Numit “The Dog House”, hotelul care a costat 7,3 milioane de dolari va avea un spa cu tratamente pe bază de bere, dozatoare de bere în camere, un frigider cu bere în duş şi un jacuzzi, aţi ghicit, umplut cu bere.
Micul dejunat este alcătuit din preparate infuzate în bere, iar masa de prânz şi cina oferă o varietate impresionantă de beri.
Pentru a strânge banii necesari, BrewDog a apelat la site-ul de crowdfunding Indiegogo; cei care au donat bani vor beneficia de o noapte în hotelul berii.
În România au existat din cele mai vechi timpuri zone unde apele termale şi nămolul au fost folosite pentru a trata diverse afecţiuni, iar în prezent românii se arată din ce în ce mai dispuşi să încerce variantele moderne de relaxare şi tratament. Cifra de afaceri din servicii spa de relaxare a ajuns la 5,6 milioane de euro la nivelul întregii ţări, iar tendinţa este de creştere susţinută. Domeniul se loveşte însă de câteva piedici.
Un apetit mai mare pentru răsfăţul care se dovedeşte a fi mai mult decât răsfăţ, interesul crescut pentru sănătate şi stare de bine şi popularizarea serviciilor din segmentul spa sunt principalele motoare de creştere ale segmentului. Printre punctele tari se numără atât interesul investitorilor, cât şi a consumatorilor pentru acest domeniu, chiar dacă industria locală se află încă la un nivel incipient. „Avem consultanţi şi specialişti spa care au lucrat peste 10 ani în străinătate şi au adus know-how-ul acumulat în ţară, ridicând astfel nivelul pieţei“, spune Ioana Marian, fondatoare şi CEO al platformei de wellness desprespa.ro.
„Şi legislaţia a ajutat, impunând existenţa un centru spa/wellness în cadrul tuturilor hotelurilor de cinci stele“, adaugă specialista în domeniu. Pe de altă parte, un mare minus al industriei este dat de lipsa nomenclatorului de meserii – „în acest moment nu există în Clasificarea Ocupaţiilor din România precizări pentru slujbe de spa manager, terapeut spa, recepţioner spa şi lista poate continua. Aşadar, nu există nici şcoli spa, pentru că momentan nu pot fi eliberate diplome“, spune Ioana Marian. De puţin timp există cod CAEN, dar pentru ca piaţa să crească în mod real trebuie soluţionate şi restul necunoscutelor prin Ministerul Muncii, consideră ea.
Roxana Vişan, directorul Orhideea Health & Spa, unul dintre principalii jucători locali pe acest segment, consideră că majoritatea clienţilor nu sunt suficient de informaţi în ce priveşte beneficiile acestor servicii. Centrul de spa al complexului Orhideea a fost inaugurat în 2011 şi a adus pe piaţa Capitalei un spaţiu de 3.000 de metri pătraţi în care au fost aduse sub aceeaşi umbrelă atât serviciile de wellness, cât şi cele spa. Aspectul negativ, arată Vişan, este „veşnica negociere. Vrem cât mai mult şi mai bun, cât mai ieftin…“. Sorin Vasilache, manager al Shiseido Spa din Stejarii Country Club, completează că oamenii ar trebui să integreze în stilul lor de viaţă conceptul de wellness, să devină un obicei obişnuit detoxifierea la saună şi să facă tratamente periodic, nu doar pentru ocazii speciale. Shiseido Spa se află la etajul complexului de agrement La Stejarii, care a fost deschis pentru public la sfârşitul anului 2013, fiind primul spa din Europa de Est care funcţionează sub umbrela acestui nume. Managerul spa-ului spune că investiţia exclusiv pentru acest spaţiu este dificil de apreciat, întrucât face parte dintr-un complex gândit all-in-one; investiţia totală pentru complexul de