Incidentul a avut loc pe 18 martie, când Miller, în vârstă de 36 de ani, călătorea cu trenul de la Washington spre New York. Actorul a sunat la serviciile de urgenţă şi a raportat că o pasageră are “o bombă în geantă”.
Trenul a fost oprit în Connecticut, pasagerii au fost evacuaţi, iar o echipă de genişti a căutat dispozitivul explozibil, fără a-l găsi.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Preţurile locuinţelor au crescut cu 130% din 2010 până în prezent, conform datelor Reserve Bank of India. Hemant Attray şi Rajesh Kotta au crezut că au un răspuns atunci când au fondat SquarePlums în februarie 2016, dar curând au aflat că nu pot ţine pasul cu cererea, scrie CNN.
Utilizând metode de construcţie tradiţionale, un bloc se ridică, cel mai rapid, într-un an şi jumătate, dar construcţia se poate întinde şi pe trei ani. Cei doi au găsit o metodă de a reduce acest timp la doar două săptămâni.
Au reuşit asta bazând construcţia pe containere de transport făcute pe comandă. Astfel un apartament realizat de SquarePlums are în jur de 18,5 mp, iar chiria lunară pentru o locuinţă este de 280 de dolari. SquarePlums creează design-ul şi o companie de construcţii le construieşte. Mai multe se pot face în acelaşi timp şi se pot grupa uşor într-un complex. Pentru a face faţă căldurii din India, apartamentele sunt izolate termic.
“Dacă ai intra legat la ochi nu ţi-ai da seama că eşti într-un container”, spune Attray.
SuarePlums a devenit profitabilă încă din primul an de activitate, iar Attray estimează că utilizarea containerelor scade costul de producţie cu aproape 20% faţă de construirea unui imobil tradiţional.
Compania vrea să vadă reacţia clienţilor înainte de a decide expansiunea în alte oraşe.
Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.
Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.
Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.
Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.
Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.
Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.
Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.
Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.
Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.
După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.
Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.
Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.
Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.
Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.
Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.
Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.
Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.
Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.
În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.
Nicio altă autoritate nu are puterea Margrethei Vestager de a urmări în justiţie evaziunea fiscală, de a lovi marile companii cu amenzi de miliarde de euro sau de a le forţa să-şi schimbe modelul de business. Prin supravegherea activităţilor comerciale din Europa, comisarul european antitrust Vestager este una dintre cele mai puternice femei de pe continent. O femeie care a înfruntat bărbaţii care conduc unele dintre cele mai puternice companii din lume.
Iar ultimele sale acţiuni, cum ar fi amenda record dată Google, ar putea sugera că a dat de gustul sângelui coloşilor din Silicon Valley.
Vestager nu s-a lăsat intimidată de spectacolul agresiv dat de Tim Cook, CEO-ul Apple, chiar în biroul ei, pe 21 ianuarie 2016, după cum povesteşte revista Wired. Şapte luni mai târziu îşi anunţa verdictul: facilităţile fiscale obţinute de Apple în Irlanda sunt ilegale, iar compania americană trebuie să dea înapoi statului irlandez taxe neplătite de 13 miliarde de euro, plus dobândă. A fost o decizie şoc pentru toată lumea.
Vestager are cazuri deschise contra Amazon, Qualcomm şi Facebook, toate multinaţionale americane care fac istorie în industria tehnologiei.
Danezei Vestager nici de ruşi nu i-a fost frică. Gazprom, companie rusească de stat şi cel mai mare exportator de gaze al lumii, a scăpat fără amendă într-un caz de abuz de poziţie dominantă pe piaţă, dar numai după ce a făcut concesii care în urmă cu câţiva ani erau de neconceput, scrie Politico. Gazprom, considerat de mulţi observatori un instrument de influenţă geopolitică al Kremlinului, a acceptat să joace în Europa după regulile UE, ba chiar să-şi prezinte contractele spre verificare agenţilor uniunii.
