Tag: spioni

  • Cum a ajuns România sub patrafirul spionilor

    Diverşi comentatori afiliaţi politic au sărit imediat, cu mare alarmă şi falsă îngrijorare, fie să decreteze moartea sau decredibilizarea în ansamblu a presei, fie să se întrebe dacă România mai merită încrederea NATO şi a UE, din moment ce armata şi serviciile secrete în general penetrează instituţiile civililor. Iar aici nu există practic teamă de ridicol: deşi n-a văzut nimeni actele de recrutare a vreunui politician sau ziarist în slujba vreunui serviciu secret, plouă cu acuzaţii de tip “lasă că ştim noi”, inclusiv cu estimări că în politică sau în presă ar fi sute de spioni în solda serviciilor; alţii, e drept însă mult mai puţini, fiindcă domeniul e mult mai delicat şi inspiră sfială, îndrăznesc să acuze şi infiltrarea justiţiei cu spioni.

    Alţii au acuzat pur şi simplu armata şi serviciile secrete că nu-şi deconspiră spionii plasaţi în aceste instituţii şi că evită inclusiv să nege clar că vreun actual prezidenţiabil ori actuală vedetă de televiziune ar fi făcut parte dintre angajaţii lor, deşi legea, aşa cum a arătat (inclusiv la o emisiune a lui Turcescu) fostul şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, interzice deconspirarea, autodeconspirarea şi orice comentarii pe această temă din partea instituţiilor şi a persoanelor vizate de astfel de acuzaţii. De altfel, chiar pe această interdicţie de a comenta public s-a bazat Turcescu atunci când s-a recomandat drept ofiţer acoperit, aducând ca argumente nişte acte care l-au făcut pe acelaşi Ungureanu să comenteze că e ca şi cum el însuşi ar spune “de azi m-am săturat să mai fiu vatman” aducând în chip de argumente carnetul de note şi coroniţa de la sfârşitul clasei I primare.

    Degeaba a atras atenţia acelaşi Ungureanu că acuzaţiile preşedintelui Băsescu pe tema fostului ofiţer acoperit care candidează la preşedinţie “se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune”. Campania pentru Cotroceni continuă pe aceeaşi linie sterilă, condusă de două categorii de moralişti naţionali: cei care insinuează, acuză sau se acuză public fără dovezi clare şi cei care încearcă să pretindă că a lucra într-o instituţie a civililor ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret dintr-o ţară democratică ar fi de fapt un act de patriotism, chiar dacă e imoral (în presă), ilegal (în politică şi justiţie) ori îngraşă (în mediul de afaceri).

  • Cum a ajuns România sub patrafirul spionilor

    Diverşi comentatori afiliaţi politic au sărit imediat, cu mare alarmă şi falsă îngrijorare, fie să decreteze moartea sau decredibilizarea în ansamblu a presei, fie să se întrebe dacă România mai merită încrederea NATO şi a UE, din moment ce armata şi serviciile secrete în general penetrează instituţiile civililor. Iar aici nu există practic teamă de ridicol: deşi n-a văzut nimeni actele de recrutare a vreunui politician sau ziarist în slujba vreunui serviciu secret, plouă cu acuzaţii de tip “lasă că ştim noi”, inclusiv cu estimări că în politică sau în presă ar fi sute de spioni în solda serviciilor; alţii, e drept însă mult mai puţini, fiindcă domeniul e mult mai delicat şi inspiră sfială, îndrăznesc să acuze şi infiltrarea justiţiei cu spioni.

    Alţii au acuzat pur şi simplu armata şi serviciile secrete că nu-şi deconspiră spionii plasaţi în aceste instituţii şi că evită inclusiv să nege clar că vreun actual prezidenţiabil ori actuală vedetă de televiziune ar fi făcut parte dintre angajaţii lor, deşi legea, aşa cum a arătat (inclusiv la o emisiune a lui Turcescu) fostul şef al SIE, Mihai-Răzvan Ungureanu, interzice deconspirarea, autodeconspirarea şi orice comentarii pe această temă din partea instituţiilor şi a persoanelor vizate de astfel de acuzaţii. De altfel, chiar pe această interdicţie de a comenta public s-a bazat Turcescu atunci când s-a recomandat drept ofiţer acoperit, aducând ca argumente nişte acte care l-au făcut pe acelaşi Ungureanu să comenteze că e ca şi cum el însuşi ar spune “de azi m-am săturat să mai fiu vatman” aducând în chip de argumente carnetul de note şi coroniţa de la sfârşitul clasei I primare.

    Degeaba a atras atenţia acelaşi Ungureanu că acuzaţiile preşedintelui Băsescu pe tema fostului ofiţer acoperit care candidează la preşedinţie “se apropie periculos de mult de limita instigării la comiterea de infracţiune”. Campania pentru Cotroceni continuă pe aceeaşi linie sterilă, condusă de două categorii de moralişti naţionali: cei care insinuează, acuză sau se acuză public fără dovezi clare şi cei care încearcă să pretindă că a lucra într-o instituţie a civililor ca ofiţer acoperit al unui serviciu secret dintr-o ţară democratică ar fi de fapt un act de patriotism, chiar dacă e imoral (în presă), ilegal (în politică şi justiţie) ori îngraşă (în mediul de afaceri).

