BusinessMagazin

Tag: datorie

  • Cum vrea un magnat grec să-şi scoată ţara din sărăcie

    Crescut în Marea Britanie, absolvent de istorie a economiei la Princeton şi ajuns investitor la Londra, Peter Nomikos, 33 de ani, se ocupă cu finanţări de proiecte comerciale şi non-profit şi declară pentru Der Spiegel că petrece circa 70% din timp pentru investiţii, iar restul cu acţiuni filantropice. În Grecia natală are o fabrică de bere, Volkan, pe insula Santorini, iar în SUA, împreună cu o echipă de şapte oameni, a înfiinţat o fundaţie prin care conduce o campanie pentru “Grecia fără datorii”.

    Ideea lui de a-şi elibera ţara de datorii e să cumpere obligaţiuni greceşti şi apoi să şteargă datoria respectivă. “Eu mă ocup, ca investitor, cu afacerile legate de datoriile cu probleme, aşa încât am văzut rapid ce oportunitate are Grecia. Dezechilibrul e aici între moneda euro, care e puternică, şi preţul obligaţiunilor de stat greceşti, care s-a prăbuşit. Aşa încât se pot cumpăra obligaţiuni la preţuri foarte mici, iar costul reducerii datoriei greceşti va rămâne relativ mic”, a declarat Peter Nomikos pentru Der Spiegel.

    El a făcut apel la greci, indiferent de averea lor, să facă donaţii pentru cumpărarea obligaţiunilor, calculând că “preţul libertăţii pentru fiecare grec e de circa 3.000 de euro”, din moment ce povara datoriei pe cap de grec e de circa 25.000 de euro, iar obligaţiunile de stat greceşti se tranzacţionează în prezent la circa 12 cenţi.

    Nomikos spune că deja fundaţia lui, Greece Debt Free, a cumpărat obligaţiunile cu cel mai mare discount, investind 273.000 de euro, iar la ora actuală deţine instrumente de datorie grecească în valoare de 2,2 mil. euro. “Guvernul grec s-a împrumutat în total cu 280 mld. euro. Pentru cele mai ieftine, investitorii cred că şi-ar putea recupera circa 12 cenţi pentru un euro. Aşa că se poate cumpăra datorie de stat grecească de 8 euro cu un euro”, a explicat Nomikos pentru o publicaţie elenă.

    În afară de 34 de membri ai familiei lui Nomikos, care au făcut donaţii, ideea i-a plăcut şi lui Evangelos Marinakis, proprietarul clubului Olimpiakos Pireu. “Aşa o să cumpăr şi eu libertatea angajaţilor mei”, ar fi zis Marinakis, care a plătit câte 3.000 de euro pentru 55 de angajaţi ai clubului.

    Fundaţia lui Nomikos este înregistrată în statul Delaware, ca să beneficieze de regimul fiscal de acolo, unde donaţiile sunt deductibile. “Ironia e că, pe măsură ce criza se adânceşte, obligaţiunile se ieftinesc. La ora actuală, pentru oricine vrea să susţină Grecia, nici că se poate o afacere mai bună.”

    Nomikos a comentat şi alte cazuri faimoase când cetăţenii şi-au salvat ţara, cum a fost în timpul crizei financiare asiatice din 1997, când coreenii au donat bijuterii de aur guvernului, ca să-l ajute să plătească datoria la FMI. “Grecii au un avantaj faţă de coreeni, fiindcă euro e puternic, iar datoriile Greciei sunt în euro. În Coreea de Sud, a căzut moneda naţională, wonul, pe când creditul lor faţă de FMI era în dolari. De aceea a fost nevoie ca ei să doneze aur.”

  • Estimarea optimistă: încă 10 ani de criză

    Cum va arăta sistemul bancar peste cinci ani? a fost o întrebare pe care moderatorii evenimentului ZF Bankers Summit 12, de săptămâna trecută, au adresat-o aproape tuturor invitaţilor. Un prim răspuns ar fi că în principiu va continua polarizarea calitativă: vor rămâne poate 3-4 bănci mari universale, la care se adaugă mai multe bănci mai mici, specializate fiecare pe nişa ei; acesta e răspunsul lui Steven van Groningen, preşedintele şi directorul executiv al Raiffeisen Bank România.