Însă cazul cu care Vestager face istorie este amenda de 2,4 miliarde de euro dată Google, cea mai mare astfel de sancţiune impusă unei companii într-un caz antitrust. Crima companiei americane care deţine cel mai popular motor de căutare pe internet este de a favoriza unele dintre propriile servicii de shopping în defavoarea celor ale rivalilor. Decizia a fost o surpriză nu doar pentru Google sau companiile rivale, ci şi pentru oamenii din echipa lui Vestager care lucrau la caz. Politico a refăcut filmul vânătorii.
Episodul începe cu un apel telefonic, într-o noapte de luni, de la Bruxelles. În California era trecut de vremea prânzului. La un capăt al liniei era Vestager, comisarul european al concurenţei. La celălalt capăt, Sundar Pichai, CEO-ul Google. Vestager i-a transmis sec că a doua zi, în aproximativ 12 ore, îşi va face publice concluziile: gigantul din Silicon Valley îşi manipulează rezultatele căutărilor pentru a-şi susţine în mod nejustificat propriile operaţiuni. Apelul telefonic transatlantic a fost primul anunţ oficial adresat Google că ancheta Comisiei Europene a fost finalizată, potrivit unor persoane din ambele tabere. Conversaţia a fost scurtă, ca pentru afaceri.
Vestager i-a spus lui Pichai că a analizat argumentele companiei sale, însă va amenda Google. Ceea ce nu i-a spus a fost mărimea amenzii.
Aceasta, împreună cu o copie a deciziei de 242 de pagini, vor fi furnizate abia a doua zi, cu doar câteva ore înainte ca Vestager să urce pe scenă în faţa publicului, marţi, la prânz.
După o anchetă care a durat 2.401 de zile şi s-a încheiat după luni de planificare meticuloasă, Vestager era hotărâtă să nu lase pe nimeni să-i fure spectacolul.
Anunţul de marţi va veni ca unul dintre momentele hotărâtoare ale carierei lui Vestager, moment în care ea şi UE îşi etalează autoritatea în faţa uneia dintre cele mai puternice companii din lume, după ani incertitudini.
Chiar acum un an, cazul împotriva Google părea îngropat în birocraţia din Bruxelles. Comisia se chinuia să se lupte cu una dintre cele mai mari şi mai bogate companii din lume. Vestager a trebuit să-şi întărească poziţia cu un set nou de acuzaţii – o mutare pe care mulţi au considerat-o un semn de slăbiciune. Computerele sale se chinuiau să prelucreze tonele de date de la Google. Au existat şi semne de diviziuni interne în departamentul ei.
Membri ai echipei lui Vestager au fost de atunci mult timp sub presiune intensă din partea comisarului pentru a aduce rezultate, lucrând ore lungi pentru a pune cap la cap unul dintre cele mai complexe cazuri din istoria anchetelor antitrust din UE. Şi au reuşit, fără a lăsa să se scurgă în afară prea multe informaţii despre progresul lor. Echipa comisarului are aproximativ 900 de membri.
Luni, chiar înainte ca Vestager să discute cu Pichai, consilierii importanţi din Bruxelles ai Google nu ştiau că o decizie este iminentă. Au aflat doar din presă că un verdict care ar fi trebuit să vină la sfârşitul lunii iulie a fost devansat brusc pentru sfârşitul săptămânii, miercuri, apoi pentru marţi seara şi în cele din urmă pentru marţi la prânz. Consilierii nu au fost singurii lăsaţi să orbecăiască.
Controlul strict al informaţiei exercitat de Vestager s-a extins şi asupra membrilor echipei sale. Cu o oră înaintea anunţului, dimensiunea amenzii era cunoscută doar unui grup restrâns de insideri apropiaţi ai comisarului – nu şi întregii echipe care a anchetat Google. Data anunţului a fost ţinută secretă pentru oficialii din divizia antitrust a lui Vestager care nu lucrau la caz.
Rivalii Google – companiile care au adus cazul în faţa Comisiei – nu au avut nici ele mai multe informaţii. Mulţi dintre ei erau ocupaţi cu pregătirile pentru şedinţele viitoare programate cu anchetatori lui Vestager, consultări în care se aşteptau să ofere ultimele contribuţii înainte de anunţarea verdictului.
