Tag: munca

  • Topul angajatorilor: Microsoft, Continental, Google, Oracle şi IBM sunt cei mai doriţi angajtori, iar pachetul salarial şi beneficiile rămân cele mai importante criterii de alegere a locului de muncă

    Microsoft, Continental, Google, Oracle şi IBM sunt cei mai doriţi angajatori din România, potrivit celui mai recent top realizat de compania Catalyst, iar pachetul salarial şi beneficiile rămân cele mai importante criterii de alegere a locului de muncă.

    Participanţii la sondajul annual sunt, atât tineri la început de carieră, cât şi profesionişti din România, din domeniile ştiinţe sociale, business, ingingerie şi IT&C. La ediţia din acest an au fost 14.446 de răspunsuri.

     „Este o onoare pentru noi să fim recunoscuţi ca Cel mai Dorit Angajator din România! Această recunoaştere este o dovadă a muncii şi a dedicării angajaţilor noştri, care sunt devotaţi în a face din Microsoft un loc de muncă extraordinar şi în a promova inovaţia în industria tehnologică. Suntem mândri să cultivăm o cultură de colaborare, diversitate şi incluziune, în care valorizăm şi sărbătorim perspectivele unice ale fiecărui membru al echipei noastre. Angajaţii noştri sunt în centrul a tot ceea ce facem şi ne străduim să investim în creşterea, dezvoltarea şi bunăstarea lor.” spune Adina Vidroiu, HR Director Romania, Moldova si Ungaria la Microsoft.

    În ceea ce priveşte cele mai importante criterii în alegerea jobului, 70% dintre participanţii la sondaj au pus pe primul loc pachetul salarial, urmat de beneficiile oferite de companie (50%), siguranţa locului de muncă (46%), atmosferă de lucru plăcută (45%) şi prin echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală a angajatului (44%).

    Comparând rezultatele cu cele din anul precedent, se remarcă o constantă în alegerile candidaţilor. Spre exemplu, pachetul salarial atractiv rămâne pe prima poziţie în topul voturilor. Procentele sunt destul de similare şi în ceea ce priveşte celelalte criterii de selecţie ale angajatorului. Stabilitatea locului de muncă a fost aleasă anul acesta în proporţie de 46%, în timp ce anul trecut, voturile s-au ridicat la 50%. Diferenţa este minoră, iar astfel se deduce faptul că nevoile candidaţilor din 2022 au rămas aceleaşi şi în 2023.

    Pe ultimul loc între criterii a rămas şi în 2023, ca şi în 2022, posibilitatea sistemului de muncă hibrid , cu 31% din voturi.

    O întrebare care este adresată pentru prima oară respondenţilor în cadrul studiului face referire la ceea ce înseamnă pentru candidaţi flexibilitatea la job. Peste jumătate dintre ei (54,9%) înţeleg printr-un program flexibil posibilitatea de a-şi organiza task-urile într-un interval orar ales, cu respectarea timpului de lucru prevăzut în contractul de muncă.

     

     

  • Studiu: 7 din 10 angajaţi ştiu sau şi-ar dori să ştie salariile colegilor de muncă

    Prin cel mai recent studiu reprezentativ la nivel naţional, Reveal Marketing Research şi-a propus să creeze o imagine efectivă şi de ansamblu asupra unui subiect intens dezbătut şi de maxim interes în momentul de faţă şi anume discriminarea salarială la locul de muncă.

    În data de 30 Martie 2023, Parlamentul European a adoptat în plen un set de măsuri obligatorii privind transparenţa şi egalitatea salarială. Astfel că, noua legislaţie va impune companiilor din UE să divulge angajaţilor informaţii utile pentru a putea compara salarii şi a expune diferenţe de remunerare între femei şi bărbaţi.

    Potrivit studiului, 50% dintre angajaţii români cunosc salariile colegilor de muncă, iar 38% dintre cei ce nu le cunosc ar vrea să deţină informaţii în acest sens. Unul din 2 angajaţi au auzit de măsurile privind transparenţa şi egalitatea salarială adoptate de Parlamentul European, iar 46% dintre angajaţi declară că există disparităţi salariale de gen pentru poziţii similare la actualul loc de muncă

    Angajaţii români manifestă deschidere faţă de interzicerea secretului salariului. Conform datelor studiului Reveal Marketing Research, 50% dintre angajaţii români declară că ştiu ce salarii au colegii de muncă, într-o măsură semnificativ mai mică angajaţii peste 55 ani (35%). Îndreptându-ne atenţia către cealaltă jumătate de angajaţi care nu cunosc salariile celorlalţi, 38% dintre aceştia declară că şi-ar dori să deţină informaţii în acest sens. Se poate observa o descreştere graduală a interesului de a afla salariile celorlalţi colegi o dată cu înaintarea în vârstă, cei mai interesaţi fiind tinerii cu vârste între 18-24 ani (58%) şi 25-35 ani (45%), iar la polul opus cei mai dezinteresaţi persoanele mature peste 55 ani (28%). Acest fenomen poate fi explicat de faptul că în general, tinerii sunt mai activi în căutarea de oportunităţi de dezvolatare şi de beneficii financiare atractive, pe când persoanele mature apreciază în mai mare măsură stabilitatea şi siguranţa locului de muncă.

    Alte diferenţe semnificative apar dacă ne raportăm la mediul de rezidenţă sau la gen, atât cei din mediul urban (40% vs. 30% rural) cât şi femeile (43% vs. 33% bărbaţi) manifestând o dorinţă mai mare de transparenţă a salariilor.

    Pornind de la scopurile de combatere a discriminării salariale la locul de muncă şi eliminare a disparităţii salariale de gen (care în 2020 atingea pragul de 13% în UE în defavoarea femeilor), Parlamentul European a adoptat un set de măsuri privind transparenţa şi egalitatea salarială. În acest context, jumătate dintre angajaţii români (47%) declară că au auzit de aceste măsuri adoptate de Parlamentul European. La o privire mai atentă, observăm că mai informaţi sunt bărbaţii (52% vs. 42% femei) şi cei din mediul urban (50% vs. 36% rural). Mai mult decât atât, 46% dintre angajaţi declară că au observat disparităţi salariale de gen pentru poziţii similare la actualul loc de muncă, într-o măsură semnificativ mai mare angajaţii din mediul urban (48% vs. 36% rural). Pe de altă parte, 43% menţionează că nu au observat astfel de diferenţe salariale, în special cei peste 55 ani (61%), iar o proporţie de 11% admit că nu cunosc informaţii în acest sens.

  • Şomajul scade, iar deficitul de forţă de muncă se adânceşte. În rândul tinerilor, rata ridicată a şomajului indică noi concepte ale muncii şi noi direcţii ale modului de lucru

    „Conceptul de gig economy prinde din ce în ce mai mult contur în rândul tinerilor existând o preferinţă de a face «easy money» apelând la social media sau activităţi de taximetrie, drop-shipping” „Absenţa unui model viabil de şcoli profesionale agravează situaţia pentru poziţiile de execuţie, adică exact acolo unde criza de personal este cea mai mare.” „În prezent, cererea şi oferta se întâlnesc cu destulă dificultate. Există o presiune numerică – numărul de joburi disponibile faţă de numărul de candidaţi, dar şi un turnover foarte mare la unele companii care rămân constant descoperite.”

    Rata şomajului a ajuns la 5,4% în luna martie a acestui an, în scădere cu 0,1 puncte procentuale faţă de luna precedentă şi cu 0,2 puncte procentuale faţă de luna martie din anul 2022, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Numărul şomerilor estimat de INS pentru luna martie a anului 2023 a fost de 453.100 de persoane, în scădere de la  459.300 în februarie 2023 şi de la 463.600 în martie 2022.

    Astfel, numărul de şomeri de pe piaţa locală scade, iar deficitul de talente de pe piaţa locală se adânceşte, după cum spun reprezentanţii companiilor de recrutare.

    „În primul trimestru al acestui an s-a observat o stabilitate a candidaţilor în privinţa locurilor de muncă, stabilitate determinată şi de contextul economic la nivel de mapamond. Disponibilizarea la nivel global a mii de oameni din diverse industrii puternice, precum sectorul IT&C, automotive, a dus la un comportament liniar în rândul angajaţilor români de tipul white collar şi la o atitudine rezervată în schimbarea jobului, chiar şi atunci când oferta salarială era uşor ridicată faţă de nivelul lor actual sau când compania are un renume puternic şi acoperire globală”, a spus pentru ZF Ionela Borsan, recruitment manager în cadrul companiei de recrutare în regim temporar Prohuman APT.

    Raluca Pârvu, business manager al BPI România, o companie de consultanţă în management şi resurse umane, afirmă că în acest moment sunt mai multe locuri de muncă disponibile decât sunt candidaţi, iar unele companii se confruntă şi cu o rată de fluctuaţie foarte mare.

    „În prezent, cererea şi oferta se întâlnesc cu destulă dificultate. Există o presiune numerică – numărul de joburi disponibile faţă de numărul de candidaţi, dar şi un turnover foarte mare la unele companii care rămân constant descoperite. În plus, există şi o concentrare a joburilor în marile zone urbane, care practic nu au deloc şomaj, dar dincolo de aceste zone, mai ales în rural, situaţia nu este la fel de favorabilă”, a explicat ea pentru ZF.

    În ceea ce priveşte diferenţa de rată a şomajului pe judeţe sau pe zone ale ţării, Ionela Borsan spune că se păstrează trendul ca în zonele care au atras investiţii străine şi sunt prezenţi angajatori multinaţionali să existe o rata a şomajului mai scăzută, iar în zonele cu o ofertă scăzută a locurilor de muncă rata şomajului rămâne ridicată, motiv pentru care capătă amploare proiectele de relocare.

    Raluca Pârvu este de părere că activitatea economică se concentrează în centrele urbane mari, iar dincolo de ele oportunităţile de muncă sunt puţine şi de slabă calitate.

