BusinessMagazin

Tag: training

  • Compania The Consultants a înregistrat anul trecut afaceri de peste jumătate de milion de euro

    Jucătorul de pe piaţa de consultanţă în resurse umane The Consultants a anunţat o creştere de 114% a cifrei de afaceri pe training şi coaching în 2015 comparativ cu anul 2014. Grupul The Consultants a raportat în 2015 o cifră de afaceri totală de 2,51 de milioane de lei (aproximativ 560.000 de euro). Compania intră astfel în topul primelor 10 companii din domeniu, potrivit celor mai recente date statistice aduse in discutie de reprezentanţii companiei într-un comunicat de presă. In timp ce afacerea consolidata a grupului si-a mentinut trendul in ultimii 3 ani, in 2015 activitatea de oferire a solutiilor de performanta pentru companii (training si coaching) a crescut de la o cifra de afaceri de 445,000 lei in 2014 la 952.000 lei in 2015, pe fondul strategiei grupului de intensificare a activitatii pe acest segment.                                                                                                      
    Daca in 2014 activitatea de oferire de solutii pentru performanta (training, coaching) a reprezentat aproximativ 29% din  cifra de afaceri a grupului, restul provenind din activitati de evaluare a performantei anagajatilor, in 2015 proportia s-a schimbat in favoarea solutiilor, training-ul si coaching-ul reprezentând 38% din cifra de afaceri.
     
    Potrivit informaţiilor transmise, grupul intentioneaza ca in urmatorii 2-3 ani sa intre in top 5 firme pe piata de antrenare si perfectionare a angajatilor din România.  

  • Doi români au transformat un joc financiar într-o platformă online de training a traderilor profesionişti

    Florin Grosu şi Florin Cioacă au transformat un joc financiar într-o platformă online de training şi testare a traderilor profesionişti, ce a câştigat atenţia incubatoarelor de afaceri din centre financiare renumite. Antreprenorii şi-au propus ca produsul lor să ajungă să fie folosit de cei mai mari jucători din industria finanţelor la nivel mondial şi să atragă fonduri de un milion de euro până la finalul anului.

    L-am întâlnit pe Florin Grosu şi pe Florin Cioacă, fondatorii Traderion, în perioada în care pregăteau unul dintre cele mai importante demersuri din activitatea lor – proiectul pilot pentru JP Morgan, prin care urma să prezinte reprezentanţilor băncii cu active de peste 2.000 de miliarde de dolari modul în care ar putea să îi ajute în activitate platforma creată de ei. Dacă traderii JP Morgan sunt inhouse, pentru partea de jocuri de trading şi pentru simulări ei apelează la firme de software. Traderion le-a câştigat atenţia prin simulatorul avansat, cu scenarii economice reale şi algoritmi de învăţare care permit personalizarea în timp real a planului de învăţare pentru fiecare trader în parte.

    „Totul este îmbrăcat într-un joc cu niveluri, cu trucuri şi recompense; în loc să fie o simulare opacă, îi ducem în direcţia unui joc serios, e ca şi cum ai pune un costum pe tine cu 90 de senzori şi, la fiecare stimul, reacţia îţi este monitorizată“, explică Florin Cioacă modul în care funcţionează platforma lor. Concret, aceasta este o platformă de management al talentului pentru traderii din departamentele de trezorerie ale băncilor. Platforma conţine şi un simulator al pieţei de capital, creat cu algoritmi de machine learning, ce permit celor care o folosesc, la fel ca într-un simulator de zbor, să se antreneze chiar şi după finalizarea programului de training la care au participat.

    Algoritmii respectivi generează, în baza unor scenarii reale create în funcţie de date istorice, volume, preţuri din piaţă sau comportamente ale jucătorilor, generând chiar şi noi bănci în platformă, care se comportă la fel ca în lumea reală. Traderului care se antrenează astfel i se construieşte un profil detaliat, în baza a 90 de indicatori diferiţi – pentru fiecare oră petrecută de el în platformă, aceasta colectează 150.000 de informaţii diferite, ce permit realizarea profilului. Sunt identificate astfel abilităţile de a face profit şi chiar şi comportamentul etic. Pe piaţă există şi alte platforme de training pentru traderi, însă ceea ce diferenţiează Traderion de restul sunt algoritmii de machine learning ce permit funcţionarea pe baza scenariilor ce imită viaţa reală, spun cei doi. 