Aceste întâlniri programate au fost doar una dintre multele direcţii greşite – voite sau nu – care au lăsat lumea să se scalde într-o mare de incertitudini în ceea ce priveşte intenţiile comisarului antitrust. În săptămânile de dinaintea deciziei, printre consilieri şi jurnalişti circulau zvonuri despre o amendă de puţin peste un miliard de euro.
Vestager a reuşit chiar să păstreze închis robinetul cu informaţiile schimbate cu câteva săptămâni în urmă, atunci când s-a consultat cu autorităţile naţionale de protejare a concurenţei cu privire la verdict.
În spatele cortinei, în biroul lui Vestager de la etajul 10 al clădirii Berlaymont, un fort al Comisiei, se făceau de luni întregi pregătiri pentru ziua cea mare. Un comunicator formidabil care pune un accent special pe pregătire, Vestager şi-a consumat săptămâni întregi ascultând interviuri cu înalţi oficiali, examinând punctele forte şi slabe ale cazului, trecând în revistă întrebări dintre cele mai dificile şi pregătind răspunsurile pe care le-ar da de pe podium.
„Preferăm spaţiile centrale. Am început cu o astfel de locaţie în centrul San Franciscoului şi păstrăm tradiţia şi în Bucureşti”, descrie James Park, CEO şi cofondator al mărcii globale de dispozitive inteligente pentru măsurarea activităţilor fizice Fitbit, alegerea clădirii de birouri. Potrivit lor, centrul pe care au început să îl dezvolte aici, după achiziţia din urmă cu câteva luni a Vector Watch, este al doilea cel mai important al companiei din afara San Francisco; compania este prezentă cu birouri şi în Dublin, Hong Kong, Shanghai, Seul, Minsk, New Delhi, Tokio, San Diego, Boston.
James Park, alături de Eric Friedman, CTO şi cofondator al firmei cu venituri de peste 2 miliarde de dolari anul trecut, se află la prima lor vizită în România. În evenimentul de presă prilejuit de lansarea birourilor locale, fondatorii Fitbit nu se arată foarte generoşi cu dezvăluirea unor informaţii precum valoarea investiţiilor făcute aici, numărul de angajaţi pe care şi-au propus să-l atingă ori cât din tehnologia Vector Watch, ceasul inteligent dezvoltat în România, se regăseşte în Fitbit Ionic, smartwatch-ul lansat în această toamnă de companie. „Să fiu sincer, nu ştiam prea multe despre România, dar după ce am vorbit cu Andrei Pitiş şi echipa Vector, am învăţat multe despre oameni, despre ţară. Am mers 30 de minute de la hotel până aici dimineaţa şi am văzut o parte din oraş, mi s-a părut frumos, sunt bucuros să mă aflu aici”, descrie James Park, CEO-ul şi cofondatorul Fitbit, primele impresii făcute în Bucureşti.
Eric Friedman, CTO-ul şi cofondatorul Fitbit, rememorează prima întâlnire cu cel care a dezvoltat Vector Watch: „L-am întâlnit prima dată pe Andrei Pitiş în San Francisco, în urmă cu aproximativ un an, şi ce a ieşit în evidenţă la el şi echipa sa a fost, pe lângă un produs foarte corect, pasiunea cu care a vorbit despre produs. Faptul că am văzut echipa atât de pasionată a făcut clar pentru noi că ei trebuie să se alăture echipei noastre; să găseşti oameni inteligenţi peste tot este o provocare, avem birouri în mai multe locuri din lume şi ce am găsit în Bucureşti este unic. Lucrăm cu universităţile locale, ajutăm cu programe de internship, sponsorizăm proiecte, pentru a ajuta universităţile să ne furnizeze apoi talente excepţionale”, descrie Eric Friedman experienţa românească de până acum.
