BusinessMagazin

Tag: scena

  • Răspunsul TVR legat de răspunderea pe care o poartă pentru avanscena montată la Festivalul Mamaia Copiilor care a cedat sub greutatea copiilor

    “Televiziunea Română, în calitate de partener, a asigurat transmisiunea Festivalul Naţional de Creaţie şi Interpretare Mamaia Copiilor pe mai multe canale ale televiziunii publice – TVR 2, TVR HD, TVR Internaţional şi TVR Moldova – şi a contribuit la îmbunătăţirea decorului cu diferite elemente şi cu lumină suplimentară de televiziune. Partea de scenotehnică a aparţinut organizatorului festivalului”, se arată în răspunsul oferit de TVR agenţiei MEDIAFAX.

    Totuşi, televiziunea a făcut propuneri în ceea ce priveşte diferenţele de nivel ale structurii folosite: “În privinţa scenei, la propunerea TVR, organizatorul festivalului a realizat lucrările necesare pentru a aduce la acelaşi nivel scena iniţială, cu prelungirea acesteia, tocmai pentru a nu exista diferenţe de nivel care să ducă la eventuale evenimente neprevăzute”, se mai arată în text.

    “Situaţia creată în timpul galei nu a afectat siguranţa persoanelor aflate pe scenă, aşa cum s-a putut vedea şi în transmisia directă care a continuat la TVR”, potrivit aceluiaşi document.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică de film: Un pas în urma serafimilor – VIDEO

    Producţia semnată de Daniel Sandu e un exemplu în ceea ce priveşte influenţa occidentală asupra tinerilor regizori, şi spun asta într-un mod pozitiv. Sandu regizează un film dinamic, fluent, din care au dispărut camera centrată pe două personaje la o masă şi scena statică ce pare să nu se mai termine. Un pas în urma serafimilor e un film care poate face performanţă în multe ţări, atât timp cât publicul e deschis la filme vorbite şi în altă limbă decât engleza.

    Iese în evidenţă Vlad Ivanov (profesorul Ivan), un actor care mă fascinează de fiecare dată când apare pe ecran. Modul în care îşi însuşeşte personajele este unic, iar faptul că în ultima vreme a semnat roluri extrem de diverse spune multe despre capacitatea sa de adaptare la cerinţele scenariului şi la cele ale regizorului.

    Un pas în urma serafimilor surprinde ceea ce se întâmplă în culisele seminarelor teologice, unde tinerii liceeni speră să găsească îndrumători spirituali care să îi călăuzească pe calea preoţiei, dar se lovesc, în schimb, de realitatea dură a corupţiei şi a jocurilor de putere. Anii petrecuţi în seminar se transformă din ceea ce ar trebui să fie o pregătire pentru viaţa de preot, într-o luptă pentru supravieţuire.

    Sandu construieşte pe acest schelet o întreagă serie de evenimente care surprind şi amuză în acelaşi timp, nelipsind însă şi o bună doză de dramatism. Gabriel, personajul central al filmului, trăieşte o experienţă intensă, care îl obligă să se maturizeze şi să înţeleagă că lucrurile nu sunt niciodată ceea ce par la prima vedere. Seminarul nu se învârte în jurul unor valori ortodoxe (deşi Ivan încearcă să le împingă, ocazional, dincolo de raţiune sau bun simţ), ci în jurul unor jocuri meschine şi al unor practici în perfectă opoziţie cu conceptele teologice.

    Sinceritatea cu care regizorul reuşeşte să capteze neliniştea şi îndoielile lui Gabriel e una debordantă; e extrem de uşor să intri în pielea personajului şi să analizezi, din punctul său de vedere, relaţia cu celelalte personaje – mai ales cu cele care încearcă să îi imprime, mecanic, o serie de idei. În asta stă, de fapt, şi conflictul: valorile nu sunt transmise, ci impuse.

    Am fost surprins să aflu că povestea din spatele filmului e una reală, trăită chiar de regizorul Daniel Sandu; nu dau mai multe detalii, pentru că vreau să vă las plăcerea de a urmări Un pas în urma serafimilor. Pentru mine – şi pentru restul publicului, de altfel – acesta a fost cel mai bun film de la TIFF.

    Nota: 8,5/10

     

  • Incident la NEVERSEA: Un artist a înjurat Guvernul şi s-a luat curentul pe scenă

    Incidentul s-a petrecut pe una din cele cinci scene ale Festivalului NEVERSEA, în timp ce Grasu XXL a cântat melodia “Curaj”. De pe scenă, artistul a adus injurii Guvernului României, moment în care scena a rămas în beznă, pentru că s-a luat curentul.