    Investiţia iniţială în platformă a fost de 125.000 de dolari, dintre care 25.000 de dolari au fost fonduri primite în cadrul unui incubator din SUA, iar restul fonduri proprii. Investiţiei iniţiale i s-au adăugat 75.000 de euro primiţi de la incubatorul londonez Seedcamp. Traderion se adresează exclusiv clienţilor corporate sau instituţionali, şi nu traderilor din piaţa de retail, deşi antreprenorii spun că au primit solicitări de la persoane care credeau că sunt o platformă care angajează traderi. „A trebuit să le explicăm de fapt că noi suntem platforma de training a traderilor“, spune Florin Grosu. Modelul de business al Traderion presupune monetizarea prin plata de către instituţia ce i-a contractat a 500 de dolari pe lună pentru fiecare persoană antrenată pe platformă. Până acum, au atras în portofoliu clienţi precum Institutul Bancar Român, CEC, Raiffeisen, Intesa Sanpaolo Bank şi Citibank, dar şi universităţile de profil precum Academia de Studii Economice din Bucureşti, Universitatea Timişoara, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj.

    În ce priveşte responsabilităţile antreprenorilor, Florin Grosu se axează pe zona de business development, iar Florin Cioacă pe program management. Cei doi spun că se completează, un motiv fiind şi formaţia profesională diferită. Florin Cioacă a absolvit Finanţe-Bănci în cadrul ASE. În liceu a fost olimpic la matermatică şi a studiat 11 ani de algoritmică, iar în timpul facultăţii a participat la un internship în trezoreria Citibank, unde, spune el, a avut şansa să fie într-o echipă „de fier“. Era un internship neplătit, însă petrecea acolo între 8 şi 10 ore. „La vremea aceea, trezoreria Citibank era extrem de activă, existau clienţi în permanenţă, iar internshipul acela m-a făcut să iubesc tradingul.“ Ulterior, a fost acceptat în postul de junior trader în cadrul Citibank, însă apoi toată echipa s-a mutat la Bancpost, în urma unui leveraged buyout.

  • Tinerii care au crescut profitul companiei lor de cinci ori într-un an

    Bittnet, integrator şi lider al pieţei de training IT din România, a înregistrat în 2015 o creştere de 35% a veniturilor şi un profit net de cinci ori mai mare decât în 2014, potrivit unui comunicat transmis de reprezentanţii companiei.

    Bittnet a încheiat anul trecut cu venituri de 11,27 milioane de lei (circa 2,5 milioane de euro), în creştere cu 35% faţă de 2014, şi cu un profit net de peste 1 milion de lei (circa 230.000 de euro), cu 386% mai mult faţă de anul anterior.
    În 2015, Bittnet şi-a consolidat poziţia de integrator IT şi de lider pe piaţa locală de training IT şi a încheiat noi parteneriate în industria IT&C. Printre cele mai importante evenimente se numără: listarea pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti (BVB), devenind prima companie IT din România listată la BVB, vânzarea unei participaţii de 10% către fondul polonez de investiţii Carpathia Capital, atragerea lui Dan Berteanu, expert în training şi vânzări şi cunoscut antreprenor local, în boardul Bittnet, precum şi avansarea în Topul 50 de Companii IT din Europa Centrală, clasament realizat de compania de consultanţă Deloitte.

    „2015 a fost un an foarte bun pentru noi. Peste 150 de noi acţionari s-au alăturat proiectului nostru, ca urmare a listării pe piaţa AeRO a Bursei de Valori Bucureşti. A fost primul an din istoria Bittnet în care am înregistrat profit brut la sfârşitul semestrului I, a fost un an în care am atras în board experţi cunoscuţi, investitori privaţi şi am întărit echipa de profesionişti din departamentele de vânzări, operaţiuni şi tehnic”, declară Mihai Logofătu, directorul general al Bittnet Systems.

