deoarece costul unui transport maritim a crescut de 4-5 ori depinzând de destinaţie. Istoric vorbind, nu s-a ajuns la apogeul acesta niciodată în trecut”. 

    De asemenea, chiar şi după ce plătesc produse cu preţuri crescute, clienţii le pot primi cu întârzieri mari, ca urmare a impredictibilităţii din domeniul transporturilor. „Nu vei şti cu exactitate când va deveni marfa disponibilă fiindcă, în ciuda faptului că avem preţuri atât de mari, transportul maritim rămâne o enigmă deoarece nu sunt locuri, astfel că poţi să stai să aştepţi săptămâni întregi doar ca să fii încărcat la o navă.” În mod paradoxal astfel, chiar dacă există cerere în piaţă, este greu ca aceasta să fie şi satisfăcută.

    „Problema principală este cea legată strict de costuri, a doua este că, în pofida costurilor, nu pot pune la dispoziţia clienţilor produsele cu un termen de livrare fix, iar pe locul trei se află problema lipsei produselor.” Un exemplu în acest sens este Brazilia, care performa bine pe nişa lor de activitate şi care este acum una dintre ţările grav afectate de pandemie. Mariana Brădescu-Constantinescu menţionează că au lansat comenzi în această ţară în ianuarie, iar acestea nu ajunseseră încă în depozitul lor în iunie, când a avut loc interviul pentru Business MAGAZIN. „Un termen foarte mare de livrare pentru această ţară era cel de 90 zile, care ar fi acoperit orice întârziere, dar care astăzi este irelevant.”

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Generaţia cu Zoomul de gât: Cu cât mai mult timp la computer, cu atât mai bine

    După ce ani la rând părinţii le-au atras atenţia copiilor să reducă timpul petrecut în faţa ecranelor, deodată, din martie 2020 începând, paradigma s-a schimbat. Cu cât mai mult timp la computer, cu atât mai bine, pentru că asta înseamnă urmărit lecţii, participat la cursuri, făcut teme şi, în final, performanţă şcolară. Cum să gestionezi o asemenea schimbare fără să te afli în miezul unui paradox de dimensiuni astronomice?

    Business Magazin a luat la întrebări fondatorii a cinci afaceri din zona de educaţie şi cu un director de grădiniţă despre provocările, schimbările şi bătăile de cap ale ultimului an şi jumătate. Ei vorbesc despre ce a fost bine şi ce a fost rău în tot acest timp, despre ce poate fi păstrat şi ce trebuie neapărat recuperat, dar şi despre necunoscutul care li se aşterne în faţă, odată cu un nou an şcolar.

     

    1. „Cum să faci educaţie online la preşcolari?”

    Ileana Ionescu este director la grădiniţa Scufiţa Roşie, aflată undeva între parcurile Tineretului şi Carol din Bucureşti, lângă Colegiul Gheorghe Şincai. A revenit în sistemul educaţional după un „ocol” de nouă ani în industria de publicitate. După absolvirea facultăţii, a început să lucreze ca translator şi a găsit un job la Şcoala Lauder-Reut din Bucureşti.

    Unul dintre elevii ei era fiul unui manager din cadrul News Outdoor România, denumirea anterioară a actualei Getica OOH, una dintre cele mai mari companii care administrează panouri publicitare din România. El i-a propus să lucreze în publicitate, iar Ileana a acceptat. A început ca asistent de manager, apoi a ajuns să fie coordonator de echipă, pentru ca, mai târziu, să urce pe treapta profesională.

    „După ce au venit cei doi copii în viaţa mea, am ales să schimb macazul şi să revin la domeniul educaţiei. Îmi place mai mult la catedră, îmi place să fiu în mijlocul copiilor”, spune Ileana Ionescu.

    Aşa că, în octombrie 2012, a revenit în învăţământul privat, pe un post într-o grădiniţă. Mai târziu, a ajuns director la grădiniţa de stat Scufiţa Roşie, de care recunoaşte că se ferise, fiind văzută ca o instituţie dificil de gestionat. A reuşit însă să transforme totul acolo şi să aibă în grijă 210 copii şi 27 de angajaţi, dintre care 15 sunt profesori. Ajunsese în punctul în care totul sau măcar aproape totul era previzibil pentru Ileana şi pentru copiii de care este responsabilă. Până într-o zi.

    „Pe 11 martie 2020, ne-am trezit că trebuie să stăm acasă. Cum să faci educaţie online la preşcolari?” a fost întrebarea pe care şi-a pus-o atunci.

    Avantajul a fost însă, spune Ileana, că media de vârstă a celor 15 cadre didactice de la grădiniţa Scufiţa Roşie este de 26 de ani, astfel că deschiderea către mediul digital este mare.

    „În prima noastră întâlnire pe Zoom, am încercat să stabilim ce şi cum să facem. Colegele mele au început apoi să se filmeze făcând diverse activităţi educaţionale şi să trimită filmuleţele către copii, au început să facă proiecte de lecţii interactive, s-au adaptat repede.”

    Parteneriatul pedagogic cu părinţii a fost una dintre condiţiile-cheie pentru ca lucrurile să decurgă normal. Iar părinţii au înţeles şi au (re)învăţat să se joace cu cei mici, să deseneze, să facă tot felul de activităţi care, până atunci, căzuseră doar în sarcina grădiniţei.

    „După o lună, copiii de patru ani ştiau deja să-şi deschidă microfoanele, să ne arate imagini pe ecran. Cu cei mai mici, de trei ani, am făcut lecţii mai mult practice – mişcare fizică, lecţii de gătit. Copilul gătea, iar computerul era poziţionat undeva în preajmă, astfel încât noi să-l vedem.”

    Ileana şi colegii ei au făcut ore de zumba online cu copiii, dar şi cu părinţii, s-au filmat făcându-şi patul, spălându-se pe dinţi în acelaşi timp sau pieptănându-se.

    „Copiii ne-au văzut în mediul nostru, au văzut că şi noi stăm în training acasă, iar asta ne-a apropiat. Ca teme, au avut, printre altele, de descris ce au frigider, de făcut parada modei în hainele părinţilor. Seara, citeam împreună poveşti, ele nu au lipsit nici din online. A fost distractiv”, spune Ileana Ionescu.

    Pentru a gândi şi a pune în practică toate aceste idei de educare online pentru copiii de grădiniţă, directoarea de la Scufiţa Roşie spune că experienţa din multinaţională a ajutat-o foarte mult, pentru că astfel a ştiut cum să comunice cu echipa. Din ianuarie 2021, copiii şi profesorii s-au revăzut faţă în faţă, în sistem hibrid, venind prin rotaţie la grădiniţă. Ce s-a schimbat între cei mici după acest an de transformare?

    „Seria aceasta de copii este una independentă, va fi o generaţie cu voce, o generaţie care ştie ce vrea”, crede Ileana.

    Măsurile adoptate pe repede-înainte când pandemia a lovit cel mai puternic nu vor fi cu totul date la o parte, spunea ea, pentru că multe s-au dovedit a fi eficiente. De pildă, şedinţele cu părinţii se vor desfăşura în continuare în mediul online, la fel cum şi serbările vor fi filmate şi transmise ulterior părinţilor.

    „Continuăm cu activităţile educative, aşa că am cumpărat jucării interactive. Vom avea şi un podcast începând cu luna septembrie, unde copiii şi părinţii vor povesti diverse lucruri, de pildă ce vor să devină sau ce voiau să devină când erau mici.”

