BusinessMagazin

Tag: tinerete

  • 10 poveşti de reconversie a fostelor fabrici. Au devenit locuri de petrecere a timpului liber sau proiecte imobiliare

    10 poveşti de reconversie a fostelor platforme industriale reprezintă linia de start pentru un potenţial imobiliar de sute de hectare în centrul oraşelor, pe care noul val de creştere economică are de gând să îl folosească pe deplin.

    Vechile utilaje folosite acum ca obiecte decorative sunt răspândite prin curtea complexului, fără plăcuţe cu denumiri, pentru că nimeni nu mai ştie ce sunt.

    Terasa exterioară denumită „Glucoza“ sau domnul Bălăianu, de profesie lăcătuş mecanic şi „un fel de om bun la toate“ care a avut aniversarea de 80 de ani anul trecut şi care în continuare este angajat pe terenul fostei fabrici Glucoza, unde a lucrat în tinereţe, aduc în continuare aminte de uzina de pe bulevardul Barbu Văcărescu din nordul Capitalei. Pereţii roşii de cărămidă amintesc tot de istoria şi de stilul locului.

    Caro Club este unul din exemplele de reconversie de succes date de consultanţii din domeniul imobiliar: este o afacere profitabilă, cu venituri de peste 4 milioane de euro şi profit de aproximativ un milion (potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe), unde patina clasică a locului se îmbină cu complexul hotelier ocupat mai ales de turiştii de business ori de firmele de IT venite aici în căutarea unui spaţiu de birouri nonconformist şi în care să îşi pună obiectele de relaxare atipice pe care le folosesc, de la saci de box şi până la motociclete.

    Octavian Lazăr, directorul general al afacerii, este un fel de enciclopedie a poveştii cărămizilor roşii; a fost martor sau i-au fost povestite etapele proiectelor derulate de tatăl său, Ion Lazăr: dorinţa dictatorului comunist de a muta fabrica de alcool ce a funcţionat aici până în 1987, fabrica de glucoză ce funcţiona într-un pod al incintelor înainte de 1990 şi despre care vecinii spuneau că face ca la robinet să curgă glucoză, folosirea depozitelor de către arabi, un laborator cu cobai albi, pe care voia să îi ia acasă când era copil, plimbările cu frică printre aburii industriali ce încă mai funcţionau când lucra ca paznic al proprietăţii, cât şi prima dinamitare controlată din ţară, a unui siloz ce nu putea fi folosit, care a avut loc pe proprietatea lor.

    Îşi aminteşte şi despre frustrările legate de faptul că, la vremea când au început să dezvolte proiectul, nimeni nu paria pe zona de nord, pe clădirile inutilizabile ale fostei fabrici de glucoză, şi nimeni nu credea în planurile tatălui său. „Nici eu nu îmi aduc aminte când a fost de stat şi când s-a petrecut în mod concret privatizarea“, spune Lazăr. El povesteşte că mai întâi întreprinderea de stat a fost cumpărată de întreprinderea, tot de stat, condusă de tatăl său, Editura Adevărul, iar privatizarea propriu-zisă a avut loc prin metoda MEBO, în 1994, an în care Ion Lazăr a început să îşi deruleze şi proiectele.

    Istoria Caro coincide, până la un anumit punct, cu cea a majorităţii fabricilor comuniste şi este plasată cu câteva decenii în urmă. Profesorul doctor Cezar Mereuţă, cercetător asociat al Centrului de Macromodelare Economică al Academiei Române, îşi aminteşte că România „a îngheţat modernizarea tehnologică“ începând cu anul 1978.

    Hotărârea de a plăti integral datoria externă a condus la reducerea masivă a importurilor între 1978 şi 1989, ceea ce a determinat ţara să rămână semnificativ în urmă ca dezvoltare tehnologică. „După 1989, s-a considerat în mod eronat că pentru un număr de întreprinderi mari şi foarte mari (circa 400), considerate strategice, vor exista resurse interne de retehnologizare, capabile să le transforme în entităţi concurenţiale. Or, în realitate s-a dovedit că resursele alocabile nu erau suficiente şi că, în mare măsură, nici calitatea managementului nu era satisfăcătoare.“