    Creşterea veniturilor şi a profitului net se datorează implementării unei strategii planificate pentru perioada 2015 – 2017, detaliată în Memorandumul de Informare, publicat la listarea companiei. Compania s-a axat şi se va axa şi în continuare pe: consolidarea poziţiei de lider al pieţei de training IT, creşterea acoperirii geografice şi urmărirea trendurilor globale la nivelul industriei IT. Astfel, cele mai importante creşteri de venituri se datorează trainingurilor bazate pe tehnologiile cloud (creştere de şapte ori în 2015), susţinute de Bittnet, în parteneriat cu Amazon Web Services, dar şi proiectelor de integrare lansate anul trecut de companie, care sunt orientate pe soluţiile cloud (+107%) şi datacenter (+160%).
    Anul trecut, Bittnet a reuşit să pătrundă pe pieţele vest-europene cu oferta sa de servicii de training, de consultanţă şi soluţii cloud.

    Pentru acest an, Bittnet îşi propune să continue creşterea accelerată, având la bază aceiaşi trei piloni: lansarea unor noi servicii (bazate în special pe tehnologiile cloud), extinderea acoperirii geografice şi expansiunea portofoliului de produse prin încheierea de noi parteneriate cu furnizori mari din industria de training IT.
    Bittnet este o companie antreprenorială românească din sectorul IT, fondată în 2007 şi controlată de fraţii Mihai Logofătu şi Cristian Logofătu. În aprilie 2015, a devenit prima companie IT din România listată la Bursa de Valori Bucureşti. Acţionarii companiei sunt fraţii Logofătu (64,66%), antreprenorul Răzvan Căpăţînă (20,42%), fondul de investiţii polonez Carpathia Capital (6,77%) şi alţi investitori privaţi (8,17%).

    Bittnet colaborează cu mari producători IT, ca Amazon Web Services, Cisco, Microsoft, Oracle, Dell SonicWall sau Citrix şi oferă clienţilor o varietate de cursuri IT, servicii de implementare soluţii IT (infrastructură de reţea: routing & switching, datacenter & virtualizare, securitate, teleprezenţă sau wireless), dar şi servicii de suport tehnic, fiind orientată pe inovare. Compania îşi diversifică în mod continuu portofoliul, axându-se, în special, pe tehnologiile cloud şi securitatea informaţiilor.
     

  • Compania locală Ascendis înregistrează anul acesta o creştere de 16% şi ajunge la venituri de peste cinci milioane de euro

    Compania axată pe programe de training Ascendis estimează că va încheia anul 2015 cu o creştere de 16% faţă de anul anterior şi va înregistra afaceri de peste cinci milioane de euro.

    ”Anul 2015 se prefigurează a fi cel mai bun din istoria Ascendis din punctul de vedere al rezultatelor financiare ale grupului. Ne-am întâlnit în sălile de curs cu peste 15.000 de cursanţi şi în centrele de evaluare cu peste 500 de persoane. În plus, la începutul anului ne propusesem să realizăm 250 de evenimente corporate – team building-uri şi conferinţe. Până la finalul anului vom fi finalizat 280 de astfel de evenimente. Astfel, în total am interacţionat cu mai mult de 35.000 de persoane în 2015. Estimez că afacerile grupului vor creşte cu 16% anul acesta, faţă de nivelul de 4,7 milioane de euro înregistrat în 2014”, a declarat Andrei Goşu, directorul general al Ascendis.

    Afacerile grupului au crescut în contextul în care companiile din România, în special multinaţionalele, au alocat bugete mai mari pentru instruirea angajaţilor, pe fondul creşterii economice.

    ”Piaţa serviciilor de training corporate din România a crescut constant în ultimii 3 ani, după declinul din anii de criză (2009-2010), aflându-se în prezent la o valoare cuprinsă între 30 – 40 de milioane de euro, conform estimărilor noastre. Tendinţa de creştere se va menţine şi în anii următori, întrucât companiile care vin sau care îşi extind activitatea în România vor fi nevoite să investească tot mai mult în formarea angajaţilor, dacă vor rezultate de business mai bune. În plus, România mai are de recuperat un mare decalaj faţă de alte ţări, întrucât doar 1,5% din populaţia cu vârste cuprinse între 24 şi 64 de ani a participat în 2014 la un program de învăţare continuă, ponderea fiind de şapte ori mai scăzută decât media înregistrată la nivelul statelor Uniunii Europene (de 10,7% în 2014), potrivit datelor Eurostat”, a mai spus directorul general al ASCENDIS.

    Grupul Ascendis şi-a început activitatea în anul 1997. Cu afaceri de 4,7 milioane de euro în 2014, grupul oferă servicii de consultanţă, training, team building, well-being şi training de limbi străine. Compania are o echipă de 67 de consultanţi şi facilitatori şi un portofoliu de peste 160 de clienţi constanţi.

