BusinessMagazin

Tag: scriitori

  • Pe urmele scriitorilor la New York

    În Greenwich Village se află White Horse Tavern, căreia i-au trecut cândva pragul nume ca Dylan Thomas, Jack Kerouac, Anaïs Nin sau Norman Mailer.

    În Gramercy Park se găseşte Pete’s Tavern, în care scriitorul american O. Henry şi-a scris celebra sa povestire „Darul magilor” în 1905, aşa cum o arată o scrisoare trimisă de acesta şi pe care toţi clienţii o pot vedea înrămată pe perete.

    Nu trebuie uitat nici hotelul Chelsea, în care a locuit cândva Mark Twain, înainte de transformarea clădirii în unitate de cazare, şi care a primit apoi sub acoperişul său nume ca Bob Dylan, Dylan Thomas, Arthur Miller, Arthur C. Clarke sau Leonard Cohen.

  • Cum poţi să ajungi de poveste în aeroport

    Un aeroport din New York vine însă cu o noutate: artişti care interacţionează cu călătorii care îl tranzitează, scrie New York Times. Astfel, până la finalul lunii iunie, cei care urmează să treacă prin terminalul A al aeroportului La Guardia pot ajunge personaje de poveste cu ajutorul a doi scriitori, Gideon Jacobs şi Lexie Smith.

    Aceştia participă la un program al Consiliului pentru Arte din Queens, cartierul newyorkez în care se află aeroportul, şi al Autorităţii Portuare din New York şi New Jersey, care-l are în administrare, dedicat promovării artiştilor din zonă. Pentru a-şi pune în aplicare proiectul, intitulat Landing Page (Pagina de destinaţie), Jacobs şi Smith s-au instalat într-un fost punct de vânzare de presă, anunţând printr-un afiş ce serviciu oferă, neavând însă voie să abordeze ei călătorii.

    Cei interesaţi să devină eroi de poveste trebuie să le furnizeze scriitorilor numărul zborului şi detaliile de contact, după care aceştia trec la treabă şi, când termină, trimit lucrarea sub forma unor mesaje pe telefon până la aterizarea avioanelor. Jacobs şi Smith scriu în medie cam şase povestiri pe zi, sperând să adune 50 până la finalul programului, pe care să le publice într-o carte. Cei care nu apucă să fie imortalizaţi într-o povestire vor avea ocazia să cunoască alţi artişti după încheierea Landing Page, cum ar fi Sandra Lopez-Monsalve, care va realiza o hartă electronică a zgomotelor şi sunetelor din aeroport, ori Sherwin Banfield, care va desena portrete ale călătorilor care trec pe lângă el, pe care le va folosi ulterior la realizarea unei picturi murale.

  • De ce a fost condamnat la moarte unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii şi cum a scăpat în ultimul moment

    Feodor Mihailovici Dostoievski (n. 11 noiembrie 1821 – 9 februarie 1881) a fost unul din cei mai importanţi scriitori ruşi, operele sale având un efect profund şi de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei şi teologiei secolului al XX-lea. Cele mai cunoscute creaţii ale sale sunt cele patru mari romane, Crimă şi pedeapsă, Idiotul, Fraţii Karamazov şi Demonii, precum şi nuvela Însemnări din subterană.
     
    Dostoievski s-a născut în Moscova şi a făcut cunoştinţă cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor şi legendelor scrise de autori ruşi şi străini. După ce mama lui moare în 1837 de tuberculoză, el şi fratele său Mihail sunt trimişi de tatăl lor, un chirurg militar în retragere şi extrem de sever, la Institutul de Inginerie Militară Nikolaiev din Sankt Petersburg. În această perioadă, au început crizele de epilepsie.
     
    După absolvire, a lucrat ca inginer proiectant, dar obişnuia să traducă cărţi pentru a-şi suplimenta fondurile. În 1846 are un succes uriaş cu primul său roman, Oameni sărmani, şi se face remarcat de criticul şi filozoful Vissarion Belinski.
     
    Dostoievski a fost arestat şi închis în 1849 pentru activităţi antistatale împotriva ţarului Nicolae I. Pe 16 noiembrie 1849, a fost condamnat la moarte pentru participarea la întrunirile unui cerc de tineri fourierişti (condus de Mihail Petraşevski), în cadrul cărora se purtau discuţii subversive. Se pare că la cercul din 1849 acesta ar fi rostit o poezie de-a lui Puşkin împotriva robiei, la care unul dintre ascultători ar fi replicat că robia nu poate cădea decât prin revoluţie. La auzul acestor cuvinte, Dostoievski a exclamat „Fie şi revoluţie!”.
     

