BusinessMagazin

Tag: teren

  • Locul unde poţi petrece o vacanţă atipică în România. Un antreprenor oferă o nouă modalitate de cazare, căutată de tot mai mulţi turişti

    Glampingul, forma de lux a campingului tradiţional, câştigă din ce în ce mai mult teren şi în România. Odată cu popularizarea acestui mod de relaxare, creşte şi numărul de destinaţii posibile de pe lista turiştilor români. Cea mai nouă de pe lista lor: glampingul Green Camp de la poalele munţilor Buzăului.

    Glampingul, o formă reinventată a campingului tradiţional, oferă turiştilor experienţa dormitului la cort în condiţii de lux. Criza generată de pandemia de COVID-19 a impus nevoia distanţării fizice a oamenilor, iar o astfel de cazare vine în întâmpinarea celor care îşi doresc o vacanţă la munte păstrând totodată şi distanţa faţă de ceilalţi. Un glamping din judeţul Buzău, Green Camp, nu este doar un simplu camping, ci unul care pe lângă dormitul sub cerul liber, oferă şi experienţa unor activităţi outdoor în munţii Buzăului precum rafting, caiac şi multe altele.

    „Acest concept de «adventure» este de fapt specialitatea noastră şi noi înainte să avem un glamping, am avut şi încă avem o firmă de turism de aventură care organizează diferite activităţi la care avem peste 6.000 de clienţi pe an”, spune Cătălin Câmpeanu, acţionar al Green Camp.

    Situat în zona Nehoiu, Green Camp a fost deschis din dorinţa antreprenorilor care pe lângă activităţile outdoor au vrut să le ofere şi cazare turiştilor. Glampingul, fondat de trei antreprenori, a fost deschis în luna iunie a anului trecut şi are o capacitate în prezent de 44 de locuri în 18 corturi.

    „Din anul 2010 am început activitatea în domeniul turismului de aventură cu firma Green Adventure. În câţiva ani de la înfiinţare am reuşit să devenim foarte cunoscuţi. Prin Green Adventure desfăşurăm diverse activităţi outdoor şi un număr mare de oameni ne alegeau pentru aceste experienţe. Turiştii veneau doar în programele outdoor realizate de noi în diverse zone din România şi străinatate şi în paralel îşi alegeau singuri variantele de cazare. Am realizat că este nevoie să facem ceva şi să oferim conceptul de servicii integrate, drept pentru care în anul 2018 am început construcţia glampingului Green Camp”, povesteşte Cătălin Câmpeanu.

    Antreprenorul spune că  cel mai cerut program al Green Adventure este raftingul  pe râul Buzău, activitate realizată în zona Nehoiu, iar această zonă atât prin aşezarea geografică, cât şi prin resursele naturale pe care le deţine, are potenţialul să devină o zonă turistică căutată de mulţi oameni care îşi doresc o vacanţă plină de experienţe în natură.
    „În zona aceasta se pot organiza multe servicii de turism de aventură printre care rafting pe râul Buzău, caiac pe lacul Siriu, caiac white water pe râurile Bâsca Mare şi Bâsca Mică, drumeţii montane, trasee de biciclete şi multe altele. În plus, zona este frumoasă şi are avantajul că nu este o zonă afectată de turismul de masă şi aglomeraţia similară cu cele din alte zone”, precizează Cătălin Câmpeanu.

    Glampingul oferă turiştilor atât posibilitatea unei vacanţe pline de relaxare, cât şi experienţa unor activităţi outdoor, punând la dispoziţie atât ghizi cât şi echipamentele sportive necesare.
    „Ne diferenţiem total faţă de alte complexuri de glamping, iar diferenţierea este dată şi de denumirea proiectului nostru, Green Camp Adventure Glamping. În locaţia noastră se regăsesc toate ingredientele pentru a avea o vacanţă diferită de mai multe zile, adică relaxare  vibe, răsfăţ culinar, dar şi posibilitatea să experimentezi diverse activităţi outdoor alături de o echipă de ghizi brevetaţi internaţional şi echipamente sportive de top”, adaugă antreprenorul.

    Green Camp are trei acţionari care au fiecare experienţa antreprenoriatului. Cătălin Câmpeanu a activat în domeniul publicitar şi de peste 10 ani lucrează în domeniul turismului de aventură, Adrian Gioancă este antreprenor în domeniul construcţiilor, iar Cristian Balan este specializat în management şi resurse umane.