  • (P) “Don’t teach the plan, teach the people”

    “Dacă în străinătate există această tradiţie de life-long learning, învăţarea pe tot parcursul vieţii, în România acest lucru e ceva nou, e încă la început. Sunt mişcări în direcţia asta, şi vedem tot mai des oameni care nu aşteaptă ca o companie să le plătească nişte cursuri şi să vină gratuit atunci când sunt “in the mood”, ci vin şi îşi plătesc cursurile chiar ei, înţeleg că ţine de dezvoltarea lor personală şi că aceste cursuri le oferă şansa la un job mai bun”, spune Ramona Glodeanu, un trainer certificat CELTA, distincţie recunoscută internaţional. Alături de Ian Browne şi Nicoleta Mihalca, ea oferă cursuri de limba engleză pentru angajaţii din zona de business în cadrul Alpha Training Center.

    Interesul pentru astfel de cursuri este destul de ridicat, dar alegerea tipului de curs şi al celor care îl predau este un aspect deosebit de important: “Oamenii nu fac încă diferenţa între un serviciu de training şi servicii de meditaţie. Oamenii încă nu ştiu să aleagă, nu există standarde în predarea a limbii engleze, nu există instituţii solide care să pregătească traineri de limba engleză. Diferenţa mare dintre un profesor şi un trainer este că un trainer îşi face specializările în străinătate, în ţări cu tradiţie, pentru ca apoi să aplice în România ceea ce a învăţat. Acest lucru se schimbă însă după urmarea unui curs cu un trainer, atunci când oamenii realizează că metoda e diferită şi se adaptează stilului de învăţare, venind în întâmpinarea nevoilor lor“, explică Ramona Glodeanu.

    Ramona Glodeanu a absolvit Facultatea de Litere şi a urmat apoi mai multe cursuri în străinătate, obţinând certificări din partea mai multor instituţii de renume. Îşi aminteşte însă cu plăcere momentul în care a realizat diferenţa dintre ceea ce înveţi în facultate şi ceea ce înseamnă cu adevărat să predai: “Am urmat un curs de perfecţionare la Budapesta unde am obţinut certificatul cu cea mai mare recunoaştere în lume, nu poţi să predai fără să ai acest certificat de care nu prea ştie nimeni în România. Este poate şi motivul pentru care lumea nu ştie diferenţa dintre un trainer şi un meditator. Acolo aveam un mentor care spunea “Ramona, don’t teach the plan, teach the people”; cu alte cuvinte, una e ceea ce îţi pregăteşti şi alta e ceea ce trebuie să livrezi, pentru că nevoile cursanţilor sunt diferite şi trebuie să adaptezi din mers. Am învăţat să fac acest lucru, chiar dacă era diferit faţă de ceea ce învăţasem eu în facultate. Am învăţat că în fiecare zi mai ai ceva de învăţat”, povesteşte ea.

    În România, sistemul de învăţământ impune, de multe ori, învăţarea unor concepte care nu îşi dovedesc utilitatea; de asemenea, elevii sau studenţii nu sunt încurajaţi într-o suficient de mare măsură să se concentreze pe ceea ce îi va ajuta, la un anumit punct, să obţină o slujbă mulţumitoare.

    “Ideea de a te instrui ţine de tine şi este o responsabilitate a ta, nu este nici a angajatorului, nici a statului, nici a părinţilor. Această informaţie ar trebui primită încă de când suntem copii, practic sistemul nostru de învăţământ nu încurajează curiozitatea copilului; sistemul nostru restrânge interesele copilului. Vedem studenţi foarte deştepţi, care termină facultăţi renumite dar nu îşi pot găsi un loc de muncă, pentru că nu răspund cerinţelor pieţei. La fel cum am văzut oameni pregătiţi la limba engleză doi sau trei ani şi erau începători atunci când au ajuns aici, pentru că învăţau liste de verbe pe care le ştiau deja. Dacă ştii cum să spui în engleză “tâmplar” dar nu ştii cum să spui “dă-mi te rog un pahar cu apă”, ai învăţat ceva inutil. Oamenii sunt inteligenţi, dar nu sunt orientaţi în direcţia potrivită”, remarcă trainerul.