agrement Stejarii s-a ridicat la aproximativ 18 milioane de euro. Pe de altă parte, în acest segment au înflorit mai multe afaceri în ultimii cinci ani, deopotrivă nume internaţionale dar şi firme locale. În opinia operatorilor în domeniu, spa-ul nu mai este un serviciu de lux, a devenit o nevoie; „nu mergi la SPA pentru că este la modă, mergi la SPA pentru ca ai simţit beneficiul direct asupra sănătăţii tale. Aceasta este direcţia în care îmi place să cred că ne îndreptăm“, declară Roxana Vişan. Românii încep să înţeleagă ce însemnă aceste servicii, rolul lor şi să aibă curiozitatea de a le testa, iar vânzările de carduri cadou pentru servicii în centre spa sunt în continuă creştere, adaugă Vişan. Există din ce în ce mai mulţi români care au un apetit tot mai mare pentru astfel de servicii şi Sorin Vasilache remarcă „un interes crescut pentru adoptarea unui stil de viaţă sănătos, de la obiceiuri alimentare corecte, la mişcare, tratamente periodice şi activităţi pentru dezvoltarea personală. Sperăm ca un număr din ce în ce mai mare de persoane să urmeze această direcţie“. Concret, în 2011, cifra de afaceri din servicii spa de relaxare a fost de 5,6 milioane de euro la nivelul întregii ţări, iar în 2015 a ajuns la 7,7 milioane de euro şi 160.500 de clienţi, deopotrivă români şi străini, conform desprespa.ro, care a contorizat evoluţia pieţei de profil din România parcursul ultimilor ani. Cifra indicată nu include decât încasările din serviciile de relaxare şi prevenţie spa & wellness, fără cele de înfrumuseţare, slăbire, fitness sau tratamente balneare oferite în cadrul centrelor de servicii spa şi conexe.
Preţul mediu al unei terapii spa a crescut de la 150 de lei între 2012 şi 2014, la 160 de lei în 2015, potrivit aceleiaşi surse. Cel mai adesea, clienţii individuali de terapii spa cheltuiesc circa 150 de lei la fiecare vizită într-un astfel de centru, frecvenţa tratamentelor fiind de circa unul pe săptămână. Cei care au abonamente, vizitează centrul la care sunt membri mai des, de 2-3 ori pe săptămână, cheltuiesc 350-400 de lei pe lună şi au acces nelimitat la toate serviciile centrului, spune directorul Orhideea Health & Spa. „Serviciile mai scumpe sunt cele personalizate şi mă refer la cursurile de personal training nataţie, fitness şi kinetoterapie. Se lucrează unu la unu: intructor sau kinetoterapeut cu un client, totul fiind personalizat pentru fiecare client în parte“, declară Roxana Vişan. La centrul pe care îl conduce, terapiile au preţuri variate, în funcţie şi de complexitate şi durată: de pildă un masaj de relaxare de 30 de minute este 85 de lei, unul de 50 de minute costă 150 lei, iar un masaj terapeutic de 30 de minute este 90 de lei; în cazul terapiilor mai complexe, preţurile sunt mai mari.
La Shiseido Spa preţul mediu al unei terapii este de 50 de euro, una dintre cele mai apreicate fiind Kuroho Body – masaj de relaxare reprezentativ pentru Shiseido – „care oferă o deconectare totală şi o hidratare intensă a pielii, concentrându-se pe stimularea punctelor de presiune Tsubo, echilibrând energetic organismul şi inducând o stare profundă de relaxare“, spune managerul spa-ului de la Stejarii. Voucherele cadou sunt cumpărate cu precădere pentru a fi oferite celor apropiaţi sau partenerilor de afaceri, spune Sorin Vasilache; spa-ul de la Stejarii are zone de relaxare, piscină cu hidromasaj, saune umede şi uscate, hammam, cameră cu saltele cu apă şi terapie cu oxigen.