    Consecinţa acestor stări de fapt a fost că strategia de privatizare a fost centrată în perioada 1993 – 1997 cu precădere pe societăţile comerciale mici şi, într-o măsură redusă, pe societăţile comerciale mijlocii. În anul 1997, când a început privatizarea marilor societăţi comerciale (cu peste 500 de salariaţi), s-a constatat că cele mai multe erau deja de facto în stare de faliment sau în pierdere irecuperabilă. Potrivit prof. dr. Mereuţă, cele mai mari eşecuri în domeniul privatizării au fost ale marilor întreprinderi constructoare de mijloace de transport, datorită efectelor de atragere a industriilor de componente din amonte ale acestora: Roman Braşov, Rocar Bucureşti, Aro Câmpulung sau Tractorul Braşov.

    „Dacă aceste companii ar fi fost privatizate la timp şi cu succes în perioada 1993 – 1995, Produsul Intern Brut al României ar fi avut o valoare cu cel puţin 12% mai mare, iar exportul de bunuri anual al României ar fi depăşit azi clar 60 de miliarde de euro. Din cauza întârzierii privatizării, niciuna dintre aceste întreprinderi nu a putut fi salvată.“ Prof. dr. Cezar Mereuţă aminteşte totuşi şi de privatizări realizate cu „relativ succes“: consideră că cea mai reuşită privatizare este cea a SC Automobile Dacia, care se datorează managerului Constantin Stroe şi care, împreună cu filialele marilor multinaţionale producătoare de componente, au o contribuţie la PIB de 10%. Menţionează însă şi succesul privatizării Petrom, succesele parţiale ale entităţilor privatizate de grupul Mittal, dar şi unele privatizări din sistemul bancar. „În ansamblu, referindu‑ne la companiile româneşti, care defineau performanţa economică a industriei prelucrătoare (companii cu peste 500 de salariaţi), bilanţul privatizării este clar negativ“, concluzionează profesorul Mereuţă.

  • Tu ce vrei să te faci când o să fii mare?

    Ideea de bază a acestui articol a fost iniţial „cele mai cool meserii“ şi voiam să prezentăm câteva ocupaţii interesante şi ieşite din comun. Sigur, în categoria celor mai cool meserii nu includeam musai îngrijitorii de insule tropicale, crescătorii de şerpi sau cine mai ştie ce alte ocupaţii exotice; voiam mai degrabă meserii din lumea reală, accesibile unui număr cât mai mare de oameni. Şi am plecat de la două informaţii care m-au pus pe gânduri: prima, că 65% dintre copiii care intră astăzi la şcoală vor avea meserii care astăzi nu există şi doi, că mai mult de jumătate dintre tinerii Generaţiei Y preferă o meserie reală, vor să fie mai degrabă gulere albastre şi nu gulere albe, adică funcţionari sau corporatişti.

    Iar când Cosmin Cosma, filosof de formaţie şi antreprenor de vocaţie, a început discuţia pe care am avut-o cu o întrebare – . „Ştii, este întrebarea aceea, «tu ce vrei să te faci când vei fi mare?»” – am avut o revelaţie şi ideea unei uşoare schimbări în abordarea materialului.

    Aşadar, nu vom vorbi despre inşi cu ocupaţii exotice, ci despre un călător pasionat, despre un filosof convertit la antreprenoriat, despre un paraşutist care şi-a transformat, alături de fratele său, pasiunea într-o afacere profitabilă, despre un programator devenit specialist în educaţie şi o tânără pasionată de artă devenită programator, despre o avocată care încearcă să creeze o nişă pe piaţă şi despre o antreprenoare în serie care identifică câte o nişă pe an. Ce au în comun? Căutarea, faptul că fac ceea ce le place, neastâmpărul, faptul că fac ceea ce lor li se pare cool. „Problema majoră pe care o ai într-o carieră este să îţi găseşti hotarele profesionale. Unii intră într-un sistem de confort din care ies greu. Limitele sunt date de context şi nu sunt alegeri personale“, spune Cosmin Cosma, fondator al companiei de consultanţă Insus, fost corporatist, bancher şi cu o experienţă antreprenorială deja încheiată.