    Alpha Training Center se adresează, în general, clienţilor din zona de business, indiferent de poziţia pe care o ocupă în companie. “Ne adresăm cel mai mult sectorului business, iar clienţii sunt de regulă cei care caută un trainer cu care să nu piardă timpul, care să le stabilească obiective clare şi realiste. Fie vorbim de manageri care vor să urmeze cursuri private, adaptate exact nevoilor lor de business, fie grupuri de cursanţi unde se pot înscrie maximum opt într-o grupă”, arată Ramona Glodeanu. “Este important de spus că evaluarea este gratuită, fără a exista vreo obligativitate din partea cursanţilor. Dacă un manager de resurse umane vrea să îşi evalueze angajaţii, poate să o facă fără a achiziţiona imediat după un număr de cursuri.”

    Alpha Training Center furnizează cursuri de limba engleză generală şi limba engleză pentru afaceri. Funcţionează de la începutul anului în Bucureşti, iar trainerii săi se bucură de o experienţă vastă pe piaţă, având clienţi precum Porsche România, Coca-Cola HBC, Unilever, Petrom, BCR sau IKEA. Compania abordează o metodă nouă de predare, cea comunicativă, oferind astfel posibilitatea învăţării limbii engleze la standardele europene şi internaţionale de competenţă în materie. Cursul este interactiv iar participanţii comunică în cea mai mare parte a acestuia, trainerul având rolul de a corecta, a ajuta şi a îmbunătăţi conversaţia.

    www.cursuri-engleza.com

  • Un Hamlet în mediul de business: regizorul de teatru care oferă traininguri pentru mediul de business

    Mărturisesc că prima dată am vrut să scriu despre Dan Vasile în urmă cu vreo opt – nouă ani, la începuturile Business Magazin; m-a atras atunci ceea ce mi se părea a fi independenţa de care Dan dădea dovadă, faptul că regiza spectacole în ţară, că lucra pe proiecte şi că rezista în lumea teatrului – voiam să scriu despre astfel de oameni, care nu erau legaţi de o slujbă şi de un program, un astfel de trai mi se părea nemaipomenit, atunci. Nu mai ştiu de ce am abandonat ideea, cred că a venit criza şi nu a mai fost loc pentru astfel de abordări. După ani l-am regăsit pe Dan Vasile într-un grup de bărbaţi care îşi propune să rescrie normele eleganţei masculine româneşti; îşi lăsase o barbă respectabilă şi avea propria firmă, care se cheamă, cum altfel?!, „Mr. Vasile“. În fond tot un soi de independenţă.

    Dan Vasile a devenit Mr. Vasile cu patru ani în urmă. „A fost un gând care se leagă de umorul pe care îl cultiv. Când te iei prea în serios, este un semn că ai îmbătrânit şi ai luat-o razna. M-am întrebat ce voi face şi am zic că mă vând cel mai bine pe mine, aşa că am numit compania Mr. Vasile“. A început cu ani în urmă cu traininguri motivaţionale, petreceri corporate neconvenţionale sau team buildinguri altfel decât cele obişnuite, activităţi derulate în paralele cu regia de teatru. Printre cei mai vechi clienţi se numără lanţuri de hipermarketuri sau de retail pentru care lucra cu  grupe de 400 de oameni pe tehnici de vânzare. „Aveam săptămâni în şir în care lucram cu câte două echipe pe zi, patru ore cu unii şi patru ore cu alţii. Era extenuant.“ Piaţa i s-a format „din gură în gură“, de la sine, oamenii apreciind la el faptul că propunea ceea ce numim „ieşirea din zona de confort“.

    La un moment dat i-a întâlnit ce cei de la compania Trainart, care căutau un actor. A fost o „potrivire de caracter“ între compania de training şi regizor, şi de atunci au făcut „mii de traininguri“. Au creat inclusiv un produs, Metamorphosis, care urmăreşte stimularea leadershipului intuiţional, care merge pe zona intuitivă şi nu pe zona raţional-logică, care oricum există în fiecare lider, îmi explică Dan. „Antrenând anumite exerciţii din programarea neurolingvistică, tehnici din teatru şi altele asemenea, am făcut un program de două zile de training care a funcţionat atât în sistem deschis, cu participanţi care cumpărau programul, cât şi în sistem intern, în companii. A fost un moment de extindere pe piaţă, a apărut un brand şi a fost dovada că se pot face astfel de lucruri“. Au venit clienţi mari, din industria de medicamente sau din consultanţa de business. „Ceea ce facem este de top, este zona de fuziune dintre tehnicile de influenţare din teatru şi modul în care faci ajustări extrem de precise cu cel din faţa ta. Astfel de tehnici sunt de bază în pregătirea actorilor, dar au fost aduse spre avocaţi sau oameni de vânzări. Sigur că în occident sunt mai avansaţi, faţă de noi există un oarecare decalaj, dar acesta este binevenit.“