    În timpul pandemiei, instrumentele şi echipamentele pentru a se adapta digitalizării au fost cumpărate cu sprijinul asociaţiei părinţilor, cu sponsorizări şi donaţii, iar cei mici au avut toţi acces la clasele online cu ajutorul telefoanelor mobile sau al computerelor. O mână de ajutor a venit şi de la Edu Networks, o alianţă formată din nouă ONG-uri care lucrează împreună pentru a încuraja alfabetizarea copiilor. Scopul este ca niciun elev să nu termine clasa a patra fără să ştie să scrie şi să citească.

    „Ca rezultat, în perioada învăţării online, am reuşit performanţa ca 90% dintre profesori să urmeze module avansate de formare a competenţelor digitale pe care să le aplice la clasă”, spune Ileana Ionescu.

     

    2. Outside the box

    „Pentru noi tehnologia a fost un canal foarte util de comunicare, fără de care probabil proiectul Rubik nu ar fi continuat. Am ales să construim experienţe de învăţare care să nu încarce excesiv programul copiilor şi am gândit această trecere din mai multe perspective – întâlnirile de status, cursurile, dar am lăsat loc şi pentru copii să vină cu propuneri în atelierele pe care ei le facilitează pentru comunitate”, povesteşte Luiza Apostu, cea care, în noiembrie 2019, a fondat Rubik School, adică o şcoală cu un model de învăţare autodirijată cu instrumente agile.

    Tocmai agilitatea şi flexibilitatea programului au fost punctele forte în gestionarea crizei Covid-19, fiecare copil având libertatea de a-şi alege experienţele la care să participe. Un plus pentru tranziţia în online a fost şi faptul că majoritatea copiilor din comunitatea Rubik au competenţe digitale, de la cum să folosească un device şi până la programare.

    „Cea mai importantă schimbare a fost să ne mutăm cu totul pe online încă din prima zi de lockdown. Am mutat tot conţinutul pe o platformă de învăţare online pe care am adaptat-o nevoilor noastre şi am dus cât mai multe experienţe şi instrumente folosite în spaţiul fizic. Astfel am creat un nou produs, pe care l-am extins pentru copiii din toată ţara: Rubik Online.”

    Luiza Apostu şi echipa ei au adus mentori pasionaţi şi specialişti în ceea ce fac, au diversificat mult paleta experienţelor şi a domeniilor de învăţare, astfel că acum sunt peste 25 de domenii dintre care copiii pot alege, au extins categoria de vârstă căreia Rubik se adresează (5-14 ani), s-au extins către copiii din toată ţara şi au creat proiecte în comunităţi defavorizate cu ajutorul unor finanţări obţinute.

    „Toate aceste schimbări agile ne-au ajutat nu doar să supravieţuim, ci şi să creionăm un nou produs la care nu ne gândeam înainte de pandemie şi să putem, după mai bine de un an şi jumătate, să ne redeschidem şi offline din septembrie 2021.”

    De trei ori pe săptămână, profesorii de la Rubik School şi elevii lor se întâlnesc online şi povestesc, împărtăşesc, iau pulsul. Mentorii specializaţi susţin cursuri online de o oră pe teme care, anterior, nu erau exploatate, precum modelare 3D, computer science, matematică, artă sau benzi desenate, emoţii.

    „Am primit feedback foarte bun de la copii pe cursuri şi cu siguranţă vom păstra tematicile şi în anii viitori. Au funcţionat foarte bine experimentele, învăţarea pe proiect şi faptul că fiecare copil a putut să îşi aleagă traseul de învăţare.”

    Atelierele ţinute de copii sunt o altă descoperire pe care au integrat-o în online şi care a funcţionat foarte bine. Copiii s-au arătat dornici să împărtăşească cu colegii lor ceea ce ştiu, să îi înveţe lucruri noi, ei dezvoltându-şi la rândul lor autonomia, responsabilitatea, abilitatea de a se structura, încrederea în sine.

    „Copiii s-au adaptat repede la online, îndrăznesc să spun că mai repede decât adulţii care le facilitau procesele de învăţare. Într-adevăr, a fi în online presupune un efort mai mare, să scoţi din pălărie instrumente, jocuri şi resurse care să creeze dinamică şi să îi ţină focusaţi, implicaţi în procesul de învăţare. Online-ul ne-a provocat să fim mai jucăuşi, să gândim outside the box, să ajungem la ei mai departe de ecran şi chiar să fie o conexiune.”

    Faptul că s-au demarat tot mai multe traininguri pe zona de digitalizare şi formare a profesorilor a ajutat mult, crede Luiza Apostu. Totuşi, revenirea şi la formula offline începând cu luna septembrie nu poate să fie decât un lucru bun. Fără a renunţa complet la spaţiul virtual.

    „Ne-am propus să continuăm Rubik Online pentru că vedem o nevoie reală de a duce programul nostru în oraşe în care nu există o piaţă diversă a serviciilor educaţionale şi a existat această cerere expres din partea părinţilor de a continua Rubik Online”, spune Luiza Apostu.

     

    3. „Cum puteam preda înainte fără instrumentele din online?”

    Academia Micilor Developeri este o şcoală de IT pe care antreprenorii Costin Pietraru şi Oana Manga au pornit-o în 2013, cu scopul de a face din cei mici adevăraţi programatori. Digitalul nu a fost aşadar o problemă pentru ei atunci când a venit pandemia, deşi cursurile în format online le-au înlocuit pe cele din sala de clasă.

    „Am transformat orele de curs din format fizic în format online. Adulţii au ajuns, cu această ocazie, la nivelul de înţelegere a mediului online la care copiii se aflau deja de mult timp şi pentru care erau pregătiţi”, spune Costin Pietraru.

    S-a dovedit că învăţarea online este eficientă, că barierele teritoriale nu mai reprezintă adevărate limite şi că e-learningul, folosit aproape deloc anterior pentru categoriile mici de vârstă, este o opţiune foarte bună.

    „Toate cursurile noastre aveau materialele necesare predării în format digital, aşa că trecerea spre predarea online s-a făcut firesc şi fără efort. Părinţii şi copiii au răspuns extraordinar de rapid acestei provocări, iar internetul şi tehnologia au ajutat la realizarea unei tranziţii rapide şi uşoare. La mai mult de un an după schimbarea formatului, ne întrebăm cum puteam preda înainte fără instrumentele de care beneficiem astăzi în mediul online. Tranziţia era inevitabilă, iar pandemia a făcut ca trecerea să fie necesară şi firească.”

    Iar efectele se văd. În primele trei luni 2021, numărul copiilor care participă la cursurile Academiei Micilor Developeri s-a dublat faţă de aceeaşi perioadă a anului 2020, întrucât, prin predare online, copiii şi părinţii nu mai sunt limitaţi de nevoia proximităţii faţă de centrele educaţionale. Cursurile sunt doar la un click distanţă, simplificând-se, astfel, logistica aducerii copiilor la cursuri şi eliminându-se timpul petrecut în trafic.

    De altfel, cursurile de programare software se pretează bine la predarea online, întrucât fiecare copil, fie că este în propria cameră sau în sala de curs, lucrează la un calculator individual. Prin urmare, planul celor doi fondatori ai Academiei Micilor Developeri este ca, în toamnă, să redeschidă doar una dintre cele patru spaţii fizice, în vreme ce 80% dintre cursuri se vor desfăşura online.