    Spectatorii care asistau la concertul respectiv au început să scandeze împotriva Guvernului şi a PSD, strigând „PSD, ciuma roşie!”.

    Incidentul a fost repede rezolvat de organizatori, care au anunţat că de vină pentru întâmplare a fost un generator electric, care a trebuit să fie schimbat, chiar cu acordul artistului de pe scenă.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • De ce n-a strălucit până acum fotbalul rusesc

    Echipa Rusiei a spulberat în meciul de deschidere a campionatului mondial formaţia Arabiei Saudite. Este cea mai răsunătoare perfomanţă de mulţi ani. A câştigat şi împotriva Egiptului. Însă Rusia se bate în cea mai uşoară grupă a competiţiei (unii spun că ar fi cea mai uşoară din 1986 încoace). Arabia Saudită este o ţară cunoscută mai mult pentru cumpărarea de fotbal, nu pentru producţia acestuia. Jocul Egiptului s-a prăbuşit după un autogol stupid.

    Rusia este o ţară imensă, cu aproape 145 de milioane de locuitori, în care fotbalul este cel mai popular sport, în pofida competiţiei strânse cu hocheiul pe gheaţă. Spre comparaţie, Islanda, o ţară cu doar 334.000 de locuitori, a fost o prezenţă incomodă la ultimul campionat european şi a remizat cu Argentina, o legendă a fotbalului, la mondial.

    Un stat cu 145 de milioane de locuitori şi care iubeşte fotbalul are cu siguranţă o mulţime de talente. Problema este că şansele lor de a capta atenţia cuiva care le poate construi un viitor sunt aproape de zero, iar cei care ajung miraculos în fotbalul profesionist nu primesc ajutorul de care au nevoie pentru a se dezvolta.

    Principala cauză a slăbiciunii fotbalului rusesc nu este lipsa de bani, scrie The Guardian. În ultima vreme în fotbalul rusesc au fost turnaţi mulţi, mulţi bani, mai ales de când Rusia a câştigat în 2010 dreptul de a găzdui Cupa Mondială. Însă în loc de investiţii în academii de fotbal, în pregătirea tinerilor şi în calitatea terenurilor de joc, inclusiv în facilităţi interioare, banii s-au dus pe stranieri scumpi, pe tarifele agenţilor şi pe salarii disproporţionate. Rezultatul este că puţini jucători ruşi au ajuns să joace în mod regulat la niveluri decente de competiţie, în timp ce aceia care au ajuns sus şi-au pierdut toată motivaţia de a-şi îmbunătăţi performanţele deoarece au fost răsfăţaţi.

    De vină este şi ceea ce reprezintă o constantă în economia şi societatea rusească: implicarea puternică a statului.

    Cu câteva excepţii notabile, investitorii privaţi au evitat fotbalul rusesc, astfel că cele mai multe cluburi de top sunt finanţate de autorităţile regionale şi de companiile de stat, lăsând echipele vulnerabile la reduceri bugetare şi la schimbarea priorităţilor politice, notează Reuters.
    Incertitudinile i-au forţat pe mulţi sponsori de stat să renunţe la a mai investi în dezvoltarea jucătorilor la nivel local, ei preferând în schimb să aducă staruri străine scumpe într-o cursă a rezultatelor când vremurile sunt bune şi să reducă ajutorul când banii sunt necesari în alte afaceri.

    „Toată lumea vrea să fie un sprinter. Nimeni nu vrea să investească pe termen lung“, a explicat Anatoli Vorobiov, fostul secretar general al Uniunii de Fotbal din Rusia.

    „În loc de investiţii în şcoli, în pregătirea tinerilor, o mare parte din bugetul de stat este cheltuită pe jucători străini, pe contractele foarte oneroase ale jucătorilor“, a spus el.

    Naţionala sovietică a ajuns în semifinalele Cupei Mondiale în 1966, a fost încoronată campioană europeană în 1960 şi s-a clasat a doua de trei ori. Însă sportul a avut de suferit atunci când Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, în condiţiile în care taberele de cantonament au dispărut într-o perioadă de transformare socială şi economică profundă.

    Din 1990, Rusia a jucat doar în trei faze finale ale Cupei Mondiale şi a câştigat doar două meciuri.

    Rusia nu a reuşit să câştige niciun meci la Cupa Mondială din 2014 sau la Euro 2016. După înfrângerea cu  3-0 contra Ţării Galilor la ultimul turneu, Leonid Slutski, antrenorul naţionalei ruse, a anunţat că jucătorii lui au ajuns la o concluzie simplă: „Suntem de tot rahatul, după cum se povesteşte pe blogul The Economist.

