Casa Fendi, spre exemplu, a colaborat cu artistul californian Joshua Vides pentru o colecţie din presezonul de toamnă 2020, scrie Wall Street Journal. Articolele vestimentare şi de încălţăminte au fost create de Fendi, în timp ce artistul s-a ocupat de decorarea lor în stilul său caracteristic alb-negru, astfel încât cei care le poartă par nişte simeze ambulante pentru desenele acestuia.
Tag: WSJ
-
WSJ: Infectarea cu noul coronavirus înseamnă dobândirea imunităţii?
Oamenii de ştiinţă depun eforturi pentru a afla dacă infectarea cu noul coronavirus înseamnă automat dobândirea imunităţii şi cât timp durează rezistenţa faţă de o nouă infectare, informează publicaţia The Wall Street Journal.
Pe măsură ce creşte numărul persoanelor care au supravieţuit infecţiei cu noul coronavirus, oamenii de ştiinţă depun eforturi pentru a înţelege cât de bine rezistă aceste persoane la riscul reinfectării şi cât de mult ar putea dura această imunitate greu de dobândit.
Până acum, cei mai mulţi cercetători medicali care au studiat forme de coronavirus asociate patogenului care cauzează Covid-19 – inclusiv SARS, MERS şi răceala clasică – sunt încrezători că persoanele care se recuperează dobândesc o oarecare imunitate faţă de SARS-CoV-2, conform studiilor preliminare şi raportărilor privind situaţii ale pacienţilor. Încă nu ştiu dacă această protecţie durează câteva luni, câţiva ani sau toată viaţa.
“Argumentaţia este că răspunsul de protecţie la SARS-CoV-2 va dura un interval cuprins între şase luni şi 60 de ani”, afirmă Martin Hibberd, specialist în noi boli infecţioase la Facultatea din Londra pentru Igienă şi Medicină Tropicală.
Ori de câte ori sistemul imunitar întâlneşte un nou virus, configurează un sistem de apărare axat pe celule, organe şi ţesuturi. Forţa şi longevitatea acestor forme de apărare sunt influenţate de ereditate, somn, dietă şi igienă.
Sub presiunea de a rezista, unii agenţi patogeni pot trece de sistemele imunitare dobândind mutaţii.
SARS-CoV-2 are o rată de mai puţin de 25 de mutaţii pe an, comparativ cu gripa sezonieră, care are circa 50 de mutaţii pe an, conform unei analize a consorţiului Nextstrain (Seattle) şi a Universităţii din Basel (Elveţia). Acest lucru le oferă cercetătorilor speranţa că imunitatea naturală ori un vaccin ar putea oferi protecţie îndelungată, afirmă Pamela Bjorkman, virolog la Institutul Tehnologic din California.
“Ştim cu certitudine că o mare parte din persoanele expuse la SARS-CoV-2 au reacţii ale anticorpilor relativ decente şi că anticorpii sunt eficienţi. Ceea ce nu ştim este cât timp va dura protecţia. Pornim de la premisa că imunitatea nu este atât de îndelungată ca în cazul alor virusuri”, explică virologul Florian Krammer, de la Facultatea de Medicină Icahn a Spitalului “Mount Sinai” din New York. Dar chiar dacă imunitatea se va dovedi a fi doar temporară, a doua îmbolnăvire ar putea fi mai uşoară decât prima, subliniază dr. Krammer.
-
Rezistenţa cu trotinete: singaporezii învaţă cum să scape de poliţie când merg pe două roţi
Dacă unii au trecut la trotinete simple, care încă au voie pe trotuar, alţii au constituit grupuri ai căror membri se anunţă de locurile unde stă poliţia la pândă, oferindu-şi sugestii de trasee alternative şi de modalităţi de a scăpa neprinşi. Aceştia susţin că nu doresc să renunţe la deplasarea cu trotinetele electrice şi speră chiar să convingă guvernul să se răzgândească în privinţa interdicţiei. A existat chiar şi un caz în care un nemulţumit a fost filmat mergând cu trotineta electrică pe o copertină de protecţie deasupra unei porţiuni de trotuar, fiind ulterior arestat.