    În prezent, 700 de copii sunt înscrişi şi participă constant la cursurile online pe termen lung ale Academiei Micilor Developeri, pentru a învăţa programare software. De asemenea, 400 de copii din întreaga ţară şi din diaspora (Germania, Franţa, Marea Britanie, Olanda, Belgia) participă la workshopurile gratuite pe care şcoala le susţine lunar, pentru a promova predarea disciplinei de computer science. Misiunea academiei şi a părinţilor este de a transforma copiii din consumatori de tehnologie, în viitori creatori de tehnologie.

    „Sistemelor publice de educaţie, adică şcolilor, le este greu să iasă din paradigma tradiţională de organizare şi predare, în timp ce tehnologia avansează şi se schimbă rapid, de la an la an. Copiii deja sunt obişnuiţi să înveţe din mai multe surse – tutoriale online, de exemplu – astfel, cu ajutorul social media, s-a liberalizat predarea, orice specialist sau pasionat de un domeniu poate transmite informaţii în formate interactive şi interesante, folosind internetul”, spune Costin Pietraru.

    Dar sistemul public mai are nevoie de timp ca să accepte şi să se conformeze.

     

    4. Granturile, barca de salvare

    Pentru Ion Neculai, fondatorul eematico, un proiect pornit de la ideea unor cursuri de bricolaj pentru copii, cel mai greu lucru a fost să închidă complet activitatea şi să treacă majoritatea echipei în concediu fără plată. Inactivitatea a fost însă de scurtă durată, pentru că antreprenorul a ales să dezvolte activităţi online, bazate pe kituri de materiale educaţionale ce urmau să fie livrate acasă.

    „În paralel, am încercat să creăm conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case, proiect susţinut voluntar chiar de colegii noştri care nu mai aveau un venit financiar. Am aplicat la toate fondurile care ne-au ieşit în cale şi am căutat înţelegere la toţi partenerii noştri reuşind să obţinem amânări şi chiar anulări de datorii”, îşi aminteşte Ion Neculai.

    Ion Neculai, de profesie arhitect, a învăţat din propria experienţă cu elevii că, pe lângă teoria predată în şcoli, copiii au nevoie de detalii mai minuţioase despre meseriile pe care vor să le urmeze, dar, mai ales, au nevoie de exemple practice, tangibile, au nevoie de învăţare prin joacă. Aşa a ajuns să fondeze eematico, unde se predau cursuri în care copiii construiesc, planifică şi, în final, se distrează.

    „Cel mai de impact lucru pe care l-am făcut a fost dezvoltarea activităţilor online bazate pe kituri de jucării educaţionale. Ne-au permis să rămânem prezenţi în atenţia părinţilor, să le fim de ajutor, să ne creştem audienţa şi, nu în ultimul rând, să avem un proiect care să fie interesant pentru granturile la care am aplicat. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut a fost să aplicăm la granturi, inclusiv cele ale statului, care ne-au permis să ne menţinem pe linia de plutire.”

    O mişcare inspirată a fost menţinerea taberelor pe care le organiza şi care au ajutat ca eematico să aibă activitate vara. Cel mai neinspirat lucru, pe de altă parte…

    „… a fost să încercăm nişte activităţi online în care să folosim resursele materiale ale părinţilor – tutoriale pentru activităţi care să se bazeze pe ce au oamenii pe acasă. A fost greu să găsim lucruri care să se regăsească în fiecare casă şi asta a generat frustrări, fie deoarece nu aveau, fie deoarece erau nevoiţi să se ducă la cumpărături. Am sistat foarte rapid acea idee.”

    Cel mai bine au funcţionat însă activităţile online Steam cu kituri de jucării educaţionale trimise acasă. Copiii şi părinţii au avut o soluţie completă de învăţare complementară şi distracţie educativă – tutoriale, materiale şi activităţi pe calculator. Mai mult, acest tip de activităţi a permis echipei de la eematico să ajungă şi în locuri în care până atunci nu avea acces din motive logistice, mai exact în alte oraşe din România. S-a deschis astfel o perspectivă pe care cei de la eematico au de gând să o dezvolte.

    „Cu siguranţă a fost o perioadă de scădere pentru noi ca organizaţie. Era şi firesc să fie aşa, dat fiind că practic trecem la un cu totul alt model de a face lucrurile.

    În ceea ce priveşte adaptarea copiilor, putem spune că am sesizat o mare flexibilitate a acestora şi o reaşezare în noi modele de lucru şi strategii de adaptare. Acest lucru nu înseamnă însă că le-a fost bine. Multe strategii au fost de supravieţuire şi generate de absenţa unor alternative. Cu siguranţă,  desfăşurarea exclusiv online a procesului educaţional nu este o soluţie pe termen lung”, crede Ion Neculai.

    Însă online-ul ofertă avantajul unor experienţe mult mai diverse şi accesul la informaţii mai de actualitate, aşa că va deveni o componentă în procesul educaţional, în ce fel şi în ce cantitate urmând a fi determinat în anii care vin.

    Acum, în faţa unui nou an şcolar, Ion Neculai spune că anii care vin vor fi unii de căutare şi implementare a lucrurilor învăţate în perioada pandemiei.

    „De aceea, ne pregătim cu mare grijă pentru a nu ne expune unor noi şocuri. Vom încerca să reluăm nişte activităţi cu prezenţă fizică, dar strategic vom continua să dezvoltăm eematico Steam Kits, soluţia noastră online, deoarece credem în beneficiile ei, ca produs de educaţie inovativ şi ca mijloc de extindere a zonei noastre de prezenţă, dincolo de Bucureşti.”

    Revenirea la formula din 2019 nu este văzută ca o soluţie reală, deoarece nu mai există mijloacele financiare necesare, aşa că temerile privind viitorul şi un posibil nou lockdown stau la colţ.

     

    5. Online versus offline

    KEN Academy este un program de educaţie antreprenorială şi financiară pentru copii pe care Carmen Iorgulescu şi Liviu Lepădatu l-au gândit în 2012 şi l-au deschis în ianuarie 2013. Programul se desfăşoară pe parcursul unui an şcolar, iar cursurile sunt dedicate copiilor cu vârste între 7 şi 13 ani. Cursurile sunt predate de freelanceri şi antreprenori, care au experienţă de business, dar şi de comunicare.

    „Pandemia a însemnat pentru noi intrarea în mediul online. Dacă până în acel moment susţineam doar cursuri offline, a trebuit să ne adaptăm unei situaţii noi, complet necunoscute. Activităţile şi jocurile offline s-au transformat în provocări în mediul online. Este mult mai greu să păstrăm atenţia copiilor atunci când ne desparte un ecran, însă dinamica şi implicarea copiilor poate fi realizată prin tehnici specifice – activităţi interactive, împărţirea pe echipe în camere de lucru, activităţi motrice, quizuri”, spune Carmen Iorgulescu.

    Întâi de toate, echipa de la KEN Academy a trebuit să adapteze curriculumul derulat în mediul offline pentru mediul online. A schimbat abordarea, metodele şi instrumentele de lucru, astfel încât să păstreze totuşi componenta practică, experienţială a cursului. Mai departe, a dezvoltat un program educaţional oferit gratuit pentru părinţi şi copii – DIY Education – ca să depăşească mai uşor şi eficient perioada de lockdown. Au dezvoltat totodată de la zero un program de educaţie antreprenorială şi financiară dedicat mediului online, cu subiecte, structură şi metodologie pentru mediul de învăţare virtual.

    „Deşi am fost iniţial neîncrezătoare, construirea şi implementarea unui curriculum complet dedicat pentru mediul virtual funcţionează foarte bine în cazul unui curs opţional. Copiii care au participat în programul KEN online au atins rezultate educaţionale bune, s-au creat chiar şi prietenii, deşi copiii şi profesorii nu se întâlniseră niciodată face-to-face.”