    De data aceasta, Rusia s-a calificat la campionatul mondial pentru că este ţara gazdă, deşi în clasamentul FIFA se clasează între Guineea şi Macedonia, naţionale de care nu se aud prea multe.

    Leonid Fedun este unul dintre puţinii proprietari privaţi ai unui club de fotbal rusesc de top. Fost ofiţer de armată, asociat apropiat al CEO-ului de la Lukoil, miliardarul a cumpărat Spartak Moscova în 2004, când echipa se confrunta cu probleme financiare grave.

    Fedun a creat o academie de tineret şi a construit un stadion cu 45.000 de locuri, în prezent una dintre cele 12 arene ale Cupei Mondiale. De cinci ori pe locul doi în prima ligă rusească de când a fost preluată de influentul om de afaceri, Spartak a devenit în cele din urmă campioană anul trecut, după o secetă de 16 ani.

    Însă miliardarul se teme că implicarea statului rus în fotbal şi în economie în general devine din ce în ce mai mare şi că acest lucru este în detrimentul dezvoltării sportului.

    „Banii de la stat sunt acolo şi nu există nicio scăpare“, a declarat el pentru Reuters. „Fotbalul nu poate exista în afara acestui sistem. Nu-mi place asta. Dar în acest moment nu există nicio alternativă.“

    „Majoritatea directorilor din ligă au alte interese“, a spus Fedun. „Ei trebuie să cheltuiască bugetele pe care le oferă statul sau sponsorii şi nu lucrează pentru dezvoltarea fotbalului.“

    Activităţile din sectorul public au reprezentat 46% din Produsul Intern Brut al Rusiei în 2016, în creştere de la 39,6% cu un deceniu mai devreme, potrivit Centrului pentru Cercetări Strategice din Rusia.

    În strategia sa de dezvoltare pentru 2030, Uniunea de Fotbal Rusă solicită înlocuirea treptată a fondurilor de stat din fotbalul profesionist cu investiţii private.

    Dar strategia acceptă că există prea puţine stimulente pentru a investi în sportul din Rusia, având în vedere veniturile modeste din vânzările de bilete, din drepturile de televizare şi din vânzarea de mărfuri.

    „Nu există condiţii pentru o creştere semnificativă a acestor venituri pe termen scurt“, se arată în proiecţiile organizaţiei.

    Vânzările de bilete şi veniturile din ziua meciului au reprezentat mai puţin de 5% din veniturile cluburilor din prima ligă în 2016, în timp ce drepturile de televizare au adus 4,1%, potrivit unui studiu al PricewaterhouseCoopers bazat pe date de la UEFA.

    În schimb, drepturile de difuzare în cele mai bune zece ligi ale Europei, cu excepţia Rusiei, au reprezentat în medie 38,7% din totalul încasat de cluburi, în timp ce veniturile obţinute în ziua meciului şi din vânzările de bilete au constituit 15,5%.

    Pe măsură ce şi-a extins influenţa asupra sectoarelor cheie ale economiei în ultimele două decenii, statul a făcut mai uşor pentru giganţi controlaţi de guvern cum ar fi banca VTB, Rosneft şi Gazprom să-şi lase amprenta asupra sportului rusesc.

    „Televiziunea şi publicitatea reprezintă doar câteva procente din venit“, a declarat fostul oficial din fotbal Vorobiov. „Acest lucru trebuie compensat prin contracte mari de sponsorizare cu companii precum Gazprom, VTB şi Căile Ferate Ruse.“

    Sponsorizările şi alte venituri comerciale au reprezentat 60,6% din veniturile cluburilor din Prima Ligă din Rusia în 2016, potrivit PwC, aproape dublu faţă de media europeană.

    Însă investiţiile pot fi imprevizibile. Zenit St. Petersburg, finanţată de Gazprom, i-a adus în 2012 pe Hulk din Brazilia şi pe Axel Witsel din Belgia pentru 80 de milioane de euro, dar de atunci se fereşte de transferurile mari pe fondul scăderii preţurilor petrolului şi gazelor naturale. Gazprom este cel mai mare producător şi exportator de gaze naturale din lume.

    Clubul a semnat anul trecut cu managerul italian Roberto Mancini – plătindu-i 4,5 milioane de euro pe an, potrivit unei surse -, dar acesta a plecat după ce Zenit a terminat pe locul cinci în liga 1, cea mai slabă performanţă într-un deceniu. Mancini este acum antrenorul Italiei, echipă care nu s-a calificat pentru Cupa Mondială din Rusia.