    „Dinamica economică se petrece în centrele urbane – Bucureşti, Cluj, Timişoara, Iaşi şi în câteva oraşe de mai mici dimensiuni. Dincolo de acestea, oportunităţile sunt puţine şi de slabă calitate. Din păcate, exact în aceste locuri, nici autoritatea publică nici cea locală nu par interesate să susţină dezvoltarea ţesutului economic”, a detaliat ea.

    Ionela Borsan afirmă că organizaţiile se confruntă cu un deficit de talente atât la nivel de generaţie Z, cât şi la nivel de specialist din domenii precum finanţe, vânzări, HR, dar şi muncitori necalificaţi.

    De altfel, rata şomajului în rândul tinerilor rămâne la un nivel ridicat, de peste 22% în martie 2023, în scădere uşoară de la an la an, de 0,9 puncte procentuale, conform statisticilor INS.

    „Rata ridicată a şomajului în rândul generaţiei Z are un argument puternic în modalitatea de lucru. Din ce în ce mai mulţi tineri prefera să lucreze exclusiv de acasă, într-un context în care companiile propagă cel puţin o modalitate hibridă de lucru. Totodată, conceptul de gig economy prinde din ce în ce mai mult contur în rândul tinerilor existând o preferinţă de a face <<easy money>> apelând la social media (Tiktok, Instagram) sau activităţi de taximetrie, drop-shipping, spre exemplu”, spune Ionela Borsan.

    Ea argumentează că, în ultimii ani, deşi rata de promovabilitate a examenului de bacalaureat a înregistrat o creştere uşoară, încă vedem efectele acesteia în rata şomajului ridicată pentru generaţia Z, la care se adaugă o discrepanţă între ceea ce pune la dispoziţie piaţa forţei de muncă în materie de competenţe şi aşteptările pe care le au angajatorii.

    Raluca Pârvu crede că intrarea tinerilor pe piaţa muncii este dificilă, având în vedere că ne confruntăm cu un nivel ridicat de abandon şcolar, dar şi cu un nivel de studii destul de scăzut, incluzând aici şi rata dezastruoasă de reuşită la bacalaureat.

    „Absenţa unui model viabil de şcoli profesionale agravează situaţia pentru poziţiile de execuţie, adică exact acolo unde criza de personal este cea mai mare”, a concluzionat ea.

    România este la mijlocul clasamentului european în ceea ce priveşte rata şomajului.

    În martie 2023, la nivelul Uniunii Europene rata şomajului a fost de 6,0%, stabilă comparativ cu februarie 2023 şi în scădere faţă de 6,2% în martie 2022, arată datele publicate de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene. Eurostat estimează că 12,96 milioane de persoane din UE erau şomeri în martie 2023. Comparativ cu februarie 2023, şomajul a scăzut cu 155.000 de persoane în UE şi cu 121.000 în zona euro. Comparativ cu martie 2022, şomajul a scăzut cu 353.000 de persoane în UE şi cu 365.000 în zona euro.

    Cea mai mare rată a şomajului este în Spania, de aproape 13%, urmată de Grecia, cu aproape 11%, şi de Italia, cu circa 8%. La polul opus, cea mai mică rată a şomajului a fost în Cehia, de 2,6%, urmată de Polonia, cu 2,8%, şi Germania, de asemenea cu 2,8%.

    În ceea ce priveşte şomajul în rândul tinerilor, România este cu mult peste media europeană. La nivelul UE rata şomajului în rândul tinerilor cu vârsta de până la 24 de ani a fost de 14,3%, în scădere de la 14,4% în luna precedentă.

    Comparativ cu februarie 2023, şomajul în rândul tinerilor a scăzut cu 33.000 de persoane în UE şi cu 14.000 în zona euro. Comparativ cu martie 2022, şomajul în rândul tinerilor a crescut cu 105.000 de persoane în UE şi cu 91.000 în zona euro.

  • Calendarul obligaţiilor fiscale pentru luna mai 2023: Care sunt obligaţiile fiscale pe care le au contribuabilii în această lună

    Mai jos vă prezentăm calendarul obligaţiilor fiscale pentru a cincea lună din 2023 cu scopul de a veni în ajutorul contribuabililor cu privire la lista principalelor obligaţii de plată şi de declarare aferente lunii aprilie a acestui an, conform documentului de pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF).

    Agenda fiscală a lunii mai 2023, aşa cum este publicată de ANAF, poate fi consultată gratuit pe site-ul instituţiei

    Data de 25 aprilie este cea mai aglomerată zi a lunii ca urmare a faptului că este data de depunere a formularelor 212/230/100/112/224/300/301/307/311/390.

     

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia Cluj: 1 mai este de fapt despre părinţii şi bunicii noştri care muncesc în fabrici, pe şantiere şi în agricultură

    Romania este cladita de barbatii si femeile care muncesc in fabrici, pe santiere si in agricultura. De 1 mai le datoram respect si recunostiinta.

    Sa lasam deoparte pentru o clipa avalansa de informatii apreciative despre digitalizare, automatizare si tehnologizare. 

    Sa renuntam pentru o zi la imnurile care se inchina cinstirii IT-ului, unicornurilor, start-up-urilor, bitcoin-ului, industriilor creative, service-center-urilor.

    Sa oprim un pic preamarirea superprofesiilor viitorului,  data-miner, cloud computing expert, cyber security officer sau content creator si glorificarea job-urilor care nu existau acum 20 ani, futurist, community builder, toughness expert sau maze creator.

    De 1 mai, Ziua Muncii, pentru doar 24 de ore, sa ne amintim ca Romania este cladita de parintii si bunicii nostri, muncitori in fabrici, pe santiere si in agricultura. Chiar daca parintii si bunicii nostri nu au beneficiat de digitalizare, automatizare si tehnologizare ei au reusit sa construiasca industrie, agricultura, scoli, spitale si infrastructura de transport – lucruri care nu prea s-au mai construit in ultimii 15 ani, desi am fost inconjurati de digitalizare, automatizare si tehnologizare.

    Alt lucru pe care nu trebuie sa-l uitam. In ultimii 15 ani romanii au muncit in fabrici, pe santiere si in agricultura in toata Uniunea Europeana, punand umarul la ce este Uniunea Europeana astazi. Fara cele cinci milioane de romani care au muncit in fabricile, pe santierele si in agricultura din cele 27 de tari ale Uniunii Europene acestea nu ar fi fost ce sunt astazi. Nu totul se masoara in bani, astfel incat sa nu mai spuna nimeni ca Romania a primit mai mult de la Uniunea Europeana decat a dat. Nici o alta tara europeana nu a dat peste un sfert din populatia ei pentru a construi uniunea care, din pacate, nu ne da inapoi cat se cuvine.

    De 1 mai este vorba despre operatori industriali, sondori, fierar-betonisti, pantofari, macaragii, cusatorese, electricieni, muncitori silvici, calcatorese, mineri, ingrijitori ferme zootehnice, buldoexcavatoristi, muncitori necalificati din pomicultura si viticultura, brutari, asamblatori-montatori, gresari-faiantari, fochisti si multe, multe alte meserii care inca mai dau bataturi in palme.

    In spatele fiecarui corporatist milenial sau zoomer din Bucuresti, Cluj, Iasi sau Timisoara exista un parinte sau un bunic care munceste intr-o fabrica, pe un santier sau in agricultura. Ei i-au tinut la scoala si la facultate, ei le dau sprijin neconditionat sa se descurce in cariera si ei ii incurajeaza sa aspire la o viata mai buna decat a lor.

    Politicienii se bulucesc pe retelele sociale cu ganduri pentru orice prilej neinsemnat insa se feresc sa dea mesaje prin care sa laude clasa muncitoare din Romania, uitand cat de importanti sunt muncitorii din fabrici, de pe santiere si din agricultura. 1 mai este o zi mai speciala decat ne imaginam.
     

    Dragoş Damian este CEO al companiei Terapia Cluj

     

  • Trăiască 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii! În urmă cu 34 de ani, în 1989, muncitorii stăteau la coadă pentru zahăr, ulei, carne, făină. Acum, corporatiştii stau la coadă la îngheţată, la Velocità, pe Calea Victoriei. Dacă PSD le măreşte impozitele pentru că au salarii mari, va fi revoltă

    Duminică după-amiază, 30 aprilie 2023. Calea Victoriei din Bucureşti, care este închisă în weekend, era arhi-arhiplină. Nu ştiu dacă am văzut vreodată atât de mulţi oameni pe Calea Victoriei, mai ales că este weekend prelungit cu ocazia zilei libere de astăzi, luni, 1 mai, iar oamenii pleacă din Bucureşti.

    Peste tot era coadă, la gelaterii, la cafenele, la pizzerii, la cofetării şi chiar la celebrele merdenele de la Nea Mihai, din piaţa Amzei (pentru cei care nu ştiu, sunt cele mai bune merdenele din Bucureşti) trebuia să stai la coadă cel puţin 15 minute.

    La Velocità, un icon pe Calea Victoriei, stăteai la coadă 30 de minute pentru a lua o îngheţată care nu-i ieftină deloc.

    Calea Victoriei era extrem de vie, colorată, cool, cu cele mai noi tendinţe din modă, tinerii îşi plimbau cu mândrie copiii, iar părinţii şi bunicii le ţineau trena.

    Ce paradox: acum 34 de ani, în 1989, aceşti părinţi şi bunici, care erau muncitori în fabricile comuniste, stăteau la coadă pentru zahăr, ulei, făină, carne, ca să nu mai vorbim că pâinea era pe cartelă.

    Acum, copiii şi nepoţii lor, corporatişti, stau 30 de minute la coadă la Velocità sau la celelalte gelaterii pentru o îngheţată.

    Ziua de 1 Mai, Ziua Internaţională a Muncii, are semnificaţii diferite.

    Bunicii şi părinţii trebuiau să iasă, aduşi cu arcanul, la celebra defilare prin faţa liderilor Partidului Comunist, iar acum copiii şi nepoţii defilează de plăcere pe Calea Victoriei, prin faţa privirilor tuturor, ca să vadă cine mai trece şi cu ce este îmbrăcat.