    Coolness-ul unei ocupaţii sau al alteia vine din exterior, este dat de ceilalţi care văd că faci ce îţi place, sau faci ceva ce lui i-ar plăcea să facă, sau din interior, atunci când fac ce îmi place şi sunt OK, spune Cosma. I se pare că filosofează, dar asta ţine de formaţia sa şi, deşi a lucrat în domenii cât se poate de concrete, pentru că a fost şef de departament de recuperare a creditelor în bancă şi a ţinut conferinţe şi workshopuri pe colectarea de creanţe, şi-a păstrat privirea „antropologică“ asupra a ceea ce se întâmpla în jur.

    Să trecem de la privirea antropologică la privirea specialistului în resurse umane. Pornim de la o analiză internaţională care spune că 65% dintre şcolarii de astăzi vor lucra în meserii care astăzi nu există, meserii care vor apărea în următoarea perioadă. Şi cine ştie cum va evolua îndemnul părinţilor? În urmă cu trei decenii aceştia îşi îndemnau copiii să se facă ingineri, pe urmă au fost la modă economiştii, apoi avocaţii, medicina a fost cumva permanentă, iar îndemnul momentului este „Fă-te, mamă, programator!“. Sorin Faur, director for Balkan Area, Human Resources & Outsourcing Services la BDO Outsourcing Services, crede că îndemnul momentului ar putea fi rafinat: „Fă-te cloud specialist“ de exemplu, sau „Fă-te social media officer“.

    „În zona IT, până acum câţiva ani poziţia de cloud specialist nu a existat. Cloud-ul a apărut în ultimii ani şi nimeni nu ştia ce înseamnă; acum toată lumea ştie ce înseamnă o bază de date, dar la vremea respectivă părea SF“, explică Faur. Crede că şi game testerii au o ocupaţie cool, în condiţiile în care industria jocurilor video s-a dezvoltat, iar marile companii prezente şi în România, Ubisoft, Electronic Arts sau Gameloft, au nevoie de mulţi angajaţi de acest tip. „Este o profesie destul de complicată. Cere anumite tipuri de abilităţi şi îndemânări fizice, simţ de reacţie, necesită şi foarte multă răbdare şi efort. Trebuie să fii, de fapt, programator de formaţie, să ai capacitatea să identifici zone unde apar erori într-un joc.“ Teoretic te joci, dar practic trebuie să întocmeşti rapoarte, să identifici aceste zone disfuncţionale şi să ai o bună coordonare şi viteză de reacţie, este un job care poate asigura o trecere lejeră din zona copilăriei înspre maturitatea pe care o impune un job.

    O chestiune la fel de interesantă şi cu mare răspândire este social media officer sau blogger profesionist. „Marile companii, şi nu numai ele, au nevoie de expunere media ieftină şi bine gândită şi angajează oameni dedicaţi zonei de social media. Aceştia monitorizează mediul online pentru companiile lor şi răspund la postări – sigur, sunt partizanii companiei, dar asigură relaţia cu clienţii, persoanele interesate şi arată că acea companie este interesată să ţină un dialog cu acele persoane“, spune Sorin Faur. Nu este un job uşor, trebuie să ştii ce să spui, cui să spui, să nu sari calul atunci când răspunzi, este un job complicat şi sub raportul exprimării şi calităţilor de relaţii publice pe care le are cineva.

  • Un medic din Bucureşti şcolit în SUA vinde reţeta tinereţii politicienilor şi managerilor români

    Medicul Ovidiu Peneş a deschis în urma unei investiţii de 100.000 de euro prima clinică de întinerire medicală din România. Ştiinţa age management-ului analizează întregul organism, află diferenţele între vârsta din buletin şi vârsta biologică şi direcţionează organsimul către un parcurs mai bun. Serviciile de age management au preţuri care variază între 80 de euro, în cazul unei simple analize şi 1.500 de euro/lună, pentru un program mai complex care se întinde pe mai multe luni.

    Medicul primar Ovidiu Peneş s-a specializat în Statele Unite ale Americii în domeniul age management şi, la întoarcerea în România, a vrut să aplice cunoştinţele dobândite în propria clinică. “Poate părea un act de curaj din punct de vedere de business, însă este un act necesar din punct de vedere medical”, explică medicul.