    Investiţiile private mici nu sunt singurul motiv pentru care fotbalul rusesc nu străluceşte. Insiderii citează lipsa antrenorilor de calitate şi o slabă coordonare între autorităţile sportive ca factori care contribuie la performanţele slabe de până acum ale fotbalului rusesc. Puţini jucători ruşi au căutat experienţa ligilor mai competitive din străinătate, deoarece sunt cocoloşiţi acasă.

    Prima ligă, cu 16 echipe, limitează cluburile la un maxim de şase jucători străini pe teren, o măsură menită să ofere şanse talentelor locale.
    Însă această măsură a mărit în mod artificial valoarea jucătorilor ruşi, determinându-i să rămână într-o ligă unde salariile lor pot depăşi cu mult ceea ce ar putea obţine în altă parte.

    Doar doi jucători din echipa Rusiei din Cupa Mondială din 2018 joacă în afara ţării. Toţi membrii echipei de la campionatul mondial din 2014 – care nu au reuşit să câştige niciun meci la faza finală a competiţiei – au fost din echipe din prima ligă.

    FC Krasnodar se concentrează foarte mult pe jucătorii ruşi. Fondatorul miliardar Serghei Galiţski spune că vrea ca echipa Krasnodar să fie compusă în principal din absolvenţi ai academiei de tineret a clubului.

    Fondator al lanţului de supermarketuri Magnit, Galiţski are ca obiectiv nu doar să obţină succesul cu Krasnodar, ci şi să reînvie fotbalul rus prin schimbarea abordării jocului şi prin construirea de jos în sus.

    Galiţski a vândut în acest an cea mai mare parte a pachetului său de acţiuni la Magnit băncii de stat VTB pentru 2,5 miliarde de dolari şi a spus că îşi va satisface pasiunea pentru fotbal lucrând cu tineretul.

    În cei zece ani de existenţă, Krasnodar nu a câştigat încă prima ligă rusă, dar a demonstrat că promite pe teren, ajungând pe locul 16 în Europa League în 2017. Golgheterul Ligii Tinerilor UEFA în acest sezon a fost Ivan Ignatiev, jucătorul în vârstă de 19 ani al Krasnodar.

    Alte cluburi din oraşele ruseşti mai mici nu au fost atât de norocoase. Mai multe echipe care beneficiază de sprijin de la stat au renunţat la divizia superioară sau, aşa cum este cazul Alania Vladikavkaz, s-au prăbuşit când priorităţile guvernului s-au schimbat.

    „Nu a existat nicio finanţare de la guvernul regional timp de şapte luni“, povesteşte fostul preşedinte al clubului şi antrenor la Valeri Gazzaev. „Din acel  punct, ne-a fost imposibil să menţinem clubul.“

    Gazzaev, acum parlamentar, lucrează la o legislaţie care să ofere companiilor şi investitorilor privaţi avantaje fiscale pentru investiţiile în sportul profesional din Rusia.
    Fedun de la Spartak apreciază că în cel mai bun caz au fost 12 cluburi din prima ligă care să fi putut atrage destul de mulţi suporteri pentru a putea funcţiona.
    „Restul echipelor sunt guvernatori regionali şi elita locală care se dau în spectacol“, a spus el.

  • Business Magazin a premiat „generaţia oamenilor cu foame”

    ala Business MAGAZIN pentru Tineri manageri de top, ajunsă la a 13-a ediţie, s-a dovedit a fi cu noroc pentru 100 de antreprenori şi manageri. Evenimentul desfăşurat la Radisson Blu a avut în centru conceptul de iManager – lider în era tehnologiei.

    Gazdele ediţiei din acest an au fost Ioana Matei şi Bogdan Angheluţă; primul care a urcat pe scenă a fost Cristian Hostiuc, directorul editorial al Business MAGAZIN, care a vorbit despre importanţa noii generaţii în peisajul actual de business. „Trăiţi o perioadă extraordinară, o să vă amintiţi la pensie despre cum a fost acest lung drum – sau scurt drum –  al vieţii voastre economice şi al vieţii voastre profesionale. Noi suntem memoria vie a ceea ce se întâmplă în economie, suntem cronicarii vremurilor, vedem cum creşteţi, vedem cum vă prăbuşiţi, iar bucuria noastră şi la creştere, şi la cădere este de a scrie povestea voastră”, a spus Cristian Hostiuc.