    Cei care se plimbau în weekend pe Calea Victoriei sau cei care au fost weekendul trecut pe Kiseleff la Street Food, au rămas şi îşi doresc să rămână în România în continuare, chiar dacă jumătate din generaţia Z crede că în viitorul apropiat ar trebui să părăsească ţara pentru o viaţă mai bună.

    Foarte mulţi dintre corporatiştii din Bucureşti, dar şi cei din celelalte oraşe mari, realizează că ce au obţinut aici este într-un fel sau altul la fel ca în afară: joburile din multinaţionale sunt la fel ca în afară, lucrează în clădiri de birouri la fel cum sunt cele de la Londra, Viena, Paris, New York, mâncarea este la fel, iar salariile, chiar dacă sunt mai mici ca în afară, au o putere de cumpărare poate mai mare aici, în România, decât în Occident. Să vedeţi cum se va ridica Iaşiul!

    În ultimii 20 de ani, România a înregistrat cea mai mare rată de creştere economică din Europa, iar în ultimul deceniu creşterea economică şi creşterea puterii de cumpărare a fost şi mai mare (salariile s-au dublat şi chiar triplat în valoare nominală, iar prin stabilitatea cursului valutar leu/euro au înregistrat o creştere în euro susţinută).

    Fiecare dintre cei care stau la coadă la Velocità sau la o altă gelaterie, munceşte din greu pentru banii lui, stă cu orele la muncă, încearcă să demonstreze că este mai bun decât omologul lui din afară, se încăpăţânează să creadă că în România poţi să trăieşti rezonabil de bine, aşa cum cred expaţii care vin aici şi nu mai pleacă.

    Fără să aibă în faţa ochilor anumite date economice ale viitorului, aceşti corporatişti, aceşti foarte mici, mici, mijlocii antreprenori şi liber profesionişti simt că această ţară are o şansă, mai ales după ce au văzut că nu suntem în urmă faţă de celelate ţări.

    Problema corporatiştilor este statul, guvernul, partidele, oamenii care administrează instituţiile de stat care nu fac nimic, care lucrează împotriva lor şi a acestei ţări.

    Problema banilor într-un fel sau altul s-a mai diluat, salariile corporatiştilor au crescut, dar când te uiţi în jur la tot ceea ce ţine de stat – infrastructura medicală, infrastructura educaţională, infrastructura publică -, toţi spun că este un dezastru, că nu mişcă nimic, că suntem o cauză pierdută. În fiecare zi apare un caz de corupţie la stat, iar banii ceruţi şi daţi ca mită nu sunt puţini, ci chiar foarte mulţi.

    Când companiile, atât multinaţionale cât şi firmele româneşti, caută cu disperare oameni, multe firme fiind nevoite să lucreze cu asiatici, pentru un job la stat, la o instituţie publică, se dă în continuare şpagă.

    Când trebuie să pleci din ţară cu avionul, inevitabil te loveşti şi eşti lovit în plin de preţurile produselor de la Otopeni şi nu înţelegi de ce aceste preţuri sunt mai mari decât în afară. Noroc că acum am aflat de Dosarul Otopeni, unde cei de acolo umblau să dea şpagă 22 de milioane de euro pentru prelungirea contractelor de închiriere a magazinelor din Otopeni. Iar această şpagă (care pentru foarte mulţi este foarte mare – 22 de milioane de euro pentru 10 ani -, dar în realitate este mică pentru businessul de acolo, de 80-90 de milioane de euro pe an) se recuperează imediat prin preţurile produselor şi serviciilor din Otopeni, pe care le plătim cu toţii.  

    Bugetul de stat are an de an bani mai mulţi, dar acest lucru se vede prea puţin, mult prea puţin: în sănătate este un dezastru, cel puţin ca percepţie, spitalele sunt murdare şi cad peste tine, mai ales cele din oraşele mijlocii şi mici, clădirile instituţiilor de stat sunt un dezastru, când te duci la ghişeele instituţiilor de stat funcţionarii sunt înghesuiţi ca într-o închisoare etc.. Acum, la şcoală, problema părinţilor nu este legată de note sau educaţie, pentru că este deja o cauză pierdută, ci de intrarea drogurilor în şcoli şi de faptul că poliţia, autorităţile statului, nu fac nimic. Certitudinea părinţilor este că aceste droguri ajung în şcoli, pe străzi, cu ajutorul poliţiei, cu ajutorul serviciilor secrete, care îi acoperă pe traficanţi, aşa cum văd în filmele americane.

    Dincolo de asta, toţi îşi pun problema, cel puţin la nivel de discuţie de cafenea, unde se duc banii din taxe şi impozite pe care ei îi plătesc din munca lor (45% din salariul brut se duce la stat, iar pentru cei care au afaceri, sunt taxele pe companii, care nu se opresc niciodată).

    Ce face statul cu aceşti bani, unde se duc ei?, este întrebarea tuturor.  

    Acum, piaţa este stresată de posibilitatea majorării taxelor şi impozitelor pentru că bugetul nu are bani suficienţi. De unde a venit acest lucru?

    Iar lumea este furioasă, o furie din aceasta ascunsă, când îl aud pe Ciolacu de la PSD că cei care câştigă mai mult decât preşedintele României trebuie să plătească un impozit mai mare. Dar de ce să facă acest lucru? Adică, cu cât munceşti mai mult, facturezi mai multe ore – de IT, de consultanţă, de avocatură etc. -, vei plăti un impozit mai mare?

    Aceşti corporatişti încearcă să spună în fiecare zi că nu au făcut o greşeală că au rămas în ţară, că vor să-şi crească copiii în această ţară, iar cei de la PSD, înfrăţiţi cu cei ce la PNL, vor să vină cu taxe şi impozite mai mari, din care să fure şi mai mult, că doar vin alegerile.  

    Poate Ciolacu, Ciucă şi alţi lideri ai celor două partide care formează guvernul ar trebui să stea la coadă la Velocità, să audă ce vorbesc oamenii.

    La un moment dat, USR era o speranţă pentru ei şi de aceea i-au votat. Cei de la USR au ajuns o dezamăgire, nimic nu se mai aude de ei, iar PSD şi PNL fură ca-n codru şi vor să pună taxe şi impozite mai mari. Despre Iohannis nu au ce să zică, pentru că preşedintele nu este prezent în spaţiul public, deci nici nu-l simt în viaţa lor.

    Aşa că, dacă PSD şi PNL le măresc taxele şi impozitele, s-ar putea ca votul lor de la anul să se îndrepte către AUR, ca o reacţie negativă la adresa celor care sunt acum la putere. Aşa s-a întâmplat în 2000, când mulţi tineri, proaspăt angajaţi în multinaţionalele care veneau în România, au votat cu Vadim doar ca să nu voteze cu Iliescu, care era votat de bunici şi părinţi, apoi au votat cu Băsescu, care le promitea că îi va trage pe PDSR-işti în ţeapă în Piaţa Victoriei, iar apoi au votat cu USR, care era ceva nou şi vorbea pe limba lor.

    Să vedem cu vine vor vota la anul.

    Până una alta, trăiască ziua de 1 Mai corporatist, Ziua Internaţională a Oamenilor Muncii.

  • RBL cere Guvernului să menţină cota unică de impozitare, cu eliminarea excepţiilor: ”Suntem pe cale de a rata cea mai mare şansă de modernizare a României – fondurile PNRR, în timp ce suntem asaltaţi de propuneri de creşteri de impozite, care să alimenteze bugetul unei administraţii neperformante”

    Asociaţia Romanian Business Leaders solicită Guvernului să menţină cota unică aplicată impozitării muncii, cu eliminarea excepţiilor şi a scutirilor nefundamentate economic, apreciind că trecerea la impozitarea progresivă este de nedorit, cu atât mai mult cu cât România are în continuare un cost al muncii peste media europeană.

    „În continuare, antreprenorii români şi mediul de afaceri vor să ştie care e direcţia în care se îndreaptă România. Suntem pe cale de a rata cea mai mare şansă de modernizare a României – fondurile PNRR, în timp ce suntem asaltaţi de propuneri de creşteri de impozite, care să alimenteze bugetul unei administraţii neperformante. Am scăpat, deocamdată, de recesiune, dar pierderea acestor bani din economie va lovi puternic în competitivitatea României şi în dezvoltarea proiectelor de infrastructură atât de necesare”, a spus Marius Ştefan, Preşedinte RBL.

    Trei motive pentru care impozitarea progresivă este de nedorit şi 3 soluţii pentru rezolvarea problemei veniturilor, în opinia RBL:

    Motivul numărul 1:

    În cei 20 de ani de când cota unică se aplică în România, ea şi-a dovedit pe deplin utilitatea: a scos la lumină şi a fiscalizat peste 150.000 de locuri de muncă, a contribuit la triplarea PIB-ului ţării şi a simplificat sistemul de administrare fiscală.

    Motivul numărul 2:

    România are în continuare un cost al muncii peste media europeană, ceea ce nu ajută deloc în competitivitatea ţării noastre. Mediul de afaceri este deja în criza acutizată a migrării forţei de muncă. Ne pleacă masiv oameni super calificaţi, din industrii creative şi din industrii producătoare, ne pleacă studenţi, care aleg să nu mai studieze în România şi să nu mai revină apoi să lucreze în România. E nevoie de politici de atragere şi retenţie a acestor oameni, nu de politici de îndepărtare a lor.

    Motivul numărul 3:

    Nu am identificat un fundament economic solid pentru care România să introducă impozitarea progresivă a muncii. Care ar fi beneficiul în economie? Care ar fi beneficiul în buzunarele oamenilor? Care ar fi beneficiul în bugetul de stat? Acestea sunt întrebări ale căror răspunsuri ar trebui să fie clare.