În prezent, 100 de angajaţi lucrează pentru Fitbit, aproape de trei ori mai mulţi decât la preluarea start-up-ului Vector Watch şi a întregii echipe, la începutul acestui an. Friedman spune că în prezent au 20 de posturi vacante în România, însă nu oferă detalii referitoare la ţinta de recrutare pe care şi-au fixat-o pe termen mai lung: „Concentrarea noastră nu este pe număr; vrem să găsim cât mai mulţi oameni care întrunesc aşteptările, dar aşteptările sunt ridicate. Căutăm oameni inteligenţi care fac lucruri grozave”, spune Friedman. Ei nu oferă nici detalii referitoare la calităţile pe care le caută la angajaţii lor, însă Park precizează: „Căutăm mereu oameni excepţionali. Acesta este principalul motiv pentru care şi eu, şi Eric suntem aici şi am cumpărat Vector, pentru care am lucrat împreună cu Andrei Pitiş şi cu restul echipei de leadership pe care a construit-o”, precizează el.
În ceea ce priveşte competiţia pentru angajaţii din domeniul IT, Andrei Pitiş, CEO-ul Fitbit România, spune că pentru recrutarea şi păstrarea celor mai buni dintre angajaţi nu primează oferta salarială – aceasta fiind în linia pieţei: „Salariul nu este niciodată un motivator pentru genul de oameni pe care îi căutăm; este doar un aspect de igienă. Aşadar, oferim salarii în linie cu restul pieţei. În plus, toţi angajaţii noştri sunt acţionari, ceea ce îi face parte din poveste şi din succesul pe care sperăm să îl avem”, spune Pitiş. Reprezentanţii Fitbit nu descriu cu exactitate tipurile de tehnologii la care vor lucra aici, însă spun că în centrul de lângă guvern se regăsesc toate departamentele care asigură dezvoltarea de produse performante şi inovatoare, de la dezvoltare de produs, până la design şi cercetare; o multitudine de discipline de dezvoltare software, de la firmware, la mobile şi cloud.
Legat de propriile sale responsabilităţi în cadrul companiei, Pitiş spune că îşi păstrează abordarea antreprenorială, iar povestea Vector Watch nu s-a oprit la momentul achiziţiei de către Fitbit. „Vector Watch este o poveste care a început acum patru ani, iar în urmă cu câteva luni nu s-a încheiat, ci a trecut la următorul nivel. Am fondat Vector Watch cu intenţia de a face vieţile oamenilor mai bune, chiar dacă a fost o abordare diferită, prin care am vrut să le oferim mai mult timp. Acum ne vom concentra pe a-i face pe oameni mai sănătoşi şi chiar pe salvarea vieţilor oamenilor, cu produsele noastre. Misiunea noastră este să continuăm pentru zeci şi sute de milioane de oameni, mai degrabă decât pentru zeci de mii”, îşi descrie CEO-ul Fitbit România obiectivele pentru perioada următoare.
În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.
În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.
George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70 şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea.
Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.
Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut. Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker.
După ce anii de liceu s-a sfârşit, George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”
Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.
CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes.
Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.
Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).
În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).
În vârstă de 61 de ani, George Haber este renumit pentru că a pus bazele mai multor companii de succes în Silicon Valley, printre care şi CompCore Multimedia, ce a dezvoltat tehnologia rularii de filme pe computer şi care a evoluat in asa-numitul standard DVD. Potrivit profilului său de LinkedIn, motto-ul său este ”Dacă ceva poate fi făcut în software, va fi făcut”, iar traseul său antreprenorial indică faptul că i-a fost fidel acestuia. Antreprenorul a strâns o avere în Statele Unite ale Americii, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.
În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al Crestatech. Una dintre investiţiile fondului este evenVoice, o aplicaţie ce le permite utilizatorilor să îşi exprime părerea despre produsele pe care le folosesc, opiniile fiind trimise direct companiilor vizate, iar Crestatech este compania din spatele tehnologiei TV Smart Tuner.