    Dan Vasile a terminat actoria la Hyperion, dar în paralel făcea şi regie de teatru la universitatea de stat. A fost în clasa lui Tudor Mărăscu la regie şi a învăţat actorie cu Eusebiu Ştefănescu. „Au fost profesori buni, de la care am mâncat teatru pe pâine. A fost perioadă fabuloasă, pentru că dimineţile eram la facultate, după-amiezile la Cinematecă şi serile la teatru.“ Primul său spectacol, Pelicanul de August Strindberg, pus în scenă la Teatrul Naţional din Iaşi în 2000, a fost nominalizat la premiile UNITER, pentru debut. „Debutul meu a fost un pic strâmb, pentru că am avut o cronică, pe prima pagină a unui ziar important, care desfiinţa spectacolul. Cineva o luase foarte personal şi era lipsit de afinităţi şi umor. La un moment dat au venit criticii adevăraţi şi au pus lucrurile la punct, iar teatrul s-a văzut cu o nominalizare la UNITER pe care nu o mai avuseseră de 10 ani. Mă aşteptam ca lucrurile să urmeze. Eram invitat la şedinţe la UNITER şi am zis că am început cu dreptul. Dar a început marea aşteptare lângă telefon. A fost o perioadă în viaţa mea când asta am făcut.“

    Era foarte important să sune telefonul şi destinul său artistic ţinea de telefoanele acelea pe care trebuia să le primească, era în mâinile unor domni şi doamne pe care trebuia într‑un fel să-i facă atenţi, să îl bage în seamă. „Permanent era despre ce n-am făcut eu bine, astfel încât oamenii aceştia să mă valorizeze suficient. Întrebările acestea au tot funcţionat într-o bună parte din viaţa mea, ştiind în acelaşi timp că îmi fac treaba, ştiind că lucrurile pe care le fac eu au o oarecare inspiraţie şi o oarecare lucrătură şi un oarecare mecanism bine pus la punct, profesional vorbind. Ştiind că sunt acoperit profesional, mă întrebam în continuare ce ar mai trebui de făcut. Răspunsuri am primit, dar nu mi-au plăcut. Adică anumite lucruri pe care ar fi trebuit să le fac nu ţineau de valorile mele.“ Totuşi telefonul a sunat, şi a avut de lucru, pentru că are peste 30 de spectacole la activ, făcute în 15 ani. „Binişor, mai ales în condiţiile în care am început să montez Shakespeare, Cehov, texte importante, care contează şi au putere, texte prin care dacă intri, eşti altfel. Este un proces de iniţiere, inclusiv personală. Şi mi-am ales oameni interesanţi, scenografi şi actori de la diferite teatre din ţară şi asta a însemnat pentru mine realmente o creştere. Dar aveam spre 30 de ani, doi copii care creşteau, şi mi-am pus nişte întrebări: la ce bun? Avem o discuţie creativă sau ne umilim reciproc? Încotro merg, care este construcţia la care pun umărul?“

    După aceste întrebări a ales businessul. „Mediul de business mă aranjează la nebunie, pentru că este un mediu în care, dacă lucrezi cu toată capacitatea şi îţi faci treaba aşa cum trebuie, eşti valorizat. Este mediul în care primeşti instantaneu respect. Dacă îţi stabileşti o întâlnire cu un CEO, la ora stabilită există deja o cafea şi cineva care te conduce, fără probleme. În teatru, apar urgenţe şi nu dau nici măcar un SMS să anunţe.“

    Totuşi, cum a ajuns la training, coaching şi Mr. Vasile? La un moment dat un prieten care avea o fundaţie l-a invitat la un eveniment de pregătire a trainerilor, pentru care nu avea suficienţi participanţi. „Eram într-o săptămână în care nu făceam nimic şi am zis că orice este mai bine decât să stau acasă. Scriam de fapt articole pentru o revistă, am scris o carte pentru copii, am făcut tot felul de lucruri. Dar am zis OK, hai la TOT şi am avut o mică revelaţie. Ce se presupunea acolo, jocurile de rol, modul în care stăteai de vorbă cu participanţii, se asemăna foarte mult cu modul în care lucram în teatru, modul în propuneam anumite situaţii de învăţare experienţială. Mi-a explodat capul, mi-am spus: «Asta este o potecă interesantă».“ A păşit pe potecă şi telefonul a început să sune.

