Tag: WSJ

  • UiPath scrie istorie pe piaţa roboţilor software: primul unicorn din IT din România a fost evaluat la 3 miliarde de dolari după o finanţare record de 225 mil. $ de la giganţii Sequoia Capital şi CapitalG (Google)

    “UiPath a promit luni o finanţare care o evaluează la 3 mld., dolari, la şase luni după o altă rundă de finanţare care o evaluase la 1,1 mld. dolari”, scrie WSJ.
     
    Sequoia Capital şi Capital G au condus împreună cea mai recentă finanţare a UiPath, o rundă de 225 mil. dolari care aduce finanţările totale primite de firmă la 400 mil. dolari, după investiţii de la Earlybird Ventures şi Accel partners. CapitalG este una dintre diviziile de investiţii ale Alphabet (Google), scrie WSJ.
     
    “După ani de zile în care au funcţionat în obscuritate trei start-up-uri au dat brusc lovitura pe un segment al pieţei de software pentru companii în care este utilizată inteligenţa artificială, iar acum fiecare dintre cele trei se află într-o cursă pentru poziţia de lider de piaţă. Cele trei firme sunt UiPath, Blue Prism Group şi Automation Anywhere. Firmele au fost fondate în 2005 sau anterior dar au <<decolat>> numai în urmă cu câţiva ani”, notează publicaţia.
     
  • Dincolo era mai ieftin

    Universităţile particulare oferă taxe de şcolarizare ca la stat, în timp ce unele universităţi de stat, cum ar fi cele din Michigan, South Dakota sau Nebraska, îi îmbie pe potenţialii studenţi din alte state cu posibilitatea de a plăti taxe de şcolarizare la fel ca localnicii, adică de două sau chiar trei ori mai mici, scrie Wall Street Journal. Ţinta acestora o reprezintă, bineînţeles, elevii buni, universităţile încercând fie să-i convingă că nu sunt aşa de scumpe cum se credea, fie să obţină o creştere a calităţii studenţilor admişi şi, implicit, a prestigiului instituţiei. 

  • WSJ: De ce plătesc americanii atât de mult pentru servicii de sănătate / Afacerile sectorului medical

    “Statele Unite alocă pentru sănătate, raportat la cap de locuitor, fonduri mai mari decât orice altă naţiune dezvoltată. În curând, cheltuielile pentru sănătate se vor apropia de 20% din PIB – un procent semnificativ mai mare decât cel din principalele naţiuni din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare. Ce contribuie la creşterea preţurilor atât de mult? (…) Americanii nu cumpără servicii medicale mai mult decât cetăţenii altor ţări. Dar serviciile pe care le cumpără sunt din ce în ce mai scumpe. Printre cauze se numără faptul că puţini oameni din sistemul de sănătate – clienţi, medici şi firme de asigurări – cunosc costurile produselor şi serviciilor pe care le cumpără sau le vând. Furnizorii, producătorii şi intermediarii sunt activi pe o piaţă opacă, îşi pot ascunde rolurile şi proporţiile de venituri obţinute. Acţiunile de fuzionare le conferă participanţilor mai multă influenţă în majorarea cuantumului încasat”, comentează editorialistul Joseph Walker într-un articol publicat în cotidianul The Wall Street Journal sub titlul “De ce au americanii cheltuieli atât de mari pe servicii medicale / Preţurile sunt ascunse în spatele contractelor de asigurare, consolidarea poziţiilor pe piaţă ale spitalelor contribuie la creşterea tarifelor, iar sectorul medical constituie un factor puternic pentru creşterea economică”.

    “În pofida tarifelor mai mari pentru servicii medicale, Statele Unite au o situaţie mai proastă decât restul ţărilor Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare la nivelul principalelor măsuri medicale. Ritmul îmbunătăţirii serviciilor în alte ţări avansate a fost mai rapid decât în Statele Unite începând din anii 1970. (…) Preţurile multor medicamente sunt ascunse deoarece managerii din domeniul farmaceutic negociază cu producătorii – prin administrarea subvenţiilor pentru angajatori şi asiguraţi – reduceri confidenţiale”, subliniază WSJ.
     

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Stil sportiv de seară

    Aceştia propun elemente ca fermoare şi şnururi, precum şi materiale care se regăseau până nu demult în sălile de fitness, pe terenul de sport sau în locurile unde se ţin şedinţe de yoga, aşa cum o arată colecţiile recente de la Miu Miu sau Valentino. Pentru cele care caută o ţinută de seară comodă, se recomandă acum poliester care arată ca mătasea.