    Potrivit lui, domeniul age management, existent în lume de peste 40 de ani, studiază calitatea vieţii şi prevenţia afecţiunilor, analizând factori precum starea celulelor, diferenţa dintre vârsta biologică şi vârsta reală. Chiar dacă românii nu sunt familiarizaţi cu acest concept, a găsit clienţi şi pe această nişă. “Cei mai mulţi oameni politici sau manageri de top din marile corporatii îşi conservă tinereţea şi energia prin programe de age management”, spune el. Iar fenomenul este similar şi în alte ţări. “Cei mai mulţi pacienţi ai Clinicii de Age Management la noi, dar şi al clinicilor similare din alte ţari sunt managerii de top sau cei din middle management, pentru că ei sunt cei care au nevoie de energie şi creativitate cât mai multe ore pe zi, dar au nevoie şi de tonus şi stare fizică buna şi pentru viaţa lor personală”, spune dr. Peneş. Totodată, programele de age management sunt folosite de directorii de resurse umane ca beneficiu extrasalarial, dar şi ca modalitate de a avea în cadrul companiei angajaţi activi, energici şi cu poftă de muncă.

    Medicul a investit 100.000 de euro în sediul clinicii şi în aparatură. Potrivit lui însă, investiţia ştiinţifică, în specializările în SUA, în orele de studiu şi în participările la congresele internaţionale din domeniu reprezintă o investiţie mai valoroasă.

    Durata vieţii se stabileşte în funcţie de stilul în care este trăită. Astfel, o populaţie care trăieşte pe o insulă de pe coasta Japoniei, Okinawa, a atras atenţia Ministerului Sănătăţii japonez, dar şi a Institutului Naţionale de Sănătate al SUA încă din 1976 pe seama unei medii de vârstă maximă de circa 100 de ani. Exerciţiile fizice şi o dietă echilibrată se afla printre obiceiurile membrilor respectivei populaţii. Medicul susţine că prin analize performante se pot afla care sunt punctele forte şi slabe ale fiecărui organism şi care sunt măsurile specifice de protecţie celulară care să prelungească şi viaţa românilor.

    Preţurile pentru aflarea diferenţei între vârsta din buletin şi vârsta biologică variază în funcţie de tipul analizelor între 80-100 de euro, pentru cele simple sau de intoleranţe şi poate să ajungă până la 1.500 de euro pentru programele complexe de age management care se întind pe câteva luni.

     

     

  • Un medic din Bucureşti şcolit în SUA vinde reţeta tinereţii politicienilor şi managerilor români

    Medicul Ovidiu Peneş a deschis în urma unei investiţii de 100.000 de euro prima clinică de întinerire medicală din România. Ştiinţa age management-ului analizează întregul organism, află diferenţele între vârsta din buletin şi vârsta biologică şi direcţionează organsimul către un parcurs mai bun. Serviciile de age management au preţuri care variază între 80 de euro, în cazul unei simple analize şi 1.500 de euro/lună, pentru un program mai complex care se întinde pe mai multe luni.

    Medicul primar Ovidiu Peneş s-a specializat în Statele Unite ale Americii în domeniul age management şi, la întoarcerea în România, a vrut să aplice cunoştinţele dobândite în propria clinică. “Poate părea un act de curaj din punct de vedere de business, însă este un act necesar din punct de vedere medical”, explică medicul.

    Potrivit lui, domeniul age management, existent în lume de peste 40 de ani, studiază calitatea vieţii şi prevenţia afecţiunilor, analizând factori precum starea celulelor, diferenţa dintre vârsta biologică şi vârsta reală. Chiar dacă românii nu sunt familiarizaţi cu acest concept, a găsit clienţi şi pe această nişă. “Cei mai mulţi oameni politici sau manageri de top din marile corporatii îşi conservă tinereţea şi energia prin programe de age management”, spune el. Iar fenomenul este similar şi în alte ţări. “Cei mai mulţi pacienţi ai Clinicii de Age Management la noi, dar şi al clinicilor similare din alte ţari sunt managerii de top sau cei din middle management, pentru că ei sunt cei care au nevoie de energie şi creativitate cât mai multe ore pe zi, dar au nevoie şi de tonus şi stare fizică buna şi pentru viaţa lor personală”, spune dr. Peneş. Totodată, programele de age management sunt folosite de directorii de resurse umane ca beneficiu extrasalarial, dar şi ca modalitate de a avea în cadrul companiei angajaţi activi, energici şi cu poftă de muncă.