    Soluţiile pentru creşterea veniturilor bugetare din taxarea muncii:

    1. Uniformizarea cotei unice aplicabile muncii, prin eliminarea excepţiilor şi a scutirilor, va duce nu doar la echitate socială şi economică, ci şi la creşterea directă a veniturilor bugetare. Dacă această măsură ar fi însoţită de plafonarea contribuţiilor, competitivitatea României pe piaţa muncii ar creşte masiv.
    2. Eliminarea pensiilor speciale şi reformarea sistemului de pensii va duce la deblocarea PNRR, care va stimula creşterea economiei, şi în final, va stimula creşterea veniturilor oamenilor.
    3. Accelerarea digitalizării administraţiei şi creşterea competenţelor digitale în administraţie vor contribui la creşterea veniturilor bugetare.

    Romanian Business Leaders (RBL) este o organizaţie apolitică, neguvernamentală şi non-profit care oferă o platformă de acţiune şi implicare socială pentru peste 1.000 antreprenori şi şefi de companii din mediul de business privat.

     

  • Care sunt cele patru skilluri esenţiale de care angajaţii au nevoie pentru a face faţă unei pieţe a muncii ce se îndreaptă cu toată viteza spre viitor

    Piaţa muncii se află într-o continuă schimbare, accelerată mai ales de noile inovaţii tehnologice. Competenţele necesare angajaţilor pentru a se adapta unui mediu care se transformă constant şi rapid se pot rezuma la un set de patru abilităţi care se vor dovedi esenţiale în viitorul apropiat, scrie World Economic Forum.

    Printre acestea se numără mai ales competenţele digitale avansate cum ar fi capacitatea de a lucra cu conceptul de inteligenţă artificială, machine learning sau cloud computing.

    Cum arată lista celor mai necesare skilluri ale unui angajat  în viitor:

    Analiza a 228 de milioane de anunţuri de angajare a arătat că „seturile de competenţe cu cea mai rapidă creştere şi cea mai mare cerere” sunt inteligenţa artificială/machine learning, managementul produselor, social-media şi cloud computing.

    Rata de creştere pe cinci ani pentru aceste patru skilluri a fost de 122% în 2021, comparativ cu o rată de creştere de 10% ale altor abilităţi generale în aceeaşi perioadă.

    Pentru acei angajaţi care posedă sau adoptă cele mai cerute competenţe, recompensele vor fi excepţionale. Atât câştigurile, cât şi oportunităţile vor fi mai mari decât cele oferite de un loc de muncă obişnuit, de la începutul şi până la sfârşitul carierei.

    Pe măsură ce transformarea digitală se răspândeşte în economie, un număr tot mai mare de sectoare industriale se luptă pentru a atrage lucrători cu competenţe în domeniul AI/ML, cloud computing, social media şi management de produs.

    Industrii atât de diverse precum securitatea cibernetică, designul creativ şi managementul informaţiilor medicale necesită din ce în ce mai mult angajaţi care posedă cele patru competenţe.

    Pe măsură ce cererea de competenţe digitale se răspândeşte în toate industriile, unele roluri tradiţionale, inclusiv cele din domeniul tehnologiei, se confruntă cu un declin rapid.

    Studiile arată că „consultanţa în afaceri, vânzările , arhitectura şi administrarea bazelor de date, designul şi dezvoltarea web„ înregistrează o scădere importantă a cererii.

    Rolul de dezvoltator web a fost puternic afectat de platforme care le oferă oamenilor posibilitatea de a-şi construi într-o manieră mai simplă un site web, fără a fi nevoie de experienţa unui designer.

    Locurile de muncă ale viitorului şi nevoia companiilor de adaptare la viitor vor fi un subiect intens discutat în următorii ani, pe măsură ce tehnologia avansează şi creează o nouă piaţa a muncii la care atât angajatorii cât şi angajaţii trebuie să adere.

  • Angajatul 3.0. Cum va fi angajatul ideal al anului 2030, potrivit ChatGPT, pus faţă în faţă cu specialiştii (umani), într-un exerciţiu jurnalistic al BUSINESS Magazin?

    Care vor fi cele mai căutate joburi ale anului 2030, ce calităţi trebuie să aibă angajaţii viitorului, cât şi liderii de companii, cum va arăta un CV şi ce rol vor avea emoţiile – sunt câteva dintre întrebările din dialogul cu specialişti (umani) din piaţa muncii, cât şi dintr-o discuţie virtuală cu ChatGPT. MidJouney, „Fratele” său cu înclinaţii mai artistice, ne-a ajutat să construim şi un tablou digital al felului în care angajaţii şi locul de muncă ar putea arăta peste ani, iar un candidat din viitor ne-a adus o perspectivă cât se poate de optimistă asupra ceea ce ne aşteaptă.


    O perspectivă  umană asupra angajatului viitorului

    Dezvoltatorul OpenAI a şocat din nou, odată cu lansarea unei versiuni recente a software-ului din spatele chatbotului care pare că a cucerit lumea, GPT-4: platforma a impresionat rapid utilizatorii prin capacitatea sa de a simplifica codarea şi de a crea rapid un site web dintr-o schiţă, de pildă, dar, după cum ne-a obişnuit deja, a trezit şi noi îngrijorări referitoare la felul în care AI ar putea să „fure” mare parte din joburile prezentului. Până la 300 de milioane de locuri de muncă cu normă întreagă din întreaga lume ar putea fi automatizate într-un fel sau altul de noua versiune a inteligenţei artificiale, care a dus la apariţia platformelor precum ChatGPT, potrivit unui studiu recent al economiştilor de la Goldman Sachs. Aceştia au prezis că 18% din activităţile de la nivel mondial ar putea fi computerizate, cu efecte mai profunde în economiile avansate decât în cele emergente. Aceasta se datorează în parte faptului că lucrătorii de birou sunt consideraţi mai expuşi riscului decât cei care lucrează fizic. Economiştii se aşteaptă ca funcţionarii administrativi să fie cel mai afectaţi, în comparaţie cu un efect mai redus observat asupra ocupaţiilor solicitante fizic sau în aer liber, cum ar fi construcţiile. În Statele Unite şi Europa, aproximativ două treimi dintre locurile de muncă actuale „sunt expuse într-o oarecare măsură automatizării prin AI”, iar până la un sfert din toate activităţile ar putea fi realizate complet de către AI, estimează banca. Totuşi, în timp ce locurile de muncă se pot schimba, adoptarea largă a AI ar putea creşte în cele din urmă productivitatea forţei de muncă – şi ar putea stimula PIB-ul brut global cu 7% anual pe o perioadă de 10 ani, potrivit Goldman Sachs.

    Cu aceste premise în minte, am pornit şi noi într-un un exerciţiu de imaginaţie, axat pe felul în care ne vom desfăşura activităţile în viitor şi, în acelaşi timp, ne-am propus să facem un test al felului în care inteligenţa artificială poate modela un text jurnalistic pentru BUSINESS Magazin. Concluziile? Răspunsuri lungi, pe care le-aş fi obţinut în cel puţin o săptămână şi după ore întregi de documentare, am reuşit să primesc de la ChatGPT în mai puţin de 40 de minute, într-o „discuţie” despre piaţa muncii anului 2030. Probabil că nu aş fi intrat în acest exerciţiu jurnalistic fără provocarea de a găsi „conţinut” suficient şi relevant pentru revista realizată în perioada sărbătorilor, cu mai puţin timp efectiv de muncă, dar cu acelaşi deadline de predare a articolelor. Specialiştii umani nu ne-au dezamăgit însă nici de această dată şi şi-au făcut timp şi ei să ne răspundă, astfel că ceea ce veţi citi este o combinaţie interesantă, spunem noi, între perspectiva lor asupra felului în care ar putea arăta angajatul şi piaţa muncii din viitor şi viziunea ChatGPT. Din punctul nostru de vedere, pare că şi peste 7 ani vom avea un job: dialogul cu AI nu se compară cu rezultatul interacţiunii umane, iar până când ChatGPT nu va dezvolta iniţiativă,  imaginaţie, puţină emoţie şi, mai ales, „surse” care să îi răspundă oricând – joburile noastre, dar şi ale lor, sunt sigure. Datorită lui Andrei Tabără, posibil angajat new entry în industria aerospaţială a anului 2030, care ne-a răspuns din avion în timp ce se îndrepta spre o competiţie internaţională de robotică,  piaţa muncii din viitor este una despre care aşteptăm cu interes să scriem – şi la prezent. 

    „Angajatul ideal trebuie să fie tânăr şi polivalent, multitasking, un excelent user al tehnologiei şi aplicaţiilor, să poată lucra de oriunde şi oricând, fără un program rigid fix, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, colegi, clienţi, furnizori etc., ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii! Va fi un fel de «angajat etern», căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori.”

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS


    Angajatul etern, săptămâna de lucru nonstop şi creativitatea pragmatică, printre principalele tendinţe din piaţa muncii identificate de specialiştii umani


    Care crezi că ar putea fi caracteristicile principale ale angajatului ideal în anul 2030?

    Prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Până în 2030 sunt doar 7 ani, iar dacă ne uităm în urmă cu 7 ani, adică în 2016, acel an pare mai aproape decât cel din viitor, aşa ni se pare mereu. Dar tot mereu spunem, fără să greşim prea mult, că viteza de schimbare tehnologică şi comportamentală în piaţa muncii şi în organizaţii creşte continuu şi progresiv, dacă nu chiar exponenţial. Precedenţii 7 ani au fost indiscutabil însă marcaţi şi influenţaţi iremediabil de pandemia de COVID, cea care a accelerat schimbările şi în acest domeniu. Deci până în 2030, angajatul ideal trebuie să fie tânăr şi polivalent, multitasking, un excelent user al tehnologiei şi aplicaţiilor, să poată lucra de oriunde şi oricând, fără un program rigid fix, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, colegi, clienţi, furnizori etc., ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii! Va fi un fel de „angajat etern”, căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori. Provocarea ChatGPT şi dezvoltarea ei până în 2030 vor obliga angajatul ideal să aibă abilităţi de a-l verifica şi valida sau nu, deci va avea nevoie de cunoaştere largă, bazată pe fundamentele ştiinţei, altfel vom fi pierduţi, trăind într-un fel de „fake life”.