    Schema cea mai puţin eficientă este însă cea hibridă, în care o parte dintre copii sunt în clasă şi o parte în mediul online, deoarece tehnicile de predare sunt complet diferite în offline faţă de online, iar digitalizarea şi tehnologia nu sunt adecvate, crede Carmen Iorgulescu.

    „Cuvântul anului trecut a fost «adaptabilitate», iar acest lucru a venit la pachet cu digitalizarea, care ne-a ajutat, cu siguranţă. Şi, în special, ne-a dat imboldul de care aveam nevoie pentru a ieşi din Bucureşti. Prin intermediul cursurilor online am reuşit să ajungem în întreagă ţară şi chiar internaţional, lucru care înainte de pandemie, deşi posibil, îl amânam în ciuda solicitărilor. Prin urmare, am decis să continuăm programele şi modulele online şi în perioada următoare. Au devenit parte din KEN Academy.”

    Copiii au fost cei care s-au adaptat cel mai repede, cel mai bine şi cel mai uşor, fiind o generaţie care s-a născut în epoca digitală, astfel că totul este destul de natural pentru ei. Totuşi, constatarea este că timpul de atenţie este mai scăzut online, deoarece există tentaţia de a face şi altceva în afară de a asculta informaţiile sau de a participa la activităţile comune.

    „Întâmpinăm noul an şcolar cu speranţa de a rămâne în mediul offline, deoarece copiii au nevoie, pentru buna lor dezvoltare intelectuală, dar mai ales emoţională, de comunicare şi interacţiune directă unii cu ceilalţi.”

    Printre problemele care pot apărea pe termen lung atunci când învăţarea se petrece exclusiv în mediul online, consideră Carmen Iorgulescu, se numără scăderea apetenţei pentru învăţare, scăderea capacităţii de concentrare, însingurarea, depresia, scăderea încrederii în sine.

    „La KEN Academy, fiind un program educaţional opţional, cu întâlnire o dată pe săptămână, noul an şcolar va continua cu programe atât online, cât şi offline.”

    Programul online este special construit pentru acest mediu de învăţare, atât din punct de vedere al curriculumului, cât şi ca metode de predare, iar cel offline este adaptat nevoilor copiilor de a interacţiona între ei cât mai mult, de a comunica şi a-şi susţine ideile, de a învăţa experienţial, de a construi şi implementa proiecte antreprenoriale reale, de a se conecta cu alţi copii, specialişti sau tineri antreprenori.

     

    6. Educaţie în format video

    Pentru un business ca Şcoala IT, s-ar crede că învăţarea în digital nu poate veni cu mari provocări. Şi totuşi, când schimbarea apare de pe o zi pe alta, lucrurile se complică.

    „În prima etapă, am trecut printr-o perioadă de neclaritate, lipsind complet predicţia pe termen mediu. Ce s-a clarificat repede a fost faptul că nu va fi nicio predicţie. Aşa că a fost nevoie de decizii rapide, mai curajoase, fiind vorba de ceva ce nu mai fusese testat nicăieri”, rememorează Cristian Lăcraru, fondatorul programului educaţional Şcoala IT, prin care profesori de IT merg în mai multe şcoli private din Bucureşti pentru a ţine cursuri de programare şi robotică.

    Când pandemia a închis şcolile, el şi colegii lui s-au pus în locul elevilor, pentru a înţelege ce simt ei, apoi au testat mai multe platforme de predare online, fiind interesaţi în primul rând de instrumentele pe care le puneau la dispoziţie – separarea pe grupuri de lucru, notiţe pe ecran, interacţiune.

    „A fost nevoie de achiziţionarea unor echipamente noi, având nevoie de camere web dedicate, microfoane, stative, lumini, tablete grafice, chroma. Conţinutul lecţiilor a fost modificat, iar modul de predare s-a schimbat. Nu sunt lucruri uşor de realizat, dar au fost necesare.”

    Dotările tehnice au fost una dintre cele mai bune schimbări, pentru că au făcut ca totul să fie mai fluent pentru mediul online. Pe de altă parte, alegerea unei platforme de predare s-a dovedit a fi cea mai grea sarcină, fiind şi etapa care a consumat cel mai mult timp.

    „Unele platforme erau simplu de utilizat, dar cu puţine funcţii, altele depăşeau cu mult nevoile noastre, dar erau mai dificil de gestionat, mai ales dacă nu mai lucraseşi cu ele până atunci.”

    Explicaţiile video au funcţionat cel mai bine şi au dus la o înţelegere mai uşoară, aşa că antreprenorul de la Şcoala IT se gândeşte să păstreze această componentă chiar şi atunci când va relua predarea în clasă.

    „Tehnologia a ajutat enorm, asta şi pentru că noi lucrăm cu multă tehnologie de mulţi ani. Am avut însă probleme cu tehnologia din celălalt capăt, al elevilor. Asta s-a întâmplat şi pentru că nu au fost pregătiţi pentru o astfel de situaţie, iar uneori camera web nu filmează clar, microfonul nu captează sunetul dacă nu vorbeşti în direcţia lui, camera web integrată nu permite vizualizarea unui caiet, a unei lucrări.”

    Per total, perioada din martie 2021 până acum a fost una extrem de dificilă, dar nu imposibil de gestionat. Mânat de context, Cristian Lăcraru a conceput prototipul unui robot care îi ajută pe profesori să predea simultan copiilor din clasă şi celor de acasă. Roboţelul se numeşte Mirai şi este disponibil în două variante, Basic şi Premium, în funcţie de dotări.

    „Elevii au dat un feedback mai detaliat, au fost foarte deschişi şi au cerut mereu lucrurile de care aveau nevoie, indiferent că era vorba de o imagine mai clară a tablei sau de repetarea a patra sau a cincea oară a unei explicaţii. Această comunicare a ajutat mult procesul de predare şi de învăţare”, spune Cristian Lăcraru.

    Între timp, el şi echipa de la Şcoala IT s-au pregătit pentru trecerea în online sau în format hibrid, deşi preferă în continuarea varianta orelor din clase.

    „Nu mai văd un risc la acest moment. Varianta câştigătoare ar fi să revenim cu toţii la şcoală şi să folosim la maximum tehnologiile de acum şi metodele noi de predare, testate şi perfecţionate un an de zile.”

    Un obiectiv pentru 2035

    Sub coordonarea a nouă organizaţii non-profit, Edu Networks a demarat un program naţional pentru transformarea educaţiei din România care vizează 586 de cadre didactice active în şcoli din Capitală şi din împrejurimi. La nivel naţional, din program fac parte 114 unităţi şcolare, iar scopul este ca, până în 2035, sistemul educaţional din România să fie printre primele zece din Europa.

    „În ultimul an, unu din trei copii din întreaga lume a rămas în afara sistemului de şcolarizare din cauza pandemiei globale. Conform testelor PISA, în ţara noastră, 42% dintre copiii de 15 ani se confruntă cu analfabetismul funcţional. În acest context, Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei din România are ca scop aducerea şcolilor la standarde ridicate de digitalizare, micşorarea decalajelor de literaţie pentru elevi şi dezvoltarea gândirii critice a acestora, dar şi dezvoltarea abilităţilor de management şcolar pentru directorii acestor unităţi”, spun reprezentanţii Edu Networks.

    În clusterul Bucureşti-Ilfov, unul din cele nouă clustere de la nivel naţional, sunt înscrise 14 şcoli, iar pe durata celor patru ani, cât sunt implicate în programul Edu Networks, primesc susţinere pentru a se dezvolta.