    Diana Nedea, proprietara Diane Marie Studio, a fost prima care a urcat pe scenă pentru a ridica premiul. Deşi în 2006 lucra în IT, în cadrul armatei, antreprenoarea spune că dacă ar fi să o ia de la capăt ar alege „aceeaşi cruce, deoarece nu cred că m-am plicitisit nici măcar o zi în ultimii şapte ani. Sunt alte provocări zi de zi, producţia este creativă, nu mă pot plictisi”. Şi pentru că tema serii a fost tehnologia, referindu-se la ipoteza în care roboţii ar putea înlocui angajaţii în domeniul său de activitate, Diana Nedea a spus că „se pot face pantofi automatizat, însă niciodată nu vor avea aceeaşi calitate şi aceeaşi atenţie pentru detaliu cum are o pereche de pantofi lucrată manual”.

    Cel de-al doilea premiant al serii a fost Romulus Oprica, senior researcher şi fondator al Brandberry, cel care în urmă cu 13 ani se străduia să crească compania pe care o lansase cu un an înainte. „2006 a fost un an de vândut servicii exotice în Braşov, unor oameni care nu aveau nevoie de aşa ceva”, şi-a amintit el. „Ţinta pentru următorii zece ani este să atingem milionul de euro. Deocamdată am atins doar milionul de lei, anul trecut. Nu este o sumă nici mare, dar nici mică pentru o companie locală”, a mai spus Romulus Oprica.

    Răzvan Nica, director general al BuildGreen, a început să lucreze în domeniul sustenabiltăţii construcţiilor în urmă cu aproximativ 10 ani, lucrând ca project manager pentru dezvoltatori. „În acest moment, nu consider că va urma o nouă criză în domeniul imobiliar, cred că în ultimii doi ani a fost o creştere mai accelerată datorită crizei precedente. Consider că piaţa se va aşeza”, a declarat tânărul manager referindu-se la grijile legate de zona imobiliară.

    O altă premiantă a serii a fost Anemari Ionescu, head of business & platform solution, Atos România, pe care cei 17 ani de tenis de masă au modelat-o în ceea ce este astăzi. „Să fii numărul unu într-un domeniu te ajută să fii pregătit mental să fii numărul unu în orice alt domeniu”, a spus ea. Cum a ajuns însă în IT? „Am ales şcoala şi am urmat dreptul, având convingerea că voi deveni judecător, însă am sfârşit în IT. Aici este menirea mea”, a încheiat Anemari Ionescu.

    Florinela Cîrstina, director spital & quality and regulatory medical director la Medicover, a vorbit despre importanţa tot mai mare a tehnologiei şi despre zona de inovaţie pe care toate businessurile se concentrează din ce în ce mai mult. Ca un scurt comentariu vizavi de sistemul medical românesc, ea a spus că „aş încerca să fac totul mai uman, pentru că medicii sunt prea duri”.

    Vlad Valeriu Iftime, director general la Vestra Industry, a mărturisit că „este complicat (să faci business naţional din Botoşani – n.red.) din punctul de vedere al mentalităţii – ai un anumit  handicap de provincie pe care trebuie să îl depăşeşti”. În ceea ce priveşte impactul tehnologiei asupra domeniului său de activitate, Vlad Valeriu Iftime crede că automatizarea proceselor uşurează munca şi creează un mediu de lucru mult mai sigur. „În următorii 10 ani, în domeniul nostru, al furnizorilor de echipamente, cred că partea de servicii va creşte foarte mult”, a mai spus el.

    Un alt premiu i-a fost înmânat lui Philipp Tippel, director zona de producţie Moldova Sud, Divizia Upstream în cadrul OMV Petrom „Înainte de a veni în România, am lucrat în Germania, în Statele Unite şi în multe alte locuri. Cred că fiecare ţară are lucruri bune şi lucruri rele, dar ceea ce m-a impresionat în România este numărul mare de manageri tineri”, a spus Philipp Tippel.

    Ştefan Buciuc, directorul executiv al direcţiei de social banking din cadrul BCR, a mulţumit în primul rând colegilor săi: „Nu aş fi aici fără echipele, oamenii cu care am lucrat. Este foarte important cum ne construim ca oameni şi ca societate”. El a atras atenţia că „este important să ieşim din bula noastră urbană şi să mergem către cele 8 milioane de oameni care sunt în pragul sărăciei în România şi să le oferim libertatea de alegere”.

    Andrei Ion, managing director, CEB/SHL Talent Assesment România, a fost un alt premiant al galei Business Magazin. Vorbind despre diferenţele dintre popoare (în special în zona celor activi pe piaţa muncii), el a remarcat câteva caracteristici ale românilor: „Tindem să fim mult mai obedienţi faţă de autoritate, distanţa faţă de putere este mai mare în România. O altă diferenţă ţine de faptul că luăm decizii în funcţie de ce e bine pentru ceilalţi, nu pentru noi. Individualismul în România nu este atât de puternic dezvoltat dacă ne comparăm în special cu alte economii, precum cea a Statelor Unite sau a Olandei. O a treia caracteristică se observă la testele care măsoară aptitudinile cognitive, unde stăm mai prost decât majoritatea ţărilor din vestul Europei şi din continentul nord – american”, a spus Andrei Ion.