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Perioada recentă ne-a demonstrat că felul în care ne uităm la modelele de business se poate schimba radical din multe perspective. Cred totuşi cu tărie că sunt câteva caracteristici care sunt foarte relevante astăzi şi care vor contura profilul angajatului ideal, atât în viitorul apropiat, cât şi pe termen lung, cum ar fi:

    ♦Œ înţelegerea cât mai bună a industriei, pentru a avea o imagine de ansamblu asupra tuturor aspectelor domeniului şi a naviga cu succes în rolul respectiv;

    ♦ domeniul şi procesele aferente rolului. Un expert în rolul său va avea întotdeauna un avantaj în a găsi soluţii care aduc valoare organizaţiei şi livrează cea mai bună experienţă pentru beneficiarul final;

    Ž♦ creativitate şi curaj. Este nevoie de oameni capabili să producă schimbări în procese şi în business care să îmbunătăţească constant atât rezultatele de business, cât şi satisfacţia clienţilor noştri.

    Care crezi că vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis: Cred că economia României va rămâne la fel de diversificată, per ansamblu, şi în 2030, iar cererea de oameni va fi mare în toate domeniile. Profesorii, inginerii şi operatorii din fabrici vor reprezenta specializările cele mai căutate pe piaţa muncii. Cel puţin în România va fi o mare presiune pe recrutarea şi selecţia profesorilor şi învăţătorilor, pentru că aceştia reprezintă o categorie numeroasă de angajaţi – peste 200.000 sunt în prezent numai în învăţământul preuniversitar. Aceste profesii şi-au pierdut din atractivitate, din cauza salariilor mici, iar tinerii bine pregătiţi nu mai vor să urmeze o carieră în educaţie. Iar dacă situaţia actuală nu se va schimba semnificativ în următorii şapte ani, cred că şcolile bune vor intra într-o competiţie acerbă de recrutare a celor mai buni profesori.


    Creativitatea pragmatică, rezolvarea problemelor şi crearea unei culturi de «auto-responsabilizare» a oamenilor sunt abilităţile liderilor apreciaţi în prezent, abilităţi care, cred eu, vor fi cerute şi în viitor. Creativitatea pragmatică este trăsătura celor să facă conexiuni şi legături pentru a adăuga valoare în business. Valoroasă va rămâne şi abilitatea oamenilor de a rezolva probleme şi de a-şi asuma deciziile pe care le iau.”

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis


    Care vor fi top trei provocări pentru angajatul anului 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Pentru angajaţi, top trei provocări ar putea fi:

    Œ♦  dacă să se mai angajeze sau să lucreze independent având propria firmă, pe bază de contract sau de proiect; deja se întâmplă asta, dar va creşte mult în 7 ani această tendinţă;

    ♦ să dovedească în faţa angajatorilor, a contractorilor, nevoia pentru cineva ca ea/el, în faţa concurenţei humanoide, dar mai ales a celei artificiale;

    ♦Ž motivaţia muncii în faţa unei tendinţe cel puţin prezente, despre care nu ştim cum va evolua în următorii 7 ani, de a nu mai acumula active, ci de a merge spre sharing de orice, de la trotinete şi biciclete, la maşini şi case, nu doar de vacanţă; un alt motiv al provocării motivaţiei muncii va fi conceptul de „minimum/social employment wage for all”, generat de înlocuirea accelarată a oamenilor cu maşini, roboţi şi algoritmi.

    Dar care vor fi cele mai mari provocări pentru un lider de companie în anul 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Pricipala provocare a unui lider de companie în 2030 va fi cu câţi roboţi să lucreze (incluzând sau mai ales folosind ChatGPT şi urmaşii săi mai perfecţionaţi), care să fie raportul dintre roboţi şi oameni, dacă să mai lucreze cu oameni, fine tuning labor force structure! Orice alte provocări vor deriva din aceasta.

    ► Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul. Din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de scară ierarhică şi leadershipul pe bază de „demand and control” şi trecerea către un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent. Cea mai mare provocare în viitor este schimbarea de mindset pe care liderii trebuie să o cultive în organizaţie şi adoptarea unui stil nou de leadership, acţionând ca vizionari, coach şi catalizatorii schimbării, inspirând colegii să inoveze, să colaboreze pentru a crea soluţii cu impact pentru clienţi şi pentru organizaţie.

    David Sebastian Stein, managing partner pentru Austria şi România în cadrul companiei de consultanţă în leadership şi executive search Signium – Stein & Partner: Cred că va deveni din ce în ce mai dificilă practicarea leadershipului în modul convenţional. În leadershipul actual, este important să comunici clar scopul şi viziunea companiei şi să ai o abordare unitară în ceea ce priveşte strategia de business. Pe viitor însă companiile trebuie să devină mai inovatoare atunci când trebuie să îşi stabilească şi să comunice viziunea către salariaţi, pentru că atenţia angajaţilor va fi „furată” din ce în ce mai mult de reţelele sociale inteligente şi de alte tipuri de divertisment, într-un context în care automatizarea îşi face tot mai mult loc în sarcinile uzuale de serviciu ale oamenilor.


    „În viitor, companiile trebuie să devină mai inovatoare atunci când trebuie să îşi stabilească şi să comunice viziunea către salariaţi, pentru că atenţia angajaţilor va fi «furată» din ce în ce mai mult de reţelele sociale inteligente şi de alte tipuri de divertisment, într-un context în care automatizarea îşi face tot mai mult loc în sarcinile uzuale de serviciu ale oamenilor.”

    David Sebastian Stein, managing partner Austria & România în cadrul companiei de consultanţă în leadership şi executive search Signium – Stein & Partner

     


    Care sunt principalele trei oportunităţi pentru angajatul anului 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS:

    Oportunităţile angaja­tului din 2030 vor deriva parţial din provocările sale de la întrebarea anterioară; angajatul anului 2030 va avea şi mai mult decât azi independenţa şi libertatea de a alege ce şi cum să facă, dar depinde de calificarea şi de specializarea pe care le are şi de atitudine! E valabil şi astăzi. Ştiinţa/cunoaşterea de a face/influenţa lucruri vor redeveni esenţiale.

    Cum ar putea arăta un CV pentru recrutarea angajatului/ liderului ideal în 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis:

    Creativitatea pragma­tică, rezolvarea problemelor şi crearea unei culturi de „autoresponsabilizare” a oamenilor sunt abilităţile liderilor apreciaţi în prezent, abilităţi care, cred eu, vor fi cerute şi în viitor. Creativitatea pragmatică este trăsătura de a face conexiuni şi legături pentru a adăuga valoare în business. Valoroasă va rămâne şi abilitatea oamenilor de a rezolva probleme şi de a-şi asuma deciziile pe care le iau. „Fac eu” este motto-ul unei organizaţii cu o cultură sănătoasă, în care oamenii au aşa-numita „accountability” şi îşi asumă deciziile pe care le iau şi îşi iau sarcini de lucru fără să aştepte să li se dea să facă ceva. Şi astfel nu se va mai pierde timp cu controlul muncii, cu managementul, cu procesele şi cu verificările făcute în prezent în companii.

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: CV-urile viitorului vor fi analizate mai mult prin perspectiva punctelor tari şi a abilităţilor persoanei în loc de o potrivire a fişei postului scos la concurs cu un candidat. Astfel, companiile care fac recrutări se vor uita la punctele forte ale candidatului şi vor vedea unde ar putea fi potrivită persoana respectivă în organizaţie. Criteriile principale de selecţie vor fi: scopul individual al candidatului şi valorile candidatului.

    Cum va arăta săptămâna de lucru în 2030?

    Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis: Eu sper – chiar dacă este o opinie care nu e împărtăşită de toată lumea – că săptămâna de lucru a anului 2030 va fi… nonstop. Oamenii îşi vor putea alege când să lucreze, vor fi din ce în ce mai mulţi freelanceri, care lucrează pe bază de proiect şi care îşi aleg singuri când şi cât să lucreze.

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Dacă facem un pas în spate şi ne uităm la perioada trecută observăm că s-a simţit nevoia unei schimbări radicale a modelelor de lucru, o schimbare care să vină în întâmpinarea noilor priorităţi ale angajaţilor. Evident, aceste schimbări ale nevoilor au fost accelerate de situaţia pandemică, însă cu siguranţă lucrurile mergeau deja în această direcţie. Din ce în ce mai multe organizaţii încurajează flexibilitatea şi independenţa, dând posibilitatea angajaţilor de a-şi gestiona timpul de lucru astfel încât să-şi maximizeze contribuţia şi impactul rolului. Cred că în viitor fiecare organizaţie, în funcţie de industria în care activează, va trebui să identifice modelul de lucru care să aducă maximum de beneficii, găsind un echilibru între menţinerea culturii organizaţionale, sentimentul de apartenenţă şi nevoia de flexibilitate a angajaţilor. Astfel, organizaţiile trebuie să se concentreze pe promovarea unei culturi bazată pe încredere, responsabilitate şi rezultate şi pe redefinirea conceptului de carieră şi management al performanţei, de la o abordare „one size fits all” la un drum personalizat bazat pe capabilităţi şi competenţe.


    „Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul. Din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de scara ierarhică şi leadership-ul pe bază de «demand and control» şi trecerea către un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent.” 