Consumatorii fideli ai centrelor spa au, în general, peste 30 de ani; „fie că fac parte din top management sau din antreprenoriat, din domenii diverse – de la finanţişti la artişti – au în comun dorinţa de a se relaxa şi de a-şi îngriji corpul şi mintea“, spune Sorin Vasilache. Conform spuselor sale, bărbaţii caută în special momente de linişte, dorind să se deconecteze de la ritmul intens şi de la grijile de zi cu zi, iar femeile caută prioritar prevenirea sau reducerea semnelor de îmbătrânire şi îmbunătăţirea generală a aspectului pielii, spune managerul Shiseido Spa. Faţă de acum patru ani, când despreSpa.ro a realizat primul studiu de piaţă, românii au început să nu mai considere spa-ul doar un răsfăţ, ci să privească relaxarea ca pe o condiţie pentru menţinerea sănătăţii, spune Ioana Marian. „În 2011, 60% dintre respondenţi considerau că le-ar fi necesar un venit mai mare pentru a merge mai des la spa, iar în 2015, doar 32% au dat acelaşi răspuns“, susţine reprezentanta desprespa.ro.
Cu toate acestea, „românii mai au încă acea cultură a băilor, în special în scop terapeutic, nu preventiv sau de relaxare. Din păcate, mulţi au rămas cu imaginea staţiunilor balneare vechi“, consideră Ioana Marian. Deşi în ultimii ani s-au făcut investiţii substanţiale în fostele baze de tratamente, s-au construit şi centre spa prin toate locaţiile balneare consacrate, industria pe plan local abia se află la început. „Cu toţii avem responsabilitatea de a contribui la creşterea domeniului. Fiecare spa nou construit a ajutat la creşterea pieţei, la maturizarea acesteia, la creşterea diversităţii şi calităţii serviciilor şi a venit cu ceva nou în aceasta piaţă“, declară Roxana Vişan.
Complexul Therme, care aşteaptă un milion de clienţi în primul an, este operat de o firmă cu sediul în Sibiu.
Stelian Iacob, 36 de ani, care a lucrat anterior în real estate, administrează compania Therme Nord Bucureşti, cel mai mare complex de wellness, care s-a deschis la început de an în Baloteşti, lângă Bucureşti. Complexul a fost deschis după o investiţie totală de 50 milioane de euro, compania Therme Nord Bucureşti, cea care operează centrul wellness, primind un ajutor de stat de 6,64 milioane de euro pentru crearea a 200 de locuri de muncă.
Site-ul de specialitate TripAdvisor realizează anual un sondaj pentru a determina care sunt cele mai apreciate hoteluri din lume. De la resorturi din Maldive până la conace din Marea Britanie, vă prezentăm lista celor mai bune 15 hoteluri de pe glob.
Foto: TripAdvisor
Site-ul de specialitate TripAdvisor realizează anual un sondaj pentru a determina care sunt cele mai apreciate hoteluri din lume. De la resorturi din Maldive până la conace din Marea Britanie, vă prezentăm lista celor mai bune 15 hoteluri de pe glob.
Foto: TripAdvisor
Site-ul de specialitate TripAdvisor realizează anual un sondaj pentru a determina care sunt cele mai apreciate hoteluri din lume. De la resorturi din Maldive până la conace din Marea Britanie, vă prezentăm lista celor mai bune 15 hoteluri de pe glob.
Foto: TripAdvisor
Ca ei sunt foarte mulţi antreprenori români. Au proiecte, au studii de fezabilitate, au idei, au speranţe, au vise, dar au nevoie de bani. Iar băncile nu mai finanţează astfel de proiecte, bursa de la Bucureşti nici atât, fondurile de investiţii despică firul în patru, fondurile de pensii nu au voie, piaţa de obligaţiuni se bazează mai mult pe entităţile mari, care pot oferi un rating investitorilor (FruFru a fost o excepţie), iar piaţa de venture capital nu există.