    „Puţină inconştienţă în viaţă ajută”, a spus Laurenţiu Ispir atunci când a urcat pe scenă pentru a-şi ridica premiul. Actual partener al Oresa Ventures, el a fost primul redactor-şef al revistei Business MAGAZIN. Ispir a remarcat că „în presă înveţi să procesezi informaţiile foarte repede şi să faci legături, să administrezi presiunea, ai deadline-uri. În cei 4-5 ani de jurnalism mi-am dezvoltat sinapse cât pentru toată viaţa”. Întrebat ce titlu ar da carierei sale, Laurenţiu Ispir a răspuns simplu: curiozitatea. Iar pentru a descrie generaţia de tineri din care face parte, a spus: „Generaţia oamenilor cu foame!”.

    După premiere, la cocktail, invitaţii au putut schimba păreri, impresii şi mai ales cărţi de vizită. Mulţumim tuturor participanţilor şi aşteptăm propunerile dumneavoastră pentru cea de-a 14-a ediţie. Ne vedem la anul!

  • Mircea Cărtărescu, critici dure la adresa INTRUSEI Gabriela Firea. Talentul nu se ia prin afişarea cu cei talentaţi

    „După ce-au profanat Piaţa Victoriei şi sigla #rezist, au vrut să spurce şi cupa unei mari campioane. De data asta însă bucureştenii noştri au fost la-nălţime şi-au huiduit-o copios pe intrusă.

    TALENTUL NU SE IA prin afişarea cu cei talentaţi”, a scris Mircea Cărtărescu pe Facebook, într-o postare ce a adunat mii de aprecieri.

     

  • ICEE.fest 2018: marii jucători din internet şi tehnologiei vin la Bucureşti

    Aşadar, 200 de experţi şi speakeri internaţionali din domeniul internet, digital şi tehnologie vor veni la Bucureşti pe 14 şi 15 iunie la Interactive Central and Eastern Europe Festival.

    În ediţia din 2018 vor fi nu mai puţin de nouă linii de conţinut şi şapte scene (1 Main, 4 Focus, 2 VIP); aşa cum spun organizatorii, este vorba de o cantitate uriaşă de know-how concentrat în doar două zile. Pentru ca cei prezenţi să poată decide care sunt zonele de interes şi pentru o cât mai bună organizare a timpului, organizatorii au lansat şi aplicaţia ICEE.fest. Ediţia de anul trecut a evenimentului a adunat aproape 4.000 de participanţi – profesionişti, antreprenori şi investitori din 15 ţări. Peste o treime din cei prezenţi au venit din afara României.

    Anul acesta vor fi prezenţi reprezentanţi din partea tuturor marilor companii din digital şi tehnologie, începând cu jucători precum Google, Facebook, Netflix sau Apple, continuând cu branduri majore din tehnologie ca Shazam, Instagram, YouTube, playeri globali din media – CNN, Financial Times, The New York Times, El Mundo – dar şi agenţii de media, creaţie, virtual reality, la care se adaugă futurişti, speakeri cunoscuţi şi experţi.

    Printre invitaţii de seamă de la ICEE.fest 2018 se numără Gerd Leonhard, fost musician, futurolog, autor de cărţi, David Scheider, co-autor al comediei „The Death of Stalin”, Grant Sabatier, milionar în bitcoin, specialist în metode neconvenţionale de îmbogăţire folosind digitalul, sau Brian Wong, autor de cărţi, celebru pentru că a fost cel mai tânăr antreprenor din istorie, care a reu;it să obţină o finanţare substanţială pentru start-up-ul său la doar 19 ani.

    Cele nouă linii de conţinut principale din cadrul festivalului sunt: Disruption by Technology – despre cum tehnologia schimbă modelele de business; VR/AR & Creativity – campanii virale spectaculoase şi proiecte VR/AR în experienţă de cinema; Advertising & Marcom – cele mai noi tendinţe în comunicarea comercială online; Digital Content & AdTechnology – provocările la care sunt supuşi producătorii de conţinut şi cum pot îşi pot monetiza traficul într-o industrie dominată de Google şi Facebook; eCommerce & Retail – linie dedicată celor care vând online produse şi servicii; Fintech, Blockchain & Cryptocurrencies – o scenă separată dedicată lumii financiar-bancare şi noilor tehnologii din domeniu; eHealth & MedTech – transformările aduse de digital în medicină şi relaţia cu pacienţii, în parteneriat cu prestigiosul program Stanford Medicine X; Tech & Democracy – despre impactul tehnologiei în comunicarea publică si politică, în parteneriat cu Majoritas; Startups & Investments – o scenă dedicată antreprenorilor, fondurilor de investiţii şi start-up-urilor.