    Glampingul are în prezent 13 corturi de două persoane şi cinci corturi unde pot dormi câte patru persoane, capacitatea maximă fiind de 44 de locuri, dar dorinţa antreprenorilor este să ajungă la 80 de locuri. Fiecare cort are o terasă proprie mobilată cu şezlonguri şi masă de terasă, potrivită pentru a păstra distanţa fizică atât de necesară în această perioadă.
    Preţul unui cort de două persoane în perioada 1 iulie – 31 august ajunge la 219 lei pe noapte în timpul săptămânii şi 249 lei în weekend, pe când unul de patru persoane ajunge la aproape 350 lei/ noapte în timpul săptămânii şi circa 400 lei în weekend, iar în afara sezonului de vară preţurile corturilor sunt mai mici în funcţie de perioadă.

    Totodată, activităţile outdoor au preţuri cuprinse între 80 de lei şi 250 lei în funcţie de tipul de activitate, dar şi de alegerea cazării turiştilor, astfel că cei care au ales cazarea oferită de Green Camp au preţuri mai reduse la aceste activităţi faţă de cei care nu sunt cazaţi la corturile din glamping.

    Deşi este în al doilea an de funcţionare, glampingul are toate corturile rezervate în weekenduri până la finalul lunii august.
    „Pentru perioada de weekenduri avem un grad de ocupare de 100% până la finalul lunii august şi pentru cursul săptămânii de peste 70%. Cererile continuă să vină în număr mare. Anul 2020 este anul în care s-a vorbit în proporţie de 98% limba română la Green Camp”, spune Cătălin Câmpeanu precizând că anul trecut proporţia turiştilor străini a fost mai mare ca anul acesta dat fiind contextul COVID-19.

    Construcţia glampingului a început în anul 2018, iar pentru finanţarea unui astfel de proiect antreprenorii nu au apelat la niciun program de finanţare.
    „Un astfel de proiect se îmbunătăţeşte şi se transformă în fiecare an, deci nu există un număr fix de etape. Totul depinde de până unde vrei să aduci acest proiect”, răspunde Cătălin Câmpeanu, întrebat fiind de planurile de dezvoltare în ceea ce priveşte glampingul.
    Turiştii vin la Green Camp nu doar pentru cazarea inedită, ci şi pentru activităţile oferite pot avea experienţa raftingului pe râul Buzău, power rafting, caiac pe lacul Siriu, dar şi drumeţii.
    „Green Adventure înseamnă multă muncă, speranţă şi multe vise personale. Cel mai important aspect eu cred că este dat de faptul că prin intermediul programelor noastre, oamenii ies în cele mai autentice locuri naturale şi ajung să se îndrăgostească cu adevarat de natură. Ghizii noştri au o pregătire obţinută în urma participării la cursuri de ghidaj organizate în afara ţării şi pentru fiecare activitate din portofoliul nostru avem oameni instruiţi şi brevetaţi internaţional”, adaugă Cătălin Câmpeanu.

  • Fenomen îngrijorător: Cele două mari oraşe din România care se scufundă

    Mai multe zone din România, printre care unele din Bucureşti şi Cluj-Napoca, se scufundă cu câţiva centimetri pe an. Măsurătorile au fost făcute din satelit în ultimii cinci ani.

    O companie românească a realizat o hartă pe baza datelor satelitare culese pe o perioadă de cinci ani cu zonele din România care se scufundă.

    Harta arată, cu acurateţe milimetrică, zonele stabile şi instabile, fiind rezultatul prelucrării a peste 1500 de imagini radar, culese de satelitul european Sentinel-1 în perioada 2015–2019.

    Măsurătorile de precizie ale stabilităţii terenului au fost înregistrate din spaţiu, de la o înălţime de peste 600 km.

    Potrivit hărţii, câteva zone bine delimitate din zona centrală a Bucureştiului se scufundă cu până la 1 cm pe an.

    Este vorba de clădiri din apropierea râului Dâmboviţa, care au fost construite pe un teren moale, stabilizat artificial.

    Acele zone sunt cunoscute pentru riscurile seismice încă din anii ‘70-’80, dar studiile pe baza imaginilor din satelit pot confirma tasarea terenului.