  • Cel mai bun spion al Rusiei din ultimii 30 de ani: Fosta amantă a unui parlamentar britanic

    Fostul agent KGB Oleg Gordievski, în vârstă de 73 de ani, care a fugit în Marea Britanie în 1985 cu ajutorul serviciilor britanice de informaţii externe, a declarat că Zatuliveter s-a folosit de relaţia ei de patru ani cu Hancock pentru a transmite Kremlinului secrete militare britanice. Potrivit lui, aceasta a provocat pagube enorme Marii Britanii şi ar fi privită ca o eroină de Rusia. “Timp de patru ani ea a copiat documente militare şi le-a dus la ambasadă. Practic, ea a dezarmat Marea Britanie în faţa Rusiei”, a declarat Gordievski. “Este o infracţiune mare, care este imposibil de dovedit legal. Cred că va fi expulzată din Marea Britanie”, a adăugat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Romanii se viseaza agenti la Interpol, luptatori in Legiunea Straina sau spioni la SRI! Cum sa te angajezi?

    Astfel, potrivit site-ului de recrutare Jobsinro.ro, romanii
    sunt din ce in ce mai interesati de conditiile de angajare in
    institutii precum Interpol, Cepol, Legiunea Straina sau
    Europol.

    Nici o cariera militara in tara nu este mai putin interesanta,
    site-ul Politie Romane, al Serviciului Roman de Informatii sau al
    Ministerului Apararii fiind frecvent accesate la sectiunea
    Cariere.


    Cum poti sa te angajezi intr-o astfel de institutie
    afli pe
    www.incont.ro

  • Ce „spioneaza“ Romania in Rusia? Un diplomat roman retinut de Serviciul Federal de Securitate rus

    In comunicatul pe care l-a dat publicitatii ulterior, FSB il
    descrie pe Grecu ca un “ofiter roman de informatii externe, care
    lucra pentru ambasada nationala, sub acoperire”, ce a incercat sa
    obtina secrete militare de la un cetatean rus. In plus, Grecu, dupa
    ce ca e considerat un ofiter de informatii, ar mai fi detinut
    “materiale de spionaj ce dezvaluie activitatea sa ostila impotriva
    Rusiei”. Diplomatul roman a primit un termen de doua zile pentru a
    parasi teritoriul Federatiei. Publicitatea facuta de FSB acestui
    caz, real sau nu, de spionaj arata inghetul diplomatic dintre
    Romania si Rusia.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Spionii pe care i-as fi vrut eu

    Eram in concediu cand a aparut stirea despre cei 11 rusi care au
    fost acuzati ca sunt agenti sub acoperire, plantati de spionajul
    Moscovei in America pentru a strange informatii despre Statele
    Unite si a recruta spioni care puteau obtine accesul la secretele
    noastre cele mai intime.
    Prima mea reactie a fost: s-ar putea ca asta sa fie cel mai mare
    cadou pe care America l-a primit de la o alta tara, dupa Statuia
    Libertatii pe care ne-a dat-o Franta. Mai e cineva care vrea sa ne
    spioneze! Taman cand ne simteam inutili si deprimati, au aparut
    rusii si ne-au zis ca inca mai merita cheltuite valize de bani
    pentru a planta oameni in think-tank-urile noastre. Indiferent de
    criza creditelor ipotecare, unii inca mai cred ca avem informatiile
    care trebuie. Iti multumim, Vladimir Putin!
    Dupa ce m-am mai gandit, mi-am dat seama ca de fapt povestea e cu
    doua fete, una buna si una rea. Vestea buna e ca se mai gaseste
    cineva care sa vrea sa ne spioneze. Vestea proasta e ca acei cineva
    sunt rusii.

    Daca m-ati fi anuntat ca tocmai au fost arestati 11 finlandezi care
    ne spionau scolile, atunci m-as fi simtit cu adevarat bine, pentru
    ca scolile finlandeze sunt intotdeauna in varful clasamentelor
    mondiale. Daca mi-ati fi zis ca 11 singaporezi au fost arestati
    pentru ca spionau cum functioneaza guvernul nostru, atunci chiar ca
    m-as fi simtit bine, pentru ca Singapore are una dintre cele mai
    curate si bine conduse birocratii din lume si isi plateste
    ministrii cu cate peste un milion de dolari anual. Daca mi-ati fi
    spus ca 11 chinezi din Hong Kong au fost arestati pentru ca studiau
    cum ne reglementam noi pietele financiare, m-as fi simtit bine,
    pentru ca in acest domeniu Hong Kongul chiar exceleaza. Si daca
    mi-ati fi zis ca 11 sud-coreeni au fost arestati pentru ca studiau
    penetrarea internetului in banda larga de la noi, atunci iarasi
    m-as fi simtit bine, pentru ca noi suntem cu mult in urma lor la
    acest capitol.