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România

     

     


    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Săptămâna de lucru în 2030 va fi şi mai flexibilă decât a început să devină în ultimii ani, în sensul lucrului pe proiecte, faze şi termene, tot mai separat de istoricul program fix de 8 ore zi, 5 zile pe săptămână. 5 zile, după ce au fost 6 zile şi chiar 7 din 7. Viitorul ne rezervă o reducere „oficială” a zilelor de lucru, pe săptămâna de la 5 la 4 zile cel mai probabil, dar în unele cazuri, deja întâlnite, cunoscute, zilele de lucru sunt înlocuite cu nopţile, oamenii lucrând fără un program rigid anume, cu atât mai mult roboţii, AI, machine learning etc. În medie faţă de întreagă piaţă a muncii, săptămâna de lucru va fi mai mică şi de 4 zile pe săptămână din cauza faptului că tot mai mulţi oameni vor fi înlocuiţi de roboţi/algoritmi, deci va creşte masa de oameni nerelevanţi pentru piaţa muncii din viitor, oameni care vor fi liberi tot timpul şi care vor avea un venit minim garantat din care să trăiască modest.

    Ce rol vor juca emoţiile şi inteligenţa emoţională pentru angajaţi în 2030?

    prof. dr. Ovidiu Dîmbean-Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS: Siguranţa psihologică şi bunăstarea mentală vor juca un rol din ce în ce mai important şi viitorul va fi mult mai despre sensul muncii angajatului decât despre parcurgerea unor etape pentru a fi promovat. Prin urmare, inteligenţa emoţională şi înţelegerea emoţională vor deveni esenţiale în relaţia cu angajaţii în viitor. Monitorizarea implicării angajaţilor şi a bunăstării lor mentale este doar începutul şi va reprezenta principala forţă care va duce businessul mai departe. Liderii capabili să se adapteze în timp util se vor concentra cu siguranţă pe o cultură care este incluzivă şi care va aborda şi partea emoţională.

    Care sunt joburile care vor dispărea ?

    Iulia Stanca – people & culture business partner, Roche România: Trăim într-o perioadă care ne arată în fiecare zi puterea tehnologiei. Sunt multe joburi în lume care au o mare componentă de sarcini repetitive. Până acum, aceste joburi au fost dependente de o persoană care trebuia să se asigure că lucrurile se întâmplă corect. Aceste roluri sunt şi cel mai expuse să devină redundante, pe măsură ce companiile apelează la puterea tehnologiei şi îşi digitalizează procesele.



    Viziunea ChatGPT asupra angajatului 3.0

    Cu toate că tehnologia va juca un rol tot mai important în mediul de lucru, nu va putea înlocui complet interacţiunea umană şi abilităţile sociale.

     

    Care crezi ca ar putea fi caracteristicile principale ale angajatului ideal în anul 2030?

    ChatGPT: Este dificil să prezic cu exactitate caracteristicile angajatului ideal în anul 2030, dar există anumite tendinţe care indică că anumite abilităţi şi calităţi vor fi foarte valorizate. În primul rând, adaptabilitatea şi flexibilitatea vor fi esenţiale într-o lume care se schimbă rapid. Angajatul ideal va trebui să fie capabil să se adapteze rapid la noile tehnologii şi la noile cerinţe ale pieţei.

    În al doilea rând, abilităţile digitale vor fi mai importante ca niciodată. Deşi competenţele digitale sunt importante deja în prezent, în 2030 vor fi mult mai valorizate, întrucât tehnologia va fi prezentă în toate aspectele vieţii şi ale muncii. În al treilea rând, capacitatea de a învăţa în mod continuu şi de a se dezvolta va fi la fel de importantă. Într-o lume în care noile tehnologii apar într-un ritm alert, angajatul ideal va trebui să fie capabil să îşi actualizeze constant cunoştinţele şi să înveţe lucruri noi. În plus, abilităţile de comunicare şi de lucru în echipă vor fi de asemenea importante în anul 2030. Cu toate că tehnologia va juca un rol tot mai important în mediul de lucru, nu va putea înlocui complet interacţiunea umană şi abilităţile sociale. În concluzie, angajatul ideal în anul 2030 va fi adaptabil, flexibil, cu abilităţi digitale puternice, capabil să înveţe continuu şi să se dezvolte, cu abilităţi de comunicare şi de lucru în echipă bune şi capabil să îşi adapteze abilităţile la noile cerinţe ale pieţei.

    Care crezi că vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030?

    ChatGPT: Este dificil să prezic cu exactitate care vor fi cele mai căutate joburi în anul 2030, dar există anumite tendinţe care indică că anumite domenii vor fi mai solicitate. În primul rând, se aşteaptă o creştere semnificativă a cererii de specialişti în tehnologie şi IT, în special în domenii precum inteligenţa artificială, securitatea cibernetică, dezvoltarea de software şi robotică. Cu toate că tehnologia a evoluat foarte mult în ultimii ani, este de aşteptat să continue să avanseze rapid şi să ceară din ce în ce mai multe specializări în domeniul IT. În al doilea rând, se aşteaptă o creştere semnificativă a cererii pentru specialişti în domeniul sănătăţii şi al îngrijirii persoanelor în vârstă. Într-o lume în care populaţia îmbătrâneşte rapid şi în care există o creştere a bolilor cronice, se aşteaptă ca aceste domenii să fie foarte solicitate şi în viitor. În al treilea rând, se aşteaptă o cerere crescută de specialişti în domeniul energiei regenerabile şi al mediului. Oamenii devin tot mai conştienţi de impactul pe care îl au asupra mediului şi de necesitatea dezvoltării unor surse de energie durabile, astfel că se aşteaptă ca domeniul energiei regenerabile să crească semnificativ în următorii ani. În plus, se aşteaptă o cerere crescută pentru specialişti în domeniul creativ, cum ar fi designul şi marketingul digital, precum şi pentru specialişti în domeniul educaţiei şi formării profesionale. În concluzie, cele mai căutate joburi în anul 2030 ar putea fi cele din domeniul IT, al sănătăţii şi îngrijirii persoanelor în vârstă, al energiei regenerabile şi al mediului, al creativităţii şi al educaţiei şi formării profesionale.

    Top trei provocări pentru angajatul anului 2030 ?

    ChatGPT: Iată trei dintre cele mai mari provocări pentru angajatul anului 2030:

    Œ Reînnoirea abilităţilor şi adaptarea la schimbare: Tehnologia şi mediul de afaceri evoluează rapid, astfel încât angajaţii vor trebui să fie capabili să înveţe şi să-şi actualizeze constant abilităţile şi cunoştinţele pentru a rămâne relevanţi pe piaţa muncii.

     Managementul timpului şi al stresului: Într-un mediu de afaceri agitat, cu termene strânse şi aşteptări ridicate, angajaţii vor fi nevoiţi să gestioneze eficient timpul şi să îşi menţină nivelul de stres sub control pentru a fi productivi şi sănătoşi.

    Ž Menţinerea echilibrului între viaţa personală şi profesională: Într-o lume în care tehnologia face posibilă conectarea permanentă şi munca flexibilă, angajaţii vor fi nevoiţi să găsească un echilibru sănătos între carieră şi viaţa personală pentru a-şi menţine starea de bine şi productivitatea pe termen lung.

    Care vor fi cele mai mari provocări pentru un lider de companie în anul 2030?

    ChatGPT: În anul 2030, liderii de companii se vor confrunta cu o serie de provocări complexe şi diverse, într-o lume în schimbare rapidă şi continuă. Iată câteva dintre cele mai mari provocări pe care le-ar putea întâlni:

    ♦Œ Schimbările climatice şi dezvoltarea durabilă: În anul 2030, liderii de companii ar putea fi nevoiţi să facă faţă unei presiuni tot mai mari pentru a-şi adapta afacerile la schimbările climatice şi pentru a adopta practici de afaceri durabile. Aceasta poate implica dezvoltarea de produse şi servicii inovatoare care să reducă impactul negativ asupra mediului, dar şi adaptarea operaţiunilor pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi a îmbunătăţi eficienţa energetică.

    ♦ Tehnologia şi automatizarea: Avansul tehnologic şi creşterea automatizării pot avea un impact semnificativ asupra afacerilor şi asupra locurilor de muncă. Liderii de companii ar putea fi nevoiţi să găsească modalităţi de a utiliza tehnologia pentru a-şi îmbunătăţi operaţiunile, dar şi pentru a se asigura că angajaţii sunt pregătiţi pentru noile cerinţe ale locurilor de muncă.

    Ž♦ Globalizarea şi diversitatea: Într-o lume tot mai globalizată şi diversă, liderii de companii ar putea fi nevoiţi să navigheze prin culturi şi pieţe diferite, iar acest lucru poate fi o provocare majoră. Este important să înţeleagă şi să se adapteze la nevoile şi preferinţele consumatorilor din diverse regiuni şi să se asigure că companiile lor reflectă diversitatea şi incluziunea în ceea ce priveşte angajaţii şi clienţii.

    ♦ Reglementările guvernamentale şi politicile publice: Liderii de companii ar putea fi nevoiţi să navigheze prin reglementări şi politici publice complexe şi în schimbare, inclusiv în ceea ce priveşte taxele, reglementările de mediu şi sănătate şi siguranţa muncii. Este important să lucreze cu guvernele şi alte organizaţii pentru a promova o legislaţie care să sprijine dezvoltarea afacerilor şi să aducă beneficii economice şi sociale.

    ♦ Inovaţia şi concurenţa: Într-un mediu de afaceri tot mai competitiv, liderii de companii trebuie să fie inovatori şi să găsească modalităţi de a-şi diferenţia afacerile şi de a rămâne în fruntea pieţei. Aceasta poate implica dezvoltarea de noi produse şi servicii, îmbunătăţirea eficienţei şi a costurilor şi dezvoltarea unor culturi organizaţionale care să încurajeze creativitatea şi inovaţia.

    Top trei oportunităţi pentru angajatul anului 2030?

    ChatGPT: Iată trei dintre cele mai mari oportunităţi pentru angajatul anului 2030:

    Œ Dezvoltarea de noi abilităţi şi competenţe: Tehnologia şi evoluţia pieţei muncii vor aduce noi oportunităţi pentru angajaţi să înveţe şi să-şi dezvolte noi abilităţi, cum ar fi analiza datelor, programarea, inteligenţa artificială, managementul inovaţiei şi multe altele.