George Haber a povestit despre debutul său antreprenorial pentru Business Magazin în 2006, în cadrul unuia dintre primele sale interviuri acordate presei româneşti. Haber a povestit cum prima afacere a făcut-o în Oradea, în anii ‘70 şi consta într-o afacere mică, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev în clasa a XI-a şi cânta, alături de câţiva prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit între timp actor – într-o trupă de rock. Într-o seară de vineri, s-a trezit fără trupa. Adrian Pintea plecase din oraş, iar toboşarul fusese luat în armată. Şi-a adus de-acasa magnetofonul şi câteva benzi şi a încropit o discotecă, prima din Oradea. Pe lângă câştiguri de aproximativ 100 de lei pe seară – ”bani serioşi pe vremea aia”, discoteca orădeana a însemnat pentru George Haber şi altceva: o primă lecţie improvizată de afaceri. Privind retrospectiv, a realizat că atunci a înţeles prima dată că nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. ”Daca le dai oamenilor ce vor şi îi faci fericiţi, se pot face şi bani”, declara Haber în interviul acordat Business Magazin. Discotecile pe care le-a organizat în liceu şi facultate l-au învăţat că ”banii adevăraţi îi faci când clienţii se întorc la tine” – iar clienţii se întorc numai daca ”le oferi ceva plăcut şi interesant”. Ca om de afaceri adevărat avea să se desăvârşească mult mai târziu, în Silicon Valley, în anii ’90.
Haber s-a născut în 1954 într-o familie de evrei marcată de experienţa devastatoare a Holocaustului: mama lui supravieţuise Auschwitz-ului, iar tatăl, electrician, fu-sese deportat într-un lagăr din Ucraina. În adolescenţa a învăţat, de la ei, ”cea mai valoroasă lectie”, una pe care spunea că n-o va uita niciodata: aceea ca ”poţi să iei cu tine doar ceea ce inveti si stii” – că obiectele nu sunt ”pentru totdeauna”. Şi tot în adolescenţă a ieşit la iveală şi înclinaţia lui spre inginerie, dacă se poate numi aşa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mândria familiei Haber. Toţi vecinii le treceau pragul ”să se uite la televizor”, pâna într-o bună zi când George l-a desfăcut. Domnul Haber i-a spus fiului atât: ”Tu l-ai desfăcut, tu îl pui la loc!”. Aventura s-a încheiat cu happy-end, după câteva zile, dar experienţa s-a dovedit folositoare: Haber a reuşit sa-şi construiască propriile amplificatoare şi difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker.
După ce anii de liceu s-a sfârşit, George a plecat în Israel, descris de Haber drept primul şoc căruia Haber a trebuit să îi facă faţă. ”Dintr-un copil cu zeci de prieteni şi bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala.” A trecut insa peste asta si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. ”Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca. Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul.”
Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita. A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput cu investitie zero si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. ”Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi”, spunea Haber, care califica drept ”extraordinara” experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de ”lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor”.
CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes.
Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data aceasta a început cu o investiţie de sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation. GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari. In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.
Mobilygen a fost preşedinte al companiei care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod pentru care a atras investitii de 15 milioane de dolari (2000-martie 2006).
În prezent, George Haber este managing partner al Cresta Fund şi fondator & preşedinte al companiei Crestatech. Pe piata locala, Haber a contribuit la una dintre cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenorii IT din România, respectiv achiziţia companiei locale Interakt Online de către gigantul american Adobe Systems în anul 2006, fiind membru în boardul Interakt din aprilie 2004 până în octombrie 2006. Potrivit profilului său de LinkedIn, antreprenorul de origine română a mai fost şi membru în boardul companiei Avangate şi adviser pentru Bitdefender timp de trei ani (până în 2008).
Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, susţine că locuinţele reprezintă un ajutor într-o zonă în care chiriile sunt exorbitante şi muncitorii fac naveta timp de trei-patru ore în fiecare zi, potrivit The Guardian.
Menlo Park este situat la aproximativ 50 de kilometri de oraşul San Francisco. Chiriile în zona respectivă sunt extrem de ridicate din cauza crizei imobiliare din Silicon Valley. Orăşelul de locuinţe şi birouri construit de Facebook se va numi Willow Campus.