    Căutatul inspiraţiei în garderoba sportivilor nu e o idee nouă, istoria modei consemnând utilizarea de către Coco Chanel, pasionată de tenis, a unor materiale pentru ţinute sport ca jerseul, în crearea unor ţinute elegante. La rândul său, un fost schior italian participant la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1932, Emilio Pucci, şi-a folosit experienţa în confecţionarea de echipamente de schi pentru crearea de rochii mini foarte apreciate, iar designerul Geoffrey Beene uimea lumea în anii ’60 cu o rochie cu paiete ce arăta ca un tricou purtat de jucătorii de fotbal americani, lung până la pământ.

    Un rol important în apariţia ”hibrizilor“ dintre echipamentele sportive şi hainele de seară din ziua de azi îl reprezintă schimbarea obiceiurilor vestimentare dictată de lipsa de timp, multe femei ajungând la teatru sau operă direct de la birou fără a mai avea timp să treacă pe acasă ca să se schimbe şi având astfel nevoie de ceva care să se preteze pentru ambele ocazii. Aşa au apărut compleuri ce amintesc de treninguri, ca la Valentino, ori tunici de dantelă purtate peste tricouri şi asortate cu colanţi în culori metalizate, create de Nicolas Ghesquière pentru Louis Vuitton.

  • De ce banana este la un pas de extincţie. Explicaţiile oamenilor de ştiinţă

    Oamenii de ştiinţă au străbătut junglele din sudul Pacificului, fie cu maşina sau pe jos, având alături două gărzi de corp. Ei aveau în minte o imagine ce circulase online, surprinsă de localnici, care prezenta un bananier foarte înalt, cu frunze ce atingeau 4 metri şi jumătate, scriu cei de la Wall Street Journal.


    Deşi cercetătorii au găsit numeroase varietăţi ale bananei, căutarea lor s-a dovedit în zadar.

    Nu erau însă singurii care caută sau dezvoltă noi tipuri de banane; motivul este că sortimentul Cavendish, cel care se găseşte în majoritatea supermarketurilor din lume, este pe cale să dispară.

    Varietatea Cavendish este afectată de o ciupercă răspândită în mai multe părţi ale lumii, afectând plantele care poartă frunctul. Cavendish este un sortiment fără sâmburi, astfel că plantele sunt clone din punct de vedere genetic, fiind vulnerabile în faţa bolii.

    Ciuperca a afectat deja peste 30% din plantaţiile de banane din Asia şi Australia, având un impact considerabil şi în Africa şi Orientul Mijlociu. Dacă ajunge în America Latină şi Marea Caraibelor, zone ce aduc 85% din producţia mondială de banane, pagubele s-ar putea ridica la zeci de miliarde de dolari, scriu Wall Street Journal.

    Cercetătorii sunt astfel puşi în situaţia de a găsi cea mai bună alternativă la bananele “clasice”: există peste 1.500 de tipuri de banane, majoritatea comestibile. Problema este că cele mai multe au fie un gust bizar, fie arată destul de ciudat. Unele banane sunt roşii, altele de mărimea unei alune.

    Speranţa vine însă din Taiwan:în urmă cu un deceniu, a apărut accidental o mutaţie a bananelor Cavendish care par rezistente la ciuperca în cauză. În momentul de faţă, sortimentul se produce pe o mică plantaţie din Filipine şi este vândut exclusiv în Japonia. Gustul este similar, dar puţin mai dulce decât bananele clasice, aminteşte sursa citată.

     

  • Simbolul reuşitei: propriul Versailles

    Printre cele mai cunoscute astfel de reşedinţe moderne se numără un penthouse din Las Vegas, cu încăperi înalte de aproape 10 metri şi dulapuri cu foiţă de aur, candelabru şi scară de marmură, şemineuri şi antichităţi din epoca originalului ori copii ale acestora.

    O altă reşedinţă stil Versailles se găseşte în Long Island, iar construcţia sa a durat circa patru ani. Uşa din fier forjat a casei este o copie a unei uşi de la palatul francez, iar balustrada scării din holul impunătoarei clădiri este o imitaţie a celei aflate la Micul Trianon, palatul reginei Maria Antoaneta. Cel care şi-a construit această casă cu 120 de camere urmează să se mute în ea, dar are de gând să o scoată la vânzare pentru suma de 100 de milioane de dolari, aproape cam cât l-a costat investiţia.