    Şcolile implicate în Programul Naţional pentru Transformarea Educaţiei parcurg Pilonul de Educaţie Digitală pentru a facilita tranziţia către digitalizare. Profesorii, în egală măsură, învaţă cum să utilizeze cât mai eficient instrumentele digitale. Fiecare şcoală trece printr-un proces de evaluare, pentru a fi stabilit corect nivelul de digitalizare şi pentru a primi sprijinul de care are nevoie pentru îmbunătăţirea nivelului competenţelor digitale ale profesorilor, dar şi ale elevilor. 

    În clusterul Bucureşti – Ilfov, evaluarea nivelului de digitalizare s-a făcut pentru nouă şcoli şi 280 de cadre didactice, iar 116 profesori au participat şi la ateliere de pedagogie digitală.

    În cazul şcolilor din Bucureşti şi Ilfov, în lunile martie – iunie 2020 gradul de participare a elevilor la şcoala online era de 77%. Ca urmare a parcurgerii Pilonului de Educaţie Digitală, în perioada septembrie 2020 – ianuarie 2021, gradul de participare a elevilor la şcoala online a crescut până la 91%.

    Din Edu Networks fac parte Fundaţia Noi Orizonturi, Asociaţia OvidiuRo, Asociaţia InfinitEdu, Asociaţia Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice România (ALSDGC), Teach for Romania, Finnish Teacher Training Center, Şcoala de Valori, Romanian Business Leaders (RBL), iar programul este coordonat de către Asociaţia pentru Valori în Educaţie (AVE).

    10 măsuri pe care le-au luat antreprenorii cu afaceri în domeniul educaţiei pe perioada pandemiei:

    ► au adaptat curriculumul derulat în mediul offline pentru cel online

    ► au achiziţionat echipamente pentru noile metode de predare

    ► au diversificat paleta de experienţe şi domenii de învăţare

    ► au investit în pregătirea profesorilor pentru noul format de predare

    ► au creat conţinut gratuit – tutoriale video – pentru părinţii şi copiii închişi în case

    ► au recrutat profesori, mentori şi specialişti de peste tot din ţară, nemaifiind limitaţi geografic

    ► au optimizat cheltuielile legate de spaţiile fizice

    ► au aplicat la fonduri care să le ofere finanţare

    ► au solicitat amânări la plată şi chiar anulări de datorii

    ► au dezvoltat metode de învăţare special pentru predarea în mediul virtual sau în format hibrid, eliminând interacţiunea fizică

  • „Antreprenoarea care face bani din piatră seacă” vorbeşte despre evoluţia preţurilor în domeniul construcţiilor. Care sunt motivele pentru care unele produse ajung să aibă preţuri şi cu 40% mai mari

    Cel mai mare magazin online de piatră naturală de pe piaţa locală – cu produse care vin din toate colţurile lumii – este lovit deopotrivă de problema transportului maritim, de cererea uriaşă de la nivel mondial pentru materii prime, precum şi de preţurile crescute ale acestora. În acest context, antreprenoarea despre care scriam în articole anterioare că „face bani din piatră seacă” nu mai vorbeşte despre planuri de viitor, ci îşi concentrează timpul şi energia în soluţii ale prezentului.

    „Cred că noi ne aflăm în linia celor care abia acum resimt efectele acestei pandemii. Domeniul construcţiilor, al pieţei rezidenţiale, au rămas bine pe poziţii în 2020 – după perioada de lockdown s-a reintrat într-o zonă de normalitate”, spune Mariana Brădescu-Constantinescu, care dezvoltă din rolul de managing partner businessul Piatraonline alături de soţul său. Cei doi au fost primii care au mizat pe online pe nişa lor de activitate în anul 2007 – când pe piaţa materialelor de construcţii dominau deplasările pe şantiere – şi au înfiinţat prima platformă digitală din România dedicată exclusiv pietrei naturale. Aceasta a ajutat la menţinerea profitabilităţii şi a cifrei de afaceri de circa 7 milioane de euro şi în contextul pandemic – reuşind să rămână la un nivel optim al vânzărilor chiar şi în perioada de lockdown. În afară de platforma online, compania deţine însă şi un showroom integrat cu depozit şi platformă logistică în Bucureşti, cu o suprafaţă de peste 1.800 mp, unde clienţii pot găsi peste 1.500 de repere.

    Businessul soţilor Brădescu – Constantinescu s-a dezvoltat pe baza importurilor de piatră naturală din toate colţurile lumii, ei având furnizori chiar şi din ţări precum India, Brazilia, Spania sau Vietnam. Astfel, dacă au avut norocul să nu resimtă efectele pandemiei printre primii, acum se confruntă din plin cu acestea. Antreprenoarea vorbeşte deschis despre problemele de care au început să se lovească începând cu luna noiembrie a anului trecut – odată cu majorările costurilor legate de transportul maritim: „Iniţial am luat-o ca pe o chestiune de moment, dar în decembrie am fost informaţi că se prelungeşte toată această situaţie şi că lucrurile o iau şi mai mult razna. Prin februarie-martie situaţia nu mai putea fi controlată, ulterior s-a spus că în mai-iunie revenim la normalitate, iar în acest moment nimeni nu mai face previziuni.” În acest context, antreprenoarea spune că mesajele pe care sunt nevoiţi să le transmită  clienţilor sunt pesimiste: în primul rând, preţurile sunt mai mari – „Nu vorbim despre majorări de 3-5%, ci de majorări colosal de mari deoarece costul unui transport maritim a crescut de 4-5 ori depinzând de destinaţie. Istoric vorbind, nu s-a ajuns la apogeul acesta niciodată în trecut”. 

    De asemenea, chiar şi după ce plătesc produse cu preţuri crescute, clienţii le pot primi cu întârzieri mari, ca urmare a impredictibilităţii din domeniul transporturilor. „Nu vei şti cu exactitate când va deveni marfa disponibilă fiindcă, în ciuda faptului că avem preţuri atât de mari, transportul maritim rămâne o enigmă deoarece nu sunt locuri, astfel că poţi să stai să aştepţi săptămâni întregi doar ca să fii încărcat la o navă.” În mod paradoxal astfel, chiar dacă există cerere în piaţă, este greu ca aceasta să fie şi satisfăcută. „Problema principală este cea legată strict de costuri, a doua este că, în pofida costurilor, nu pot pune la dispoziţia clienţilor produsele cu un termen de livrare fix, iar pe locul trei se află problema lipsei produselor.” Un exemplu în acest sens este Brazilia, care performa bine pe nişa lor de activitate şi care este acum una dintre ţările grav afectate de pandemie. Mariana Brădescu-Constantinescu menţionează că au lansat comenzi în această ţară în ianuarie, iar acestea nu ajunseseră încă în depozitul lor în iunie, când a avut loc interviul pentru Business MAGAZIN. „Un termen foarte mare de livrare pentru această ţară era cel de 90 zile, care ar fi acoperit orice întârziere, dar care astăzi este irelevant.”

    Ea adaugă că cele mai multe dintre problemele legate de livrări nu sunt generate de lipsa materiei prime – carierele de piatră sunt tot acolo – ci pe fondul cererii foarte mari din piaţa globală şi a faptului că în multe dintre ţările cu care lucrează există în continuare restricţii, cazuri de COVID, perioade de lockdown în anumite zone sau în anumite fabrici. „Harta Chinei, de pildă, era împărţită pe zone, acestea primeau informarea că trebuie să intre în lockdown pe rând, ceea ce se traducea într-o creştere a termenului de livrare, trebuia să o iei de la 0 cu programările etc.”