    Cum arată programul ICEE.fest 2018?

    De-a lungul primei zile, scena principală, UPgrade, e dedicată principalilor jucători la nivel global şi tehnologiilor care schimbă regulile în business şi în comunicare. Focus 1 se axează pe fintech şi blockchain, cu o secţiune dedicată Facebook-ului, la finalul zilei, în vreme ce Focus 2 şi Focus 4 tratează zona e-health (scena 4 mai are şi o secţiune specială dedicată industriei de travel); Focus 3 analizează impactul tehnologiei în democraţie şi comunicare publică. Seara primei zile va găzdui concerte cu Arme, Şuie Paparude, The Monojacks şi spectacolul de standup comedy susţinut de actorul şi comediantul britanic Jeff Leach.

    În ziua a doua, scena UPgrade va fi dedicată speakerilor inspiraţionali şi independenţi, în prima parte a zilei. Va urma o secţiune dedicată Netflixului şi conţinutului video, iar după-amiaza campaniile creative spectaculoase, VR/AR, realitatea mixtă şi alte tehnologii noi de comunicare vor fi în prim-plan.

    Focus 1 va analiza conţinutul digital, ştirile, jurnalismul, dar şi adtech-ul şi metodele de monetizare a conţinutului de calitate, într-o piaţă dominată de Google şi Facebook. Focus 2 va fi scena specialiştilor în retail şi eCommerce, iar Focus 4 se va transforma în locul de întâlnire a start-up-urilor cu antreprenori de succes şi fonduri de investiţii.

    ICEE.fest este organizat în parteneriat cu Orange şi are printre susţinători BCR, Glo, Nissan, Kaufland, mPlatform, VTex, Enel, MedLife, Freewheel / Comcast, Nescafe Dolce Gusto, Coca-Cola şi alţi parteneri.

    Oameni de marketing, jurnalişti, publicitari, oameni de afaceri sau de comunicare au participat în 2017 la diverse prezentări în cele două zile la festival sperând să înveţe ceva punctual despre o anumită arie (fie comerţul online, fie publicitatea online) sau să primească o privire de ansamblu a ceea ce se întâmplă în lume sau să afle cum poate fi folosită tehnologia ca un motor de creştere pentru afaceri. Majoritatea prezentărilor au durat 15-20 de minute, dar au existat dezbateri de peste 60 de minute. Ediţia din acest an are ambiţii şi mai mari.

    Zece tendinţe despre care veţi afla mai multe la

    ICEE.fest 2018 şi tot atâtea studii de caz pe care le veţi descoperi pe 14-15 iunie:

    Graniţa dintre real şi virtual dispare: noile tehnologii permit ca un gamer să concureze, pe bune, cu un pilot de curse în timp real. Iată o nebunie tehnică şi creativă realizată de Unit 9.

    Experienţe interactive de gaming şi entertainment în AR, combinate şi cu televiziunea „tradiţională”: în curând vom putea privi show-uri şi competiţii sportive pe masa din sufragerie. Un proiect spectaculos al celor de la Rewind, pentru Red Bull.

    Realitatea mixată, cu elemente combinate de AR si VR: filmările volumetrice produc „magie multidimensională”. Vor fi disponibile câteva exemple, via Dimension Studio.

    Integrarea publicului în film: pentru realizarea „Ghost in the Shell”/ VR, Rewind a colaborat cu Oculus, Paramount şi Dreamworks. Rezultatul? Noţiunea de „spectator” se schimbă, iar publicul poate fi parte din acţiune.

    Arta tridimensională în realitate virtuală: Discovery şi artistul Wesley Allsbrook au combinat realitatea virtuală, arta şi ştiinţa pentru a descrie momentul în care cel mai important înotător al tuturor timpurilor, Michael Phelps, se confruntă cu cel mai puternic prădător al oceanelor.

    Producţii grandioase pentru captarea atenţiei consumatorilor: produsă de regizorul spaniol Pedro Martin-Calero, BBH London a creat o poveste care i-a adus alături pe Maradona, Cafu, Effenberg şi Vicente del Bosque. Toate acestea, în pregătirea Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.

    Experienţele „extreme” nu mai implică riscuri: The Shard este cea mai înaltă clădire din Marea Britanie, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Happy Finnish a dorit să îmbunătăţească vederea deja spactaculoasă, adăugând elemente de realitate virtuală.