    Depinde însă la ce viitor ne putem raporta. În 2000 erau cam 2 mld. euro credite şi circa 30 de bănci, aşa încât dacă atunci nu erau prea multe bănci, de ce acum, când sunt 50 mld. euro credite, ar fi prea multe 40 de bănci? răspunde retoric Mihai Bogza, preşedintele Consiliului de Administraţie al Bancpost. “Dacă vedem că tot sectorul bancar românesc este echivalentul unei bănci medii europene, atunci sunt multe 40 de bănci; dacă am avea peste 10 ani un orizont de credite de 200 mld. euro, atunci nu sunt aşa de multe”.

    Numai că, aşa cum spuneau şi anii trecuţi toţi bancherii, pentru ca activitatea de creditare să se reia, trebuie mai întâi ca economia să arate semnale de creştere sustenabilă, să aibă un istoric de succes de 1-3 ani. Or, în prezent “nu se întrevede un sfârşit al crizei”, singura certitudine fiind că după criză vom avea o perioadă de creştere slabă. Aşa încât, conchide Bogza, n-ar avea sens să creşti volumul de credite într-o asemenea conjunctură şi într-o ţară de dimensiunile României, unde nici măcar o creştere de 2,5% a PIB nu are impact pozitiv în sistemul bancar.

    Ce e sigur e însă că băncile străine, inclusiv cele cu capital grecesc – evocate în toate analizele străine despre riscurile la adresa economiei româneşti – au venit aici pentru un potenţial care “e doar amânat”, cum spune Bogza, nu anulat de criză, aşa încât vor avea tot interesul să rămână aici. Mai mult, susţine el, băncile greceşti au fost afectate strict de problemele statului elen, spre deosebire de alte bănci occidentale, care au avut probleme cu expunerile excesive şi au fost preluate total sau parţial de statele respective, fără ca efectul să fi fost vreo îngrijorare în privinţa economiilor din Est unde băncile respective sunt prezente.

    Una peste alta, procesul de dezintermediere (deleveraging) din partea băncilor care îşi reduc expunerile şi vând active pentru a-şi însănătoşi situaţia financiară nu se va întâmpla în niciun caz brusc, pentru că băncile vor face tot posibilul să păstreze activele, inclusiv din străinătate, cumpărate înainte de 2008 şi pe care le consideră valoroase, apreciază Christian Casal, global co-leader banking practice la compania de consultanţă McKinsey. Procesul de dezintermediere financiară ulterior spargerii unui balon speculativ înseamnă că toţi “strâng cureaua” (băncile îşi scad expunerea, cetăţenii îşi reduc consumul pe credit, statele îşi reduc datoria), iar creşterea PIB rămâne mult timp inferioară celei dinainte de criză.

    McKinsey estima în 2010 durata procesului la o medie istorică de 6-7 ani, urmată de încă 10 ani de creştere slabă a PIB, cu precizarea că în actuala criză, dezintermedierea a început mai târziu, aşa încât şi revirimentul va dura mai mult. Henk Paardekooper, preşedintele RBS România, estimează că băncile europene vor fi nevoite să renunţe în următorii 2-3 ani la active în valoare de peste 2.000 mld. euro. Pentru RBS, dezintermedierea începută în 2009 a însemnat deja până acum renunţarea la active neesenţiale de 1.600 mld. lire, valoarea din acest an a activelor rămase în portofoliu ajungând la cca 977 mld. lire. Iar dacă se compară situaţia băncilor europene cu cea a celor americane şi asiatice, primele sunt cele care trebuie să facă eforturi mai mari de ameliorare a bilanţurilor, prin renunţare la activele neesenţiale, iar în paralel va trebui să se supună în următorii ani şi noilor reguli Basel III de adecvare a capitalurilor. Or, e imposibil ca o serie întreagă de bănci să facă ajustarea în acelaşi timp şi ajustarea să dureze puţin.