Din păcate, România antreprenorială nu are de unde să facă rost de bani, chiar dacă poate are idei. Finanţarea investiţiilor este prizoniera sistemului bancar (95% din economie este finanţată de bănci). Aşa s-a creat sistemul în România şi prea puţini s-au gândit că va veni o zi când băncile nu vor mai finanţa proiecte noi, iar restul va fi teren sterp.
Acum 25 de ani, când a reintrat capitalismul în România, primii antreprenori s-au împrumutat la părinţi, rude, sau cei mai norocoşi au pus gaj lucrurile din casă pentru un credit la bancă. Dar până la urmă finanţarea noilor afaceri s-a făcut pe seama inflaţiei şi a devalorizării cursului de schimb. Aşa s-au creat şi au rezistat noile businessuri.
Băncile au finanţat proiectele private, chiar de la prima cărămidă, pentru că aşa s-a încetăţenit acum două decenii. În mod normal, băncile nu trebuie să finanţeze startup-urile, investiţiile de la zero. O afacere trebuie începută cu banii antreprenorului, atraşi de pe piaţa de venture capital, de pe bursă sau de la acţionari care vor să îşi asume un risc în speranţa multiplicării investiţiei. Finanţarea de la bancă trebuie să intervină când este vorba de capital de lucru sau când se extinde investiţia iniţială.
În România, toată lumea crede că banca trebuie să finanţeze ideea cap-coadă şi de aceea cei care se duc la bancă cu proiectul sunt foarte nervoşi când sunt respinşi.
Primii bani necesari începerii investiţiei trebuie luaţi de la cei care cred în proiect, care vor să devină acţionari şi care vor să îşi asume riscuri la fel ca antreprenorul, nu să dea bani cu împrumut. Dacă proiectul iese, câştigul investitorului trebuie să fie aproape la fel ca al fondatorului businessului. Dacă afacerea nu iese, pierderile sunt comune.
Riscul unei bănci nu trebuie să fie acelaşi ca al acţionarului, ci mult mai mic sau chiar deloc, pentru că în joc sunt banii unor deponenţi.
România antreprenorială suferă, pentru că toţi aşteaptă finanţare de la bănci. Asta a fost odată, şi pe măsură ce lumea capătă tot mai multă experienţă, iar reglementările bancare devin din ce în ce mai dure, băncile vor finanţa din ce în ce mai puţine startupuri şi investiţii de la zero.
Atunci antreprenorii trebuie să caute bani din altă parte. Din păcate, în 25 de ani nu s-a creat o piaţă alternativă de finanţare la cea bancară, iar acum multe proiecte rămân pe hârtie, sau sunt începute, dar nu mai au bani pentru a fi continuate. Mulţi caută bani pe platformele de crowdfunding, dar şi acolo este o piaţă unde te pierzi printre milioane de proiecte.
În cazul în care nu se vor construi alternative de finanţare, România antreprenorială va avea de suferit, se va pierde pe drum, iar cei care vor să devină antreprenori, să cucerească lumea, vor deveni extrem de frustraţi şi îşi vor îndrepta ura către stat, bănci, Banca Naţională, către sistem.
Companiile româneşti sau multinaţionalele care sunt deja pe piaţă îşi vor consolida poziţia pentru că nu vor avea concurenţă, nu vor apărea alte businessuri inovatoare care să le atace piaţa, iar economia românească va rămâne în urmă.
Degeaba vom avea creştere economică de 4%, cea mai mare din Europa în acest moment, adusă de consum, dacă din urmă nu vin noi investiţii, în special cele antreprenoriale, care să aducă alte idei pe piaţă, să insufle energie şi determinarea de a schimba lumea sau un sector.
Între 1980 şi 1990, România a trăit cu iluzia că are o economie performantă, care produce, care se poate bate cu cea capitalistă. După 1990, până în 2000, când au apărut mai susţinut investiţiile străine, toată această economie comunistă a crăpat, pentru că produsele ei nu puteau face faţă deschiderii pieţei.
