In anii ’90, productia unui joc video nu presupunea costuri de
productie mai mari de cateva zeci de mii de dolari, iar bugetul de
200.000 de dolari alocat jocului Doom, lansat in 2003, a parut
exorbitant la acea vreme, jocul fiind cel mai scump de pana atunci.
In prezent, suma nu acopera nici macar o luna din timpul necesar
productiei unui joc, care poate ajunge la cativa ani.
Producatorii se inghesuie sa investeasca sume cat mai mari, deja
de ordinul zecilor de milioane de euro, intrucat costul de
productie a devenit un indicator in industria jocurilor pentru
succesul pe care il va avea un anumit titlu, avand in vedere
tendinta consumatorilor de a inclina spre jocuri cu o grafica tot
mai avansata, implicit mai scumpe.
Consolele de jocuri video au fost si ele unul dintre factorii
care au dus la cresterea costului de productie al unui joc.
Dezvoltarea necesita o echipa mult mai mare decat in cazul
jocurilor lansate in urma cu zece ani, mai ales ca atentia la
detaliu, fie ca este vorba de personaje sau doar de decor, este
esentiala.
In mod normal, bugetele de productie variaza intre 10 si 15
milioane de euro, fara a lua in calcul si costul de promovare, insa
o serie de jocuri au inghitit investitii cel putin de trei ori mai
mari. Jocul Spider Man 3 dezvoltat de Activision a presupus un cost
de peste 27 de milioane de euro, cifra care doar se apropie de cea
cheltuita pentru primele zece cele mai costisitoare jocuri produse
pana acum. Recordul l-a batut Grand Theft Auto 4, cu o investitie
de aproape 80 de milioane de euro, insa cele mai multe dintre
titlurile cu cele mai mari costuri de productie s-au invartit in
jurul mediei de 40 de milioane de euro.