    Medicul a investit 100.000 de euro în sediul clinicii şi în aparatură. Potrivit lui însă, investiţia ştiinţifică, în specializările în SUA, în orele de studiu şi în participările la congresele internaţionale din domeniu reprezintă o investiţie mai valoroasă.

    Durata vieţii se stabileşte în funcţie de stilul în care este trăită. Astfel, o populaţie care trăieşte pe o insulă de pe coasta Japoniei, Okinawa, a atras atenţia Ministerului Sănătăţii japonez, dar şi a Institutului Naţionale de Sănătate al SUA încă din 1976 pe seama unei medii de vârstă maximă de circa 100 de ani. Exerciţiile fizice şi o dietă echilibrată se afla printre obiceiurile membrilor respectivei populaţii. Medicul susţine că prin analize performante se pot afla care sunt punctele forte şi slabe ale fiecărui organism şi care sunt măsurile specifice de protecţie celulară care să prelungească şi viaţa românilor.

    Preţurile pentru aflarea diferenţei între vârsta din buletin şi vârsta biologică variază în funcţie de tipul analizelor între 80-100 de euro, pentru cele simple sau de intoleranţe şi poate să ajungă până la 1.500 de euro pentru programele complexe de age management care se întind pe câteva luni.

     

     

  • Patru tineri cresc o afacere de wellness care va ajunge la zeci de mii de clienti

    Planul de alimentaţie, nutriţia personalizată, programul de antrenament, motivarea, atingerea obiectivului ales de pariticipanţi sunt subiectele de discuţie care apar cel mai adesea pe buzele fondatorilor afacerii Limitless. ”Este un program hibrid între personal training şi fitness în grupuri. Fiecare participant la Limitless are un program personalizat, chiar dacă antrenamentele sunt în grupe de 18 persoane”, explică Andra Munteanu, business manager la Limitless. Valentin Vasile povesteşte că ani de zile s-a perfecţionat în domeniu şi a remarcat absenţa unei nişe. Pe de o parte lucra ca antrenor personal, dar un astfel de program poate ajunge la costuri de 500 de euro pe lună, o sumă prohibitivă pentru marea masă. Pe de altă parte, la antrenamentele de fitness, despre care spune că au o rată de succes de 40%, în sensul în care participanţii îşi ating obiectivele în timpul dorit, nu există niciun fel de personalizare a programului. Aşa a luat naştere Limitless, un program de remodelare corporală care promite rezultate în numai câteva săptămâni. Dezvoltat iniţial în cadrul reţelei World Class, ca program de intraprenoriat, Limitless şi-a început anul trecut activitatea independentă. ”Am deschis studioul în ianuarie şi investiţia iniţială a fost de 40.000 de euro, bani pe care i-am strâns printr-o acţiune de crowdfounding în rândul clienţilor”, spune Andra Munteanu.

    Dezvoltat iniţial în cadrul reţelei World Class, ca program de intraprenoriat, Limitless şi-a început anul trecut activitatea independentă. ”Am deschis studioul în ianuarie şi investiţia iniţială a fost de 40.000 de euro, bani pe care i-am strâns printr-o acţiune de crowdfounding în rândul clienţilor”, spune Andra Munteanu. La 24 de ani ea este managerul afacerii şi se caracterizează ca un om al cifrelor, preocupată fiind de calculul taxelor şi impozitelor, finanţare, extindere, cheltuieli operaţionale. Povesteşte că în 2014 cifra de afaceri previzionată este de 350.000 de euro, urmând ca anul viitor să se dubleze.

    În cadrul programului Limitless, cei care se înscriu trebuie să aducă un set de analize de bază, pentru a face dovada stării de sănătate, pentru că, explică Valentin Vasile, ”programul de remodelare corporală este accelerat iar persoana trebuie să fie sănătoasă din punct de vedere clinic”. Urmează apoi măsurătorile, cu un aparat performant, care determină volumul masei musculare, a celei osoase şi a grăsimilor. Tot în această etapă are loc o discuţie şi este întocmită o fişă personală, cu istoric de diete şi alte programe urmate anterior de participant. Următorul pas este cel în care participantul primeşte pe mail un plan de nutriţie personalizat, alcătuit în funcţie de obiectivul dorit de participant (de exemplu să slăbească 4 kg în patru săptămâni). ”Sunt luate în considerare alergiile sau intoleranţele, dar nu şi preferinţele culinare”, explică Valentin Vasile, care este pasionat de maşini şi spune că adeseori cei care se înscriu la Limitless sunt, la intrarea în program, ca un Matiz, iar la terminarea acestuia seamănă cu maşinile de curse.