    De aceea, Paardekooper se fereşte să facă previziuni despre ce se va întâmpla peste cinci ani în sistemul bancar european sau românesc şi se îndoieşte că povestea actualei crize se poate încheia mai devreme de zece ani, dacă nu va dura chiar un întreg sfert de veac, caracterizat de creştere economică sub potenţial. Când ar avea însă economia României şanse să crească din nou la potenţialul său, în atari condiţii de dezintermediere bancară? Steven van Groningen de la Raiffeisen răspunde că ar fi nevoie de un ritm de creştere a creditării “cu două cifre” pentru ca România să poată reîncepe recuperarea decalajelor economice faţă de Europa de Vest, iar ca un astfel de ritm să poată fi atins în următorii cinci ani nu e deloc cel mai plauzibil scenariu în momentul de faţă.

  • Jargonul fricilor din zona euro: după “Grexit”, “Quitaly”

    Ulterior, costurile de finanţare pentru Italia chiar au crescut (randamentul obligaţiunilor pe 10 ani a trecut de 6%), jocurile de cuvinte despre ieşirea Greciei din zona euro (Grexit) s-au extins şi asupra Italiei (Quitaly), iar premierul italian Mario Monti a ieşit furios să dezmintă că ţara lui are nevoie de ajutor.

    Dincolo de declaraţia lui Fekter însă, creşterea costurilor de finanţare pentru Italia reflectă intenţia pieţelor de a forţa din partea BCE o nouă rundă de injecţie de lichiditate ieftină pentru bănci (relaxare monetară), după cea din februarie, care a calmat pieţele aproximativ până în luna aprilie.

    Banca Centrală Europeană a derulat în decembrie şi februarie două runde de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Cele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.

  • Cum era cât pe ce să ajungă Spania la mâna FMI

    Trezoreria spaniolă a trebuit să plătească în jur de 5,1% pentru obligaţiuni pe 4 ani, faţă de 3,37% la ultima licitaţie, iar randamentele pentru titlurile la 10 ani au depăşit iar 6% (dacă ar atinge şi pragul de 7%, atunci Spania nu s-ar mai putea finanţa de pe piaţă şi ar trebui să apeleze la FMI).

    Cifra de 1 mld. euro reprezintă doar sub 1% din depozitele băncii, iar oficiali din guvern au dezminţit ferm că ar avea loc retrageri masive. Mai mult, faptul că Bankia a fost recent preluată de stat, din cauza problemelor create de bula imobiliară, ar trebui să scadă riscul altor retrageri de depozite, nu să-l crească. Incidentul a fost suficient însă pentru a aduce Spania cu un pas mai aproape de a cere ajutorul FMI şi al UE, adică exact ceea ce i se prezice Spaniei de luni de zile în presa anglo-saxonă.

    Apelul Spaniei la FMI şi UE ar fi taxat de pieţele financiare drept o premisă a destrămării zonei euro, având în vedere că fondul de stabilitate european, din care sunt ajutate ţările cu probleme şi care are o capacitate de 440 mld. euro, este considerat insuficient pentru susţinerea financiară a unei ţări ca Spania sau Italia.

  • Grecia ar putea achita obligaţiunile investitorilor care nu au participat la restructurarea datoriei

    Grecia are pe 15 mai scadente obligaţiuni în valoare de 450 de milioane de euro, care nu au fost incluse în procesul de restruturare. Autorităţile elene, după negocieri cu creditorii privaţi cu obligaţiuni emise de guvernul de la Atena, au şters circa 100 de miliarde de euro din datoria ţării. Investitori cu obligaţiuni în valoare de câteva miliarde de euro, aflate sub incidenţa legii altor state decât Grecia, au refuzat, însă, să participe. Potrivit unor surse, propunerea de plată a fost transmisă biroului premierului Lucas Papademos, care înaintea unei decizii urma să se consulte cu şeful statului şi cu liderii partidelor politice.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Mulţumiţi? Acordul Greciei cu creditorii, în cifre

    Creditorii, majoritatea bănci, firme de asigurări şi fonduri de investiţii europene şi greceşti, îşi vor schimba circa 85% din obligaţiunile deţinute cu unele noi, cu o valoare nominală de 31,5% din valoarea celor vechi, plus titluri emise de Fondul European de Stabilitate Financiară, scopul fiind reducerea datoriei Greciei de la circa 160% din PIB în prezent la 120,5% din PIB până în 2020.