Dacă România nu se deschide către un nou val de antreprenori prin crearea altor surse de finanţare în afara celei bancare, riscă să ajungă în situaţia de acum trei decenii, chiar cu multinaţionalele în frunte.
Nu ştiu de unde va găsi bani Freelo, dar sper să reuşească şi să fie un deschizător pentru alternative de finanţare, care să ajute şi alte afaceri să scoată capul din găoace şi să ajungă mari.
Microsoft, Intel, Facebook, Google, Oracle, toţi au pornit de la o idee, care a convins întâi investitori, mai mult sau mai puţin nebuni. Dar cei care au avut ideea au fost dispuşi să o împartă, inclusiv câştigul, cu piaţa, cu lumea întreagă, cu acţionarii anonimi. Antreprenorii români trebuie să înveţe şi ei acest lucru.
Locul de refugiu al Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ctitoria sa de la Dorna Arini, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului“, este cu adevărat un spaţiu unde uiţi de lume. Mai bine zis, un loc unde uiţi că în lume există sărăcie, că există ţări unde sute de copii mor pe capete pentru că nu au nici măcar apă. Iar asta pentru că bunăstarea este cuvântul de ordine care domneşte în… lăcaşul Domnului.
Povestea tumultoasă a mănăstirii de la Dorna Arini, judeţul Suceava, începe în anul 1999, cu doi ani înainte ca Teodosie să devină înaltul prelat al Tomisului. La acea dată, Teodosie Petrescu a primit de la părinţii săi drept moştenire aproape un hectar de teren, deşi înaltele feţe bisericeşti nu pot deţine averi personale, întrucât au depus un jurământ de sărăcie. Astfel, terenul dobândit de Teodosie a fost donat, urmând ca tot el să ctitorească aici o mănăstire cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“.
Banii pentru ridicarea lăcaşului de cult au provenit din donaţii. Iar acestea au fost atât de generoase încât, începând cu anul 2003, afacerile mănăstirii s-au extins prin construirea unui hotel cu cinci etaje, a unui pavilion administrativ aferent hotelului, dar şi a altor spaţii, inclusiv prin achiziţionarea altor 20 de hectare de teren din împrejurimi. În 2010, printr-un act de schimb, mănăstirea din Dorna Arini i-a cedat lui ÎPS Teodosie un hotel, doua case şi 19 hectare de teren. Măicuţele au rămas cu biserica, chiliile, clopotniţa şi jumătate de hectar de fâneaţă. Spre finalul contractului de schimb este descrisă vag şi soarta bunurilor cedate lui ÎPS Teodosie. Potrivit acestuia, imobilele vor constitui activul patrimonial al viitoarei fundaţii „Sfinţii Procopie şi Elisabeta“, pentru care s-a făcut rezervare de nume la Ministerul Justiţiei. Fundaţia va avea ca obiectiv „sprijinirea amenajării şi dezvoltării Aşezământului Monahal Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului“, adică exact a mănăstirii care tocmai a renunţat la acest patrimoniu.
Despre ridicarea mănăstirii de la Dorna Arini, Ionela Mustaţă, soţia fostului protoiereu de Băneasa, Marius Mustaţă, a făcut mai multe dezvăluiri în anul 2007. Din spusele ei, soţul său ar fi fost obligat de ÎPS Teodosie să trimită oameni la muncă şi să-i plătească din fondurile Protoieriei, toate acestea pentru înălţarea impunătorului lăcaş de la Dorna Arini. Este vorba de ridicarea de către Teodosie a Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului“ de la Dorna Arini. Pavaje de marmură, bai cu jacuzzi, căzi ovale, fântâni arteziene. Lux care nu are nimic de-a face cu smerenia şi sărăcia monahală. Ridicarea lăcaşului a costat 4 milioane de euro.