BusinessMagazin

Tag: America

  • Sfatul unui afacerist cu 120.000 de angajaţi: „Nu te ajută şcoala, ci şcoala vieţii. Am învăţat trăind”

    A devenit cea mai mare companie din această industrie după achiziţia firmei americane Swift&Co. în 2007, în schimbul sumei de 225 de milioane de dolari. Jose Batista Sobrinho, fondatorul JBS, a început să lucreze la 15 ani în statul brazilian Minas Gerais, de unde s-a mutat ulterior în Goias. I-a învăţat regulile tradingului pe cei trei fii ai lui, care au acum roluri importante în conducerea operaţiunilor din Brazilia şi Statele Unite ale Americii ale JBS. Necunoscută în afara Braziliei până în urmă cu câţiva ani, istoria JBS a început în 1953 când Batista a început să cumpere bovine în Goias şi să le vândă măcelăriilor şi restaurantelor din zonă. Afacerea din 1953 se rezuma la o măcelărie unde erau sacrificate maximum două animale.

    În 1957, a construit şi un abator, nu departe de Brasilia, noua capitală din acea perioadă a Braziliei. Numărul de animale sacrificate a crescut la 100 pe zi, iar doi ani mai târziu abatorul crescuse capacitatea cu 500 pe zi. În 1980, JBS a început să înglobeze rivali şi a creat o reţea naţională. O schimbare majoră a fost odată cu exportul de carne proaspătă. Mai întâi au început cu exportul de părţi din vacă neacceptate pe piaţa domestică, strategie care i-a făcut mai competitivi pe plan local. Un sfert din venituri provine acum din exporturi. Câteva luni mai târziu, au cumpărat compania americană Swift Foods Co., devenind cea mai mare companie.

    Spre deosebire de alte grupuri, JBS a cumpărat de cele mai multe ori fabrici, chiar dacă erau într-o situaţie financiară precară, în loc să le construiască, de aceea creşterea a fost mai rapidă. Dacă în urmă cu un deceniu JBS vindea doar în Brazilia, după cumpărarea giganţilor americani ca Swift sau Pilgrim’s Pride, compania a crescut de la un miliard de dolari la 40 de miliarde de dolari, sacrificarea a 90.000 de vaci pe zi şi circa 125.000 de angajaţi. JBS a devenit cel mai  mare furnizor de carne din lume, exportând din Argentina până în America. În paralel cu dezvoltarea afacerii, Batista a crescut şase copii: José, Wesley, Joesley, Vanessa, Vivianne şi Valere. Băieţii au învăţat cum să conducă afacerea de la tatăl lor, deşi viziunea lor nu era de multe ori diferită de a lui. „Background-ul nostru nu este academic, avem background-ul vieţii, am învăţat trăind”, a declarat el, potrivit Forbes.

  • Cu cine s-a ÎNVECINAT România în urmă cu 300 de milioane de ani. Ar fi avut şi ieşire la ocean

    În trecut, lumea din prezent era un singur continent uriaş. Eurasia, America de Nord, America de Sud, Africa, India, Antarctica şi Australia era contopite într-unul singur.
     
    Cercetătorii consideră că ,,marele continent” s-a format din unităţi continentale separate acum 335 milioane de ani şi a început să se dividă acum 175 de milioane de ani.
     

  • Ce s-a întâmplat cu WhatsApp în noaptea de miercuri spre joi

    Utilizatorii WhatsApp au avut parte de o surpriză neplăcută în noaptea de 3 spre 4 mai: unii dintre ei nu au putut să trimită sau să recepţioneze anumite mesaje, iar alţii nu au putut nici măcar să deschidă conversaţiile din istoric.

    Potrivit presei internaţionale, problemele ar fi apărut mai ales în Europa de Vest, Coasta de Est a Statelor Unite şi în America de Sud; totuşi, potrivit informaţiilor Business Magazin, şi utilizatori din România s-au confruntat cu acestea. Spre deosebire de alte aplicaţii populare, WhatsApp nu îşi alertează utilizatorii când se întâmplă astfel de defecţiuni; există un cont de Twitter care ar trebui să folosească acestui scop, dar nu a mai fost folosit de reprezentanţii companiei din 2014, deşi acesta are mai mult de 2 milioane de followers. Potrivit presei internaţionale, cauza acestor probleme ar fi legată de serverele companiei.

    ”Suntem conştienţi de pana prin care trece aplicaţia şi lucrăm la remedierea acesteia”, a declarat pentru Reuters un purtător de cuvânt după acest incident.

