BusinessMagazin

Tag: Wall Street

  • Indicatorii Wall Street s-au relaxat, după deschideri în forţă ale pieţelor

    La doar o oră după deschiderea pieţelor, indicii s-au relaxat, în timp ce Nasdaq a căzut în teritoriul negativ.

    Speranţele ca victoria lui Donald Trump va aduce o agendă pro-business au risipit îngrijorările legate de rezultatul alegerilor. Acest lucru a dus la creşteri ale pieţelor americane şi asiatice miercuri, anunţând majorări şi joi, în Europa.

    Indicele Dow Jones a deschis cu un plus de 0,8%, la 18.731,17 puncte. Indexul S&P 500 a fost cu 0,6% mai mare, ajungând la 2.176 puncte, iar Nasdaq a crescut cu 0,6%, ajungând la 5.282 puncte.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Tesla anunţă o pierdere de două ori mai mare faţă de estimări în T2. Toyota, profit mai mic cu 14,5%

    Tesla Motors, companie con­trolată de Elon Musk, a raportat o pierdere de 293 mil. dolari în al doilea trimestru, de două ori mai mare faţă de estimările analiştilor de pe Wall Street.

    Deşi încasările producătorului de maşini electrice au crescut cu 33%, până la aproximativ 1,3 mld. dolari, cheltuielile operaţionale au crescut de asemenea cu 34%, până la 513 mil. dolari în T2/2016. Compania a realizat 18.345 de vehicule în T2, un record pentru Tesla. Compania îşi propune ca până în trimestrul al patrulea să reuşească să producă 2.400 de vehicule pe săptămână, după ce în prezent a reuşit să ajungă la nivelul de 2.000/săptă­mână.

    Comenzile pentru Model 3 con­tinuă să vină, ajungând în prezent la 400.000. Astfel, dacă va reuşi să le livreze, compania ar putea încasa14 mi­liarde de dolari.

    Toyota, cel mai mare producător auto din lume, a încasat 64 mld. dolari în T2, cu 5,7% mai puţin decât rezultatul raportat în aceeaşi perioadă a anului trecut. Japonezii au raportat un profit de 5,4 mld. dolari, echi­valentul unei marje de profit de 8,39%.

  • Zece filme pe care orice antreprenor ar trebui să le vadă

    Filmele tind să exagereze realitatea, însă chiar şi filmele pur ficţionale conţin un sâmbure de adevăr pe care oamenii îl pot sesiza sau de unde pot învăţa anumite lucruri. Iar cazul antreprenoriatului nu este diferit. Mai jos vă oferim o listă cu filme pe care antreprenorii sau viitorii antreprenori le pot vedea şi de unde pot învăţa ceva.

    • Thank You For Smoking este un film perfect pentru cei aflaţi în marketing care vor să înveţe câteva trucuri care-i vor ajuta cum să vândă aproape orice. Oricine este interesat de PR şi tehnici de negociere, comunicare şi managementul crizei ar trebui să-l vadă.

     

    • Startup.com este un documentar din 2001 care examinează măreţia şi decăderea start-upului GovWorks care a strâns finanţare de 60 de milioane de dolari de la Hearst Interactive Media, KKR, Sapient etc. Este util pentru a înţelege boom-ul şi decăderea erei dotcom şi cum prieteniile pot fi ameninţate de parteneriatele de business.

     

    • Catch me if you can este un film regizat de Steven Spielberg cu Leonardo DiCaprio în rolul principal şi spune povestea unui maestru a înşelăciunilor (DiCaprio) care se află într-un joc de-a şoarecele şi pisica cu un agent FBI (Tom Hanks). Antreprenorii pot vedea cum DiCaprio reuşeşte să găsească soluţii creative la probleme ce păreau că nu au o soluţie, cum să transforme o situaţie ce părea rea într-una bună, perseverenţă (DiCaprio nu se lasă bătut) şi bineînţeles,  faptul că orice faptă rea, ilegală, va fi pedepsită în cele din urmă.