    „Din cauza poziţiei sale pe râul Dâmboviţa şi a nivelurilor ridicate ale apelor subterane, riscul de tasare a terenului în capitală este ridicat. În plus, apropierea sa de zona seismică Vrancea sporeşte riscul unor deformări cauzate de cutremure”, a declarat Florin Şerban, directorul general al companiei Terrasigna.

    Centrala Nucleară de la Cernavodă, o infrastructură critică pentru România, este stabilă, conform informaţiilor obţinute prin procesarea imaginilor din satelit.

    În vecinătatea imediată a Dunării, precum şi în oraşul Cernavodă, există, însă, câteva zone în care pământul se tasează cu 3-6 mm/an.

    „Studiul regiunii Cernavodă a relevat faptul că podul Anghel Saligny, mai vechi de 100 de ani, se dovedeste, în continuare solid si stabil”, a precizat Şerban.

    De asemenea, conform datelor satelitare, şi municipiul Cluj-Napoca are câteva zone problematice printre care şi cartierul Bună Ziua în care s-au construit rapid foarte multe clădiri rezidenţiale şi care se deplasează cu până la 12 mm/an.

    De asemenea, zonele înclinate din apropierea străzii Republicii alunecă cu 6-8 mm/an.

    „Satelitii Copernicus Sentinel-1 A/B trec o dată la şase zile peste aceeaşi zona de 150 km x 250 km şi realizeaza imagini satelitare ale zonei respective, acoperind astfel întreaga Europă”, a explicat Valentin Poncos, responsabil de prelucrarea datelor satelitare în cadrul Terrasigna.

    Pentru a obţine deplasarea terenului se apelează la o tehnică avansată de procesare a imaginilor radar, cunoscută sub numele de Persistent Scatterer Interferometry (PSI).

    Practic, senzorul montat la bordul satelitului trimite microunde electromagnetice spre suprafaţa terestră şi, în funcţie de reflexia sa pe aşa-numitele ţinte radar – care pot fi clădiri, stânci, diverse infrastructuri, şi timpul în care unda se întoarce la senzor, se poate determina, cu o precizie extraordinară, distanţa lor faţă de senzor.

    „Prin procesarea datelor culese de satelit pentru aceeaşi porţiune de teren, pe o perioadă de cinci ani, am putut estima, în milimetri/an, deplasarea medie anuală”, a explicat Poncos.

    Specialiştii companiei susţin că instabilitatea terenului poate avea cauze diverse, în funcţie de aria geografică studiată, dar monitorizarea acestor deplasări, chiar şi de ordin milimetric, este esenţială în mai multe domenii.

    Astfel, lucrările de construcţie de amploare au nevoie de studii ale mişcărilor de teren, pentru a evita greşeli majore de planificare, iar orice lucrări subterane, cum ar fi tuneluri sau linii de metrou, trebuie monitorizate constant, pentru a putea interveni rapid cu măsuri de remediere.

    „Cele mai importante obiective de monitorizare ar fi zonele unde sunt elemente de infrastructură importante – autostrăzi, drumuri şi poduri, printre altele. În cazul acestora, instabilităţile, fie ele tasări sau alunecări de teren, care nu sunt remediate la timp ar putea avea consecinţe foarte serioase”, a precizat şi Delia Teleagă, coordonatorul departamentului Tehnic în cadrul companiei.

    Măsurătorile au fost realizate pe o suprafaţă de aproximativ 250.000 km pătraţi, ce acoperă toată suprafaţa României, părţi din Bulgaria, Moldova şi Ucraina.

    Pentru realizarea hărţilor de deplasare a terenului, au fost analizate peste 21 milioane de măsurători.

    Hărţile au o rezoluţie de 10 m x 10 m, ceea ce înseamnă că fiecare punct colorat din ilustraţie reprezintă o suprafaţă de 100 de metri pătraţi.

    Terrasigna este unul dintre puţinii furnizori validaţi de Agenţia Spaţială Europeana pentru oferirea serviciilor de PSI, acreditarea fiind primită în anul 2014.