  • Premiului Nobel 2017 pentru Literatură a fost atribuit scriitorului britanic Kazuo Ishiguro

    Până în prezent, au fost acordate 109 Premii Nobel pentru Literatură, iar dintre scriitorii premiaţi, 14 au fost femei.

    În patru ani, Premiul Nobel pentru Literatură a fost acordat ex aequo (doi laureaţi la aceeaşi ediţie).

    Cel mai tânăr laureat (41 de ani) a fost scriitorul britanic Rudyard Kipling (autorul romanului “Cartea junglei”) recompensat cu Premiul Nobel pentru Literatură în 1907.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Studiul care confirmă bănuielile: ce se întâmplă atunci când bei bere

    „Alcoolul este atât de legat de creativitate”, a declarat autorul studiului, Mathias Benedek, potrivit The Independent. „Studiile anterioare au descoperit că aproape jumătate dintre marii scriitori au consumat alcool. Am descoperit că o cantitate mică de băutură poate ajuta într-adevăr cu anumite aspecte ale creativităţii”.

    Studiul a analizat 70 de voluntari cu vârsta cuprinsă între 19 şi 32 de ani. Unii au băut o bere non-alcoolică, alţii au băut o bere cu 5,2% alcool. Apoi, toţi au vizionat un documentar de 30 de minute despre Africa de Sud.

    Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Studiul care confirmă bănuielile: ce se întâmplă atunci când bei bere

    „Alcoolul este atât de legat de creativitate”, a declarat autorul studiului, Mathias Benedek, potrivit The Independent. „Studiile anterioare au descoperit că aproape jumătate dintre marii scriitori au consumat alcool. Am descoperit că o cantitate mică de băutură poate ajuta într-adevăr cu anumite aspecte ale creativităţii”.

    Studiul a analizat 70 de voluntari cu vârsta cuprinsă între 19 şi 32 de ani. Unii au băut o bere non-alcoolică, alţii au băut o bere cu 5,2% alcool. Apoi, toţi au vizionat un documentar de 30 de minute despre Africa de Sud.

    Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Carte: Dragostea modernă

    Cineva remarca, înţelept, că în general jurnaliştii ar fi vrut să fie scriitori şi fotografii ar fi vrut să fie cineaşti, iar în cazul lui Aziz Ansari comicul ar fi vrut să fie analist de date. Aceasta poate fi una dintre explicaţiile faptului că un comic de stand-up, cu peste 5 milioane de fani pe Twitter şi care joacă la Madison Square Garden cu casa închisă, se aliază cu un profesor de sociologie, Eric Klineberg, şi scrie o carte despre amor în vremea tehnologiei.

    Cei doi au elaborat un proiect amplu de cercetare, au luat sute de interviuri şi au participat la focus grupuri în mai toate colţurile lumii. Ca un bun comic ce este, Ansari îşi abordează cititorul într-un mod franc – „La dracu’, mersi că mi-ai cumpărat cartea. Banii sunt AI MEI acum. Dar am muncit din greu la carte şi cred că o să îţi placă“, iar la final va exclama: „Ei bine, GATA, am terminat naibii cu cartea! Grozav!“. Între cele două strigăte, comicul stabileşte câteva dintre regulile care stau la baza relaţiilor moderne, de exemplu aceea că unii au o relaţie mult mai strânsă cu smartphone-ul personal decât cu partenerul de viaţă. Iar relativa anonimitate formată din nickname-uri, emoticoane sau avatare iscă, plastic vorbind, monştri: de exemplu numărul uluitor de nătărăi care scriu „mesăjele“, folosesc o grămadă de „hahaha“-uri, asta când nu sunt de-a dreptul agresivi din punct de vedere sexual. Oamenii au două euri, cel real şi cel virtual, conchide, serios, comicul. Sau lipsa de originalitate, de personalitate: luat singur, un mesaj „Bună!“ poate părea inofensiv, dar dacă cinci ecrane de telefon se vor umple de „Bună“, „Bunăă“, „Hei“, „Bună, ce mai faci?“, „Hei“ şi tot aşa vei începe să judeci altfel specia umană. Pe alte meleaguri povestea capătă accente dramatice, de exemplu faptul că tinerii japonezi se dovedesc din ce în ce mai mult neinteresaţi de relaţii, de orice tip ar fi ele, punând guvernul în postura de a finanţa programe care să-i ajute pe oameni să îşi găsească perechea sau să trimită tinerelor cupluri bani şi cadouri.