     

    • Twelve Angry Men. Acest film superb al lui Sydeny Lumet poate nu părea o alegere evidentă pentru antreprenori, însă aici se evidenţiază cel mai bine dinamica grupului, cum comunică şi cum se impun liderii. Poţi vedea tehnici de negociere, de persuasiune şi de rezolvarea conflictelor. Plus, te vei distra de minune.

     

    • Wall Street. Charlie Sheen este un jucător la bursă care navigează rollercoaster-ul economic al Wall Street-ului adoptând mantra “lăcomia este bună” şi care îl idolatrizează pe un coleg de-al său ce nu respectă regulile. Acest film este o fereastră în lumea de pe Wall Street, corporate finance, pieţe de capital şi ne arată cum o minte tânără poate fi influenţată şi împinsă către mijloace necurate de operare.

     

    • Office Space. Da, spaţiile de birouri s-au schimbat de la lansarea filmului, însă relaţiile colegiale prezentate în film sunt încă de actualitate. Te vei distra, vei râde şi învăţa câte ceva despre leadership, team building sau dezvoltarea carierei.

     

    • Trilogia The Godfather. Filmele din această trilogie nu sunt doar produse cinematografice de calitate, ci şi subiect de invăţare pentru antreprenori. Aici poţi vedea de ce relaţiile/reţelele/alianţele construite contează, de ce este important să-ţi cunoşti competiţia şi cum să conduci discuţiile în momentele dificile.

     

    • The Devil Wears Prada nu este doar un film despre modă, ci unul despre ambiţie şi cum să perseverezi pentru a avea succes la jobul mult visat. Vei vedea cum să navighezi lumi necunoscute, cum să te descurci în situaţii neplăcute şi vei vedea că munca din greu va da roade, într-un final.

     

    • Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb este o satiră a războiului rece şi un film care te va distra de la început până la final, iar de-a lungul duratei peliculei te vei gândi la leadership şi loialitate.

     

    • The Rainmaker spune povestea unui absolvent de drept care se luptă cu o companie de asigurări pentru viaţa unui copil diagnosticat cu leucemie. Aici este portretizat cazul luptătorului mic, care nu are şanse (David în luptă cu Goliat) şi exemplifică puterea determinării şi responsabilităţii sociale.

    Mai sunt şi alte filme la care ne-am gândit că s-ar potrivi aici, dar pe care, poate, le vom include într-o serie cu numărul doi.
     

  • Când era student locuia cu mama lui în camera de cămin, iar acum are o companie de sute de milioane de dolari

    Chatri Sityodtong nu a mers la prea multe petreceri când era la Harvard, dar avea o scuză foarte bună, împărţea camera de cămin cu mama sa, scrie BBC.

    Chatri s-a născut şi a crescut într-o familie bogată din Thailanda. Studia în Statele UNite când criza a lovit continentul asiatic şi tatăl său a pierdut totul, compania, casa şi banii din conturi. Tatăl lui Chatri a fugit, abandonându-şi soţia şi fiul. Mama lui Chatri a fost nevoită să vină în SUA şi să se mute la fiul ei în camera de cămin. Nu avea voie ca altcineva să trăiască cu el în cameră şi trebuiau să se coordoneze de fiecare dată la intrare.

    Potrivit lui Chatri au trăit doar cu 4 dolari pe zi şi situaţia nu arăta deloc bine şi spune că anii de antrenament în arte marţiale l-au ajutat să fie curajos, să muncească mult şi să lupte pentru a-şi scoate familia din sărăcie.

    10 ani mai târziu Chatri a devenit multi-milionar şi conduce propria companie de investiţii de pe Wall Street. De asemenea, a fondat şi conduce One Championship, competiţie de arte marţiale televizată pe continentul asiatic care are 1 miliard de telespectatori.

    Pentru a putea supravieţui, în timpul facultăţi Chatri a luat un împrumut de la bancă şi a început să ofere cursuri de arte marţiale. Nu s-a oprit aici şi a pornit un start-up de software, Next Door Solutions, alături de un coleg. După absolvire, el şi partenerul de business s-au mutat în California şi au obţinut o finanţare de 38 de milioane de dolari, potrivit BBC. Business pe care l-au vândut câţiva ani mai tîrziu pentru o sumă ce nu a fost făcută public, dar despre care Chatri spune că nu a fost îndeajuns pentru a nu mai munci.