    De altfel, Mariana Brădescu Constantinescu menţionează că au fost ajutaţi de faptul că businessul lor nu se bazează exclusiv pe importurile din Asia, unde furnizorii sunt grav afectaţi de pandemie. „Am avut grijă să fim în mai multe colţuri din lume. Businessul cu furnizorii din China a căzut anul acesta cu 80%. Aproape a dispărut businessul cu ei, ne-am dat seama că acele produse nu mai merită să fie aduse pe piaţă la costurile actuale – prin urmare am închis la comandă sute de produse.” Astfel, una dintre măsurile pe care le-au luat a fost să delisteze produsele pentru care au crescut foarte mult preţurile: „Nu cred că sunt viabile pentru piaţa din România acele produse unde ar trebui să facem majorări de 40%, vom rămâne doar cu acele produse unde vom putea face majorări rezonabile ”.

    Ce înseamnă însă rezonabil în termeni de creşteri de preţuri pe nişa lor? „Din toate discuţiile pe care le-am avut, nimeni nu ne poate garanta că se va opri creşterea preţurilor sau că vor începe să scadă din nou.” În acest context, majorările vor fi resimţite de către clienţii finali: „Va fi primul moment din istoria noastră în care vom face o majorare de peste 10% – într-un caz foarte fericit –  în condiţiile în care anterior făceam majorări ale preţurilor de 3-4% anual”.

    În ceea ce priveşte cererea crescută din piaţa imobiliară, Mariana Brădescu Constantinescu este de părere că aceasta vine din dorinţa oamenilor de a-şi investi banii. „Oamenii au lichidităţi şi au simţit nevoia în ultimele luni să investească, iar imobiliarele sunt la îndemână – acestea nu pot să dispară ca valoare de piaţă, vor fi acolo, în continuare. Unul dintre motivele pentru care cererea este atât de mare este că vrem să ne punem banii în ceva care să ne asigure ziua de mâine.”

    Ca urmare a acestei cereri, Brădescu este părere că unii dintre clienţii din rândul dezvoltatorilor vor fi nevoiţi să aleagă produse mai ieftine, doar pentru a finisa şi livra proiectele în piaţă. „Dacă au de ales între un rigips de 5 sau de 4 lei, îl vor alege pe cel de 4 lei, dacă aleg între a pune un finisaj de calitate sau orice altceva, la un preţ care permite controlul acelor costuri, vor alege cea de a doua variantă. Abia ajunsesem într-un punct în care ne doream calitatea, acum vrem doar să terminăm proiectele şi să le livrăm pe piaţă.”

    O altă problemă sesizată de antreprenoare este folosirea pandemiei ca pilon de negociere, la fel ca în criza anterioară: „Punctul de negociere era „pe praful ăsta”, acum este – „în pandemia asta”, ceea ce nu este constructiv; ar trebui să învăţăm ca şi comunitate că în perioade de genul acesta, cea mai importantă este susţinerea pe care fiecare o poate oferi celuilalt”.

    Menţionează, de asemenea, că atunci când a izbucnit pandemia, iar majoritatea a început să taie din costuri, decizia pe care ea a luat-o a fost să nu taie decât cheltuielile nejustificate, păstrând în rest partenerii cu businessuri mici, pentru care a fost important şi din punct de vedere moral să ştie că este în continuare nevoie de ei. „La fel este şi cu negocierea aceasta bazată pe pandemie – ar trebui să ne gândim cu toţii cum să ajungem la o linie de final, nu să profităm de varianta negativă, ne ţinem toţi astăzi de un fir de aţă foarte subţire.”

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, dacă anterior pandemiei acestea se refereau la o expansiune prin francize, la nivel naţional, dar prin care voiau să ajungă inclusiv în alte ţări din Europa, acum se concentrează pe soluţiile pentru a duce businessul mai departe pe termen scurt. „Din cauza costurilor majorate, cifrele nu sunt atât de roz, orice scăpare financiară din perspectiva mea ar însemna un risc să fac restructurări sau să se întâmple alte lucruri negative, ceea ce nu îmi doresc.”

    Astfel, dacă în luna martie aveau „aripile întinse” şi bugete mari pregătite pentru expansiune, deocamdată au pus o pauză pentru aceste planuri. „Am preferat să tăiem din proiectele care nu începuseră şi totuşi, am ajuns la final de an pe creştere.” Au încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de aproximativ 7,1 milioane de euro, iar Mariana Brădescu – Constantinescu se declară mulţumită în legătură cu aceasta. „Am reuşit să ne şi păstrăm profitabilitatea în aceeaşi zonă, dar anul trecut nu am avut provocarea de anul acesta cu preţurile – luna decembrie a fost singura în care am înregistrat creşteri pe preţurile de transport.”

    Pentru anul în curs, şi-au propus să rămână la zona sigură a profitabilităţii de 10% şi menţionează că „Nu ne interesează neapărat suma care intră în acest procent, dar dintr-o perspectivă de CFO, aceasta te poate menţine într-o zonă sigură”. 

    Previzionează, de asemenea, o creştere a cifrei de afaceri cu 1 milion de euro, în condiţiile în care s-au concentrat pe aceeaşi linie de business. „Ne facem planurile pentru o perioadă foarte scurtă şi nu ne întindem mai mult decât este cazul fiindcă situaţia din prezent este de aşa natură – nu vrem să riscăm.”

  • Coronavirus. 591 de cazuri noi şi 15 decese în ultimele 24 de ore

    În ultimele 24 de ore au fost înregistrate 591 de cazuri noi de infectare cu coronavirus, iar 15 pacienţi au murit. 182 de persoane sunt internate la ATI.

    Până sâmbătă, pe teritoriul României, au fost confirmate 1.090.408 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19). 1.051.800 de pacienţi au fost declaraţi vindecaţi.

    În urma testelor efectuate la nivel naţional, faţă de ultima raportare, au fost înregistrate 591 de cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.

    Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienţilor care erau deja pozitivi, 49 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.

    Până sâmbătă, 34.403 persoane diagnosticate cu infecţie cu SARS – CoV – 2 au decedat.

    În intervalul 20.08.2021 (10:00) – 21.08.2021 (10:00) au fost raportate de către INSP 15 decese (8 bărbaţi şi 7 femei), ale unor pacienţi infectaţi cu noul coronavirus, internaţi în spitale din judeţele Alba, Bacău, Călăraşi, Dolj, Galaţi, Iaşi, Mureş, Neamţ, Prahova, Satu Mare, Suceava, Vrancea şu Municipiul Bucureşti.

    Dintre acestea, 1 deces a fost înregistrat la categoria de vârstă 30-39 ani, 1 la categoria de vârstă 50-59 ani, 4 la categoria de vârstă 60-69 ani, 5 la categoria de vârstă 70-79 ani şi 4 la categoria peste 80 de ani.

    14 dintre decesele înregistrate sunt ale unor pacienţi care au prezentat comorbidităţi, iar 1 pacient decedat nu a prezentat comorbidităţi.

    Nu sunt raportate decese anterioare intervalului de referinţă.

    În unităţile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 1.216. Dintre acestea, 182 sunt internate la ATI.

    Până la această dată, la nivel naţional, au fost prelucrate 8.964.748 de teste RT-PCR şi 2.197.312 teste rapide antigenice. În ultimele 24 de ore au fost efectuate 15.386 de teste RT-PCR (4.471 în baza definiţiei de caz şi a protocolului medical şi 10.915 la cerere) şi 24.715 teste rapide antigenice.