    Interacţiunea directă cu produsele, înainte de achiziţie, e posibilă acum prin tehnologiile AR: telefoanele smart şi tabletele pot funcţiona, prin realitate augumentată, ca o oglindă interactivă.

    Într-o lume dominată de social media, real-time marketingul e în creştere: cu un algoritm care monitorizează starea de spirit online, Hungerithm e o campanie care a avut rezultate remarcabile: 67% creştere a vânzărilor. O idee premiată cu Gold la Cannes Lions.
    Umorul şi curajul funcţionează în continuare: tehnologia nu oferă soluţii pentru orice. Uneori, sunt suficiente umorul şi curajul.

    Experienţe interactive de gaming şi entertainment în AR, combinate şi cu televiziunea „tradiţională”: în curând vom putea privi show-uri şi competiţii sportive pe masa din sufragerie. Un proiect spectaculos al celor de la Rewind, pentru Red Bull.

    Realitatea mixată, cu elemente combinate de AR si VR: filmările volumetrice produc „magie multidimensională”. Vor fi disponibile câteva exemple, via Dimension Studio.

    Integrarea publicului în film: pentru realizarea „Ghost in the Shell”/ VR, Rewind a colaborat cu Oculus, Paramount şi Dreamworks. Rezultatul? Noţiunea de „spectator” se schimbă, iar publicul poate fi parte din acţiune.

    Arta tridimensională în realitate virtuală: Discovery şi artistul Wesley Allsbrook au combinat realitatea virtuală, arta şi ştiinţa pentru a descrie momentul în care cel mai important înotător al tuturor timpurilor, Michael Phelps, se confruntă cu cel mai puternic prădător al oceanelor.

    Producţii grandioase pentru captarea atenţiei consumatorilor: produsă de regizorul spaniol Pedro Martin-Calero, BBH London a creat o poveste care i-a adus alături pe Maradona, Cafu, Effenberg şi Vicente del Bosque. Toate acestea, în pregătirea Campionatului Mondial de Fotbal din Rusia.

    Experienţele „extreme” nu mai implică riscuri: The Shard este cea mai înaltă clădire din Marea Britanie, atrăgând vizitatori din întreaga lume. Happy Finnish a dorit să îmbunătăţească vederea deja spactaculoasă, adăugând elemente de realitate virtuală.
    Interacţiunea directă cu produsele, înainte de achiziţie, e posibilă acum prin tehnologiile AR: telefoanele smart şi tabletele pot funcţiona, prin realitate augumentată, ca o oglindă interactivă.

    Într-o lume dominată de social media, real-time marketingul e în creştere: cu un algoritm care monitorizează starea de spirit online, Hungerithm e o campanie care a avut rezultate remarcabile: 67% creştere a vânzărilor. O idee premiată cu Gold la Cannes Lions.
    Umorul şi curajul funcţionează în continuare: tehnologia nu oferă soluţii pentru orice. Uneori, sunt suficiente umorul şi curajul.

  • Cum arată tânăra care a trecut de la politician la model pe Instagram – GALERIE FOTO

    Klæstrup s-a încris în partidul Tinerii Conservatori, candidând din partea formaţiunii la alegerile locale din 2013. Doi ani mai târziu, ea a ales să intre în partidul Alianţa Liberală.

    Nikita Klæstrup a lucrat ca model câţiva ani, iar asta i-a adus destul de multă publicitate pe scena politică. Cei de la Google Danemarca au anunţat, la finalul lui 2015, că Klæstrup a fost politicianul cu cele mai multe căutări de-a lungul anului pe motorul de căutare.

  • Peştera care arată ca o scenă din filmul Avatar – VIDEO

    Un loc pe care Cameron nu l-a descoperit însă se află în Noua Zeelandă: o peşteră în care mici insecte transformă peisajul banal într-unul de vis.

  • Oana Pellea: „Am ajuns sa ma inchin in fata televizorului deschis spunand “Ferasca Dumnezeu”dar mi e ca e PREA TARZIUl”

    Oana Pellea: „Am ajuns sa ma inchin in fata televizorului deschis spunand “Ferasca Dumnezeu”…dar mi e ca e PREA TARZIU.. daca nu ne ferim noi…EL ce sa mai faca.

    Iar cand e inchis televizorul mi e frica sa l mai deschid…Daca l arunc..nu rezolv nimic…problema ramane. Noi suntem problema. Noi toti. Nu cei ce profita de noi sunt de vina.

    Ei isi urmaresc interesul .Noi suntem de vina ca ne lasam calcati in picioare, mintiti si manipulati”.