-
Administratorii unui aeroport au descoperit o soluţie pentru pasagerii care se plictisesc cât timp aşteaptă
Astfel, Denver International Airport are o zi pe săptămână dedicată unor activităţi ca yoga sau zumba, care se ţin în aer liber într-o zonă din apropierea sa, iar alte aeroporturi au săli de fitness cu duşuri sau săli de yoga, printre acestea numărându-se San Francisco International Airport ori McCarran Internatioal Airport din Las Vegas sau Baltimore International Airport. Alte aeroporturi, cum ar fi St. Paul din Minneapolis, dar nu numai, oferă pasagerilor trasee de plimbare de care aceştia pot afla descărcând o aplicaţie pe telefon.
-
WSJ: Producătorii de struguri din SUA dezvoltă soiuri cu arome noi, pe fondul diversificării cererii
„Americanii au devenit consumatori mai aventuroşi de alimente în ultimul deceniu, fiind atraşi spre noi arome de proliferarea emisiunilor pentru gătit, a starurilor din domeniul culinar şi obişnuiţi cu disponibilitatea aproape tuturor fructelor tot timpul anului. Companiile de profil, inclusiv producătorii, depun eforturi pentru a ţine pasul cu cererile variate ale clienţilor”, comentează editorialistul Sarah Nassauer, într-un articol publicat în cotidianul The Wall Street Journal sub titlul “Noutăţi în fructe – Struguri cu gust de vată de zahăr şi struguri cu aromă de băuturi răcoritoare / Clienţii căută arome unice, iar acest lucru aduce soiuri noi de struguri / Strugurii cu gust de vată de zahăr sunt virali în mediile de socializare online.”
-
Adrian Sârbu, fondator Ziarul Financiar: „Cât va exista o Românie care are o viaţă şi în business, va exista şi Ziarul Financiar.“
Cum se construieşte însă un ziar de la zero într-o economie care-şi ura antreprenorii, de ce a reuşit Ziarul Financiar să devină standardul într-un peisaj cu alte sute de publicaţii, unele chiar economice, şi cum ar putea arăta ZF în următorii 20 de ani? Adrian Sârbu, fondatorul Ziarului Financiar, spune că atâta timp cât se va face business în România, ZF va fi aici, cu jurnalişti care se vor transforma în branduri, cu comunităţi care vor gravita în jurul lor, dar care vor fi ocrotite tot de umbrela ZF. Şi nu, deocamdată nu există vreun plan de exit.
Ideea
„Cinstit vorbind, mi-am dorit Ziarul Financiar şi mi-l doresc pentru totdeauna. Este, să-i spunem, creaţia cea mai prestigioasă la care am aspirat şi pe care cu ajutorul colegilor am şi reuşit să o materializez.
De ce mi-am dorit asta? Produse de succes de genul acesta în lume sunt două: Financial Times şi Wall Street Journal. În Europa Centrală şi de Est nu mai există un produs cu acest tip de autoritate, or mie mi s-a părut că un astfel de produs media, care la început a fost ziar, consacra trecerea României de la comunism la capitalism. Aşa a fost gândit şi comunicat ZF. În anii ‘90 erau o mie de ziare şi de publicaţii, dar nu era niciunul ca acesta. Şi nu a fost multă vreme, până în ‘98, când l-am lansat noi.”
Ce a adus ZF diferit?
„Să nu facem confuzie între economic şi business. Ziarul Financiar este un ziar despre business, despre afaceri, cum se spune în româneşte, şi nu despre politici economice, care sunt mai mult sau mai puţin confluente cu businessul. Ziarul Financiar era practic un ghid de comportament de management şi de etică pentru o clasă nouă de antreprenori în devenire.