     Creşterea nivelului de flexibilitate şi autonomie: Într-un mediu de afaceri care se schimbă rapid, multe companii vor oferi oportunităţi de lucru flexibile şi de lucru la distanţă, permiţând angajaţilor să-şi organizeze munca în funcţie de propriile nevoi şi preferinţe.

    Ž Creşterea gradului de implicare şi satisfacţie în munca: Tehnologia va aduce oportunităţi noi de inovare şi schimbare în modul în care companiile îşi desfăşoară afacerile, iar acest lucru va fi motivant pentru mulţi angajaţi care doresc să se implice în proiecte noi şi interesante. De asemenea, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi a mediului de lucru poate duce la o creştere a satisfacţiei şi angajamentului în muncă.

    Ce rol vor avea emoţiile şi inteligenţa emoţională pentru angajaţii anului 2030?

    ChatGPT: În anul 2030, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor juca un rol din ce în ce mai important în lumea locurilor de muncă. Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, abilităţile tehnice pot fi automate sau externalizate, ceea ce înseamnă că angajaţii trebuie să se concentreze din ce în ce mai mult pe abilităţile umane, precum abilităţile interpersonale şi de comunicare. Inteligenţa emoţională, care include abilităţile de a înţelege şi gestiona propriile emoţii şi de a fi empatic faţă de emoţiile altora, va deveni o abilitate-cheie pentru angajaţii din 2030. Aceasta va fi importantă în echipa de lucru şi în interacţiunile cu clienţii sau furnizorii. De asemenea, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor fi importante pentru a gestiona stresul şi presiunea din locul de muncă, precum şi pentru a-şi menţine angajaţii motivaţi şi productivi. Angajaţii care sunt capabili să gestioneze emoţiile negative şi să se concentreze pe rezolvarea problemelor vor fi valorizaţi de către companii. În concluzie, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor juca un rol crucial în viaţa profesională a angajaţilor din 2030. Cei care sunt capabili să-şi dezvolte şi să-şi folosească abilităţile emoţionale într-un mod eficient vor fi cei mai căutaţi şi valorizaţi angajaţi.

    Cum ar putea arăta un CV pentru recrutarea angajatului ideal în 2030?

    ChatGPT: Un CV pentru recrutarea angajatului ideal în anul 2030 ar putea arăta diferit faţă de un CV tradiţional, deoarece abilităţile şi experienţele valorizate de companii se vor schimba în timp. În general, un astfel de CV ar putea să pună un accent mai mare pe abilităţile digitale, abilităţile de învăţare continuă şi abilităţile interpersonale.

    Iată câteva elemente pe care un astfel de CV le-ar putea include:

    Œ♦ Abilităţi digitale: Într-o lume în care tehnologia este din ce în ce mai importantă, un astfel de CV ar trebui să includă o secţiune care să evidenţieze abilităţile digitale, precum cunoştinţele de programare, de analiză a datelor, de gestionare a reţelelor sociale etc.

    ♦ Abilităţi interpersonale: Abilităţile de comunicare şi colaborare în echipă sunt din ce în ce mai importante în lumea locurilor de muncă. Un astfel de CV ar trebui să evidenţieze experienţa anterioară în lucrul în echipe şi abilităţile de comunicare şi negociere.

    ♦Ž Experienţă de învăţare continuă: Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, angajaţii trebuie să fie capabili să înveţe mereu noi abilităţi. Un astfel de CV ar trebui să evidenţieze cursurile de formare sau de învăţare continuă, precum şi abilităţile de autoînvăţare.

    ♦ Realizări relevante: Un astfel de CV ar trebui să includă realizări specifice şi relevante pentru postul pentru care se aplică, precum proiecte finalizate cu succes sau soluţii inovatoare găsite la probleme dificile.

    ♦ Abilităţi emoţionale: Cum am menţionat anterior, emoţiile şi inteligenţa emoţională vor fi importante în anul 2030. Un astfel de CV ar putea să includă informaţii despre abilităţile emoţionale, cum ar fi capacitatea de a gestiona stresul sau de a comunica eficient în situaţii tensionate.În general, un astfel de CV ar trebui să fie adaptat la postul şi compania pentru care se aplică, evidenţiind abilităţile şi experienţele relevante pentru acele poziţii.

     

    Top 10 calităţi pe care ar trebui să le aibă angajatul ideal în anul 2030:

    1. Abilităţi tehnologice

    2. Învăţare continuă

    3. Gândire critică şi creativitate

    4. Inteligenţă emoţională

    5. Abilităţi de comunicare

    6. Experienţă în dezvoltarea durabilă

    7. Flexibilitate şi adaptabilitate

    8. Abilităţi de leadership

    9. Cunoştinţe despre inteligenţa artificială şi roboţi

    10. Abilitatea de a lucra în echipă

     

    Top 10 cunoştinţe pe care ar trebui să le deţină angajatul ideal în anul 2030 :

    1. Tehnologie avansată şi noile tehnologii emergente

    2. Abilităţi de programare şi dezvoltare software

    3. Inginerie robotică şi automatizare

    4. Cunoaşterea noilor modele de afaceri digitale

    5. Inteligenţa artificială şi machine learning

    6. Blockchain şi criptomonede

    7. Cybersecurity şi securitatea datelor

    8. Dezvoltare durabilă şi economie circulară

    9. Abilităţi de design thinking

    10. Comunicare digitală şi social media marketing

     

    Top 10 cele mai căutate joburi în anul 2030:

    1. Specialist în inteligenţa artificială şi machine learning

    2. Dezvoltator de software şi aplicaţii mobile

    3. Inginer robotic şi automatizare

    4. Specialist în securitatea cibernetică

    5. Manager de proiecte digitale

    6. Specialist în big data şi analiza datelor

    7. Specialist în dezvoltarea durabilă şi economia circulară

    8. Specialist în sănătate digitală

    9. Analist financiar şi consultanţă fiscală

    10. Specialist în marketing digital şi social media

     

    Top 10 cele mai profitabile industrii în anul 2030:

    1. Inteligenţa artificială şi machine learning

    2. Internetul lucrurilor (IoT)

    3. Tehnologia blockchain şi criptomonede

    4. Realitatea virtuală şi augmentată

    5. Energie regenerabilă şi sisteme de stocare a energiei

    6. Sănătate digitală şi tehnologie medicală

    7. Industria alimentară şi agricolă cu producţie sustenabilă

    8. Transportul autonom şi tehnologia vehiculelor electrice

    9. Robotică şi automatizare industrială

    10. Producţia de baterii şi stocare de energie

     

    Top 10 joburi care vor fi înlocuite

    Este dificil să se prevadă cu precizie care sunt exact joburile care vor fi înlocuite, deoarece acest lucru depinde de o varietate de factori, cum ar fi evoluţia tehnologiei şi schimbările în preferinţele consumatorilor. Cu toate acestea, iată o listă generală a joburilor care sunt susceptibile de a fi înlocuite în viitor:

    1. Operatori de linie de producţie şi fabricare, care lucrează prin activităţi repetitive care pot fi automatizate.

    2. Lucrători în domeniul agriculturii şi silviculturii, care ar putea fi înlocuiţi cu tehnologii avansate de agricultură şi producţie.

    3. Operatori de echipamente de birou, cum ar fi asistenţi şi secretari, care pot fi înlocuiţi de tehnologia de procesare a limbajului natural şi de inteligenţa artificială.

    4. Lucrători în domeniul producţiei şi distribuţiei de energie, care ar putea fi înlocuiţi de surse de energie regenerabilă şi de tehnologii avansate de stocare a energiei.

    5. Operatori de maşini şi echipamente de construcţii, care ar putea fi înlocuiţi de maşini autonome de construcţii şi de roboţi.

    6. Reprezentanţi de vânzări, care pot fi înlocuiţi de tehnologia de automatizare a vânzărilor şi de inteligenţa artificială.

    7. Lucrători în domeniul asistenţei medicale, cum ar fi tehnicienii de laborator şi asistenţii medicali, care pot fi înlocuiţi de tehnologia medicală avansată şi de robotica medicală.

    8. Lucrători în domeniul transporturilor, cum ar fi şoferii de camion şi operatorii de echipamente de transport, care pot fi înlocuiţi de vehicule autonome.

    9. Lucrători în domeniul serviciilor alimentare, cum ar fi bucătarii şi ospătarii, care pot fi înlocuiţi de automate de preparare şi servire a alimentelor.

    10. Operatori de echipamente de telecomunicaţii şi de reţele, care ar putea fi înlocuiţi cu tehnologii de automatizare şi de inteligenţă artificială.



    …şi perspectiva

    unui candidat ideal (şi real) pentru piaţa muncii anului 2030: mentalitate de fondator de start-up încă din liceu

     

    Andrei-Cristian Tabără este elev în clasa a XII-a, într-o clasă de profil matematică-informatică intensiv, este olimpic la informatică şi se mândreşte deja cu patru ani de activitate în cadrul echipei de robotică Ro2D2, care, în acest an, s-a calificat la campionatul mondial din Houston. Pasiunea lui pentru robotică l-a îndreptat şi către domeniul ingineriei – astfel, a aplicat pe profilul de inginerie aerospaţială din cadrul universităţii TU Delft din Olanda, unde a şi fost admis pe locul 62 din peste 2.300 de aplicanţi din toată lumea. Cum îşi imaginează el că va arăta jobul său când va începe să îşi construiască o carieră?

    Care este jobul pe care îţi doreşti să îl ai în anul 2030?

    2030 poate părea la o distanţă îndepărtată de prezent, dar timpul trece extrem de repede şi trebuie mereu să te gândeşti în viitor ce vei face, o imagine de ansamblu. Având în vedere domeniul facultăţii alese, chiar dacă reprezintă o ramură destul de restrânsă a ingineriei, aş dori să am un job în industria aerospaţială, dar opţiunile şi dorinţele mele nu se limitează doar aici. Încă de mic, am fost pasionat de Formula 1, iar în acest sport partea aerodinamică a maşinii are o influenţă mare asupra performanţei. Astfel, visul meu ar fi să ajung să lucrez în cadrul competiţie Formula 1, dar şi în domeniul aerospaţial, în principal la ESA.