William Hewlett s-a născut la 20 mai 1913, în Ann Arbor Michigan, SUA, unde tatăl său lucra ca profesor la Universitatea din Michigan. Tatăl său a primit un nou job la Stanford, iar familia Hewlett s-a mutat la San Francisco, când Bill avea doar trei ani. El s-a luptat în copilărie şi adolescenţă cu dislexia (tulburare de citire), aşa că nu a fost un elev prea strălucit în liceu. Cu toate acestea, avea o curiozitate puternică şi dorea să înţeleagă modul de funcţionare a lucrurilor din jurul său. Interesul său pentru electronică a început cu un radio, pe care l-a construit în adolescenţă din piese cumpărate de la magazin. Mai târziu, pasiunea puternică – pe care o punea în aplicare ori de câte ori avea ocazia – şi caracterul muncitor i-au adus respectul directorului de liceu, care l-a recomandat către Stanford, în ciuda rezultatelor sale la şcoală. Datorită acestei recomandări, dar şi a reputaţiei tatălui său, Hewlett a fost acceptat la Stanford în 1930.
Aici, l-a întâlnit pe viitorul său asociat, David Packard, iar pe cei doi i-a legat o strânsă prietenie încă din primul an. Hewlett a absolvit Universitatea Stanford în 1934, iar în 1936 a obţinut titlul de Master of Science în ingineria electrică de la Massachusetts Institute of Technology. După ce şi-a obţinut diploma, s-a întors la Stanford şi a continuat să meargă la cursuri doar din plăcere. Cursurile cu Frederick Terman, care a devenit mai târziu un jucător important în dezvoltarea Silicon Valley, i-au marcat următorii paşi în dezvoltarea carierei. |n 1939, Hewlett a obţinut şi o diplomă de inginer în electronică. |n acelaşi an, s-a căsătorit cu biochimista Flora Lamson, cu care a avut cinci copii.
|ntoarcerea la Stanford a facilitat reluarea legăturilor de prietenie cu Dave Packard şi cei doi au investit 538 de dolari într-un start-up, Hewlett-Packard, al cărui sediu era un garaj din spatele casei lui Packard, în Palo Alto. Ordinea numelor a fost aleasă simplu, prin aruncarea unei monede. Primul lor produs, o linie automată pentru terenurile de bowling, nu a avut deloc succes, neavând piaţă de deschidere. Următorul, un oscilator audio pe care îl inventase Hewlett, a fost mult mai reuşit şi au vândut opt unităţi către The Walt Disney Company, pentru a fi utilizate în filmul Fantasia, din 1940. Compania a început încet-încet să se dezvolte. Cu excepţia serviciului de ofiţer-şef în timpul celui de-al doilea război mondial, Hewlett şi-a dedicat întreaga carieră construirii HP. La începutul anilor 1970, HP reprezenta un pionier în ingineria informatică. Răspunzând provocării lui Hewlett de a proiecta un calculator care să se potrivească în buzunarul cămăşii, inginerii de la HP au creat HP35, primul calculator ştiinţific de buzunar din lume.
Hewlett şi Packard sunt cunoscuţi şi pentru structurile corporatiste revoluţionare denumite The HP Way. |ntre inovaţiile lor se numără împărţirea profitului, opţiunea de a oferi acţiuni angajaţilor, orele flexibile de lucru şi asigurările de sănătate pentru angajaţi. Aceste decizii au avut o influenţă majoră asupra culturii corporatiste americane. Hewlett considera că angajaţii sunt fundamentali pentru succesul companiei şi a lucrat într-un mediu informal alături de ei, indiferent unde se aflau în ierarhia corporativă. A încurajat, de asemenea, inovaţia, oferind echipei oportunităţi de rezolvare a problemelor creative ori de câte ori era posibil. Hewlett s-a retras în 1987, dar a revenit la scurt timp, în 1990, pentru a-l ajuta pe Packard în schimbările ce au revitalizat compania.
Un om caritabil din fire, Bill Hewlett a creat în 1966, împreună cu soţia sa, Fundaţia William şi Flora Hewlett. Considerat un adevărat vizionar, acesta a primit numeroase premii, inclusiv medalia prezidenţială a ştiinţei, cea mai înaltă recunoaştere a naţiunii pentru realizare ştiinţifică, acordată de preşedintele Reagan. |n 2001, Hewlett a murit de insuficienţă cardiacă la vârsta de 87 de ani, în Palo Alto.