Eram in concediu cand a aparut stirea despre cei 11 rusi care au
fost acuzati ca sunt agenti sub acoperire, plantati de spionajul
Moscovei in America pentru a strange informatii despre Statele
Unite si a recruta spioni care puteau obtine accesul la secretele
noastre cele mai intime.
Prima mea reactie a fost: s-ar putea ca asta sa fie cel mai mare
cadou pe care America l-a primit de la o alta tara, dupa Statuia
Libertatii pe care ne-a dat-o Franta. Mai e cineva care vrea sa ne
spioneze! Taman cand ne simteam inutili si deprimati, au aparut
rusii si ne-au zis ca inca mai merita cheltuite valize de bani
pentru a planta oameni in think-tank-urile noastre. Indiferent de
criza creditelor ipotecare, unii inca mai cred ca avem informatiile
care trebuie. Iti multumim, Vladimir Putin!
Dupa ce m-am mai gandit, mi-am dat seama ca de fapt povestea e cu
doua fete, una buna si una rea. Vestea buna e ca se mai gaseste
cineva care sa vrea sa ne spioneze. Vestea proasta e ca acei cineva
sunt rusii.
Daca m-ati fi anuntat ca tocmai au fost arestati 11 finlandezi care
ne spionau scolile, atunci m-as fi simtit cu adevarat bine, pentru
ca scolile finlandeze sunt intotdeauna in varful clasamentelor
mondiale. Daca mi-ati fi zis ca 11 singaporezi au fost arestati
pentru ca spionau cum functioneaza guvernul nostru, atunci chiar ca
m-as fi simtit bine, pentru ca Singapore are una dintre cele mai
curate si bine conduse birocratii din lume si isi plateste
ministrii cu cate peste un milion de dolari anual. Daca mi-ati fi
spus ca 11 chinezi din Hong Kong au fost arestati pentru ca studiau
cum ne reglementam noi pietele financiare, m-as fi simtit bine,
pentru ca in acest domeniu Hong Kongul chiar exceleaza. Si daca
mi-ati fi zis ca 11 sud-coreeni au fost arestati pentru ca studiau
penetrarea internetului in banda larga de la noi, atunci iarasi
m-as fi simtit bine, pentru ca noi suntem cu mult in urma lor la
acest capitol.
Dar rusii? Cine mai vrea sa fie spionat de ei? Daca n-ar fi avut la
export petrolul, gazele naturale si minereurile, economia Rusiei
s-ar fi contractat si mai tare decat a facut-o. Cele mai populare
marfuri la export din Rusia sunt probabil aceleasi de pe vremea lui
Hrusciov: vodca, papusile Matrioska si pustile Kalasnikov. Povestea
asta cu spioni seamana cu acele turnee de tenis ale seniorilor, in
care se intalnesc John McEnroe si Jimmy Connors bine trecuti de
tinerete – sau cu rejucarea partidei dintre Floyd Patterson si
Sonny Liston, ambii avand peste 60 de ani. Aproape ca-ti vine sa-ti
pui mana la ochi.
Singurul lucru pe care rusii ar trebui sa-l vrea de la noi –
adevarata sursa a puterii noastre – nu necesita o celula de spionaj
pentru a fi aflat. Tot ce trebuie e un ghid turistic al
Washingtonului, din acelea sub zece dolari. Cea mai mare parte a
ceea ce trebuie aflat se afla in Arhivele Nationale: Carta
Drepturilor Omului, Constitutia si Declaratia de Independenta.
Restul se afla in cultura noastra si poate fi gasit peste tot, din
Silicon Valley si pana la parcul tehnologic Route 128 de langa
Boston. Este un angajament pentru libertatea individuala, piete
libere, domnia legii, universitati puternic bazate pe cercetare si
o cultura care celebreaza imigrantii si inovatorii.
Daca rusii vor gasi toate astea si vor incepe sa le ia cu ei acasa,
atunci ar trebui sa-i luam mai serios drept competitori. Dar nu
prea pare sa fie cazul. Dupa cum observa si Leon Aron, director
pentru studii rusesti la American Enterprise Institute, intr-un
eseu recent, presedintele rus Dmitri Medvedev tocmai a anuntat
planuri de construire a unui “Oras al Inovarii” in Skolkovo, langa
Moscova. Acest “tehnopolis” este gandit ca o zona de libera
initiativa care sa atraga cele mai mari talente ale lumii.
E doar o problema, subliniaza Aron: “Importul de idei si de
tehnologie din Occident a fost un element cheie in modernizarile
Rusiei inca de la Petru cel Mare din secolul XVIII-lea (…) Dar
Rusia a controlat strict tot ce a importat: utilaje si ingineri,
da. Spiritul liber, angajamentul pentru inovatie eliberat de
«indrumarile» birocratice si, cel mai important, incura-jarea
antreprenorilor curajosi, chiar putin nebuni – aproape sigur nu.
Petru si cei care i-au urmat au cautat sa obtina roade fara sa
cultive si radacinile (…) Doar un om eliberat de frica si de
supraveghetori poate construi un Silicon Valley. Iar astfel de
oameni sunt tot mai greu de gasit in Rusia de astazi (…)
Dezgustati si speriati de anarhie si de coruptia sufocanta…
antreprenorii rusi investesc foarte putin in tara lor, dincolo de
nevoile lor imediate de productie”.
Nu, tot ce ar trebui sa vrea rusii de la noi este tot ce nu trebuie
sa fure. Este de asemenea tot ce ar trebui sa onoram si sa pastram
noi, dar in ultima vreme n-am prea facut-o: imigratia libera,
excelenta educationala, o cultura a inovarii si un sistem financiar
menit sa promoveze destructurarea creativa si nu creatia
distructiva, dupa cum a numit-o economistul Jagdish Bhagwati.
Asa ca, da, sa-i dam la schimb pe spionii lor cu ai nostri. Dar sa
tinem cont si ca a fi spionat azi de catre rusi nu e o onoare. E
doar un obicei vechi. Pentru ca ei nu ne mai sunt concurenti decat
in cazul arsenalului nuclear ce probabil nu va fi folosit vreodata.
Tarile care trebuie sa ne ingrijoreze sunt cele ai caror profesori,
birocrati, investitori si inovatori – nu spioni – ne bat ziua in
amiaza mare cu propriile noastre arme.