    Problema a fost reparată după câteva ore. ”Mai devreme în cursul acestei zile, utilizatorii WhatsApp din mai multe părţi ale lumii nu au putut să acceseze aplicaţia timp de câteva ore. Am rezolvat acum problema şi ne cerem scuze pentru inconvenienţă.”

    WhatsApp are peste 1 miliard de utilizatori în toată lumea. 

  • Braiconf continuă investiţiile în reţeaua proprie de magazine

    Potrivit informaţiilor anterioare ale ZF, producătorul de textile Brai­conf Brăila  se aşteap­tă ca în anul 2017 să aibă venituri totale de 36 milioane de lei, cheltuieli totale de 35 milioane de lei şi un profit brut de 810.000 de lei. Spre comparaţie, la nouă luni din 2016, veniturile totale ale companiei erau de 29 milioane de lei, în timp ce profitul brut ajungea la 2,8 milioane de lei. În 2015, com­pa­nia din Brăila a încheiat cu venituri de 36,5 milioane de lei la un profit brut de 2,6 milioane de lei.

    În prezent, reţeaua Braiconf însumează 17 magazine în toată ţara – în 2016 compania a inaugurat showroom-ul dedicat serviciului made to measure Braiconf Exclusive Tailoring, aflat pe bulevardul Aviatorilor din Bucureşti, cât şi magazinele Braiconf ParkLake Shopping Center şi cel aflat în CityPark Mall Constanţa.

    „În 2017 intenţionăm să continuăm să dezvoltăm reţeaua proprie, în funcţie de oportunităţile pe care le vom identifica”, explică Simionescu.  Potrivit lui,  pe termen mediu, compania şi-a propus să dezvolte businessul de retail al companiei la nivel national, iar pe termen lung, îşi doresc să intre cu Braiconf pe piaţa de retail din Europa şi Statele Unite ale Americii. „Calitatea produselor care ies din fabrica de la Brăila ne confirmă faptul că suntem cât se poate de competitive pentru pieţele internaţionale.” Directorul general al Braiconf nu a precizat însă când se va concretiza acest obiectiv. „Îmi este greu să spun o data concretă, însă suntem în discuţii avansate cu parteneri din Europa şi Statele Unite”, explică Simionescu.

    Braiconf a raportat pentru primul semestru al anului 2016 un profit net de 2 milioane de lei, mai mare cu 29% faţă de rezultatul înregistrat în aceeaşi perioadă din 2015, iar cifra de afaceri a companiei a urcat cu 10%, la 18 milioane de lei. În 2015, compania a avut afaceri de 33,6 milioane de lei.

    Potrivit directorului general al Braiconf, compania a avut în 2015 un program de investiţii conform aprobărilor Adunării Generale a Acţionarilor, acestea fiind direcţionate în special către dezvoltarea reţelei de magazine şi către marketing.

    Lansarea showroom-ului dedicat serviciului made-to-measure pentru cămăşi (serviu disponibil în toate magazinele Braiconf încă din 2010) este unul dintre exemplele investiţiilor de anul trecut.  În cadrul showroom-ului, clienţii pot beneficia de costume premium şi consiliere specializată. Preţurile serviciilor şi produselor din acest showroom variază în funcţie de ţesăturile folosite. Potrivit lui Simionescu, Braiconf Exclusive Tailoring găzduieşte un număr mare de ţesături, unele chiar preţioase, semnate de case celebre. Astfel, preţul mediu al unei cămăşi este de 600 lei, însă cei mai exigenţi clienţi aleg ţesături de tipul 300/2, pentru care Braiconf deţine excusivitate în România şi al căror preţ porneşte de la 1.250 lei. Preţul mediu al unui costum din lână este 3.000 lei, însă atunci când în compoziţie intră caşmirul sau mătasea naturală, un costum poate costa 5.000 lei, explică Dan Simionescu. 

    El spune că vânzările magazinelor variază foarte mult în funcţie de oraş, astfel că Braiconf a creat game şi colecţii adaptate fiecărei pieţe. De exemplu, colecţia Braiconf Royal, regăsită în magazinele din Marriott si de pe Calea Victoriei, preţurile cămăşilor sunt de 400-600 lei, iar al al costumelor intre 2.500 şi 3.000 lei. Pentru magazinele cu colecţii Basic, preţul mediu al camasilor este 250 lei iar pretul costumelor porneşte de la 1.250 lei.