    Dar rusii? Cine mai vrea sa fie spionat de ei? Daca n-ar fi avut la
    export petrolul, gazele naturale si minereurile, economia Rusiei
    s-ar fi contractat si mai tare decat a facut-o. Cele mai populare
    marfuri la export din Rusia sunt probabil aceleasi de pe vremea lui
    Hrusciov: vodca, papusile Matrioska si pustile Kalasnikov. Povestea
    asta cu spioni seamana cu acele turnee de tenis ale seniorilor, in
    care se intalnesc John McEnroe si Jimmy Connors bine trecuti de
    tinerete – sau cu rejucarea partidei dintre Floyd Patterson si
    Sonny Liston, ambii avand peste 60 de ani. Aproape ca-ti vine sa-ti
    pui mana la ochi.
    Singurul lucru pe care rusii ar trebui sa-l vrea de la noi –
    adevarata sursa a puterii noastre – nu necesita o celula de spionaj
    pentru a fi aflat. Tot ce trebuie e un ghid turistic al
    Washingtonului, din acelea sub zece dolari. Cea mai mare parte a
    ceea ce trebuie aflat se afla in Arhivele Nationale: Carta
    Drepturilor Omului, Constitutia si Declaratia de Independenta.
    Restul se afla in cultura noastra si poate fi gasit peste tot, din
    Silicon Valley si pana la parcul tehnologic Route 128 de langa
    Boston. Este un angajament pentru libertatea individuala, piete
    libere, domnia legii, universitati puternic bazate pe cercetare si
    o cultura care celebreaza imigrantii si inovatorii.

    Daca rusii vor gasi toate astea si vor incepe sa le ia cu ei acasa,
    atunci ar trebui sa-i luam mai serios drept competitori. Dar nu
    prea pare sa fie cazul. Dupa cum observa si Leon Aron, director
    pentru studii rusesti la American Enterprise Institute, intr-un
    eseu recent, presedintele rus Dmitri Medvedev tocmai a anuntat
    planuri de construire a unui “Oras al Inovarii” in Skolkovo, langa
    Moscova. Acest “tehnopolis” este gandit ca o zona de libera
    initiativa care sa atraga cele mai mari talente ale lumii.
    E doar o problema, subliniaza Aron: “Importul de idei si de
    tehnologie din Occident a fost un element cheie in modernizarile
    Rusiei inca de la Petru cel Mare din secolul XVIII-lea (…) Dar
    Rusia a controlat strict tot ce a importat: utilaje si ingineri,
    da. Spiritul liber, angajamentul pentru inovatie eliberat de
    «indrumarile» birocratice si, cel mai important, incura-jarea
    antreprenorilor curajosi, chiar putin nebuni – aproape sigur nu.
    Petru si cei care i-au urmat au cautat sa obtina roade fara sa
    cultive si radacinile (…) Doar un om eliberat de frica si de
    supraveghetori poate construi un Silicon Valley. Iar astfel de
    oameni sunt tot mai greu de gasit in Rusia de astazi (…)
    Dezgustati si speriati de anarhie si de coruptia sufocanta…
    antreprenorii rusi investesc foarte putin in tara lor, dincolo de
    nevoile lor imediate de productie”.

    Nu, tot ce ar trebui sa vrea rusii de la noi este tot ce nu trebuie
    sa fure. Este de asemenea tot ce ar trebui sa onoram si sa pastram
    noi, dar in ultima vreme n-am prea facut-o: imigratia libera,
    excelenta educationala, o cultura a inovarii si un sistem financiar
    menit sa promoveze destructurarea creativa si nu creatia
    distructiva, dupa cum a numit-o economistul Jagdish Bhagwati.
    Asa ca, da, sa-i dam la schimb pe spionii lor cu ai nostri. Dar sa
    tinem cont si ca a fi spionat azi de catre rusi nu e o onoare. E
    doar un obicei vechi. Pentru ca ei nu ne mai sunt concurenti decat
    in cazul arsenalului nuclear ce probabil nu va fi folosit vreodata.
    Tarile care trebuie sa ne ingrijoreze sunt cele ai caror profesori,
    birocrati, investitori si inovatori – nu spioni – ne bat ziua in
    amiaza mare cu propriile noastre arme.

  • Spion rus in SUA, cu legaturi in Romania

    Firma, de pe al carei site reiese ca tinde sa devina unul dintre
    cei mai buni furnizori de solutii IT&C si sa dezvolte si “sa
    pregateasca o echipa excelenta de profesionisti”, l-a numarat intre
    angajatii sai si pe Alexei Karetnikov. Cetateanul rus a lucrat in
    ultimele luni la sediul Microsoft din Redmond (statul Washington),
    fiind urmarit de FBI inca de la intrarea in SUA (octombrie 2009).
    La fel ca in situatia intens mediatizatei spioane Anna Chapman, si
    in cazul lui Karetnikov, viata sa a fost reconstituita din profilul
    sau pe Facebook. De acolo, anchetatorii americani au aflat ca a
    terminat un liceu de matematica in 2004 si a absolvit Universitatea
    Politehnica de Stat din Sankt Petersburg in 2009.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info