De ce m-am gândit la el? Încă din anii ’70, când eram student, citeam Financial Times sau Wall Street Journal, pe care le cumpăram de la ambasada americană printr-un prieten, după care le citeam cu rândul, pentru că nu exista internet pe vremea aia. Citeam cu rândul cu taxă, plăteam 10 lei ca să avem o zi un Financial Times, un Wall Street Journal, deci aceste produse erau în mine de mult. În momentul în care m-am întâlnit cu capitalismul după ’90, proiectul a venit natural, aşa cum îţi vine în minte o memorie a unui miros din copilărie sau a unei amintiri frumoase. Ca să răspund pe scurt, Ziarul Financiar a rezonat cu mine ani de zile, încă dinainte de ’89. Am avut posibilitatea după ’95 să mă gândesc mai concret la ea, deja MediaPRO dăduse drumul la o divizie de publishing, apăruse cu mare succes ziarul ProSport, aveam reviste, exista Mediafaxul (agenţia de ştiri), unde era un departament economic destul de serios, economic şi de business, dar în principal pe informaţie economică. A fost un proiect înainte de timpul lui, iar ZF este un produs care s-a limpezit cum se limpezeşte şi vinul bun după ani de zile.”
Prima echipă
„Am vrut să pornesc, evident, cu un român, din păcate nu l-am găsit. M-am dus la Londra, am luat legătura cu nişte ziarişti, am mai întrebat încolo-încoace şi mi-au recomandat doi cetăţeni. Pe unul îl cunoşteam din ’96, era un foarte bun jurnalist la The Economist, Joe Cook, iar pe celălalt l-am cunoscut la Londra, David Short (Financial Times).
Jurnaliştii de la The Economist erau cei care dădeau, pe vremea aia, tonul în tot ce înseamnă o ideologie de business şi economic în lume, la fel şi cei din Financial Times. Acestea nu sunt produse ale clasei de business, sunt produse ale elitei media din business. Oamenii aceştia au făcut tot ce au putut împreună cu o echipă pe care am pus-o la muncă, unii veniţi din Mediafax, alţii veniţi din altă parte. Asta a fost prima fază.
Ideologia clară pe care i-am dat-o de la început, asumarea acestei ideologii de către echipa editorială şi capacitatea de marketing pe care am avut-o în grup ca să îl pot promova i-au creat produsului atât atractivitate, cât şi autoritate, ceea ce este esenţial pentru un brand media. Apoi, România după 2000 a decolat din punct de vedere business, a aspirat la NATO, a aspirat la Europa, a plutit pe valul creşterii economice în 2000-2007.
Apoi s-a întâmplat ceea ce îmi doream şi anume ZF a fost perceput ca produsul reprezentativ cu care se valida fiecare om de business din România şi când spun om de business mă refer preponderent la antreprenori, dar şi la manageri. A fost şi un produs, să îi spunem, de trend. Eşti în business, trebuie să citeşti Ziarul Financiar, citeşti Ziarul Financiar, înseamnă că eşti în business, nu eşti undeva în afara businessului. Aici erau informaţiile, topicele şi dezbaterile cele mai hot din lumea businessului din România.
Erau dificultăţi ca să îl impunem pe piaţă. Cu tot efortul, nu a fost acceptat de piaţă, nici de comunitatea de advertising, nici de clienţi, abia după patru-cinci ani l-au acceptat. Nu a fost acceptat nici de cititori. Am început cu 50.000 de copii şi până la urmă s-a dovedit că nu era un produs de tiraj, era un produs de comunitate.”
Cum ajung oamenii la ZF?
„Politica mea este cunoscută, oameni noi. Oameni noi, motivaţi, credincioşi, religioşi în profesie şi valorile etice ale profesiei, nu sunt lucruri noi astăzi faţă de cum erau acum 25 de ani, când am făcut ProTV-ul, Mediafaxul, Ziarul Financiar, altele. Asta e reţeta, lideri editoriali şi de business care să îşi înţeleagă menirea şi meseria, şi care să aducă oameni capabili care să înveţe şi să livreze.