    În ceea ce priveşte preferinţele clienţilor români, de-a lungul istoriei companiei, Dan Simionescu a observat că ei au devenit din ce în ce mai atenţi la calitatea produselor. „Ne bucurăm să vedem că popularitatea Braiconf creşte chiar şi în rândul tinerelor generaţii. Consumatorul român are acces la tot mai multe branduri.  În consecinţă, este din ce în ce mai exigent, selectiv şi apreciază tot mai mult produsele custom made, mai ales dacă plăteşte pentru ele un preţ corect”, explică directorul general al Braiconf.

    El spune şi că lipsa personalului calificat reprezintă principalul obstacol cu care se confruntă compania brăileană. În prezent, circa 1.000 de angajaţi lucrează la Braiconf. „Forţa de muncă este o problemă din ce în ce mai mare pe piaţa din România, inclusiv în industria textilă. Suntem în permanent căutare de personal calificat şi de tineri dornici să se califice la locul de muncă.” Spune că în Brăila, locul de muncă la fabrica Brainconf se transmite din tată în fiu, astfel că au ajuns la a treia generaţie de angajaţi din aceeaşi familie.

    Anual, peste 1 milion de produse pleacă de pe poarta fabricii din Brăila.

    Unul dintre obiectivele din ultimii ani ai Braiconf este susţinerea produselor făcute în România – un exemplu în acest sens este asocierea cu Atelierele Pegas, producătoarea bicicletelor Pegas. Anul trecut, Braiconf şi Atelierele Pegas au lansat o colecţie de cămăşi funcţionale pentru biciclişti; în fabrica din Brăila a fost creată o serie limitată de 300 de cămăşi, iar în 2017 colecţia va fi transformată într-una de serie, aşteptările celor două companii fiind să vândă peste 10.000 astfel de cămăşi, cu preţuri cuprinse între 297 de lei şi 327 de lei.

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Hasan Ali Yardimci, preşedinte Beko SUA

    El a fost recrutat în această funcţie după ce, vreme de aproximativ doi ani, a fost director general al Arctic România. El a lucrat pentru grupul turc Arcelik din 2009, când a devenit director de planificare strategică şi de dezvoltare în afaceri.

    Anterior a lucrat în consultanţă strategică, în retail şi bunuri de larg consum în cadrul companiilor McKinsey & Co., SABMiller şi Sears Holdings. Într-un interviu acordat anterior, spunea că se simte bine în România, îi place limba şi a început să-i descopere subtilităţile.

    „Mă simt foarte confortabil aici, oamenii sunt foarte primitori”, spunea Yardimci, care apreciază parcurile din Bucureşti şi îi place bucătăria românească, însă consideră că infrastructura ţării este o problemă. În cadrul aceluiaşi interviu, a remarcat că adaptarea la munca din România nu a fost grea: „România este o ţară primitoare şi este uşor să faci afaceri aici ca străin”.

  • Descoperire DE PROPORŢII în peştera Scărişoara, unde se află cel mai mare gheţar subteran din lume

    Formaţiunile din gheaţă şi zăcămintele de gheaţă din peştera Scărişoara sunt printre cele mai bune zone din Europa pentru cercetările ştiinţifice.  

    Cercetătorii din cadrul Institutului de Speologie Emil Racoviţă, Cluj-Napoca, împreună cu specialişti de la USF’s School of Geoscience din Florida, Statele Unite ale Americii, au făcut cercetări în peştera unde se află cel mai mare gheţar subteran din lume, aflat în ţara noastră. Aceştia au făcut o descoperire uluitoare.

    Vezi aici descoperirea de DE PROPORŢII în peştera Scărişoara, unde se află cel mai mare gheţar subteran din lume

  • Cine sunt miliardarii hotărâţi să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

    Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

    Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

    Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să  sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

    Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”

    Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

    Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

    Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.

    Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

    Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

    Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

    Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

    Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.

    Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.

  • Cum arată şi cât costă casa proiectată cel mai apreciat arhitect ai Americii – GALERIE FOTO

    Locuinţa are 2.647 de metri pătraţi, trei dormitoare şi se numără printre ultimele proiecte pe care Wright le-a realizat. Cele mai multe dintre piesele de mobilier, proiectate, de asemenea, de marele arhitect sunt incluse în preţul de 1,3 milioane de dolari.  

    Wright a proiectat aproximativ 60 de reşedinţe în ultimii 30 de ani de carieră, începând cu casa lui Jacobs din Wisconsin în 1936. Toate cuplurile care au comandat casele realizate de Wright aveau între 20 şi 30 de ani, inclusiv cei care vând această casă – Paul şi Helen Olfelt,  acum în vârstă de 90 de ani. Olfelts şi cei trei copii ai familiei au preţuit casa în formă de diamant şi au făcut foarte puţine schimbări.  