    Pe teritoriul României, 3.498 de persoane confirmate cu infecţie cu noul coronavirus sunt în izolare la domiciliu, iar 1.293 de persoane se află în izolare instituţionalizată. De asemenea, 63.799 de persoane se află în carantină la domiciliu, iar în carantină instituţionalizată se află 73 de persoane.

    În ultimele 24 de ore, au fost înregistrate 572 de apeluri la numărul unic de urgenţă 112 şi 589 la linia TELVERDE (0800 800 358), deschisă special pentru informarea cetăţenilor.

    Ca urmare a încălcării prevederilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, poliţiştii şi jandarmii au aplicat, în ziua de 20 august, 407 sancţiuni contravenţionale, în valoare de 110.700 de lei.

    De asemenea, prin structurile abilitate ale Poliţiei, au fost întocmite, ieri, 2 dosare penale pentru zădărnicirea combaterii bolilor, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 352 Cod Penal.

     

  • Femeia care a plecat într-un city break de weekend pe o insulă exotică, iar 18 luni mai târziu este tot acolo: „Nu am purtat o mască în toată pandemia”

    Zoe Stephens a zburat către Tonga, o naţiune aflată în Pacificul de Sud în martie anul trecut. Plănuia să stea acolo doar pentru perioada weekendului, însă pandemia de COVID-19 i-a prelungit şederea, scrie CNN.Originară din Regatul Unit, tânăra în vârstă de 27 de ani trăise în China pentru doi ani şi jumătate, iar apoi şi-a luat o perioadă de vacanţă pentru a călători prin Asia şi în insulele Fiji. 

    Dornică să scape de ştirile despre COVID care se auzeau peste tot, a rezervat un zbor spre Tonga, o ţară formată din peste 170 de insule în Oceanul Pacific. 18 luni mai târziu, este în continuare blocată în micul arhipelag, care se întâmplă să fie unul dintre puţinele locuri din lume ocolit de coronavirus. 

    „Nu am purtat o mască în toată pandemia. Cred că va fi destul de ciudat să mă întorc într-o lume unde atât de mulţi oameni le poartă.” În perioada petrecută în Tonga, naţiune formată dintr-o populaţie de 100.000 de locuitori, Stephens a început online un program masteral în comunicaţii internaţionale şi trăieşte în prezent într-o casă pe plajă, care i-a fost lăsată în grijă de o familie care nu se poate întoarce acolo din cauza restricţiilor de călătorie în continuare existente. 

    Chiar dacă pare ideal să locuieşti pe o insulă exotică, mai ales în contextul pandemiei, iar Stephens se simte norocoasă fiindcă se află acolo, experienţa nu pare să fi fost atât de fabuloasă pe cât pare. 

    „Nu sunt foarte mulţi oameni cu o experienţă similară, care să fie blocaţi pe o insulă fără familie şi prieteni, într-o ţară în care nu ai vrut să rămâi intenţionat şi fără posibilitatea de a te întoarce, fiindu-ţi teamă să te întorci în ţara ta  din cauza unui virus ciudat care circulă. Devii destul de izolat.”

    Subliniază de asemenea că deşi Tonga a fost ocolită de cazurile de COVID, cei care locuiesc acolo au simţit impactul pandemiei. 

    „Nu am avut cazuri de COVID aici, dar tot avem senzaţia că este în jurul nostru. Nu e ca şi cum nu am fi afectaţi de tot ceea ce se întâmplă.”

    La fel ca mulţi dintre noi, Stephens nu a conştientizat de la început severitatea situaţiei. Lucrurile s-au schimbat în momentul în care a părăsit China pentru a vizita Coreea de Sud şi numărul cazurilor a început să crească în perioada în care era plecată. 

    A realizat că ceva s-a întâmplat în momentul în care a zburat spre Tonga din Fiji, când şoferul de taxi i-a povestit de primele cazuri din ţara pe care o părăsea. 

    „Credeam că este o problemă de comunicare. Dar am ajuns la hostel, iar cei de acolo mi-au spus că nu vor să mă primească fiindcă mă întorc din Fiji”, a povestit ea pentru CNN.

    Stephens avea să descopere că Tonga va intra în lockdown şi că nu va putea să plece de acolo pentru o vreme. „Într-o săptămână, zborurile au fost oprite total. Am avut un lockdown de trei săptămâni, în care am putut părăsi casa doar o dată pe săptămână pentru cumpărături.”

    În acele prime luni, Stephens a sperat că se va putea întoarce în China. A refuzat chiar un zbor de repatriere spre Europa fiindcă ea credea că se va putea întoarce acasă în curând. „Am renunţat la această idee. Ştiu că pentru o perioadă lungă de timp, China nu se va deschide.” Tânăra mărturiseşte că i-a fost foarte greu să vadă problemele cauzate de COVID cu care se confruntă familia sa în aceste luni – inclusiv moartea bunicii sale, cauzată de această boală. 

    Chiar dacă spune că nicio zi nu seamănă cu cealaltă în Tonga, are o mică rutină zilnică, ce include trezirea de dimineaţă, plimbarea câinilor pe plajă şi studiul online. Timpul liber şi-l petrece  ieşind cu prietenii, făcând snorkelling sau stand up paddle, precum şi postând despre experienţele sale pe canalele de Instagram şi Youtube. „Încerc să mă bucur de această experienţă, dar unul dintre cele mai dificile lucruri cu care mă confrunt ţine de  discuţiile cu oamenii din Regatul Unit, care îmi spun cât de norocoasă sunt.”

    Totuşi, îşi doreşte ca viaţa să reintre normal: „Mă trezesc dimineaţa, văd plaja, insula şi este grozav, dar nu mă bucur de asta. Nu mă pot bucura fiindcă nu îmi doresc să fiu aici.” În ultimul an şi jumătate, a trăit fără ochelari – nu găseşte pe insulă un loc unde să îşi facă alţii; de asemenea, aici nu există nicio librărie. „Cel mai neplăcut lucru legat de şederea mea aici de un an şi jumătate este acceptarea faptului că nu plec nicăieri altundeva în curând.”

  • Cicatricile lăsate de pandemia de COVID sunt tot mai adânci. Care este boala de care suferă tot mai multă lume, deşi cazurile de COVID au fost mai puţine

    Petreceri cu zeci, sute de invitaţi. Concerte. Ieşiri la restaurant. Apoi, în 2020, linişte. Uşor-uşor, odată cu depăşirea de moment a crizei sanitare, oamenii au ieşit din „cochiliile” lor pandemice şi cel puţin o parte dintre ei participă la evenimentele minuţios programate. Restul au rămas însă acasă şi se luptă cu agorafobia, aşa cum o denumesc psihologii, adică teama de mulţime. Iar această stare de nesiguranţă este unul dintre „cadourile otrăvite” ale pandemiei de COVID-19.

    De la începutul pandemiei de COVID a crescut într-adevăr numărul persoanelor care suferă de forme mai uşoare sau mai grave de agorafobie sau enochlofobie. Dacă înainte de pandemie exista o anumită prevalenţă a tulburărilor de anxietate generate de frica de a ieşi în spaţii deschise, după debutul pandemiei s-a adăugat acest element de frică de contaminare care a afectat mai ales expunerea în spaţiile închise (magazine, bănci, instituţii unde se stă la coadă)”, explică Beatrice Popescu, psihoterapeut al Clinicii Bellanima din Bucureşti.