    Prin aranjamentul cu creditorii privaţi, valoarea creanţelor deţinute de aceştia, respectiv 206 mld. euro, ar urma să fie redusă la circa jumătate. Imediat, agenţiile de rating Fitch şi Moody’s au apreciat că aceasta înseamnă că Grecia este în incapacitate de plată.

    Acordul, care vine după negocieri de aproape un an, este corelat cu noul pachet de credite oferit de zona euro Greciei, în valoare de 130 mld. euro. Din totalul sumei, FMI a anunţat vineri că va suporta numai 14%, faţă de 27% din actualul pachet de împrumut, în valoare de 110 mld. euro, acordat de zona euro Greciei în mai 2010.

  • Aproape toţi creditorii Greciei au acceptat reducerea datoriei

    Termenul final pentru anunţarea acceptului a expirat joi seara, la ora 20:00 GMT (22:00 ora României). Obligaţiuni de aproximativ 177 miliarde de euro, din totalul de 206 miliarde de euro eligibil pentru preschimbare, se află sub incidenţa legii elene. “Dacă totul merge bine, vom putea anunţa că o povară de 105 miliarde de euro a fost ridicată de pe poporul elen”, a declarat ministrul elen de Finanţe, Evangelos Venizelos. Preschimbarea obligaţiunilor şi reducerea datoriilor către creditorii privaţi reprezintă o condiţie a statelor din zona euro şi a FMI în pachetul de ajutor financiar de 130 de miliarde de euro.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • De ţinut minte: Cifrele săptămânii

    12,5%
    creşterea numărului de bovine sacrificate în 2011 faţă de 2010, în condiţiile în care însă numărul de bovine sacrificate în unităţile industriale specializate a scăzut cu 2,3%

    42,2%
    scăderea în 2011 faţă de 2010 a numărului de înmatriculări noi de vehicule rutiere pentru transportul pasagerilor, în timp ce înmatriculările noi de vehicule pentru transportul mărfurilor au crescut cu 54,6%

    82,2%
    ponderea în PIB a datoriei publice în UE27 la sfârşitul trim. III 2011, în creştere de la 81,7% la sfârşitul trim. II 2011

    0,3%
    cu atât a crescut volumul comerţului cu amănuntul în UE27 în decembrie 2011 faţă de luna anterioară, în timp ce în zona euro a scăzut cu 0,4%

  • Ce avantaje va avea România prin aderarea la noul tratat fiscal al UE

    “România se află în faţa unei opţiuni fundamentale: ce lăsăm copiilor noştri – lăsăm o casă sau o datorie? Dacă decidem să lăsăm o datorie, mergem înainte ca până în 1989, dar asta le vom lăsa moştenire – o datorie mare. Dacă decidem să le lăsăm o casă, mergem împreună cu cei 24, cărora, declarativ cel puţin, ne-am alăturat, prin declaraţia mea”, a afirmat şeful statului.

    “Eu nu propun românilor un viitor de austeritate. Dacă noi intrăm în acest tratat, România va fi mult mai atractivă pentru investiţii decât a fost până acum şi România are şansa că este loc pentru investiţii, de la autostrăzi, minerit, termocentrale, hidrocentrale, orice se poate face în ţara asta şi asta înseamnă creştere economică sănătoasă. Dar să nu ne mai iluzionăm că putem genera prosperitate prin consum excesiv”, a subliniat Băsescu.

    El a comentat, în context, declaraţia adoptată luni la Bruxelles de liderii europeni despre crearea de locuri de muncă. Una dintre priorităţi este stimularea angajării pe piaţa muncii, cu atenţie specială pentru tineri, prin măsuri pe care Comisia Europeană va trebui să le prezinte la Consiliul European din 1-2 martie. Este vizată creşterea oportunităţilor de angajare a tinerilor după terminarea studiilor, prin prezentarea unor oferte de angajare, opţiuni de continuare a studiilor, programe de ucenicie sau un stagiu într-o societate sau într-o instituţie. “Ucenicia, pe care noi tocmai am legiferat-o anul trecut, ce-i drept, prin asumarea răspunderii, prin noul Cod al Muncii, a devenit unul din obiectivele la nivel european”, a remarcat Traian Băsescu.

