BusinessMagazin

Tag: TENDINTE INTERNATIONALE

  • Generaţia Z susţine sustenabilitatea, dar „alimentează” moda fast-fashion. De ce?

     

     

     

     

    Generaţia Z susţine sustenabilitatea, dar există o contradicţie între valorile lor ecologice şi obiceiurile de consum, fiind atraşi de moda fast-fashion, care oferă produse ieftine şi accesibile. Deşi sunt conştienţi de impactul negativ al industriei asupra mediului, tinerii sunt influenţaţi de trendurile din social media şi de preţurile reduse, ceea ce le pune dificultăţi în a adoptarea unui comportament de cumpărare etic. 

     

    Generaţia Z a fost numită „generaţia sustenabilităţii”. Născuţi între 1997 şi 2013, 58% dintre consumatorii din această generaţie caută să achiziţioneze produse provenite din surse sustenabile. Dintr-un articol din The Conver-sation, reiese că tinerii australieni din Generaţia Z declară că sunt dispuşi să plătească mai mult pentru branduri care au un impact pozitiv asupra societăţii. Pe de altă parte, asistăm la ascensiunea modei fast-fashion, oferită de retailerii online direct către consumatori, precum Shein, Temu şi Boohoo. Doar Shein a generat venituri de 32,5 mil-iarde USD (48,3 miliarde AUD) în 2024 – o creştere de 43% faţă de 2022.

    Există aspecte contradictorii legate de obiceiurile de cumpărături ale Generaţiei Z şi de modul în care acestea deseori nu se aliniază cu valorile lor. Pe de o parte, îşi doresc un articol de îmbrăcăminte nou, considerabil mai ac-cesibil dacă este achiziţionat de la un brand de modă fast-fashion. Pe de altă parte, sunt conştienţi de daunele asupra mediului. Ce explică această disonanţă cognitivă?

     

    Preocuparea pentru mediu…

     Spre deosebire de generaţiile anterioare, Generaţia Z a crescut cu schimbările climatice percepute ca o problemă urgentă. Fiind mereu conectaţi online, preocupările lor nu se limitează doar la mediul local. Studii recente au evi-denţiat un tipar de emoţii mai puternice, precum frica, vinovăţia şi revolta faţă de impactul schimbărilor climatice, în rândul tinerilor comparativ cu grupurile mai în vârstă. Aceste emoţii ar putea reprezenta un motor pentru activismul şi implicarea lor în problema schimbărilor climatice. Ei se aşteaptă ca brandurile – atât cele de la care cumpără, cât şi cele pentru care lucrează – să acorde prioritate sustenabilităţii în practicile lor de afaceri.

    Totuşi, Generaţia Z caută modalităţi mai atractive pentru a accesa conţinut despre sustenabilitate. Aceasta este o consideraţie importantă pentru jucătorii cheie din industria modei.

     

    …versus tentaţia fast-fashion

    Consumatorii din Generaţia Z sunt conectaţi la tendinţele din social media, care apar la fiecare scroll pe TikTok şi Instagram. Reţelele sociale au amplificat tendinţele culturale care accelerează moda fast-fashion. Influencerii promovează „reps” (argou pentru replici) şi „dupes” (duplicaţi): versiuni mai ieftine, imitaţii ale articolelor de modă de lux. Aceasta este o modalitate de a democratiza luxul, normalizând produsele „superfake” şi făcând luxul mai accesibil pentru un public mai larg.

    Tacticile din social media, precum „hauls” şi videoclipurile „get-ready-with-me” („GRWM”), îi atrag pe cei din Gen-eraţia Z în capcana supraconsumului. Ideea este ca creatorii de conţinut să se afişeze cu cantităţi mari de haine noi şi în trend. Acest lucru, la rândul său, alimentează dorinţa consumatorilor de a cumpăra în mod constant ceea ce văd online. În cantităţi mari.

    Giganţi ai modei rapide precum Zara şi H&M şi-au bazat modelele de afaceri pe transformarea tendinţelor de pe podiumuri în haine ieftine, produse în masă. Acum, branduri de modă ultra-rapidă, precum Shein, accelerează ciclul de producţie, schimbarea tendinţelor şi, în consecinţă, volumul produselor. Pentru consumatorii din Gen-eraţia Z, în era digitală, este mai logic să aibă şapte articole la modă decât două ţinute de înaltă calitate.

    Giganţi ai modei rapide precum Zara şi H&M şi-au bazat modelele de afaceri pe transformarea tendinţelor de pe podiumuri în haine ieftine, produse în masă. Acum, branduri de modă ultrarapidă, precum Shein, ac-celerează ciclul de producţie, schimbarea tendinţelor şi, în consecinţă, volumul produselor.

    Criza costului vieţii joacă şi ea un rol. Un sondaj recent realizat în rândul tinerilor din Generaţia Z din Australia a rel-evat că cel puţin 77% dintre aceştia au preocupări în ceea ce priveşte situaţia lor financiară. Cel mai mare segment demografic care reduce cheltuielile din cauza stresului economic este cel al tinerilor cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani. Tinerii câştigă, de obicei, cele mai mici salarii şi se bucură de mai puţină siguranţă la locul de muncă. Aceste constrângeri financiare sunt dificile pentru Generaţia Z, care doreşte să consume într-un mod mai sustena-bil. Moda rapidă devine o opţiune accesibilă pentru a rămâne în tendinţe fără a cheltui prea mult.

     

    Discrepanţa dintre atitudine şi comportament

     Generaţia Z este formată şi din cumpărători Shein, iubitori de „hauls”, adepţi ai micro-tendinţelor şi critici ai celor care poartă aceleaşi ţinute de mai multe ori. Acest comportament contrastează puternic cu valorile lor legate de mediul înconjurător.

    Deşi pare contradictoriu, acest fenomen este cunoscut sub denumirea de „discrepanţa dintre atitudine şi compor-tament” – diferenţa dintre ceea ce spun oamenii şi ceea ce fac de fapt. Este un fenomen observat în toate gen-eraţiile.

    Discrepanţa dintre atitudine şi comportament a fost documentată pe larg în studiile de psihologie socială şi con-sumism etic. Acestea subliniază că intenţiile consumatorilor nu sunt predictoare fiabile ale comportamentului lor. Chiar şi consumatorii cu o conştiinţă etică nu îşi pun întotdeauna principiile în practică. Însă nu ne putem aştepta de la consumatorii individuali să fie complet responsabili pentru aspecte precum amprenta de carbon a modei fast-fashion sau exploatarea muncitorilor din fabrici.

    Industria modei nu are transparenţă în practicile de afaceri, iar consumatorii din Generaţia Z adesea nu au in-formaţiile necesare despre produsele pe care le cumpără. Responsabilitatea de a face cumpărături sustenabile nu ar trebui să cadă exclusiv pe consumatori, ci şi pe guverne, factorii de decizie politică şi corporaţii, care trebuie să fie mai etici. Nu este surprinzător faptul că 88% dintre cumpărătorii din Generaţia Z nu au încredere în afirmaţiile companiilor despre sustenabilitate.

    Ce înseamnă acest lucru pentru mişcarea de sustenabilitate? Deşi schimbările climatice reprezintă o sursă majoră de stres pentru Generaţia Z, diferenţa dintre atitudine şi comportament continuă să existe atunci când vine vorba de achiziţionarea unei noi ţinute. Fiind bombardaţi cu tactici persuasive din partea brandurilor şi influencerilor, cu uşurinţa de a accesa produse noi la doar un click distanţă şi cu atracţia preţurilor accesibile în mijlocul unei crize a costului vieţii, chiar şi cel mai dedicat consumator din Generaţia Z găseşte foarte greu să cumpere etic.

    Industria modei este una dintre cele mai mari ameninţări pentru mediu, în ceea ce priveşte amprenta de carbon şi materialele brute, dar şi cantităţile uriaşe de haine care ajung în gropile de gunoi. Deşi majoritatea tinerilor cunosc şi respectă misiunea ecologică a Gretei Thunberg, ea nu este persoana pe care o urmăresc pe TikTok sau o apre-ciază pe Instagram.

    Poate este ca brandurile să se reangajeze cu creatorii de conţinut de pe reţelele sociale 

    într-un mod diferit, care să educe consumatorii, să promoveze comportamentele responsabile şi să susţină schim-barea reglementărilor şi practicilor de afaceri. Acest lucru ar putea include tactici deja testate, cum ar fi recoman-dările influencerilor şi videoclipurile de tip haul, care să fie refocalizate pe opţiuni mai sustenabile, cum ar fi maga-zinele online de second-hand.

    Emergenţa „core-ului subconsumului” pe TikTok în ultimele luni, precum şi fenomenul „deinfluencing”, în care in-fluencerii îşi îndeamnă urmăritorii să cumpere mai puţin, este promiţătoare.

    Deşi hainele sustenabile au o „reputatie proastă” din cauza preţurilor ridicate, brandurile de modă fast-fashion încearcă să se adapteze prin oferirea unor opţiuni – cum este de exemplu H&M Conscious. Oricare ofertă de modă trebuie să fie convenabilă, accesibilă şi în tendinţe pentru a capta atenţia şi portofelul Generaţiei Z.   

    Traducere şi adaptare: Oana Ioniţă

     

     

     




     

     

  • Cum a ajuns aproape de faliment o companie gigant care, atunci când a fost înfiinţată, a câştigat multe premii pentru invenţiile sale şi era văzută ca o companie a viitorului?

    De la înfiinţarea sa în urmă cu aproape două decenii, 23andMe a crescut şi a devenit una dintre cele mai mari companii de biotehnologie din lume. Milioane de oameni au folosit serviciul său simplu de testare genetică, care presupune comandarea unui test de salivă, scuiparea într-un tub şi trimiterea acestuia înapoi companiei pentru o analiză detaliată a ADN-ului. Dar acum, compania se află pe marginea falimentului, scrie presa internaţională. 

    23andMe este una dintre cele mai mari companii pe piaţa aglomerată a testării genetice directe pentru consumatori. A fost fondată în 2006 în California, lansând testul de salivă şi Serviciul Personal de Genom anul următor, la un cost iniţial de 999 de dolari, scrie Sciencealert.com. 

    Acest test a câştigat chiar titlul de „Invenţia anului”, acordat de revista Time în 2008. Printre clienţii săi se numără nume celebre, de la rapperul Snoop Dogg până la investitorul miliardar Warren Buffett, potrivit BBC. Clienţii au fost entuziasmaţi să comande un kit de colectare a salivei online, să scuipe într-un tub şi să-l trimită prin poştă. În câteva săptămâni, când rezultatele erau gata, puteau afla despre sănătatea lor, strămoşi şi alte lucruri, cum ar fi preferinţele alimentare, frica de a vorbi în public şi gropiţele din obraji.

    Preţul kiturilor de testare a scăzut rapid (acum costă 79 de dolari). Compania s-a extins la nivel global şi, până în 2015, avea 1 milion de clienţi. Firma a devenit publică în 2021, iar iniţial preţul acţiunilor a crescut. Compania a fost evaluată la aproximativ 3,5 miliarde de dolari când a fost listată pe bursa Nasdaq în 2021, iar preţul acţiunilor sale a atins un maxim de 17,65 dolari. Însă, de atunci, acestea au scăzut şi în prezent se tranzacţionează la mai puţin de 5 dolari.

    În 2024, compania susţine că 14 milioane de persoane au făcut un test ADN 23andMe. 23andMe a profitat de entuziasmul popular şi de interesul investitorilor pentru genetică şi nu a fost singura companie care a făcut acest lucru. Până în 2022, piaţa de testare genetică directă pentru consumatori era evaluată la 3 miliarde de dolari. Cei trei mari jucători – 23andMe, AncestryDNA şi MyHeritage – deţin împreună datele genetice a aproape 50 de milioane de oameni la nivel global. Există, de asemenea, zeci de jucători mai mici, unii concentrându-se pe pieţe emergente, cum ar fi MapMyGenome în India şi 23mofang şi WeGene în China.

     

    Ce s-a întâmplat cu 23andMe?

    După perioada de vârf din 2021, când a devenit publică, 23andMe a înregistrat o cădere rapidă. Valoarea sa a scăzut cu peste 97%. În 2023, a suferit o breşă majoră de securitate a datelor, care a afectat aproape şapte milioane de utilizatori, şi a soluţionat un proces colectiv pentru 30 de milioane de dolari. Hackerii s-au conectat în conturile 23andMe folosind adrese de e-mail şi parole dezvăluite anterior în alte breşe de securitate. Ei au descărcat nu doar datele din acele conturi, ci şi informaţiile private ale tuturor celorlalţi utilizatori cu care aveau legături prin arborii genealogici de pe site. În iunie, autorităţile de supraveghere a datelor din Marea Britanie şi Canada au anunţat investigaţii cu privire la breşa de securitate.

    La acea vreme, o declaraţie a Biroului Comisarului pentru Informaţii din Marea Britanie spunea: „23andMe este un custode al informaţiilor personale extrem de sensibile, inclusiv al informaţiilor genetice care nu se schimbă în timp.” „Acest lucru face ca încrederea publicului în aceste servicii să fie esenţială,” a adăugat acesta. În septembrie, cei şapte directori independenţi ai consiliului de administraţie au demisionat în contextul informaţiilor că fondatorul plănuieşte să transforme compania din nou într-una privată.

    Compania nu a făcut niciodată profit şi, se pare, este pe marginea falimentului. Recent, compania de testare genetică aflată în dificultate a anunţat că va concedia 40% din forţa sa de muncă, adică 200 de locuri de muncă, în timp ce luptă pentru a supravieţui, a scris si BBC. Site-ul de testare ADN, odată popular, va opri, de asemenea, lucrările la terapiile pe care le dezvolta. Preţul acţiunilor 23andMe a scăzut cu peste 70% în acest an, în timp ce cofondatoarea şi directorul executiv, Anne Wojcicki, încearcă să redreseze afacerea. Marţi, 12 noiembrie, compania a avertizat investitorii cu privire la „îndoieli substanţiale” privind capacitatea sa de a continua să funcţioneze, raportând că veniturile au scăzut la 44 de milioane de dolari (35 de milioane de lire sterline) între iulie şi septembrie, comparativ cu 50 de milioane de dolari în aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Pierderile au scăzut la 59 de milioane de dolari, de la 75 de milioane de dolari. Se estimează că aceste concedieri vor genera costuri unice de 12 milioane de dolari, inclusiv plăţi compensatorii, pentru un plan care va duce la economii de 35 de milioane de dolari. „Luăm aceste măsuri dificile, dar necesare, în timp ce restructurăm 23andMe şi ne concentrăm pe succesul pe termen lung al afacerii noastre de bază pentru consumatori şi parteneriatele de cercetare,” a declarat Wojcicki. Compania a mai spus că analizează ce să facă cu terapiile pe care le avea în dezvoltare, inclusiv acordarea de licenţe sau vânzarea acestora. 

     

    Viitorul incert al datelor genetice 23andMe: riscuri, confidenţialitate şi provocări financiare

    Ce ar putea însemna acest lucru pentru uriaşul său depozit de date genetice rămâne neclar, scrie Sciencealert.com. Când oamenii se înscriu pentru un test 23andMe, compania îi asigură: „confidenţialitatea ta este prioritară”. Promite că nu va oferi niciodată datele ADN ale oamenilor fără consimţământul lor. Le oferă consumatorilor opţiunea de a decide dacă proba lor de salivă este păstrată de companie şi dacă datele lor genetice anonimizate sunt utilizate în cercetare. Patru din cinci persoane care au cumpărat un test 23andMe au fost de acord ca datele lor să fie utilizate în cercetare.Cu toate acestea, dacă cercetezi puţin mai profund, devine clar că 23andMe foloseşte datele oamenilor în multe feluri, cum ar fi partajarea lor cu furnizorii de servicii.

    Poate cel mai important, dacă compania dă faliment sau este vândută, informaţiile oamenilor ar putea fi „accesate, vândute sau transferate”. The Atlantic scrie că tezaurul de date genetice al 23andMe ar putea fi cel mai valoros activ al său. De aproximativ două decenii, de când analiza genomului uman a devenit rapidă şi obişnuită, literele A, C, G şi T ale ADN-ului au permis rudelor pierdute de mult să se regăsească, au dezvăluit secrete de familie şi au ajutat poliţia să prindă criminali în serie. Genomul unora dintre oameni conţine indicii despre bolile de care suferă sau, ocazional, chiar despre cum ar trebui tratată boala lor.

    Pentru majoritatea dintre noi, însă, testele pentru consumatori nu oferă prea multe, în afară de o privire asupra rădăcinilor strămoşilor noştri şi de confirmarea unor trăsături pe care le cunoaştem deja. 23andMe se confruntă cu dificultăţi în parte pentru că nu a reuşit să demonstreze valoarea colectării tuturor acestor informaţii personale şi sensibile. Şi potenţialii cumpărători ar putea avea idei foarte diferite despre cum să utilizeze datele ADN ale companiei pentru a creşte profitabilitatea. Acest lucru ar trebui să îngrijoreze pe oricine a folosit serviciul. ADN-ul ar putea conţine informaţii despre sănătate, dar, spre deosebire de un cabinet medical, 23andMe nu este obligată să respecte legea HIPAA privind confidenţialitatea datelor de sănătate.

    Politicile de confidenţialitate ale companiei precizează clar că, în cazul unei fuziuni sau achiziţii, informaţiile clienţilor reprezintă un activ vandabil. 23andMe promite să ceară permisiunea clienţilor săi înainte de a le folosi datele pentru cercetare sau publicitate ţintită, dar asta nu înseamnă că viitorul proprietar va proceda la fel. Acest lucru este precizat chiar acolo, în textul scris mărunt: compania îşi rezervă dreptul de a-şi actualiza politicile în orice moment. Într-o declaraţie pentru The Conversation, un purtător de cuvânt al 23andMe a spus că Wojcicki „nu este deschisă la propuneri de preluare de la terţi” şi că, în cazul unei schimbări viitoare de proprietate, acordurile de confidenţialitate existente ale companiei cu clienţii „vor rămâne în vigoare până când şi dacă clienţii vor primi noi termeni şi declaraţii şi sunt de acord cu ele – şi numai după primirea unei notificări corespunzătoare despre noii termeni, în conformitate cu legile aplicabile privind protecţia datelor”.   

    Cine este Anne Wojcicki?

    Anne Wojcicki este cofondatoare şi CEO al companiei 23andMe, pe care a înfiinţat-o în 2006, împreună cu Linda Avey şi Paul Cusenza, cu intenţia de a oferi oamenilor acces la informaţiile lor genetice, care ar putea oferi, de asemenea, informaţii despre tratamente sau leacuri pentru boli, mai ales cu ajutorul GSK plc şi a investiţiei lor de 300 de milioane de dolari. 

    Wojcicki şi-a exprimat interesul pentru „revoluţionarea sistemului de sănătate” prin testarea ADN-ului, deoarece ar putea oferi consumatorilor suficiente informaţii pentru a prezice posibile boli genetice.

    Numele companiei provine de la cele 23 de perechi de cromozomi dintr-o celulă umană normală. Începând cu 2015, Administraţia pentru Alimente şi Medicamente a început să aprobe testele legate de sănătate ale 23andMe, inclusiv riscurile pentru fibroza chistică, anemia falciformă, anumite tipuri de cancer, Alzheimer, Parkinson şi boala celiacă. În 2018, 23andMe a intrat într-o colaborare de patru ani cu GlaxoSmithKline pentru a dezvolta medicamente noi.

    Wojcicki s-a căsătorit cu co-fondatorul Google, Sergey Brin, în mai 2007. Ei au un fiu, născut în 2008, şi o fiică, născută la sfârşitul anului 2011. S-au separat în 2013 şi au divorţat în 2015. Brin şi Wojcicki conduc împreună Fundaţia Brin Wojcicki.

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Cum a ajuns inteligenţa artificială să fie de ajutor chiar şi atunci când te pregăteşti să pleci în vacanţă

    Planificarea unei vacanţe ar trebui, în teorie, să fie distractivă. Însă întocmirea unei liste de activităţi pentru o călătorie poate fi, de asemenea, consumatoare de timp şi stresantă, mai ales dacă nu ştii de unde să începi. Ca în multe alte situaţii, ChatGPT poate să vină cu soluţia şi de această dată.

    Din fericire, companiile de tehnologie au concurat pentru a crea instrumente care să te ajute să îţi organizezi vacanţa. Călătoriile au devenit unul dintre cele mai populare domenii de utilizare pentru AI, la care Google, Microsoft şi OpenAI fac deseori referire în prezentările lor, iar firme precum Tripadvisor, Expedia şi Booking.com au început să lanseze produse de planificare a vacanţelor bazate pe AI, scrie un articol amplu al MIT Technology Review. Deşi agenţii AI care pot gestiona întregul proces de planificare şi rezervare a vacanţei sunt încă departe de a deveni o realitate, actuala generaţie de instrumente AI este totuşi destul de utilă pentru a te ajuta cu diverse sarcini, cum ar fi crearea itinerarelor sau îmbunătăţirea abilităţilor lingvistice.

    Cum poţi beneficia însă la maximum de tehnologia AI pentru organizarea călătoriilor? Primul lucru pe care trebuie să îl faci este să alegi unde să călătoreşti. Avantajul modelelor de limbaj de mari dimensiuni (LLM), precum ChatGPT, este că sunt antrenate pe cantităţi vaste de informaţii de pe internet, ceea ce înseamnă că pot digera rapid informaţii care ar dura ore întregi pentru un om şi le pot condensa în paragrafe simple. Acest lucru le face instrumente excelente pentru a-ţi crea o listă de locuri de interes. Cu cât cerinţa este mai specifică, cu atât mai bine – de exemplu, spunând chatbotului că doreşti sugestii de destinaţii cu climă caldă, plaje pentru copii şi o viaţă de noapte activă (precum Mexic, Thailanda, Ibiza şi Australia) vei primi răspunsuri mai relevante decât cu cereri vagi. Totuşi, având în vedere tendinţa modelelor AI de a „inventa” informaţii – un fenomen cunoscut sub numele de halucinaţie – merită să verifici dacă informaţiile despre locaţiile şi activităţile propuse sunt corecte. Dincolo de modelele de limbaj de mari dimensiuni, există şi instrumente specializate care te pot ajuta să prevezi condiţiile pe care le-ai putea întâlni, inclusiv vremea şi traficul. Dacă plănuieşti o excursie într-un oraş, ar putea fi util să foloseşti Immersive View, o funcţie pentru Google Maps lansată anul trecut. Aceasta foloseşte AI şi viziunea computerizată pentru a crea un model 3D care arată cum va arăta o anumită locaţie într-un oraş, la un moment specific din zi, cu până la patru zile în avans. Pentru că poate prelua informaţii din prognozele meteo şi datele de trafic, te-ar putea ajuta să prezici dacă un bar pe acoperiş va fi în continuare scăldat în soare mâine seară sau dacă ar fi mai bine să alegi o altă rută pentru o plimbare de weekend. Odată ce ai decis unde să mergi, următorul pas este rezervarea zborurilor şi a locului de cazare. Multe site-uri de rezervări de călătorii au integrat chatboţi AI în platformele lor, majoritatea fiind alimentaţi de ChatGPT. Totuşi, dacă nu preferi un site anume, ar putea merita să priveşti imaginea de ansamblu. Căutarea zborurilor în mai multe ferestre de browser poate fi obositoare, dar Google Hotels, preluând informaţii în timp real de la companiile partenere ale Google, face uşoară compararea orelor şi, esenţial, a preţurilor. Aceasta este o modalitate rapidă şi uşoară de a căuta zboruri şi cazări care se încadrează în bugetul tău. De exemplu, i-am cerut lui Gemini să-mi arate zboruri dus-întors de la Londra la Paris pentru sub 200 de lire. Este un punct de plecare excelent pentru a obţine o idee generală despre cât vei cheltui şi cât va dura călătoria.

    Avantajul modelelor de limbaj de mari dimensiuni (LLMs), precum ChatGPT, este că sunt antrenate pe cantităţi vaste de informaţii de pe internet, ceea ce înseamnă că pot digera rapid informaţii care ar dura ore întregi pentru un om şi le pot condensa în paragrafe simple. Acest lucru le face instrumente excelente pentru a-ţi crea o listă de locuri de interes.

    BBC vorbeşte şi despre exemple concrete ale modului în care poate fi organizată o vacanţă folosind tehnologia inteligenţei artificiale. Când Jason Brown, fondatorul companiei de recrutare People Movers, şi-a organizat vacanţa de vară în Amsterdam şi Irlanda în acest an, nu a apelat la un ghid turistic şi nici nu a verificat Instagramul. În schimb, fondatorul companiei de recrutare People Movers a consultat ChatGPT. El a adresat AI-ului o serie de întrebări pentru a ajuta la planificarea itinerarului său în Amsterdam şi Irlanda, inclusiv Dublin şi Galway, pentru excursia de 10 zile din iulie şi august din acest an, alături de soţia sa, cei doi fii de 20 şi 16 ani şi un prieten al unuia dintre fii. „În trecut am folosit întotdeauna site-uri precum TripAdvisor, dar am realizat că am toate informaţiile la îndemână şprin AIţ şi mi le oferă în 15 secunde.” El descrie experienţa ca fiind „fantastică”. „Mi-a oferit un  itinerar pentru Dublin şi un itinerar de patru zile pentru alte locuri din Irlanda. A fost uimitor că le-a împărţit în dimineaţă, după-amiază şi seară. De exemplu, în prima zi a sugerat să ajungem dimineaţa, să petrecem după-amiaza la Trinity College şi pe Grafton Street, iar seara la Temple Bar.” Pentru Amsterdam, spune că i-a oferit cele mai importante obiective turistice, cum ar fi Muzeul Anne Frank, Muzeul Van Gogh şi cartierul Jordaan. Pe măsură ce călătoria avansa, şi întrebările sale pentru ChatGPT evoluau. Deşi a urmat multe dintre sugestiile AI-ului, Brown spune că s-a bazat şi pe recomandări din comunitatea online a colegilor de facultate, în timp ce un prieten pe care l-au vizitat în Amsterdam i-a arătat împrejurimile. „Astfel, am experimentat câteva lucruri pe care nu le-am fi găsit folosind ChatGPT. Dar oferă o structură perfectă a unei excursii şi îţi oferă tot ce ai nevoie şi vrei să vezi.”

