Tag: scriitori

  • Sex şi droguri fără ghilimele

    Curajos în expresie, descriind un univers crud, violent, volumul a făcut ca puştoaica Helene să fie degrabă comparată cu Rimbaud (în materie de precocitate) sau cu Françoise Sagan (la nivel de talent literar). Problema e că, după primele valuri de vânzări şi de critici ditirambice, lumea s-a dezmeticit şi a descoperit că mare parte din text fusese preluat, fără ghilimele şi nici îngrijorare, de la alţi scriitori. Mai mari, şi ca vârstă, şi ca har decât ea.

    Cu toate acestea, cartea – povestea tinerei Mifti, o pasăre de noapte care frecventează clubul berlinez deocheat Berghain şi care încearcă toate experienţele sexuale şi narcotizante posibile – rămâne o experienţă incitantă. În privinţa plagiatului, autoarea declară senin: “m-am inspirat liber”. Şi sare astfel încă un pârleaz, de data asta non-ficţional.

    Helene Hegemann, “Rămăşiţele unui Axolotl”, Editura Litera, Bucureşti, 2011

  • Marketing cu stafii pentru casele memoriale ale scriitorilor

    Au aparut oferte inspirate de popularitatea de care se bucura
    emisiunile de tip reality show cu fantome, adresate vizitatorilor
    unor case memoriale ca aceea a scriitoarei Edith Wharton sau a lui
    Mark Twain si care pana acum par sa fi fost o idee buna.

    La Mount, fosta resedinta a lui Edith Wharton, o casa inconjurata
    de padure si gradini atent intretinute situata in Lenox,
    Massachusetts, vizitatorii sunt delectati cu povesti despre stafii
    care bantuie si tipa in timpul noptii, iar in program e prevazuta
    si o oprire nocturna la cimitirul de animale unde sunt ingropati
    cainii scriitoarei.

    La randul sau, muzeul din Hartford, Connecticut, amenajat in casa
    unde Mark Twain a scris “Tom Sawyer” si “Huckleberry Finn” si aflat
    in pragul inchiderii cu trei ani in urma din cauza datoriilor, le
    ofera acum vizitatorilor un tur al proprietatii in care li se
    prezinta povesti cu fantome, pe langa informatiile istorice si
    literare de rigoare.

  • 36 de morti imaginare ale unor mari scriitori

    Nu ne place sa vorbim despre moarte, iar eseul lui Michel
    Schneider tocmai de aici porneste, de la raportul intre cuvinte si
    disparitia (sau iminenta disparitiei) fizice. Despre ce au spus
    niste mari personalitati in momentul trecerii in eternitate. Este,
    daca vreti, un compediu sui generis de istorie a literaturii si
    care functioneaza ca un excelent revelator al vietii.

    Nu degeaba ne recomanda autorul ca, dupa parcurgerea cartii lui,
    “sa citim toate cartile pe care acesti scriitori le-au scris: acolo
    este povestita moartea lor. Un scriitor e cineva care moare de-a
    lungul intregii sale vieti, fraza cu fraza, in cuvinte mici”.

    Michel Schneider, “Morti imaginare”, Editura Art, Bucuresti,
    2010

  • Aici m-a vizitat muza

    George Orwell si-a scris romanul “1984” la resedinta sa Barnhill
    de pe insula Jura, o resedinta cu minim de confort intr-un peisaj
    superb, cu caprioare pe pajiste si foci in golful care da spre Loch
    Crinan. Astazi, la Barnhill se pot caza sase persoane, iar
    preturile pentru o sedere pornesc de la 600 de lire pe
    saptamana.

    Agatha Christie si-a ales ca loc de desfasurare pentru trei carti o
    cladire in stil georgian din Devon, Greenway, cu vedere la estuarul
    Dart, ce i-a fost casa de vacanta vreme de treizeci si opt de ani.
    Astazi, locul este deschis publicului, o parte fiind insa adaptat
    pentru a gazdui turisti, care au acces si la o gradina cu piscina
    unde se pot refugia, totul contra unei sume de circa doua mii de
    lire sterline pe saptamana.

    Poetul romantic John Keats si-a ales ca resedinta spre sfarsitul
    scurtei sale vieti cladirea de la numarul 26 din Piazza di Spagna
    din capitala Italiei, o frumoasa constructie de secol XVII. Astazi,
    turistii sositi la Roma pot sta in aceeasi casa, dar la etajul de
    deasupra celui unde a murit Keats in 1821, intr-un apartament cu
    aceeasi dispunere a camerelor si dotat cu mobilier de epoca, contra
    sumei de circa 350 de euro pe noapte. Etajul care l-a gazduit pe
    Keats a fost amenajat ca muzeu.

    Robert Louis Stevenson, autorul “Comorii din insula”, a ales ca loc
    bun de lasat imaginatia sa zburde o casa din Scotia, la Braemar, o
    localitate situata aproape de resedinta regala de la Balmoral,
    intr-o zona ce atrage multi turisti.

    La Treasure Island Cottage, cum este numita astazi casa
    scriitorului, se pot caza patru persoane, care pot alege sa-si
    petreaca timpul liber facand plimbari lungi, pescuind sau schiind
    in sezonul de iarna ori vizitand castelele din zona. Un sejur de o
    saptamana costa 395 de lire sterline.