    După ce participanţii primesc planurile de nutriţie, încep programele de antrenament, câte două pe săptămână, la studio. ”În funcţie de capacitatea de efort a fiecărei persoane construim programul de exerciţii”, spune Valentin Vasile, care adaugă că o lecţie se axează pe biometrica mişcării, pentru ca exerciţiile să fie executate corect. ”Programul de antrenament are o abordare ştiinţifică şi avem filme cu exerciţii pentru fiecare participant, care pot fi făcute la alte săli sau în concediu”, adaugă Vasile.

    În cadrul acestui program sunt organizate şi un semninar de nutriţie, o sesiune de întrebări şi răspunsuri şi o sesiune de coaching pentru fiecare participant, pentru că ”nevoia de remodelare corporală se află la baza piramidei lui Maslow, cu elemente emoţionale şi iraţionale, de aceea este nevoie ca fiecare participant să fie susţinut”, spune Andra Munteanu.

    La finalul programului participantul este din nou măsurat, iar Valentin Vasile spune că ”oamenii sunt fixaţi în targeturi referitoare la scăderea în greutate, dar noi avem şi alte obiective, cum ar fi îmbunătăţirea calităţilor motrice, de rezistenţă, coordonare, mobilitate, un nivel energetic bun, accelerarea metabolismului sau postura”. El povesteşte că prin mişcare şi nutriţie echilibrată se recalibrează metabolismul iar una dintre preocupările celor care au creat acest program este, după cum spun chiar ei, ”să formăm un motor care consumă mai multe calorii, care să nu se mai transforme în grăsime”.

  • BIOGRAFIE: Willem-Alexander, “prinţul Pils”, noul rege al Olandei

     Ţara a aclamat naşterea, la 27 aprilie 1967, a lui Willem-Alexander Claus George Ferdinand, prinţ al Olandei. Pentru prima dată după 1890, după o regentă şi trei regine, tronul va fi ocupat de un bărbat.

    Căsătorit în 2002 cu argentinianca Maxima Zorreguieta, cu care a avut trei copii: prinţesa moştenitoare Catharina-Amalia, în vârstă de nouă ani, Alexia, şapte ani şi Ariane, şase ani. Tatălui Maximei, fost secretar de stat în perioada dictaturii argentiniene, nu i-a fost permis accesul la nunta fiicei sale şi nici nu va participa la întronarea lui Willem-Alexander.

    Willem-Alexander a dovedit încă de la o vârstă fragedă că are o personalitate puternică. Suportând cu greu să fie mereu în lumina reflectoarelor, el a aruncat cu bulgări de zăpadă în jurnalişti în timpul vacanţelor în Austria şi, la vârsta de 11 ani, chiar a invitat presa olandeză să “dispară”, deranjat de aparatele de fotografiat ale jurnaliştilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un apropiat al lui Putin a obţinut contracte de 7 miliarde de dolari pentru pregătirea Jocurilor Olimpice. “Este o risipă monumentală de bani publici”

     Suma este mai mare decât bugetul Jocurilor Olimpice din 2010 de la Vancouver, dar reprezintă numai 15% din investiţiile de 50 miliarde de dolari estimate de Rusia pentru organizarea evenimentului de anul viitor, potrivit Bloomberg.

    Printre proiectele la care va participa şi Rotenberg se numără o conexiune de transporturi de 8,3 miliarde de dolari între Soci şi staţiunile de schi din Munţii Caucaz, o autostradă de 2,1 miliarde de dolari pe malul Mării Negre, un media center de 387 milioane de dolari şi o reţea rutieră de 133 milioane de dolari care va face legătura între diversele obiective din parcul olimpic. Această ultimă investiţie va fi utilizată în viitor şi ca circuit de Formula 1, primul din Rusia.

    “Este o risipă monumentală de bani publici. Un mic număr de persoane de la vârf controlează resursele şi nu pot fi trase la răspundere”, comentează pentru Bloomberg Stefan Szymanski, economist specializat pe probleme de sport la Universitatea Michigan, specializat în finanţarea Jocurilor Olimpice.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro