Marţi, 17 august 2021, ora 9.00, Institutul Naţional de Statistică va anunţa evoluţia economiei în T2/2021 şi, implicit, în S1 2021, rezultat care va oferi economiştilor o estimare privind evoluţia economiei României pe tot anul 2021.
Aşa cum a evoluat economia în T2/2021, cu mult peste aşteptări, creşterea economică pentru cel de-al doilea trimestru din acest an va fi între 13 – 15% faţă de T2/2020, trimestrul care a fost în lockdown şi care a consemnat o scădere de 10% faţă de T2/2019.
Cu datele din T2/2021, economia României a recuperat deja ce-a pierdut în 2020, când a scăzut cu numai 3,9%, un rezultat neaşteptat de bun şi care acum ne aruncă în fruntea Europei în privinţa revenirii economice din pandemie.
Într-un anonimat total, de neînţeles, Comisia Naţională de Prognoză, aflată în subordinea Guvernului, a publicat noile prognoze economice pentru 2021, prognoze care au stat şi la baza rectificării bugetare de acum.
Creşterea economică din 2021 „creşte” la 7%, de la 5% în primăvară sau 4,3% pe cât s-a construit bugetul la începutul anului.
Noul PIB, în valoare nominală este de 1.174,9 miliarde de lei, faţă de 1.116,8 miliarde lei, când s-a făcut bugetul, sau faţă de 1.040, 8 miliarde lei în 2020.
Dacă ritmul de creştere economică se menţine, România va depăşi şi creşterea economică de 7%, şi ne vom îndrepta spre 10%, cât estimează premierul Florin Cîţu.
Această reverire economică în V, pe care a mizat solitar, îl susţine pe Premierul Florin Cîţu la Palatul Victoria şi în lupta din PNL, şi chiar în coaliţia de guvernare, după episodul nemărturisit la timp, care îl ţine în corzi de câteva zile, cu cele 2 zile de închisoare din SUA, de acum 21 de ani, din cauza conducerii sub influenţa băuturilor alcoolice, pe când era student.
Dacă Florin Cîţu crede că este ţinut în viaţă de preşedintele Iohannis şi de susţinătorii lui din PNL, ca să nu mai vorbim de USR-PLUS, pentru că este noul lider politic al României, pentru că este un reformist economic, pentru că are vreo idee sau o viziune despre schimbările de care are nevoie România, şi în special administraţia publică, se înşală.
El stă la Palatul Victoria pentru că economia merge bine, pentru că băncile ne împrumută, pentru că bugetul are venituri în creştere şi, deci, are bani de împărţit.
Propunerea lui Dan Vâlceanu, aliatul lui în lupta cu Ludovic Orban pentru preşedinţia PNL, ca ministru al Finanţelor, este ca o butelie de oxigen când intri la ATI cu COVID-19.
Pentru că nimeni din actuala coaliţie de guvernare, nici USR, nici UDMR, nu vrea să se sinucidă şi să declanşeze o criză politică care ar da apă la moară PSD şi AUR, toţi îl acceptă la Palatul Victoria.
Iohannis îl acceptă pe Cîţu, mai ales după episodul din ultimele zile, pentru că nu îl mai vrea pe Orban în fruntea PNL, nu că este îndrăgostit de realizările politice ale premierului.
Nici Iohannis nu este vreun mare reformator al statului.
Dar în spatele acestei reveniri şi creşteri economice spectaculoase, se tot adună dezechilibre despre care premierul, cun un background de economist, nu prea vorbeşte – deficit comercial, deficit de cont curent, creşterea datoriei publice, lipsa unei politici energetice, care a adus şi creşterea inflaţiei şi aproape cele mai mari preţuri la energie din Europa, într-o ţară care se voia exportator regional de energie, şi care sfârşeşte prin a importa energie.
O altă problemă, care ste lăsată să se umfle, este cea legată de deficitul comercial, pe care Comisia Naţională de Prognoză îl estimează la 20 mld. euro în 2021, pentru a ajunge la nu mai puţin de 29 mld. euro în 2025. Deci an de an, deficitul comercial depăşeşte 20 mld. Euro şi creşte progresiv.
Importurile cresc de la 91 mld. euro, la nu mai puţin de 120 mld. euro în 2025, pentru ca exporturile să crească de la 70 mld. euro, la 91 mld. euro.
Cum va putea România să ducă în spate an de an un deficit comercial de 125 mld. euro în următorii 5 ani?
Cum ar spune Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, dăm de lucru la alţii în loc să dăm de lucru în ţară!
Dacă importurile nu pot fi oprite administrativ într-o economie liberă, globalizată, pe care ne-o dorim, cum reducem deficitul comercial care ne mănâncă din creşterea economică şi care, la un moment dat, va duce la o creştere mult mai mare a cursului valutar leu/euro, faţă de numai 10% în următorii 5 ani, cât arată datele Comisiei de Prognoză.
În aceste condiţii, care este strategia premierului şi a guvernului liberal pentru creşterea exporturilor, mai mult decât participarea la nişte expoziţii? Sau cum putem înlocui o parte din importuri prin producţie internă, şi aici nu vorbim de balanţa agroalimentară, care se reduce, ci vorbim de industria chimică, industria energetică, petrochimie sau medicamente.
Dragoş Damian, de la Terapia Cluj, îşi bate gura degeaba de ani de zile pentru o strategie naţională de creştere a producţiei de medicamente, măcar generice.
Nu avem nimic, dar problema este că şi acest guvern este gol „ideologic”, ca să spun aşa, de adresare a problemelor economice interne şi găsirea unor soluţii, în condiţiile în care nu finanţarea reprezintă principala problemă.
Polonia, Ungaria, au programe naţionale de export, noi nu avem nimic, decât fraze goale.
Polonezii mai au puţin şi se bat parte în parte cu germanii pentru cele mai extinse reţele de retail din România.
Ca şi la PSD, şi noua coaliţie de guvernare se rezumă la a nu face mai nimic, la a lăsa lucrurile aşa cum sunt, că economia merge.
Prin nominalizarea lui Dan Vâlceanu ca ministru al Finanţelor, Cîţu reface ironic alianţa USL.
Premierul Cîţu spune că în mandatul lui, început ca ministru al Finanţelor, şi continuat acum ca premier, pune accentul pe investiţii, aşa arată şi datele statistice, dar să nu uite că aceste investiţii ale statului vin din creşterea deficitului bugetar şi a datoriei publice din ultimii 2 ani.
Prin reformele pe care le tot promite, premierul nu a eliberat sume suplimentare care să se ducă în investiţii.
Chiar şi acum, la rectificarea bugetară, chiar dacă încasările sunt mai mari, cheltuielile cresc şi se mai adaugă, pe lângă deficitul estimat, de 80 mld. lei, încă 3 mld. Lei.
Conform Comisiei de Prognoză, celebrul PNRR, de 29 mld. Euro, va adăuga doar 0,9% la creşterea economică din următorii ani, asta dacă se vor absorbi banii, iar guvernul va fi în stare să deruleze proiectele scrise, atât prin împrumuturi, cât şi prin sumele nerambursabile.
Pentru restul de creştere economică, pe care mizează toată lumea că se va întâmpla în următorii 5 ani, trebuie să ne bazăm pe banii europeni, de 50 mld. Euro, asta dacă reuşim să-i atragem, pe investiţiile sectorului privat, dacă se vor face, şi pe consum, dacă se vor menţine creşterile salariale.
În timp ce guvernarea liberală a mai angajat aproape 30.000 de oameni în 2 ani, companiile au restructurat anul trecut 300.000 de poziţii, numărul de angajaţi coborând pentru prima dată sub 4 milioane.
Ca să vă faceţi o idee despre lipsa de productivitate a românilor şi a economiei româneşti, gândiţi-vă că de la criza anterioară şi până acum, companiile au tăiat 600.000 de joburi, iar cifra de afaceri a crescut cu 60%.
Ca şi PSD, guvernarea liberală, de dreapta, trăieşte pe datorie, pe creşterea datoriei interne şi externe şi vinde publicului o iluzie că face reformă.
Noroc că dobânzile, atât la lei, cât şi la euro şi dolari, sunt mici, iar pieţele sunt inundate cu bani şi guvernul se poate împrumuta fără probleme.
În spatele acestei creşteri economice, atât din vremea PSD-ului, cât şi acum, din vremea PNL, se ascund mari probleme ale administraţiei publice.
Constantin Toma, primarul Buzăului, a declarat într-o discuţie cu Ion Cristoiu la Aleph News, că sunt comune de 300-400 de oameni, din care 200 nu mai sunt acolo, lucrează în străinătate, dar aceste comune au primar, viceprimar, consiliu local, post de poliţie, post de jandarmi.
Aceste unităţi sunt cu miile în România şi nu au nici cu ce să-şi plătească iluminatul public, dar angajează o întreagă structură de stat.
El spune că trebuie să se reducă numărul de unităţi administrativ teritoriale, numărul de angajaţi trebuie calibrat la ceea ce există, iar acest lucru ar însemna eliberarea a 5-6 miliarde de euro pe an, adică un deficit bugetar anual.
Sunt 4 milioane de români plecaţi în afară, care nu se vor mai întoarce, cel puţin în satele şi comunele de unde provin, şi România stă cu o organigramă publică, a statului, cu 1,3 milioane de bugetari, cu salarii peste media naţională, ca şi cum populaţia României a crescut cu 4 milioane de locuitori.
Cum să vorbească şi să facă premierul Florin Cîţu reforma administraţiei publice, când el şi PNL se bazează pe voturile celor din administraţia publică – pe primari, pe şefii de CJ, pe viceprimari, pe consilierii locali, adică pe aparatul de stat, că doar n-o să-l voteze în fruntea PNL antreprenorii, care se izbesc de stat şi plătesc lui în fiecare zi.
Florin Cîţu promite liberalilor că vor sta cu el la putere până în 2024.
Să vedem cum va fi când economia nu va mai creşte atât de mult, când bugetul nu va mai avea bani de împărţit, pentru că acum, când avem creştere economică, nu se reformează nimic, şi când va veni factura pentru toate aceste dezechilibre care cresc sub ochii lui.
Dar este bine că îl are în spate pe Emil Boc, şi tot PDL-ul din PNL, care poate să-i spună cum e când vine criza şi scade economia.
Până atunci, marţi, când vin datele statistice pentru T2, poate deschide câteva sticle de bere şi să sărbătorească cea mai mare creştere economică din Europa.
„Această creştere a migraţiei urban-rural în contextul pandemiei arată că au plecat spre rural şi cei cu o stare materială bună, de teama contagiunii. O altă ipoteză este, dacă analizăm datele INS cu cele ale unui studiu lansat anul trecut realizat cu ajutorul Băncii Mondiale pe un eşantion foarte mare, de 10.000-15.000 de orăşeni, că o bună parte din plecările din urban în rural au fost făcute în ruralul izolat, cu un mediu natural curat şi cu o poluare mai mică“, a declarat prof. dr. Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. El a mai spus că, în mod tradiţional, migraţia urban-rural se făcea în zonele periurbane, în comunele şi satele bogate, bine dezvoltate, de pe lângă marile oraşe.