  • Afacerea construită de trei români pe care pandemia de COVID chiar a ajutat-o să crească. Acum se extinde peste hotare

    „Să devenim un jucător european relevant pe segmentul edutech este ceea ce ne-am propus pentru următorii trei ani. Pe termen lung, misiunea Kinderpedia este aceea de a transforma educaţia, prin simplificarea proceselor administrative şi plasarea colaborării între dascăl şi familie, chiar în centrul actului educaţional”, a detaliat Daniel Rogoz, CEO şi cofondator al Kinderpedia, obiectivele pe termen mediu şi lung pentru platforma de educaţie.

    Lansată în 2015, aceasta a aplicat recent pentru o finanţare de 400.000 de euro, în urma căreia compania va ceda 15,4% din capital. Potrivit reprezentanţilor companiei, cea mai mare platformă regională de equity crowdfunding, SeedBlink, a listat Kinderpedia pentru o finanţare de 200.000 de euro, runda fiind condusă de Roca X, care angajase deja suma de 200.000 de euro.

    „Suma aferentă acestei runde de investiţii va fi orientată preponderent către accelerarea marketingului şi a vânzărilor în România, şi pe alte pieţe europene unde Kinderpedia a stabilit parteneriate, cum ar fi UK, Portugalia şi Elveţia”, a detaliat Daniel Rogoz, CEO şi cofondator al Kinderpedia, planurile pentru investiţia vizată.

    Kinderpedia a încheiat anul trecut cu venituri de 101.000 de euro, iar în runda prezentă de finanţare compania este evaluată la 2,2 milioane de euro, pre-money. 

    Lansată în 2015 de Daniel Rogoz, Evelina Necula şi Valentin Ilea în urma unei finanţări europene de 135.000 de euro, Kinderpedia este descrisă de reprezentanţii companiei drept o soluţie completă de comunicare şi management dedicată educaţiei, ce îşi doreşte să transforme educaţia prin optimizarea proceselor administrative şi punerea colaborării între dascăl şi părinte în centrul actului educaţional. Soluţia se bazează pe colaborare permanentă şi o comunicare în timp real între dascăli, elevi şi părinţi – spre exemplu, prezenţa elevilor se poate face printr-un check-in printr-un QR code. Până acum, investiţiile în platformă au ajuns la aproximativ un milion de euro. În prezent, pe Kinderpedia sunt înregistrate peste 2.000 de şcoli şi din ţară şi din străinătate.

    Potrivit unui interviu anterior acordat Business MAGAZIN, ideea dezvoltării Kinderpedia le-a venit fondatorilor în 2011, după mai multe discuţii pe care Rogoz le-a avut cu sora lui, care îi povestea că nu ştie ce face fiul ei la creşă, iar educatorii aveau dificultăţi în a-i descrie activităţile zilnice ale copilului. 

    După o cercetare amănunţită au constat că o aplicaţie care să rezolve această problemă de comunicare, pe care să o replice pe piaţa locală, nu exista în Europa; astfel, planul iniţial de a implementa un produs deja existent nu era fezabil. În 2012 au trasat tuşele proiectului, s-au documentat vreme de aproximativ trei luni şi au ajuns la concluzia că aveau nevoie de o investiţie de cel puţin 60.000 de euro pentru lansarea unui produs bun, securizat. „Era nevoie de o investiţie mare fiindcă salariile programatorilor sunt foarte mari, toată investiţia iniţială a fost direcţionată spre salariile lor: salariul unui programator este de aproximativ 2.000 de euro, trebuia să lucrăm cu patru oameni, cel puţin 6 luni“, explicau antreprenorii.

    În ce priveşte fondurile europene accesate, Daniel Rogoz spune că a lucrat timp de trei luni la realizarea unui proiect. După o prezentare făcută la Ministerul Comunicaţiilor, a durat circa opt luni să obţină aceste fonduri. Au lansat prima versiune a proiectului abia după un an, la finalul lui 2013. Pe tot parcursul anului 2014 au participat la întâlniri cu reprezentanţi ai grădiniţelor şi cu părinţi, iar în 2015 au lansat produsul beta, prin care au testat aplicaţia prin intermediul a 80 de grădinţe şi a lucrului direct cu cinci dintre acestea, patru private şi una de stat. Ulterior au lansat şi aplicaţiile de mobil, iOS şi Android. 