    O perioadă a lucrat şi în training, şi în teatru, ba o vreme, cam doi ani, a cochetat şi cu publicitatea. „În publicitate am avut o perioadă bună, era la patru ani de la debut şi nominalizare, o perioadă de relativă stagnare în viaţa profesională. Un publicitar mi-a dat şansa să fiu creativ şi vedeam cum iau viaţă proiectele mele.“ 

    Ultimul spectacol  a fost A 12-a noapte la Arad, în 2012, care a ieşit un mix elisabetan, cu muzică şi clovnerii, spectacol „care a fost îngropat de nişte decizii administrative. În momentul acela mi-am dat seama că nu mai vreau să fac parte din aşa ceva, iar acum, deşi consider că nu mi-am agăţat mănuşile în cui, nu mă mai văd întorcându-mă. Poate doar în termenii mei, ceea ce este aproape imposibil, în teatrul aşa cum îl ştiu eu“.

     

  • Un cuplu face zeci de milioane de euro pe an din cursuri de training. Au birouri în mai mult de 600 de oraşe

    Dilshad şi Barinder Hothi sunt co-fondatori al Knowledge Academy, companie ce oferă mii de cursuri de training peste 200 de ţări. Vor să transforme compania într-un “Amazon al educaţiei”, informează BBC.

    “Cursurile noastre online sunt tradiţionale, exact la ceea ce te-ai aştepta, însă noi avem şi locaţii unde o persoană poate să meargă să vorbească cu instructorul local despre ce problemă are. În felul acesta există şi o interacţiune umană”, spune Barinder Hothi.

    Knowledge Academy oferă cursuri atât online, cât şi ofline, iar în prezent are birouri în 650 de oraşe, localizate în 158 de ţări. Anul trecut, compania a înregistrat un venit de 20 de milioane de lire, iar profitul a fost undeva la 3 milioane de lire.

    Knowledge Academy a crescut rapid în ultimii şase ani şi este cea mai mare companie de training din lume, la momentul actual, în funcţie de numărul de cursuri oferite, peste 5.000. Până la sfârşitul anului vor să deschidă birouri în 3.000 de oraşe din 210 ţări.

    “În 10 ani vrem să devenim un nume global, precum Google sau Facebook”, declară Dilshad Hothi.

    Barinder Hothi este fiica a doi imigranţi indieni din Marea Britanie, iar Dilshad Hothi s-a născut şi a crescut în India, cei doi întâlnindu-se în Marea Britanie printr-o cunoştiinţă comună.

    Cei doi şi-au lansat afacerea în 2009, moment care nu părea să fie oportun, având în vedere criza care cuprinsese lumea întreagă. A fost o decizie foarte bună. Foarte multă lume căuta să se recalifice la momentul respectiv.

  • Training pentru traficul bucureştean: italianul care te învaţă cum să te fereşti de accidente

    Andrea Fogliazza, un antreprenor italian stabilit în România, a lansat o şcoală de conducere defensivă şi o competiţie în care a investit peste 400.000 de euro până în prezent. Până la finalul anului vrea să ajungă la peste 1.000 de cursanţi, mare parte din clienţii săi fiind aduşi de companiile care vor să se asigure că maşinile din flotele lor sunt pe mâini bune.