    La Los Angeles există şi o reşedinţă inspirată de Micul Trianon, care se laudă cu podele copiate după cele din Sala Oglinzilor de la Versailles, un candelabru de cristal din secolul al XVIII-lea în sala de la intrare şi balcoane de marmură şi fier forjat.

    Reşedinţele stil Versailles sunt foarte scumpe de realizat nu numai datorită materialelor şi rarităţii meşterilor care pot lucra la aşa ceva, ci şi faptului că pe vremuri cei care-şi construiau asemenea case nu trebuia să-şi bată capul cu reţele de electricitate şi sisteme de climatizare, care într-o casă modernă trebuie bine ascunse, spun experţii imobiliari.

  • Simbolul reuşitei: propriul Versailles

    Printre cele mai cunoscute astfel de reşedinţe moderne se numără un penthouse din Las Vegas, cu încăperi înalte de aproape 10 metri şi dulapuri cu foiţă de aur, candelabru şi scară de marmură, şemineuri şi antichităţi din epoca originalului ori copii ale acestora.

    O altă reşedinţă stil Versailles se găseşte în Long Island, iar construcţia sa a durat circa patru ani. Uşa din fier forjat a casei este o copie a unei uşi de la palatul francez, iar balustrada scării din holul impunătoarei clădiri este o imitaţie a celei aflate la Micul Trianon, palatul reginei Maria Antoaneta. Cel care şi-a construit această casă cu 120 de camere urmează să se mute în ea, dar are de gând să o scoată la vânzare pentru suma de 100 de milioane de dolari, aproape cam cât l-a costat investiţia.

    La Los Angeles există şi o reşedinţă inspirată de Micul Trianon, care se laudă cu podele copiate după cele din Sala Oglinzilor de la Versailles, un candelabru de cristal din secolul al XVIII-lea în sala de la intrare şi balcoane de marmură şi fier forjat.

    Reşedinţele stil Versailles sunt foarte scumpe de realizat nu numai datorită materialelor şi rarităţii meşterilor care pot lucra la aşa ceva, ci şi faptului că pe vremuri cei care-şi construiau asemenea case nu trebuia să-şi bată capul cu reţele de electricitate şi sisteme de climatizare, care într-o casă modernă trebuie bine ascunse, spun experţii imobiliari.

  • SUA: Uber şi-a plătit mai puţin şoferii din New York în ultimii doi ani, în mod neintenţionat

    Uber preia un comision de la şoferi după ce deduce taxele şi cotizaţiile, dar a luat un procent mai mare de la şoferii din New York City, utilizând tariful întreg al unei călătorii, înainte de a exclude taxele şi cotizaţiile, notează Wall Street Journal (WSJ), citat de Reuters.

    Uber preia, de obicei, un comision de 25% de la şoferii din Statele Unite, potrivit unui acord naţional din noiembrie 2014, notează WSJ.

    Compania ar putea fi nevoită să plătească şoferii cu cel puţin 45 de milioane de dolari, o medie de aproape 900 de dolari per şofer, scrie WSJ.

    „Intenţionăm să plătim fiecărui şofer fiecare penny pe care îl datorăm, plus dobândă, cât mai repede posibil”, a transmis Rachel Holt, managerul general regional al Uber, pentru Statele Unite şi Canada.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ford intenţionează să reducă 10% din forţa de muncă la nivel global – WSJ

    Reducerea locurilor de muncă este aşteptată să fie schiţată în decursul acestei săptămâni, urmând să fie vizaţi angajaţii cu salariu, potrivit surselor citate de Wall Street Journal (WSJ). Nu este clar dacă sunt incluşi şi angajaţi care sunt plătiţi pe oră, scrie WSJ.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unul dintre apropiaţii lui George Soros îşi vinde vila de zeci de milioane de dolari

    Vila are 8 dormitoare şi o suprafaţă locuibilă de peste 1.100 de metri pătraţi; terenul pe care se află are o suprafaţă de 81.000 de metri pătraţi.

    Potrivit agentului imobiliar, Druckenmiller şi soţia sa au decis să vândă proprietatea pentru că nu timp să se bucure de ea.

    Vezi aici imagini din vila de 31,5 milioane de dolari

    Sursa: Business Insider / Sursa foto: Sotheby’s International Realty