  • Romulus Oprica, sociolog: „Spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională”

    În contextul în care se vorbeşte tot mai multe despre o întoarcere la birou, dar cu un program de muncă flexibil, una dintre întrebările care îi preocupă pe mulţi dintre angajaţi în prezent este dacă programul lor de muncă va trece prin schimbări majore. Sociologul Romulus Oprica, managing partner al firmei BrandBerry este de părere că programul „clasic” nu se va schimba pentru majoritatea angajaţilor din România, iar din această perioadă de izolare va avea de câştigat spaţiul privat, care ne poate oferi siguranţă emoţională.

    „Experimentul de Work From Home trăit în mod forţat în această perioadă este, în realitate, valabil pentru o categorie restrânsă de cetăţeni şi anume cei care pot livra produsul muncii lor independent de un spaţiu anume. Am putea crede că, de exemplu, toţi programatorii şi analiştii intră în această categorie, dar nici măcar ei nu pot fi incluşi în totalitate în grupul celor care pot lucra independent de organizaţia care le plăteşte salariul. În foarte multe cazuri sunt atât de importante criteriile de securitate sau capacităţile tehnice oferite de birou încât nu putem crede că, cel puţin momentan, se va modifica foarte mult programul şi stilul de muncă”, spune Romulus Oprica.

    De asemenea, el observă că în majoritatea largă a industriilor programul este stabilit de interdependenţele existente în societate, motiv pentru care nu putem funcţiona independeţi unii faţă de ceilalţi. „Copiii merg la şcoală într-un anumit interval, acesta fiind intervalul propice şi pentru majoritatea părinţilor de a fi productivi. Industria alimentară trebuie să producă mai ales într-un inteval care să permită livrarea produselor la prima oră a zilei iar serviciile de salubritate şi transport, ca să oferim doar două exemple, trebuie să fie active aproape non-stop. Cu alte cuvinte, trăim cu toţii într-o reţea, nu într-o bulă specială care să ne facă independenţi unii de ceilalţi. Şi, până la urmă, tocmai această interdependenţă şi negociere constantă cu ceilalţi face această societate atât de frumoasă!”

    Cu siguranţă însă, subliniază sociologul, în această perioadă am fost forţaţi să vedem şi alte opţiuni de a rezolva sarcinile zilnice, indiferent că sunt sarcini de muncă sau banale activităţi zilnice. „Această perioadă de criză ne-a determinat să fim mai deschişi, mai creativi, ceea ce în mod cert va influenţa modul în care lucrăm şi trăim. Tehnologiile, mai ales cele de comunicare, au cunoscut un salt cantitativ şi calitativ semnificativ în aceste ultime luni şi ritmul evoluţiei lor nu se va diminua pentru că nici riscul nu a trecut. Atât timp cât avem activă această ameninţare la adresa unei nevoi de bază, a sănătăţii noastre, vom fi mult mai atenţi şi mai deschişi la toate instrumentele care ne pot aduce un plus de securitate”, spune Romulus Oprica.  

    El consideră că după această perioadă, nevoia spaţiului privat va creşte. „Dacă ne uităm pe stradă, în magazine, la cozi, vedem că majoritatea covârşitoare a cetăţenilor respectă regulile de distanţare fizică. De ce? Pentru că pe oamenii de afară nu-i cunoaştem, nu sunt cei din cercul nostru social apropiat, cei în care avem încredere şi faţă de care nu simţim nevoia să păstrăm distanţa de siguranţă, de 2 metri. Este aproape imposibil ca această distanţă fizică să nu se manifeste şi în relaţia spaţiu privat social – spaţiul public profesional. Toţi cei care am experimentat această izolare, dacă suntem persoane foarte sociabile, vom dori să ne revedem în apropiere fizică mai ales cu cei care ne sunt dragi şi nu vom aloca resurse semnificative de timp celor cu care nu aveam şi înainte o relaţie apropiată; cei care sunt mai puţin sociabili vor fi cu atât mai puţin interesaţi de intensificarea relaţiilor profesionale. Cu alte cuvinte, consider că spaţiul privat a câştigat teren în această perioadă de izolare, pentru că acesta este spaţiul care oferă siguranţă emoţională”. 

     


     

  • E pentru cine se nimereşte

    Umblatul de colo până colo cu detectorul de metale dă câteodată roade, iar norocoşii se pot trezi c-au găsit o raritate cu care s-ar mândri orice muzeu.