    Dar, dincolo de neajunsuri, de mutaţii, de euri virtuale şi de euri reale, de mesaje tembele şi de potriviri pe Tinder, trebuie reţinută ideea de bază că, „indiferent de cât de multe opţuni vedem pe un ecran, ar trebui să nu uităm că în spatele lor sunt persoane reale şi că e de preferat să petrecem timp de calitate cu oameni reali şi nu cu telefoanele sau laptopurile noastre, încercând să vedem dacă e cineva acolo“. Comicul dixit, şi nu pot decât să îl aprob. De citit musai, ca să înţelegem cum este lumea şi cum ar trebui să fie de fapt.

  • Cum poţi să faci mii de euro din vânzarea de creioane: o antreprenoare de 25 de ani a construit un business cu produse vintage

    Aşa-numita mişcare a hipsterilor a readus în atenţia publicului un număr de produse, precum creioanele sau vinilurile; o tânără antreprenoare a profitat de asta şi a dezvoltat un business care produce mii de euro pe lună.

    Caroline Weaver, de 25 de ani, este proprietara magazinului CW Pencil Enterprise; ea comercializează creioane inspirate de modele ale unor scriitori celebri, precum John Steinbeck.

    “Este probabil cel mai cunoscut creion din America”, spune Weaver. “Chiar dacă trebuie să depui puţin efort ca să foloseşti un creion, mulţi oameni apreciază asta. Este acea conexiune între cât de des trebuie să ascuţi creionul şi volumul de muncă depus.”

    Chiar dacă cei mai mulţi clienţi ai ei sunt mileniali, aceştia nu sunt şi cei care aduc profitul. Comanda medie este de 50 de dolari online şi de 25 de dolari în magazin, iar cei care cheltuie sume mari au peste 50 de ani. Produsele sunt vândute la un preţ dublu faţă de cel de producţie.

    Weaver a investit 80.000 de dolari în afacere şi spune că aceasta îi aduce profit, fără a specifica exact marja.

  • Câţi bani a făcut Hitler din “Mein Kampf”

    Adolf Hitler, la fel ca şi scriitori noştri prolifici puşcăriaşi, a scris cartea “Mein Kampf” în timpul celor nouă luni petrecute la închisoare după ce a încercat să dea jos guvernul german în 1923, informează Business Insider.

    Iniţial, cartea lui Hitler nu a atras publicul german. ” S-au vândut aşa şi aşa”, săune Dr Pascal Trees, un cercetător în cadrul Insitutului de Istorie Contemporană.
    Cartea a fost publicată pentru prima dată în 1924 şi costa 12 mărci germane. Oportunitatea pentru a monetiza mai bine acest produs a apărut în 1933 când Hitler a fost ales drept cancelarul Germaniei.

    “Mein Kampf”, un cadou potrivit pentru nuntă? Aşa au crezut nazişti şi ofereau o copie a cărţii fiecărui cuplu proaspăt căsătorit. La vremea respectivă, Hitler câştiga10% din fiecare vânzare, ceea ce însemna undeva la 1 milion de dolari pe an, adică echivalentul a 12 milioane de dolari în ziua de azi.

    Până în 1939, cartea a fost tradusă în 11 limbi şi peste 5 milioane de copii au fost vândute în întreaga lume.

    Se pare că “Mein Kampf” încă reprezintă o atracţie pentru cititori deoarece cererea pentru prima ediţie a volumului “Mein Kampf” ce a fost tipărită într-o versiune adnotată este mare. Comenzile depăşesc de aproape patru ori tirajul ediţiei.

    Germanii au lansat o versiune reeditată de 2.000 de pagini a cărţii scrisă de Adolf Hitler, care cuprinde explicaţii şi comentarii pe marginea textului iniţial. Aceasta este prima ediţie republicată a cărţii de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, scrie Financial Times.

    Insitutul de Istorie Contemporană din Munchen anunţă republicarea cărţii lui Hitler, cu 3.500 de adnotări, la care s-a lucrat timp de trei ani de către istorici.