    De asemenea, se vizează programe pentru reintroducerea în sistemul de formare a celor care au părăsit timpuriu şcoala – “un alt obiectiv pe care îl angajează chiar noua Lege a educaţiei din România, hulită, tot pentru că s-a făcut prin angajarea răspunderii”.

    O altă prioritate se referă la consolidarea pieţei interne, care prevede că o ţară care nu a cheltuit toate fondurile alocate de Uniunea Europeană în exerciţiul bugetar 2007-2015 poate să utilizeze fondurile neangajate ca şi garanţie pentru creditare în vederea creării de locuri de muncă în întreprinderi mici şi mijlocii. De asemenea, Banca Europeană de Investiţii primeşte sarcină să declanşeze programe de creare de întreprinderi mici şi mijlocii în toate statele membre.

    În privinţa unui plan de inhibare a delocalizării industriilor din Europa de către marile companii, plan dorit de România, subiectul va fi abordat la următorul Consiliu European, a mai spus Băsescu.

  • Băsescu: Obiectivul nostru pentru 2012 este un deficit structural de 0,7% din PIB

    “Deci pentru România, care are PIB de 1,3 miliarde, spre exemplu, o simplă sancţiune, o simplă demagogie a politicienilor costă 130 de milioane de euro”, a exemplificat Băsescu. “Politicianul, când anunţă că dă ceva fără să aibă bani şi măreşte deficitul sau depăşeşte gradul de îndatorare al ţării, trebuie să ştie că odată cu anunţul trebuie să pregătească să achite şi o amendă.”

    Obiectivul asumat de preşedinte pentru acest an este atingerea unui deficit structural de 0,7%, a spus şeful statului, subliniind că nu este vorba despre deficitul bugetar, unde România trebuie să se încadreze sub plafonul de 3% din PIB. “Deficitul structural este mult mai complicat, el ia în consideraţie şi deficitele pe termen lung ale pensiilor, nu ia în consideraţie creşterile economice accidentale, generate de supraîncălzirea economiei şi aşa mai departe. Deci este un criteriu care este mult mai complicat. Noi nu am fost obişnuiţi să lucrăm cu el, dar va trebui să învăţăm foarte bine ce înseamnă deficit structural, să ne uităm şi la cum avansează numărul de pensionari în raport cu numărul de locuri de muncă pe care le creăm. Este un proces extrem de laborios, dar reflectă mult mai bine realitatea şi perspectiva unei ţări”, a explicat Băsescu.

    “Să faci un deficit bugetar sub 3%, cu mici eforturi se poate face, chiar iei bani împrumut şi îţi completezi deficitul, îl reduci, aparent, dar deficitul structural e mult mai greu sau, practic, nu poate fi falsificat. Aşa au fost state membre care s-au făcut că au îndeplinit criteriile de la Maastricht şi au intrat în zona euro, după care au devenit o mare problemă, pentru că nu erau competitive”, a detaliat şeful statului, făcând aluzie la Grecia.

    În cazul României, care are o datorie publică mică în raport cu PIB, sau al altor state cu datorie mică, pactul fiscal convenit de liderii europeni dă posibilitatea unui deficit structural mai mare în unii ani. “Dar să nu vă gândiţi că discutăm de procente întregi, de fracţiuni de procent putem discuta, până la un 0,7, spre exemplu, care pentru România, având în vedere datoria ei, este suportabil”, a precizat Traian Băsescu.

    România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din Uniunea Europeană, respectiv 4.570 de euro datorie privată şi datorie publică, a afirmat preşedintele. În ce priveşte datoria publică, datoria totală este de 97,9 miliarde de euro, din care 22 de miliarde sunt datorie publică, restul sunt datorie privată, ceea ce înseană că datoria publică pe cap de locuitor este de circa 1.000 de euro.

    Tratatul fiscal aprobat marţi la Bruxelles va intra în vigoare încă din această toamnă, a estimat Băsescu, care se aşteaptă ca până atunci să fie deja ratificat de 12 state din zona euro. Dacă acest lucru nu se va întâmpla, atunci tratatul va intra oricum în vigoare la 1 ianuarie 2013.