    Aşa a fost cazul unor britanici care în urmă cu circa trei ani au găsit pe un vechi teren de vânătoare un obiect care s-a dovedit a  fi o broşă veche de 600 de ani din aur şi pietre preţioase, foarte rară, motiv pentru care a atras atenţia muzeului Victoria & Albert, care a decis s-o achiziţioneze pentru colecţia sa, scrie The Independent.

    Broşa, din care se crede că există doar şapte exemplare în lume, va fi expusă alături de o coroană deschisă a reginei Victoria şi un inel al cântăreţei Beyonce. Muzeul nu a dorit să precizeze valoarea bijuteriei, spunând doar că este „nepreţuită”.

  • Îndemnurile spre un trai mai tihnit, acel concept de slow living care, paradoxal, cucereşte teren

    „Gruni s-a născut din joacă şi din curiozitate, ceramica a fost întotdeauna o mare pasiune şi de trei ani experimentăm cu luturi şi pigmenţi. În 2018 am câştigat un concurs de proiecte cu finanţare europeană care a permis amenajarea, autorizarea şi utilarea unui atelier. Suntem un start-up, o echipă de două persoane şi vreo douăzeci de colaboratori, un atelier în centrul Timişoarei şi un brand vesel”, spune Livia Coloji, una dintre cele două antreprenoare din spatele atelierului Gruni.
    Brandul este creaţia Liviei, care este şi ilustratoare, iar producţia atelierului Gruni este susţinută de ea şi Dona Arnakis. Înainte de aventura Gruni, Livia Coloji a început cu Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest din Timişoara, au urmat câţiva ani de graphic design la un studio local şi apoi multă, multă ilustraţie, iar de aici la ceramică ilustrată a fost doar un pas.„Toate se leagă, chiar dacă planul cu atelierul de ceramică este unul relativ nou. Numele e ales strategic în grai bănăţean, care sună internaţional.” Livia Coloji spune că în Banat gruniurile sunt dealuri sterpe, din lut, un fel de moştenire necăjită pe care atelierul de ceramică o poleieşte cu aur. „În Timiş, există chiar şi o localitate Gruni, pe care recunosc că nu am vizitat-o niciodată. Gruniul meu este inspirat de gruniul Oraviţei. Aflat la capătul străzii pe care m-am născut, e cel mai necăjit loc pe care-l ştiu şi care, deşi era locuit de o mică comunitate marginalizată, avea de oferit un singur lucru – un pic de lut pentru cei care aveau teracotă de lipit, respectiv ceva mai mult lut pentru cei care aveau o colibă de ridicat. Prin urmare, idealistul din mine a avut de făcut cea mai simplă alegere: să ia cea mai nefastă situaţie şi să se angajeze că o va transforma în inversul ei”, spune Livia Coloji.
    Deschiderea atelierului a coincis cu un apetit tot mai mare pentru produsele realizate local, deja designerii români având evenimente dedicate, ajunse la un nivel de popularitate sănătos.
    „Lutul rămâne un material accesibil şi uşor de modelat, cu o tradiţie bogată şi tehnici multiple, rafinate în timp. Popularitatea sa este relativ nouă în rândul tinerilor creatori chiar dacă în artizanat ceramica a avut întotdeauna o pondere mare. Comunităţile organizate în jurul resurselor (fie că e vorba de cuptoare sau târguri de creatori), concepte noi bazate pe reinventarea unor idei vechi, de genul slow fashion, buy local, small business, makers movement, ajută la formarea şi susţinerea unei pieţe diverse şi creative. În Timişoara comunitatea e mai mică, dar într-o dezvoltare rapidă, ceea ce ne bucură enorm.”
    În acest moment, Gruni este axat pe producţia de obiecte ceramice, în primul rând  cercei şi broşe. La acestea se adaugă veselă şi câteva obiecte decorative. „Farfurioarele pentru bijuterii, de exemplu, se bucură de mare succes internaţional. Designul nostru se poate adapta în funcţie de cererea clienţilor, dar putem realiza şi de la zero: design, matriţare, producţie de aproape orice.”
    Ca linii de design, antreprenoarea spune că optează pentru o estetică nepretenţioasă, piesele fiind prietenoase cu utilizatorul, dar şi cu mediul. „Nu ai cum să produci bijuterii, veselă şi obiecte ceramice fără să consumi resurse, dar ne-am concentrat pe ceea ce putem face pentru a diminua impactul asupra mediului: facem livrări pe bicicletă în Timişoara şi împrejurimi, reparăm şi recondiţionăm obiectele sparte sau le preluăm spre reciclare, folosim etichete din hârtie reciclată de fiecare dată când este posibil, refolosim ambalaje, avem cuptoare pe curent electric şi, (deocamdată doar în magazinul online de pe platforma Etsy, dar în curând şi pe site-ul gruni.ro) compensăm amprenta de carbon.”
    De asemenea, cele două antreprenoare au în desfăşurare şi un proiect de conservare a patrimoniului local: broşe în chip de căsuţe albastre cu arhitectură tradiţională transilvăneană, pe care le-au dezvoltat împreună cu Diana Iabraşu şi Albastru.ro, agregator de articole pe teme de design sau arhitectură care au ca numitor comun culoarea albastră. „Cea mai mare parte din încasările obţinute pe aceste broşe tip pin se duc spre documentarea şi restaurarea mai multor faţade albastre.”
    Livia Coloji mai spune că posibilităţile de extindere a portofoliului sunt nelimitate, ceramica fiind în sine un material foarte versatil. „Pasiunea noastră este pentru obiecte mici şi preţioase, dar lutul frământat şi ars poate deveni orice şi poate arăta în orice chip, pentru că preia din amprenta creatorului.”
    Fondatoarea Gruni mai explică faptul că ceramica e un termen mai larg, care se poate referi la ceramica de temperatură joasă, medie sau la ceramica de temperatură înaltă (care se arde la temperatură similară cu porţelanul). „Include şi porţelanul, desigur, deşi noi, din motive de marketing, preferăm să subliniem că lucrăm în ceramică şi porţelan. Porţelanul este, de fapt, o ceramică foarte fină care se vitrifică la temperatură înaltă şi care, ars în condiţii bune, devine translucid.”
    Cu atâtea posibilităţi, Livia Coloji crede că portofoliul de produse este în continuă dezvoltare, dar că obiectivul său nu este de a atinge un prag de la care atelierul să îi ocupe tot timpul. Ba, dimpotrivă, conceputul de slow living care a readus ceramica în atenţia tuturor este şi un concept de business.
    „Cred că trebuie să creştem până în punctul în care nimeni din echipă nu va lucra mai mult de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Dacă lucrurile merg bine, poate chiar mai puţin de atât. Nu pentru că nu ne-ar plăcea ce facem, ci pentru că un om odihnit este mult mai eficient şi lucrează cu mai multă bucurie. Deci planul nostru de dezvoltare este, de fapt, un plan de odihnă. :)”