    În tinereţe, Olfet i-a scris o scrisoare lui Wright, prin care l-a întrebat dacă ar fi dispus la un proiect modest. „Noi ne doream un refugiu faţă de lume, în care puteam să ne bucurăm de natură şi de creativitatea realizată de om în armonie cu natura. Ne doream o casă care prin ea însăşi să ne scoată din monotonie”, povesteşte proprietarul.

  • Tinerii americani preferă timpul petrecut cu prietenii în locul achiziţiilor materiale

    Dacă înainte de criză oamenii au cumpărat o mulţime de lucruri, cum ar fi case, mobilier, maşini şi haine, iar vânzare cu amănuntul au crescut extraordinar de mult, ulterior lucrurile s-au schimbat. Cheltuielile pentru haine au scăzut mult, ajungând la o cotă de 20% din totalul cheltuielilor de consum în acest secol. Ce se întâmplă, de fapt? Călătoriile sunt  este în plină expansiune. Gradul de ocupare a hotelurilor se află în plină expansiune. Companiile aeriene interne au înregistrat mai mulţi pasageri în fiecare an, începând cu anul 2010, iar anul trecut companiile aeriene din SUA a stabilit un record de 823 de milioane de pasageri. Creşterea consumului în restaurante este chiar mai avansată. Din 2005, vânzările în locuri unde se serveşte mâncare şi băutură au crescut de două ori mai repede decât toate celelalte cheltuieli din retail. În 2016, pentru prima dată, americanii au cheltuit mai mulţi bani în restaurante şi baruri decât la magazine alimentare. Există, aşadar, şi o explicaţie „socială” la acest lucru. Mulţi tineri sunt conduşi de experienţe ce le pot oferi cele mai bune conţinuturi de viralizat în social media, de la o poză pe plajă, până la unghiul perfect de a pune în valoare farfuria în care este servită cina. Chair dacă pare nerealist, întrebările de tipul „Ce experienţă îmi va oferi cea mai populară postare pe Instagram?“  duce la acţiunile şi comportamentul oamenilor de peste 13 ani.

    Asta ar trebui să fie o afacere profitabilă pentru malluri, spune Barbara Byrne Denham, un economist senior la Reis, o firmă de analize imobiliare. Departamentul de magazine a eşuat, dar mâncare mai bună, divertismentul de calitate, chiar şi opţiunile diversificate de fitness ar putea aduce adolescenţii şi familiile acestora înapoi în mallurile care se luptă pentru supravieţuire. În acest context, oamenii pot începe să se „rătăcească” din nou în magazinele fizice, expuse acum riscului de închidere.

  • America a construit prea multe mall-uri

    În America există astăzi aproximativ 1.200 de mall-uri. Într-un deceniu, ar putea ajunge la aproximativ 900, iar asta nu înseamnă chiar „moartea mall-urilor“. Însă, cu siguranţă, este un declin inevitabil.  Între 1970 şi 2015, numărul de mall-uri din SUA a crescut de două ori mai mult decât numărul populaţiei, conform Cowen Research. Într-o lungă şi detaliată lucrare cu privire la dispariţia magazinelor, analiştii Cowen Research au oferit mai multe motive pentru „dezintegrarea structurală“ din mall-uri, în urma crizei. În primul rând,  creşterea costurilor de îngrijire a sănătaţii restrânge cheltuielile de consum pe lucruri ce suportă aşteptare, cum ar fi hainele. În al doilea rând, criza a lovit în brandurile care au mizat pe sigla iconică, cum ar fi Hollister şi Abercrombie, care au prosperat între anii 1990 şi 2000, atunci când popularitatea în liceu era definită de dimensiunea logo-ului inscripţionat pe tricou. În al treilea rând, consumatorii au devenit vânători de chilipiruri, discounturi, pieţe de desfacere fast-fashion şi outleturi, luând astfel din cota de piaţă a marilor magazine precum Macy şi Sears.

    În cele din urmă, mall-urile reprezintă „pachete de vânzare cu amănuntul”, iar atunci când  pachetele sunt „dezlegate”, daunele colaterale sunt masive. Mai exact, unele magazine au clauze de „co-închiriere“ cu mall-ul, care le dă dreptul de a rupe contractul şi de a pleca în cazul în care un chiriaş ancoră, cum ar fi Macy, îşi  închide porţile. Aşadar, eşecul unuia sau mai multor magazine principale poate trage în jos un mall întreg.