    O discuţie auzită la radio în maşină reproducea remarca unui taximetrist despre şofatul în contextul infrastructurii locale: „În România nu ar trebui să existe şcoli de şoferi care să te înveţe cum să conduci, ci şcoli care să te înveţe cum să te fereşti în trafic”. Italianul Andrea Fogliazza a speculat această nevoie şi a creat şcoala de conducere defensivă Smart Driving, ce antrenează exact ce descria taximetristul: reacţiile şoferilor în situaţii limită. Astfel, reacţiile şoferului în condiţiile unui derapaj ori ale neacordării de prioritate din partea unui alt participant la trafic pot fi studiate şi corectate în cadrul şcolii lansate de italian la sfârşitul anului 2013. Ulterior lansării şcolii, antreprenorul a simţit nevoia dezvoltării şi a unor competiţii pentru cei care voiau să îşi testeze, alături de reacţiile în situaţii limită, şi spiritul competitiv. Până acum, Fogliazza apreciază că a investit mai mult de 400.000 de euro în cele două componente şi că, până la finalul anului viitor, va ajunge la un rulaj al afaceri de 900.000 de lei (cca 200.000 de euro).

    Andrea Fogliazza a ajuns în România în urmă cu aproximativ 10 ani, când era responsabil de dezvoltarea comercială în cadrul filialei din Iaşi a furnizorului italian de servicii de call center şi de telemarketing XL World. Compania, care ajunsese la 1.200 de angajaţi în România, a fost vândută către Xerox, iar lui Fogliazza i s-a propus să ocupe o funcţie în cadrul filialei din Albania a companiei, unde firma mutase câteva sute de locuri de muncă.

    Andrea Fogliazza a preferat să rămână în România, unde a intrat în antreprenoriat cu o afacere de import alimentar. Ulterior, a vândut firma, iar la scurt timp a deschis şcoala de conducere defensivă Smart Driving (operată de compania WCA Team SRL). Ideea afacerii a venit ca urmare a pasiunii sale pentru moto sport – a participat la cursuri ale Yamaha Motorbikes şi Ducati Motorbikes, dar a urmat şi cursuri de instructor în Italia, Croaţia şi Ungaria. Ulterior, a pregătit motociclişti pe circuite de renume mondial precum Isle of Man ca director şi technical director şi team manager pentru Extreme Rider (2003 – 2009). Numărul de circa 100 de participanţi la un eveniment de pilotaj realizat în 2013 în România în colaborare cu şcoala Guidare Pilotare din Italia, o instituţie de conducere defensivă şi sportivă din Europa şi şcoala oficială a BMW, l-a încurajat să creeze o afacere similară în România.

    Sistemul şcolii Guidare Pilotare este, potrivit lui Fogliazza, unul diferit faţă de cel al şcolilor de şoferi obişnuite şi care aplică principii ale psihologiei în condus şi reacţie. Fondatorul şcolii, pilotul de Formula 1 Siegfried Stohr, este la bază psiholog. La începutul anului trecut, a lansat şcoala Smart Driving, mai întâi printr-o colaborare cu Automobile Bavaria, prin care cursanţii aveau posibilitatea să îşi exerseze tehnica de condus pe autoturisme Mini. După şapte luni de activitate, a realizat un nou parteneriat, cu dealerul BMW APAN Motors din Brăila, iar de atunci elevii îşi pot exersa cunoştinţele pe maşini BMW din parcul auto al dealerului. În cursul acestui an, Fogliazza a lansat şi conceptul Smart Driving Series, care reprezintă un context în care elevii şcolii să aplice ceea ce au învăţat într-o competiţie, alături de persoane care vor pur şi simplu să îşi testeze abilităţile de condus defensiv.

    Concret, şcoala Smart Driving predă exerciţii organizate pe un circuit amenajat, cu maşini dotate cu camere de filmat, ce înregistrează comportamentul elevului, cât şi viteza şi frânarea maşinii, dar şi cu sisteme care permit simularea în situaţii limită – precum pierderea aderenţei la polei ori evitarea obstacolelor la viteză mare. „Sunt foarte ciudate reacţiile – unii dintre ei lasă volanul şi închid ochii, alţii frânează incorect”, descrie Fogliazza cele mai des întâlnite reacţii la cursanţii săi.
    Odată ce au înţeles greşelile din aceste reacţii, cursurile continuă în corectarea acestora şi în direcţia aplicării tehnicii corecte.

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Southpaw

    Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani îşi face treaba cu brio, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producţii independente este singura explicaţie pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuţie îi regăsim şi pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) şi pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

    Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acţiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfăşurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experienţa generală a filmului.

    Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reuşeşte, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reuşeşte să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul ştie, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

    În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuţie, el ar fi trecut neobservat şi fără prea mult succes. Este un film cu o desfăşurare uşor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

    Nota: 7/10