  • ANAF a vândut un teren de 15.210 mp în zona lacului Băneasa, pentru 3,4 mil.euro

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscalã a vândut, prin licitaţie, un teren de 15.210 mp pe în zona lacului Băneasa pentru 3,4 milioane euro, respectiv 1.087 euro/mp.

    Terenul se află pe Aleea Mateloţilor nr. 31-43, sector 1.

    Licitaţia a avut loc în data de 12 februarie, conform procedurii de executare silitã prevãzutã de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedurã fiscalã.

    La licitaţia organizată de ANAF au participat doi ofertanţi, iar terenul a fost adjudecat la preţul de 16,53 milioane lei (peste 3,4 milioane de euro).

     

  • Alpha Bank a vândut terenul din Timişoara pe care urma să dezvolte un mall alături de Ali Ergun Ergen

    Timişoara Centrum, un mall în Timişoara evaluat la 90 mil. euro, proiect anunţat de Alpha Group Investments şi Ali Ergun Ergen în primăvara anului 2016, a fost anulat, iar Alpha Bank a vândut terenul de 60.000 mp către mai mulţi investitori.

    O parte din teren a fost vândută către Lidl, o alta către un dezvoltator local de rezidenţial şi o alta către un al treilea investitor, care va construi tot rezidenţial sau spaţii comerciale, potrivit unor surse din piaţa imobiliară. Având în vedere amplasarea terenului în proximitatea zonei centrale, potrivit estimărilor ZF tranzacţia s-a realizat la un preţ cuprins între 12 şi 18 mil. euro, având în vedere că au fost trei cumpărători.