    După aventura din California a decis să se mute pe Wall Street. “Tot timpul am fost fascinat de bursă. Voiam să învăţ cum funcţionează lumea financiară globală”, a spus el.

    A lucrat în două companii de investiţii, dar Chatri voia mai mult. A riscat şi şi-a fondat propria sa companie de investiţii, Izara Capital Management, obţinând o finanţare de 500 milioane de dolari. Avea 37 de ani şi era multi-milionar dar nu era fericit. “Ceva lipsea. Simţeam că nu fac ceea ce trebuie”.

    În 2008 a renunţat la afacere şi s-a întors la artele marţiale. S-a mutat în Singapore unde a lansat o filieră a companiei de investiţii Izara Capital Management.

    Şi-a dat seama că nu există o competiţie de arte marţiale care să se desfăşoare pe întreg continentul american, aşa că a decis să pornească una. A reuşit să atragă investitori de pe Wall Street, iar background în arte marţiale l-a ajutat să atragă asociaţiile sportive. În 2011 a fost lansat One Championship şi a avut un succes răsunător. Acum există 10 clase de greutate pentru bărbaţi şi una pentru femei, iar luptele se ţin în China, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Taiwan sau Thailanda. Chatri spune că această competiţie este pe cale să atingă o valoare de piaţă de 1 miliard de dolari.

     

  • Când era student locuia cu mama lui în camera de cămin, iar acum are o companie de sute de milioane de dolari

    Chatri Sityodtong nu a mers la prea multe petreceri când era la Harvard, dar avea o scuză foarte bună, împărţea camera de cămin cu mama sa, scrie BBC.

    Chatri s-a născut şi a crescut într-o familie bogată din Thailanda. Studia în Statele UNite când criza a lovit continentul asiatic şi tatăl său a pierdut totul, compania, casa şi banii din conturi. Tatăl lui Chatri a fugit, abandonându-şi soţia şi fiul. Mama lui Chatri a fost nevoită să vină în SUA şi să se mute la fiul ei în camera de cămin. Nu avea voie ca altcineva să trăiască cu el în cameră şi trebuiau să se coordoneze de fiecare dată la intrare.

    Potrivit lui Chatri au trăit doar cu 4 dolari pe zi şi situaţia nu arăta deloc bine şi spune că anii de antrenament în arte marţiale l-au ajutat să fie curajos, să muncească mult şi să lupte pentru a-şi scoate familia din sărăcie.

    10 ani mai târziu Chatri a devenit multi-milionar şi conduce propria companie de investiţii de pe Wall Street. De asemenea, a fondat şi conduce One Championship, competiţie de arte marţiale televizată pe continentul asiatic care are 1 miliard de telespectatori.

    Pentru a putea supravieţui, în timpul facultăţi Chatri a luat un împrumut de la bancă şi a început să ofere cursuri de arte marţiale. Nu s-a oprit aici şi a pornit un start-up de software, Next Door Solutions, alături de un coleg. După absolvire, el şi partenerul de business s-au mutat în California şi au obţinut o finanţare de 38 de milioane de dolari, potrivit BBC. Business pe care l-au vândut câţiva ani mai tîrziu pentru o sumă ce nu a fost făcută public, dar despre care Chatri spune că nu a fost îndeajuns pentru a nu mai munci.

    După aventura din California a decis să se mute pe Wall Street. “Tot timpul am fost fascinat de bursă. Voiam să învăţ cum funcţionează lumea financiară globală”, a spus el.

    A lucrat în două companii de investiţii, dar Chatri voia mai mult. A riscat şi şi-a fondat propria sa companie de investiţii, Izara Capital Management, obţinând o finanţare de 500 milioane de dolari. Avea 37 de ani şi era multi-milionar dar nu era fericit. “Ceva lipsea. Simţeam că nu fac ceea ce trebuie”.

    În 2008 a renunţat la afacere şi s-a întors la artele marţiale. S-a mutat în Singapore unde a lansat o filieră a companiei de investiţii Izara Capital Management.