Ziarul Financiar a generat un segment nou în mass-media românească. Aveam de toate, aveam şi tabloide, şi politice, şi caricaturi, şi porno, dar noi practic am construit de la zero un segment nou de media în România, media de business.
Sigur, sunt foarte multe lucruri pe care aş vrea să le mai facem în produsul acesta, nu am un dubiu că o să le facem, ţine de resurse, timpul nostru, oameni, pentru că între timp brandul nu mai este un ziar, brandul este o instituţie.
Ziarul Financiar trage după el comunitatea de business, de aceea este respectat. Oamenii se regăsesc în aşteptări, nu numai în realizări şi sigur se regăsesc şi în întrebările personale, în problematică, în nelinişti, în opinii comune.
ZF este o excepţie, am reuşit prin excepţie. Excepţionalismul proiectelor care mă atrag pe mine şi al echipei care în fiecare zi trudeşte aici. Produsul ăsta e o galeră.”
Este ZF de vânzare?
„Nu am avut niciodată planul ăsta, de a vinde, tot felul de cetăţeni au dat târcoale pe aici şi când am avut dificultăţi, dar realitatea pe care unii o înţeleg sau nu este că produsul nu poate exista decât în configuraţia asta. Deocamdată nu are sens un exit şi nu mă interesează asta şi practic şi cuvântul exit este puţin nepotrivit aici. Exitul în general este pentru băieţii pleşcari sau investitorii pleşcari sau de chilipir, să spunem aşa, sau investitori care sunt parte a unui proces şi nu neapărat sunt creatorii acelui proces.”
Ce va fi ZF în 20 de ani?
„O comunitate sub o umbrelă de brand, o comunitate de jurnalişti care ei înşişi sunt branduri şi care nu va mai putea supravieţui exprimându-se doar în română. Ziarul Financiar este un produs al unei elite economice şi ideologice şi al unei alte mulţimi de oameni care aspiră la statutul acestei elite de ideologie de business. Cât va exista o Românie care are o viaţă şi în business, va exista şi acest produs. Dar vor creşte mai mult brandurile jurnaliştilor care scriu împingând la rândul lor brandul ziarului.”
-
WSJ: Gafa lui Emmanuel Macron despre naţionalism, în contextul tensiunilor transatlantice
“Poate fi salvată relaţia transatlantică? Aceasta este întrebarea cu care se confruntă lumea la 100 de ani de la încheierea Primului Război Mondial. Semnalele de la ceremoniile comemorative centenare de la Paris nu au fost bune. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, a condamnat public naţionalismul, plasându-l «în opoziţie faţă de patriotism», în timp ce autoproclamatul naţionalist preşedinte american Donald Trump a primit cu uimire. Relaţia dintre SUA şi principalii aliaţi europeni – Germania, Marea Britanie şi Franţa – este în mod evident mai rece decât a mai fost din perioada Administraţiei Truman”, comentează editorialistul Walter Russell Mead într-un articol publicat în cotidianul The Wall Street Journal sub titlul “Gafa lui Macron despre naţionalism / Europa Occidentală confundă lecţiile Primului Război Mondial cu adevăruri universale”.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
La film ca pe vremuri
Recent însă, ele au început să fie apreciate de tineri, mai ales la New York, scrie Wall Street Journal. În acest oraş există diverse organizaţii, cum ar fi Film Forum, care oferă vizionări de filme mute cu acompaniament de pian ca la matineurile din cinematografele de altădată, iar înainte de proiecţie publicul are parte şi de un moment de istorie a cinematografului.
Interesul pentru filmele mute, consideră cei implicaţi în domeniu, se datorează mai ales Internetului şi unor site-uri ca YouTube, care aduc în atenţia tinerilor titluri de care altfel n-ar fi aflat niciodată.