    Pentru a delimita termenii, psihoterapeutul defineşte agoraphobia ca fiind teama de a fi singur în anumite situaţii sau locuri, mai ales în locuri publice, care nu pot fi părăsite imediat. Mai există însă şi enochlofobia, adică frica intensă de mulţimi, care conduce la evitarea lor.

    Iar media şi dezvoltarea diverselor platforme sociale amplifică şi întreţin starea de nesiguranţă, mai spune specialistul.

    ,Multă lume este nesigură, înfricoşată, iar dacă această frică ajunge să îţi perturbe viaţa, să nu faci anumite lucruri, atunci trebuie să faci o autoanaliză sau să mergi la psiholog.”
    Elvira Bădiu, psihoterapeut autorizat în psihoterapie comportamentală.

    Cum se manifestă teama de mulţime?

    Atacul de panică este o stare des experimentată de persoanele care au teamă de mulţime. În plus, comportamentul de evitare al spaţiilor cu mulţi oameni este un alt mod prin care se manifestă această frică. ,,Cei cu atacuri de panică spun că au fost mai întâi la cardiolog pentru că simt că le creşte pulsul, că le bate tare inima, că au stări de agitaţie, ameţeală chiar şi dificultatea de a respira. Aceste stări de atacuri de panică sunt personalizate la fiecare persoană”, explică şi Elvira Bădiu, psihoterapeut autorizat în psihoterapie comportamentală.

    Iar tulburările de anxietate nu fac decât să amplifice pericolul real, lucru care îi face pe oameni să rămână în confortul dat de propria locuinţă, de exemplu.

    ,,În majoritatea situaţiilor în care persoane care nu au suferit anterior de anxietate devin brusc îngrozite de perspectiva expunerii la mulţimi, se produce o mutaţie în sistemul lor de gândire sau de referinţă. Uneori, această frică de mulţimi nu este monocauzală, poate fi nu numai din cauza temerii de contaminare cu SARS-CoV-2, poate fi şi legată de o traumă anterioară”, mai adaugă Beatrice Popescu.

     

    Semnele fricii de mulţime

    În cazul fiecărei persoane, teama de mulţime se manifestă diferit. Există cazuri în care această frică schimbă modul în care o persoană îşi trăieşte viţa, dar şi oameni care încearcă să găsească puncte de sprijin, cum ar fi vaccinarea.

    ,,Locurile aglomerate mă inhibă. Simt că îmi bate inima mai tare şi vreau să ies cât mai repede de acolo, pentru că nu vreau să pierd controlul. La metrou mă panichez dacă e foarte aglomerat, mi şe înroşeşte faţa şi transpir, mi se înfundă urechile, mi se taie respiraţia. De multe ori, dacă sunt singură, aştept următorul metrou dacă primul e prea aglomerat. Nu am  mers la niciun concert mare şi nu am de gând, dar asta mă împiedică să petrec mai mult timp cu prietenii”, mărturiseşte Florentina, o tânără din Bucureşti.

    ,,Locurile aglomerate mă inhibă. Simt că îmi bate inima mai tare şi vreau să ies cât mai repede de acolo, pentru că nu vreau să pierd controlul. La metrou mă panichez dacă e foarte aglomerat, mi şe înroşeşte faţa şi transpir, mi se înfundă urechile, mi se taie respiraţia. De multe ori, dacă sunt singură, aştept următorul metrou dacă primul e prea aglomerat. Nu am  mers la niciun concert mare şi nu am de gând, dar asta mă împiedică să petrec mai mult timp cu prietenii.”

    Florentina, o tânără din Bucureşti

    Prin stări stresante a trecut şi Bianca, însă odată cu începerea vaccinării, ea a reuşit să mai elimine din frici.

    ,,Odată cu începerea pandemiei, am evitat interacţiunea cu ceilalţi, de teama de a nu lua COVID şi de a-i îmbolnăvi pe cei dragi. Am resimţit un nivel ridicat de stres şi anxietate pe tot parcursul anului 2020, până când am avut acces la vaccin. Din momentul în care m-am vaccinat, am avut un confort emoţional. Însă chiar şi aşa, nu am revenit la nivelul de încredere de dinainte de pandemie. Spre exemplu, nu am mai folosit niciun mijloc de transport în comun din martie 2020, ci doar rideshare”, a povestit Bianca.

     

    Ce pârghii sunt pentru a domoli stările de anxietate şi stres?

    Oamenii încearcă să controleze reacţiile corpului sau ale minţii, însă, în cazul unor stări care se repetă pe o perioadă mai mare de timp, problemele nerezolvate cu ajutorul unui specialist se pot agrava.

    Şi pentru că nu există un tipar al oamenilor afectaţi de teama de mulţime, cei care se confruntă cu această problemă trebuie să apeleze la un psiholog.

    ,,Această stare netratată poate aduce şi depresie, este stadiul cel mai avansat. Multă lume este nesigură, înfricoşată, iar dacă această frică ajunge să îţi perturbe viaţa, să nu faci anumite lucruri, atunci trebuie să faci o autoanaliză sau să mergi la psiholog”, precizeaza Elvira Bădiu.

    ,,Odată cu începerea pandemiei, am evitat interacţiunea cu ceilalţi, de teama de a nu lua COVID şi de a-i îmbolnăvi pe cei dragi. Am resimţit un nivel ridicat de stres şi anxietate pe tot parcursul anului 2020, până când am avut acces la vaccin. Din momentul în care m-am vaccinat, am avut un confort emoţional. Însă chiar şi aşa, nu am revenit la nivelul de încredere de dinainte de pandemie. Spre exemplu, nu am mai folosit niciun mijloc de transport în comun din martie 2020, ci doar rideshare.”

    Bianca, Bucureşti

    Specialiştii au diverse metode la dispoziţie pentru a reuşi, alături de clienţi, să îi determine pe oamenii afectaţi de teama de mulţime să iasă din cercul vicios în care au intrat după o perioadă incertă, aşa cum nu au mai trăit, odată cu venirea pandemiei.

    ,,În psihoterapie se evaluează modalităţile de coping anterioare, se evaluează intensitatea cogniţiilor generatoare de astfel de emoţii puternice şi se încearcă restructurarea cognitivă, cu focus pe evaluarea pericolului real, nu a celui imaginar. Uneori pericolul perceput (imaginat) este mai mare decât cel real, iar persoana are senzaţia falsă că nu îi poate face faţă, în timp ce adevărul ar putea fi foarte diferit”, a mai spus Beatrice Popescu.

    Din datele Ziarului Financiar, unu din cinci pacienţi din clinicile private avea anul trecut programare la psiholog. Consultaţiile psihologice au crescut cu până la 40% în rândul primilor trei operatori privaţi de sănătate după primele luni de pandemie, lucru care arată nevoia din piaţă.

    Din datele Ziarului Financiar, unu din cinci pacienţi din clinicile private avea anul trecut programare la psiholog. Consultaţiile psihologice au crescut cu până la 40% în rândul primilor trei operatori privaţi de sănătate după primele luni de pandemie, lucru care arată nevoia din piaţă.

    ,,De la începutul pandemiei de COVID a crescut într-adevăr numărul persoanelor care suferă de forme mai uşoare sau mai grave de agorafobie sau enochlofobie. Dacă înainte de pandemie exista o anumită prevalenţă a tulburărilor de anxietate generate de frica de a ieşi în spaţii deschise, după debutul pandemiei s-a adăugat acest element de frică de contaminare care a afectat mai ales expunerea în spaţiile închise (magazine, bănci, instituţii unde se stă la coadă).”
    Beatrice Popescu, psihoterapeut al Clinicii Bellanima din Bucureşti.