    Şi-a dat seama că nu există o competiţie de arte marţiale care să se desfăşoare pe întreg continentul american, aşa că a decis să pornească una. A reuşit să atragă investitori de pe Wall Street, iar background în arte marţiale l-a ajutat să atragă asociaţiile sportive. În 2011 a fost lansat One Championship şi a avut un succes răsunător. Acum există 10 clase de greutate pentru bărbaţi şi una pentru femei, iar luptele se ţin în China, Indonezia, Malaiezia, Filipine, Taiwan sau Thailanda. Chatri spune că această competiţie este pe cale să atingă o valoare de piaţă de 1 miliard de dolari.

     

  • „Terminatorii“ de joburi atacă Wall Street-ul

    Pe 6 noiembrie, după ce s-a trezit, abia a avut timp să-şi toarne un pahar cu suc de portocale şi să-şi deschidă laptopul înainte ca guvernul să publice ultimul raport despre piaţa muncii. Aşezat la masă în garsoniera sa din Chelsea, apăsa nervos, repetat, butonul de refresh al browserului, în timp ce software-ul companiei sale, Kensho, prelucra datele adunate direct de pe site-ul biroului de statistică. În doar două minute o analiză automată făcută de Kensho a apărut pe ecran: o scurtă trecere în revistă urmată de 13 evoluţii probabile ale investiţiilor pe baza reacţiilor lor din trecut la date asemănătoare.

    Nadler n-ar fi putut niciodată să verifice analiza. Are la bază zeci de seturi de date. Analistul voia doar să se asigure că Kensho a extras cifrele corecte din raportul guvernului. Doar atât putea face, având în vedere că în cinci minute analiza Kensho urma să ajungă la angajaţii de la Goldman Sachs, scrie The New York Times.

    Goldman nu este doar client, ci şi cel mai mare investitor al Kensho. Nadler, în vârstă de 32 de ani, şi-a petrecut restul dimineţii discutând cu câţiva din utilizatorii lui Kensho de la Goldman – un executiv de top al biroului de trading cu derivative şi un manager de fonduri – apoi a plecat cu un taxi Uber spre turnul de sticlă şi oţel al băncii din Manhattan. Acolo îl aştepta un prânz de afaceri. 

    Aproape toţi cei de acolo sunt în ţinută rigidă de afaceri, însă el foarte rar vine îmbrăcat în altceva decât costumaţia sa standard: sandale de piele Louis Vuitton, tricou şi pantaloni marca Alexander Wang. Nadler are 10 seturi de astfel de haine. Pentru aspectul său auster s-a inspirat din vacanţa de vară petrecută în Japonia, când şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului vizitând temple şi meditând (în japoneză Kensho reprezintă unul din primele niveluri ale conştiinţei din progresia budistă Zen). În vremurile acelea lupta pentru un doctorat la Harvard. Tot atunci a scris şi un volum de poezie, vechi poeme de dragoste imaginare, pe care îl va publica anul acesta Farrar Straus & Giroux, o legendară editură americană. 

    Biroul lui Nadler este la doi paşi de clădirea Goldman, la etajul 45 al Turnului Libertăţii, o clădire simbol construită pentru a sfida terorismul după atentatele din 2001 în urma cărora s-au prăbuşit turnurile gemene World Trade Center. Acolo un jurnalist la The New York Times s-a întâlnit cu Nadler, la puţin timp după ce acesta a plecat de la discuţiile de la Goldman. Are în jur de 15 angajaţi care împart o cameră largă, organizată în stilul start-up-urilor. Au acolo şi un acvariu mare şi difuzoare cochete din care se aude muzică electronică. Nadler are un spaţiu propriu, într-o margine, cu un birou mare făcut din stâlpi vechi de lemn, un uriaş scaun tapiţat cu piele şi un taburet.

    Nadler a discutat cu jurnalistul aşezat pe acel taburet, cu picioarele desculţe îndoite sub el. I-a povestit despre amuzamentul pe care Kensho îl stârneşte, cu viteza sa, la Goldman. „Oamenii ăia mereu îmi zic: «Îmi petreceam două din cinci zile pe săptămână făcând astfel de lucruri» sau «Aveam pe timpuri un tip a cărei misiune nu era alta decât să facă o astfel de treab㻓, spune Nadler.