    Care sunt aşteptările tale referitoare la un loc de muncă?

    Echipele de robotică din cadrul concursului First Tech Challenge le putem asemăna cu un start-up. Noi trebuie să organizăm campanii de fundraising pentru proiectele noastre şi să ne împărţim munca pe departamente, cum ar fi proiectare şi construcţie, programare, PR etc. Având în vedere experienţa mea din această echipă pot afirma că cel mai important lucru într-un spaţiu de muncă este să fii înconjurat de oameni cu acelaşi scop şi asemănări în gândire. Aş dori să am un loc de muncă care să îmi permită flexibilitate şi să îmi ofere facilităţile necesare pentru a excela în domeniul în care activez.

    Care crezi că vor fi aşteptările angajatorilor în 2030 şi cum te pregăteşti tu pentru acestea?

    Ţinând cont de modul în care tehnologia avansează în acest moment, este clar că angajatorii vor dori o anumită adaptabilitate în legătură cu schimbările din domeniu. În acest sens, eu încerc să învăţ constant lucruri noi, cum ar fi proiectarea 3D şi simulări mecanice din softurile de CAD pentru a avea un anumit avantaj, în cazul meu, faţă de studenţii din acelaşi an cu mine. De asemenea, angajatorii din viitor vor pune mai mult preţ pe eficienţă şi pe modul inovator de gândire al angajaţilor.

    Cum crezi că va arăta piaţa de muncii în acel an – care vor fi cele mai căutate abilităţi pentru angajaţii viitorului? Care crezi că vor fi calităţile ce vor face diferenţa?

    Este imposibil să încercăm să prezicem cum va evolua piaţa muncii chiar şi peste un interval scurt de timp, de doar 7 ani, dar cel mai probabil inteligenţa artificială şi automatizările vor lua multe din joburile actuale datorită randamentului sporit. Astfel, noii angajati vor trebui să se diferenţieze într-un mod anume faţă de tehnologia momentului, iar eu cred că acest lucru se poate realiza doar prin gândire critică şi soft skills.

    Cât de bine crezi că te pregăteşte şcoala din România pentru joburile viitorului – care sunt disciplinele pe care le găseşti utile şi pe care mai puţin utile?

    Şcoala din România oferă o bază teoretică solidă, dar acest fapt diminuează din motivaţia şi dorinţa de învăţare a elevilor, deoarece nu găsesc un scop. Aducând din nou robotica în discuţie, acest concurs oferă într-o măsură destul de mare o finalitate practică a conceptelor abstracte învăţate în timpul şcolii. Din punctul meu de vedere sistemul nostru de învăţământ trebuie să ofere elevilor şansa de a se axa mai mult pe materiile specifice profilurilor lor, iar în acelaşi timp să ofere şi un mod de a aplica lucrurile învăţate pe probleme din viaţa reală. Nu putem spune că există o materie mai puţin utilă decât alta, deoarece fiecare elev va avea o înclinaţie asupra unui grup restrâns de materii, făcându-le pe fiecare importante în modul lor, dar pe mine personal, dat fiind domeniul de studiu ales, matematica, fizica şi informatica mă vor ajuta mai mult în dezvoltarea mea profesională.

    Ce rol crezi că va avea inteligenţa artificială în felul în care oamenii îşi vor desfăşura munca în anul 2030?

    Inteligenţa artificială, dacă este folosită adecvat, va spori productivitatea oamenilor şi va ajuta în procesul de inovare în foarte multe domenii, precum ingineria, programarea şi probabil chiar şi medicina. Nu ar trebui să ne temem de aceste schimbări care pot părea şocante, deoarece fiecare dezvoltare din punct de vedere tehnologic a fost privită cu reticenţă la început de majoritate.

  • Câteva dintre problemele zilei de azi s-ar putea să nu îşi mai aibă sensul în era AI: Angajatul etern, un salariu minim pentru toată lumea, săptămâna de lucru nonstop sunt câteva dintre noile concepte din viaţa angajatului 3.0

    Am primit răspunsurile referitoare la angajatul în era AI cam în acelaşi timp în care preşedintele Emmanuel Macron a anunţat promulgarea legii de reformare a sistemului de pensii din Franţa, ce presupune creşterea pragului de pensionare de la 62 la 64 de ani, şi – mai ales, faptul că termenul minim de la care angajaţii se pot pensiona fără a fi nevoiţi să sufere deduceri de pensie creşte de la 42 de ani la 43.

    Dacă în viitor însă nu va mai exista un prag minim pre-stabilit în care să te poţi pensiona, iar anii de cotizaţii vor deveni irelevanţi?

    Protestele şi problemele prezentului pare că nu îşi mai au sensul în piaţa muncii de peste câţiva ani, aşa cum se conturează a fi aceasta în urma răspunsurilor primite pentru articolul de copertă al acestui număr. Este evident că sistemele de pensii, aşa cum sunt ele acum sunt supuse riscului şi incertitudinii – populaţiei active îi este din ce în ce mai greu să susţină populaţia care îmbătrâneşte (în prezent, raportul dintre pensionari şi numărul de angajaţi activi din România este de 1:1, iar balanţa va înclina în viitor înspre pensionari.) În viitor însă, statul ar putea fi nevoit să susţină şi o altă categorie de oameni: cei care, în baza pregătirii lor de până în era inteligenţei artificiale, au ajuns să aibă joburi depăşite. Prof. dr. Ovidiu Dîmbean–Creţa, rectorul şcolii de afaceri ASEBUSS, observă în materialul de copertă al acestui număr că până în 2030 „va creşte masa de oameni nerelevanţi pentru piaţa muncii din viitor, oameni care vor fi liberi tot timpul şi care vor avea un venit minim garantat din care să trăiască modest”.

    Există însă mai multe trenduri ce ar putea caracteriza piaţa muncii dintr-un viitor nu foarte îndepărtat – care ne determină să ne gândim că discuţiile la ordinea zilei în HR-ul prezentului vor fi înlocuite de cu totul altele.

    Un alt exemplu este cel al calităţilor şi abilităţilor pe care un angajat ideal va trebui să le aibă:  relevanţa ta ca angajat nu va fi atât de uşor de câştigat – un angajat din zona white collar înclinat spre acumularea de informaţii nu va mai fi atât de util unei organizaţii precum un tânăr înzestrat cu o serie de calităţi, printre care polivalenţa, multitaskingul, abilitatea de a utiliza extrem de bine tehnologia şi aplicaţiile, flexibilitatea – să poată lucra de oriunde şi oricând, să răspundă la solicitări şi să rezolve taskuri la cerere, după nevoi, dar să şi empatizeze cu toţi colaboratorii, ceea ce roboţii nu vor face sau o vor face mecanic, fără emoţii – practic să fie „un fel de angajat etern, căutat şi dorit şi astăzi de către diverşi angajatori”, după cum remarca tot prof. dr. Ovidiu Dîmbean–Creţa.

    Angajatul etern s-ar putea însă să şi muncească etern – atât în lipsa unui sistem de pensii care să îl susţină, cât şi pentru că el va găsi tot mai mult sens în munca sa şi va acţiona ca un freelancer sau ca un start-up. Mai mult decât atât, faptul că inteligenţa artificială ne va ajuta să realizăm cele mai multe dintre sarcinile repetitive  (în cazul jurnaliştilor, de pildă, scrisul efectiv – de ceva timp şi noi folosim un software de transcris interviuri, în condiţiile în care până nu de mult făceam asta manual – ceea ce se traducea atât în ore pierdute, cât şi, efectiv, în dureri fizice) ne va permite şi din punctul de vedere al sănătăţii să muncim timp de mai mulţi ani.

    Pentru cei care aşteaptă cu nerăbdare săptămâna de lucru de patru zile (sau chiar şi două, mai nou), Andrei Goşu, managing partner al firmei de training şi consultanţă în dezvoltare organizaţională Ascendis vine cu o idee mai puţin populară: cea a săptămânii de lucru nonstop. Nu vă alarmaţi însă, acest lucru nu înseamnă că va trebui să munciţi, efectiv, nonstop, ci că munca nu va mai fi delimitată de graniţe ca în trecut. Dacă pe vremea lui Henry Ford devenise revoluţionar programul de la 9 la 5, inteligenţa artificială va diminua tot mai mult graniţele temporale legate de muncă. Iar în ceea ce priveşte graniţele fizice, este deja evident cum conceptul de „work from everywhere” a devenit deja parte din vieţile angajaţilor care pot să îşi desfăşoare munca remote – iar în viitor pare că cele mai multe dintre ocupaţiile de tip white collar care vor „rămâne”, cu puţine excepţii, se vor putea desfăşura astfel. Odată cu schimbările în modelele de business vine şi o nouă viziune asupra a ceea ce înseamnă leadershipul: din ce în ce mai multe organizaţii se gândesc la detaşarea de o scară ierarhică şi la un leadership pe bază de „demand and control”: se va trece la un stil de leadership care încurajează angajaţii să acţioneze într-un mod independent, observă şi Iulia Stanca, people & business partner la Roche România, idee întărită de reprezentantul Ascendis, care crede şi el într-un sistem de autoresponsabilizare a angajaţilor. Cu alte cuvinte, munca nu este obligatorie, munceşte cine vrea şi cine poate. Tot el a menţionat conceptul de „creativitate pragmatică”, despre care îmi place să cred că va face diferenţa pentru liderii viitorului, – care vor deveni poate mai mult un liant între felul în care vor lucra, cot la cot, angajaţii umani cu inteligenţa artificială – ei vor fi cei de la care vor veni iniţiativa, imaginaţia şi emoţiile necesare pentru echilibrarea unui loc de muncă ce pare desprins din filmele SF.  

    Ioana Matei, editor Business Magazin