    Proiectul mallului a fost pus pe hold în 2017. Planificat iniţial la 60.000 mp, Timişoara Centrum a fost extins pe hârtie la 80.000 mp suprafaţă închiriabilă, din care 70.000 mp urmau să fie pentru retail şi 10.000 mp de birouri, în vreme ce investiţia estimată iniţial la 80 de milioane de euro a fost ulterior majorată la 90 mil. euro.

    Ali Ergun Ergen este omul care a condus mallurile Plaza şi Băneasa din Bucureşti.

    Alpha Group Investments Ltd (AGI) este un instrument de investiţii al Alpha Bank, care deţine, printre altele, un număr important de bunuri în sectoarele imobiliar şi hospitality din regiunea Europei de Sud-Est.

    În Timişoara a mai fost deschis în 2016 mallul Shopping City Timişoara al sud-africanilor de la NEPI-Rockastle, iar anterior a fost construit Iulius Mall, extins anul trecut şi transformat în Iulius Town care include şi un proiect complex de birouri şi un pasaj. 

  • Reper de preţ: cea mai mare tranzacţie cu un teren agricol în 2019 a fost de 3,4 mil. euro. Cumpărătorii sunt în mare parte cetăţeni străini, nemţi, italieni, turci sau arabi

    Ministerul Agriculturii a avizat în cursul anului 2019 vânzarea a 1.400 de hectare de teren arabil, în valoare de peste 8,5 mil. euro, iar aproape jumătate din suprafaţa scoasă la vânzare de proprietarii români a fost cumpărată de cetăţeni străini, majoritatea nemţi, italieni, turci sau arabi. Ministerul îşi dă avizul şi publică pe site-ul propriu toate tranzacţiile mai mari de 30 de hectare, asigurându-se că sunt respectate normele privind vânzarea şi cumpărarea terenurilor agricole.

    „Terenul agricol e ieftin, e roditor, iar străinii pot să se mute aici oricând. Românii nu au cultură antreprenorială pe termen lung, se gândesc să facă profit repede“, spune Dan Gabriel Ieremia, consultant de fonduri europene.

     Cea mai mare tranzacţie din acest an, avizată de Ministerul Agriculturii, implică 420 de hectare în judeţul Timiş şi a avut o valoare de 3,4 milioane de euro. Compania Agro Nevada Tim, controlată de antrepre­norul român Petru Corvin Mateiu, a achiziţionat 420 de hectare de teren în localitatea Ciacova, judeţul Timiş, la un preţ mediu unitar de 8.000 de euro, potrivit datelor de la Ministerul Agriculturii.

    Investitorii străini sunt atraşi de pământul românesc, pentru că preţul unui hectar de teren arabil este în medie 5.000-6.000 de euro, maximum 10.000 de euro, departe de celelalte state din UE, iar solul este foarte productiv. 

     

  • Să nu fie noi!

    Remarcată mai ales printre tineri, scrie Bloomberg, tendinţa este mai degrabă motivată de dorinţa de a găsi ceva care nu e disponibil în magazinele obişnuite, ceva vintage, şi totodată de a contribui la reducerea poluării şi nu se confundă cu gestul, considerat încă nu tocmai frumos, de a da mai departe un cadou primit care nu le-a plăcut.
    În Statele Unite, cel puţin, diverse firme profită de această schimbare de atitudine a consumatorilor. Printre ele, consignaţia de lux RealReal Inc, care s-a listat la bursă în iunie, ori retailerul de articole vestimentare şi accesorii second-hand ThredUp. Chiar şi reţeaua de magazine de lux Neiman Marcus şi-a lansat propria companie, Fashionphile, care comercializează produse second-hand, în special genţi şi accesorii de lux, în timp ce retaileri ca Macy’s şi J.C. Penney Co. au încheiat parteneriate cu ThredUp.
    Cei care au răbdare să caute prin oferta acestui de tip de magazine pot găsi, de pildă, la RealReal, un exemplar dintr-o ediţie limitată a bine cunoscutei genţi Birkin, model Sellier de culoare neagră şi cu elementele metalice din paladiu, care costă 30.000 de dolari. Se caută articole clasice de lux, printre care ceasuri Cartier sau Rolex, poşete şi genţi de la Louis Vuitton, Chanel şi Hermes, toate însă cât mai puţin uzate, pentru a putea fi făcute cadou.