    Poate că sună a laudă, dar Nadler descrie aceste reacţii în primul rând pentru a-şi explica îngrijorările despre impactul pe care start-up-uri ca al său îl vor avea asupra industriei financiare. În zece ani, spune el, între o treime şi jumătate din angajaţii de acum din industria financiară îşi vor pierde locul de muncă din cauza lui Kensho şi a altor programe asemănătoare.

    Primele victime au fost angajaţii cu salarii mici, mulţi dintre ei devenind nenecesari când bursele au intrat în era electronică. Şocul s-a propagat în cercetare şi analiză, după ce au apărut programe precum Kensho, care pot efectua analize luând în calcul baze enorme de date mult mai rapid şi mai precis decât ar putea-o face vreodată vreun om.

    Următorii pe lista victimelor vor fi cei care se ocupă de clienţi. Curând, interfeţe sofisticate vor lua locul oamenilor, iar clienţii le vor prefera.

    „Mă gândesc ca în 5-10 ani majoritatea acestor oameni nu vor avea un înlocuitor uman. În zece ani, Goldman Sachs va fi semnificativ mai mic în ceea ce priveşte personalul în comparaţie cu prezentul“, spune Nadler.

    Executivii de la Goldman sunt reticenţi să discute despre situaţia analiştilor financiari ameninţaţi de Kensho. Mai mulţi manageri au ţinut să asigure că programul nu a cauzat nicio concediere şi nu va da pe nimeni afară în viitorul apropiat.

    Angajaţii de la Goldman care-şi pierd postul din cauza roboţilor nu vor trezi, probabil, mila nimănui. Însă tocmai statutul privilegiat al acestei bănci face să fie mai interesant pericolul care-i pândeşte pe angajaţii săi. Dacă la Goldman pot fi înlocuiţi oamenii, probabil că în alte părţi din industria financiară, la companii mai puţin sofisticate, locurile de muncă pot fi eliminate chiar mai rapid.

    În 2013, doi specialişti de la Oxford au publicat o analiză în care susţin că 47% din locurile de muncă din SUA prezintă un „risc ridicat“ de a fi automatizate în următorii 20 de ani. Rezultatul analizei a provocat multe îngrijorări, care au reverberat în presă, că roboţii vor fura locuri de muncă. Studiul a luat în calcul 702 ocupaţii. Concluziile au făcut clar că roboţii nu-i mai ameninţă doar pe lucrători din depozite şi din fabrici. Acum software‑urile înlocuiesc din ce în ce mai mult muncile care până acum erau apanajul oamenilor cu studii, cu pregătire de specialitate. Vulnerabilitatea acestor locuri de muncă este cauzată, în parte, de disponibilitatea şi de scăderea dramatică a preţului puterii de calcul şi de apariţia programelor care pot învăţa, cum este Kensho. Acesta culege şi asimilează informaţii noi de unul singur.

  • Cronică de film: Hail,Caesar!

    De-a lungul carierei lor de 30 de ani, fraţii Coen au făcut diferite tipuri de filme: comedii generoase, drame, thrillere, musicaluri, westernuri palpitante şi numeroase parodii. În Hail, Caesar!, fraţii Coen realizează toate acele tipuri de film simultan.

    Deşi povestea nu iese neapărat în evidenţă – un star de cinema este răpit în mijlocul unei producţii majore – modul în care fraţii Coen prezintă Hollywoodul aduce multe momente savuroase. În Hail, Caesar! cei doi realizatori îmbină numeroase stiluri cinematografice pentru a crea atmosfera specifică anilor ’50.

    Mannix este cel care poate rezolva orice la Hollywood, lucrează nonstop pentru a menţine starurile mulţumite nu se descurcă prea bine în cazul unei situaţii de criză. Una dintre problemele sale este Baird Whitlock (George Clooney), un playboy nesigur care dispare de pe platoul de filmare înainte de a tuna ultima scenă a unui film numit Hail, Caesar!. Whitlock este alcoolic, aşa că o dispariţie bruscă nu este neapărat o cauză de îngrijorare, cel puţin până când Mannix primeşte un bilet de răscumpărare de la un grup misterios care cere 100.000 de dolari pentru eliberarea actorului.