     

    Se pare că AI-ul devine o parte integrantă a planurilor de organizare a călătoriilor pentru unii, cu unu din zece britanici folosind AI pentru planificarea vacanţelor, potrivit unui sondaj realizat de Sainsbury’s Bank Travel Money. Unu din cinci a spus că este probabil să-l folosească în viitor.

    Cu toate acestea, studiul a sugerat că AI-ul în domeniul călătoriilor mai are un drum lung de parcurs până să poată prelua complet planificarea vacanţelor. S-a constatat că, dintre cei care au folosit AI pentru planificarea călătoriilor, mai mult de o treime (38%) au spus că a oferit răspunsuri generice, 37% au menţionat informaţii lipsă, iar 30% au constatat informaţii incorecte.

    S-a constatat că, dintre cei care au folosit AI pentru planificarea călătoriilor, mai mult de o treime (38%) au spus că a oferit răspunsuri generice, 37% au menţionat informaţii lipsă, iar 30% au constatat informaţii incorecte.

    Deşi AI-ul generativ poate oferi itinerare personalizate şi recomandări de călătorie, este la fel de bun pe cât de corecte sunt informaţiile pe care a fost antrenat. Dacă aceste informaţii sunt depăşite, părtinitoare, eronate sau false, atunci AI-ul va perpetua aceste dezinformări, subliniază Caroline Bremmer, şefa departamentului de cercetare în turism de la Euromonitor International.

    „Provocarea constă în a asigura informaţii în timp real care sunt corecte din punct de vedere factual. Există riscuri dacă unii dintre consumatori nu fac o verificare riguroasă a rezultatelor oferite de AI-ul generativ folosind şi alte surse, inclusiv discuţii cu persoane informate, cum ar fi localnicii sau agenţii de turism.”

    Totuşi, AI-ul nu funcţionează întotdeauna conform aşteptărilor.

    Rebecca Crowe, în vârstă de 29 de ani, o scriitoare freelancer din Liverpool, a mai declarat pentru BBC că foloseşte frecvent inteligenţa artificială pentru a-şi planifica călătoriile, dar procedează cu prudenţă după câteva experienţe dezamăgitoare, inclusiv o excursie la Lecco, un oraş situat lângă Lacul Como, în Italia. „Experienţa nu a fost grozavă”, spune Crowe. „A listat toate activităţile populare pe care le-ai găsi cu o simplă căutare pe Google, iar itinerarele nu aveau prea mult sens logic. De exemplu, ne sugera să fim dimineaţa la Milano şi după-amiaza la Bellagio, ceea ce nu era fezabil din cauza orarelor trenurilor şi feriboturilor. Apoi trebuia să revenim la Milano a doua zi pentru a explora mai mult. Urmând acest itinerar, am fi petrecut mai mult timp cu transportul decât în vizite.” De asemenea, a folosit AI-ul pentru a găsi restaurante fără gluten atunci când a călătorit cu o prietenă care suferă de boala celiacă. „Rezultatele au fost în mare parte depăşite şi, în unele cazuri, complet greşite. Am ajuns să verific manual fiecare sugestie pentru a vedea dacă restaurantul era încă deschis.” În schimb, ea sfătuieşte oamenii să folosească AI-ul doar ca punct de plecare pentru inspiraţie generală: „Poţi găsi bloguri şi site-uri cu ghiduri complete şi itinerare care sunt mult mai fiabile şi mai actualizate. Dacă vrei o idee generală despre ce să faci într-un anumit oraş, este un punct de plecare bun, dar cantitatea de verificări pe care trebuie să o faci înseamnă că, pe termen lung, nu economiseşti prea mult timp”.    

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei