Emilio Lavazza a fost pentru italieni „regele” sau „tatăl” cafelei sau, uneori, „Mr. Espresso”. Cafeaua ce îi poartă numele umple zeci de milioane de ceşti în toate colţurile lumii, businessul Lavazza înregistrând o cifră de afaceri de 1,3 miliarde de euro în 2014.
Fiul unei familii de agricultori, Luigi Lavazza a venit pe lume în anul 1859, în provincia italiană Alessandria din nordul Italiei, şi, în câţiva zeci ani, avea să creeze o afacere cu renume mondial. În tinereţe, Luigi Lavazza pleacă la Torino, unde are mai multe ocupaţii, de la muncitor într-o fabrică de chibrituri până la vânzător sau salahor, timp în care urmează şi cursuri serale. Din banii obţinuţi deschide prima sa afacere, o drogherie, unde vinde alcool, uleiuri, săpunuri, mirodenii şi cafea. Totuşi, se consideră că naşterea mărcii Lavazza a avut loc în 1895, când vechiul magazin este redeschis în centrul oraşului Torino, cu specific de cafenea şi restaurant.
Luigi Lavazza îşi continuă studiile şi este atras de chimie; aplică din cunoştinţele dobândite în afacerea cu cafea. În 1897, antreprenorul începe procesul de prăjiire a cafelei pe cont propriu, caracteristică de bază şi pentru producţia Lavazza de astăzi. Elementul de originalitate al mărcii este dat însă de o mişcare de amploare a lui Luigi Lavazza, ce hotărăşte ca în timpul procesului de prăjire să amestece boabe de calitate diferită şi de provenienţă diversă.
Aşa apare conceptul de blending al cafelei – arta de a combina diferite tipuri de cafea din zone geografice diferite – o trăsătură caracteristică celor mai multe dintre produsele sale. Războiul mondial îl determină să schimbe locaţia, mutându-se pe o altă stradă (Giulio Cesare), alegere care s-a dovedit a fi de bun augur pentru afacere. Luigi Lavazza achiziţionează în 1922 un prăjitor electric, aparat întâlnit destul de rar la acea vreme şi care îi permite să îşi mărească producţia. Trei ani mai târziu, o altă invenţie a antreprenorului este vânzarea cafelei ambalate într-un săculeţ de pergamin, pentru a-i păstra mai bine aroma şi parfumul.
În 1933, fondatorul Lavazza cedează acţiunile companiei fiilor săi, Mario, Beppe şi Pericle, care au avut responsabilitatea de a menţine renumele mărcii în urma războiului mondial. Sub conducerea lor, compania a continuat să se dezvolte, iar în 1946 a apărut primul logo al companiei: un scut împărţit în două, pe o parte fiind ilustrată o ceaşcă aburindă, iar pe cealaltă trei boabe de cafea. Lavazza şi-a intensificat activitatea de import; în 1948 cererea de cafea de pe piaţa italiană a explodat, iar vânzările companiei au crescut rapid.
A doua generaţie aflată la conducerea afacerii a pus, în 1979, bazele Centrului pentru Cercetare şi Studii în Domeniul Cafelei Luigi Lavazza, care astăzi este actualul Centru de Instruire, cu peste 20 de sucursale în întreaga lume. După 1980, compania a început să se extindă în străinătate, prima filială fiind deschisă lângă Paris; au urmat paşii în Germania, SUA, Marea Britanie, Spania şi Austria.
După 100 de ani, în 1995, compania a ajuns la circa 1.500 de angajaţi, cinci fabrici şi aproximativ 250 de articole. Prima cafenea Lavazza, Cafeneaua San Tommaso 10, s-a deschis în 1996, în locul în care Luigi Lavazza şi-a deschis afacerea la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Considerat al şaselea jucător de cafea pe plan mondial, Lavazza, care a revoluţionat conceptul de cafea espresso („făcută pe loc”), operează printr-o reţea proprie de subsidiare şi distribuitori în peste 90 de ţări şi exportă aproximativ 55% din producţia sa totală. Compania este, de asemenea, primul brand italian ce a pus pe piaţă sisteme de pregătit espresso cu capsule şi este prezentă în toate segmentele de business: cafea pentru acasă, segmentul away from home şi cel al serviciilor de cafea pentru medii profesionale.
Una dintre strategiile sale de dezvoltare internaţională au fost parteneriatele importante, precum cele cu turneele de Grand Slam, dar şi cu lumea artistică şi culturală, printre care cele cu Muzeul Guggenheim din New York sau Musei Cinci Venezieni din Veneţia.