    Fraţii Coen se bucură de un succes uriaş la Hollywod, iar dintre filmele lor merită amintite Fargo, Inside Llewyn Davis sau No Country For Old Men. În distribuţia lui Hail îi regăsim pe George Clooney (Michael Clayton, Gravity, Up in the Air), Ralph Fiennes (Grand Budapest Hotel, The English Patient, Schindler’s List), Josh Brolin (Wall Street, W., The Goonies), Channing Tatum (21 Jump Street, White House Down, Magic Mike XXL), Scarlett Johansson (Her, Don John, The Avengers) şi Jonah Hill (Moneyball, Wolf of Wall Street, Get Him to the Greek).
    Fraţii Coen au mai abordat acest tip de scenariu şi înainte, în Arizona sau The Big Lebowski. Ei revin la subiect chiar în condiţiile în care criticii au reacţionat mai bine la dramele semnate de ei; cu toate acestea, dincolo de momentele amuzante din film, Hail, Caesar! tratează şi probleme mai serioase, precum faptul că teama se află în natura omului.

    Desfăşurarea acţiunii este rapidă şi presărată cu momente absurde, în stilul fraţilor Coen, precum spaghete transformate într-un lasou, şi multe replici amuzante. Naraţiunea semnată de Michael Gambon, mai mult un soi de autoironie, anunţă publicul că niciun element din film nu trebuie luat prea în serios.

  • Românul care a renunţat la milioanele de pe Wall Street pentru a deschide un nou concept de restaurant în Londra

    Data de 18 ianuarie este foarte importantă pentru Bogdan Popovici şi pentru fostul său coleg de liceu, Ştefan Cătoiu. Cei doi au renunţat anul trecut la carierele lor din finanţe pentru a intra în antreprenoriat cu un proiect care îşi doreşte să revoluţioneze prânzul angajaţilor din City-ul londonez şi nu numai. „Luni, pe 18 ianuarie, deschidem oficial primul nostru restaurant. Conceptul pe care îl aducem pe piaţă va fi complet nou şi va democratiza un serviciu de lux. Noi îi spunem «your personal chef»“, spune Bogdan Popovici, care crede că Vita Mojo, brandul pe care îl lansează la mijlocul lunii ianuarie, va ajunge la o valoare de peste 1 miliard de dolari în scurt timp şi va deveni o ţintă pentru investitori la fel de rapid. 

    Ideea din spatele Vita Mojo le-a venit treptat lui Bogdan Popovici şi fostului său coleg de la „Tudor Vianu“ Ştefan Cătoiu şi presupune îmbinarea a două dintre cele mai importante trenduri care îl animă pe consumatorul modern de astăzi: mâncatul sănătos şi tehnologia. Cei doi s-au inspirat din viaţa pilotului de curse Lewis Hamilton, care are un nutriţionist personal şi un chef personal. Nutriţionistul îi prescrie o dietă în funcţie de datele lui fizice, de nevoile alimentare, de efortul depus, dar şi de gusturile sale, iar cheful pune în practică această dietă la calitate crescută a ingredientelor pentru ca mâncarea pe care pilotul o consumă chiar să îi fie un aliat în activitatea sa competiţională. Preşedinţi, milionari sau vedete de la Hollywood merg pe această reţetă care să le maximizeze calitatea mâncării şi potrivirea acesteia cu organismul lor.