    Drepturile de autor vor fi de domeniu public, începând cu anul 2016, odată cu împlinirea a 70 de ani de la moartea lui Adolf Hitler.

  • Românul s-a născut poet?

    “Nu cred ca talentul este un dar al popoarelor, ci un dar individual care, fireste, se dezvolta sau nu in cadrul unei tari sau comunitati. Nu cred ca romanii sunt mai talentati sau mai putin talentati decat ungurii, polonezii, rusii, bulgarii sau francezii. Sau, altfel spus, da, romanii sunt talentati. Ca si nemtii, francezii, americanii, rusii, bulgarii sau francezii”, crede Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii, institutie care se ocupa cu popularizarea si cu traducerile scriitorilor romani in strainatate. Acestea nu sunt atat de multe: 200 de carti au fost traduse de la infiintarea Centrului, insa urmeaza sa apara colectii de autori romani in Spania si Germania incepand cu 2011. Tendinta de recunoastere a scriitorilor romani este in crestere, apreciaza unanim scriitorii si criticii intervievati de BUSINESS Magazin, si asta din mai multe motive.

    Pro şi contra

    Unul ar fi primul Premiu Nobel pentru Literatura castigat de un scriitor roman în 2009, de Herta Müller. Un alt motiv ar fi ca romanii, ca natie de poeti, au poate o mai mare sansa acum, cand “limbajul vesticilor s-a rigidizat foarte mult, iar usurinta in exprimare a romanilor ne face mai lirici decat alte popoare”, dupa cum spune un poet roman. Pana la urma, cu greu se pot gasi instrumente de masurare a talentului unui popor, iar premiul Nobel poate fi sau nu un criteriu, dupa cum spune criticul literar Alex Goldis: “Nu stiu daca Nobelul e o garantie absoluta a valorii, de vreme ce criteriile social-politice le oculteaza adesea pe cele valorice. Pana la urma, Proust, Joyce, Kafka, V. Woolf, L-F. Cèline, Musil, Borges sau Cortázar nu au luat premiul Nobel”.

    “Nu, nu cred ca romanii sunt mai talentati, dar cred ca sunt la fel de talentati ca alte popoare care si-au creat o literatura scrisa destul de tarziu si care au avut nevoie de aparitia unui mare poet pentru a-si fixa limba literara”, crede Matei Visniec, unul dintre cei mai importanti dramaturgi contemporani. Visniec este stabilit in Franta si scrie in special in limba franceza, facand parte dintr-o elita a scriitorilor romani care traiesc si creeaza in afara tarii, de cele mai multe ori in alta limba decat romana. Din cauza faptului ca Romania “nu are o infrastructura care scoate elitele in evidenta si nu le permite sa intre intr-un circuit in care sa fie valorizate de public”, sociologul Alfred Bulai considera ca romanii nu prea exista in cultura universala. Tocmai de aceea cei mai cunoscuti si cei mai tradusi romani in strainatate sunt asa-zisii “scriitori exportati”. Unul dintre cei mai cunoscuti scriitori romani in strainatate, despre care se spune ca va fi propus si pentru premiul Nobel, este Norman Manea. Scriitorul, care traieste in SUA din 1986, este reprezentat de una din cele mai puternice agentii literare din lume, Wylie, si scrie inca in limba romana.

    Vorba ca “romanul s-a nascut poet” ii apartine lui Vasile Alecsandri si marcheaza, neoficial, aparitia unor generatii de scriitori care au construit literatura romaneasca. Generalizarile sunt insa periculoase, dupa cum spune Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, filiala a Uniunii Scriitorilor, iar Catrinel Plesu considera ca zicala s-a fixat atat de bine in mentalul colectiv din cauza altor “calitati” ale romanilor: “Poate ca din fudulie sau, mai curand, din auto-ironie, ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”.

    Un alt scriitor roman, Alex Serbanescu, considera ca romanii au cateva dintre componentele talentului: dorinta de a comunica, imaginatie, nevoia de a sarbatori-consacra ceea ce li se intampla. Horia Garbea surprinde asadar ca “romanii sunt poate mai inclinati sa scrie ca amatori, asa cum italienii sa cante ca amatori. Dar profesionistii se aleg, dupa ce au talent, in masura in care au cultura, tenacitate, inteligenta”.