    „Noi am vrut să aducem acest serviciu la îndemâna tuturor, prin intermediul tehnologiei, fără costuri adiţionale. «Your personal chef» sintetizează modelul şi filosofia noastră de business. Un prânz la Londra costă cam 7 lire, la noi tot atât va costa, doar că mâncarea va fi pregătită special pentru nevoile fiecărui client“, explică Bogdan Popovici. Serviciul va funcţiona în baza unei aplicaţii care poate fi descărcată pe orice terminal şi în care clientul va introduce datele sale, de la cele fizice (greutate, înălţime, consum caloric) până la cele medicale (alergii, intoleranţe) şi, nu în ultimul rând, pe cele aspiraţionale (să slăbească 5 kilograme, să se îngraşe 3 kilograme sau să poată alerga la maraton luna viitoare). Aplicaţia va stabili o serie de algoritmi specifici utilizatorului şi îi va face recomandări legate de ceea ce ar trebui să mănânce din meniul acelei zile, dar îi va spune şi în cât timp poate veni să îşi ridice comanda (minimum 15 minute). Meniul fiecărei zile va fi compus din 5 feluri principale, care au la bază 5 proteine, 10 garnituri şi 5 sosuri. „Combinând aceste ingrediente poţi face cam 100 de variante de feluri de mâncare, în funcţie de nevoile şi de gusturile fiecărui client. Dar ce va face diferenţa este că toată mâncarea va fi de foarte bună calitate, numai cu ingrediente bio, şi va fi cea mai bună mâncare din Londra pentru banii aceştia“, explică Bogdan Popovici poziţionarea Vita Mojo. Popovici şi Cătoiu şi-au folosit cunoştinţele de programare pentru a începe să dezvolte softul Vita Mojo, dar pe parcurs au renunţat şi l-au dat în dezvoltare către o echipă de programatori din Londra: „E vorba de mii de rezultate şi de sute de feluri de mâncare aferente unor alte zeci de tipologii umane. Era mult prea complex“.

    Bogdan Popovici şi Ştefan Cătoiu spun că au investit 1 an şi un 1 milion de lire în dezvoltarea conceptului Vita Mojo. Bugetul include lansarea conceptului şi două restaurante. Ambele restaurante vor fi deschise în 2016, în City, şi se vor adresa consumatorilor cu venituri peste medie, care pot şi vor să înţeleagă un model de business bazat pe alimentaţie sănătoasă şi pregătită pe nevoile fiecărui client. „Nu ne adresăm unui consumator care vrea să cumpere repede o shaorma“, spune Popovici, „ci unui consumator care apreciază că vom pregăti numai mâncare bio, fără gluten, cu mai multe tipuri de quinoa sau de orez, cu pui crescut pe păşune şi cu ouă cu gust“.

    Restaurantul de lângă catedrala St. Paul va avea 18 locuri, dar va putea servi maximum 300 de persoane zilnic. Comenzile se vor face prin aplicaţie, iar peste 90% vor fi comenzi takeaway. „Am dezvoltat conceptul în conformitate cu nevoile publicului londonez, care comandă mâncare, o ia şi o mănâncă la birou“, explică Popovici, care consideră că modelul va prinde cel puţin la fel de bine şi în următoarele oraşe vizate pentru extindere, care au obiceiuri de consum similare: „Desigur că vrem să ne extindem. Primele oraşe vizate sunt Londra, New York, Sydney, oraşe care sunt predispuse la trenduri noi şi la alimentaţie de calitate bună“.

     

  • S-a îmbrăcat mai bine decât şeful său şi a păţit-o. Codul vestimentar nescris din marile corporaţii

    Începătorii nu se pot îmbrăca la fel ca şefii lor, iar dacă hainele lor depăşesc grila salarială, pot avea de suferit în companie. În unele organizaţii există reguli nescrise care nu pot fi încălcate.

    S-a îmbrăcat mai bine decât şeful său şi a păţit-o. Codul vestimentar nescris din marile corporaţii

  • A ieşit soarele pe Wall Street

    În acelaşi timp, numărul angajaţilor a crescut cu 2.300, la 167.800, deşi activitatea firmelor de la bursa din New York a fost cu 4,5% mai puţin profitabilă decât cu un an înainte, ajungând la 
16 mld. dolari. Reducerea costurilor şi a personalului în băncile de investiţii şi firmele de brokeraj după criză a fost corelată cu reducerea profitabilităţii, în special ca efect al faptului că marile grupuri financiare au fost condamnate să plătească sume enorme pentru stingerea acţiunilor în justiţie intentate de autorităţi con-tra lor pentru ilegalităţile comise înainte de criză (numai în august Bank of America şi Goldman Sachs au acceptat să plătească 16,7 mld. dolari, respectiv 3,15 mld. dolari).