BusinessMagazin

Tag: saracie

  • “Oamenii săraci sunt săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi”: aceasta este părerea uneia dintre cele mai bogate femei din lume

    Gina Rinehart, una dintre cele mai bogate femei din lume, are o poziţie radicală atunci când vine vorba de oamenii ce trăiesc la limita sărăciei. Ea spune că oamenii ajung săraci pentru că sunt leneşi şi beţivi: “Dacă eşti gelos pe cei care au mai mulţi bani, nu trebuie să stai şi să te plângi. Găseşte o soluţie ca să câştigi şi tu mai mulţi bani – nu mai pierde timp cu băutura sau ieşirile în oraş; mai bine foloseşte timpul muncind.”

    Declaraţia făcută în urmă cu patru ani nu a fost foarte bine primită de ministrul de finanţe australian la acea vreme, Wayne Swan. “Astfel de comentarii reprezintă o insultă la adresa milioanelor de australieni care trag de ei zi de zi, încercând să câştige bani pentru mâncarea celor mici”, a răspuns acesta.

    Gina Rinehart, din Australia, a moştenit o avere de peste 30 de miliarde de dolari, devenind peste noapte una dintre cele mai bogate femei din lume.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO:

    LEGENDA CASCADEI BIGĂR, UNA DIN CELE MAI FRUMOASE DIN LUME – GALERIE FOTO

    CUM ARATĂ CELE MAI FRUMOASE SATE DIN LUME – GALERIE FOTO

    LOCUL DIN ROMÂNIA DE CARE STATUL ROMÂN ŞI-A BĂTUT JOC. ZECI DE MII DE STRĂINI ÎL VIZITAU ANUAL – GALERIE FOTO

    AROGANŢĂ DUSĂ LA EXTREM: A CHELTUIT 500.000 DE DOLARI PE O PETRECERE LA CARE A VENIT ÎNSOŢIT DE FEMEI ŢINUTE ÎN LESĂ – GALERIE FOTO

    CÂND FOTOGRAFIILE FAC 1000 DE CUVINTE – GALERIE FOTO

    REPORTAJ DIN ŢARA DOPURILOR DE PLUTĂ – GALERIE FOTO

    CUM ARATĂ PISCINA CARE A COSTAT 2 MILIARDE DE DOLARI ŞI SE ÎNTINDE PE 8 HECTARE – GALERIE FOTO

    CUM ARATĂ CEL MAI BUN HOTEL DIN ROMÂNIA – GALERIE FOTO

  • Bursa din Jamaica a devenit cea mai performantă bursă de acţiuni din lume

    Undeva în Marea Caraibilor, cea mai performantă bursă de acţiuni din lume funcţionează foarte diferit faţă de Wall Street. Nimeni nu se plânge cu privire la fondurile gigant de hedging care influenţează preţurile acţiunilor sau de traderii care încearcă să facă pariuri de tip short, pentru că niciuna din aceste categorii nu există aici.

    Tranzacţionarea înainte de deschiderea şedinţei sau după închiderea acesteia sunt de asemenea un mit aici, încât bursa din Jamaica tranzacţionează doar trei ore şi jumătate pe zi, potrivit Bloomberg.

    Practic, piaţa aceasta nu este pregătită pentru efervescenţa din birourile de tranzacţionare de la New York sau Londra. Nu încă, cel puţin. Nu există nicio acţiune jamaicană inclusă în ETF-urile americane, nici măcar în cele care urmăresc pieţe de frontieră precum Kazahstan, Sri Lanka şi Vietnam – cele mai emergente dintre pieţele emergente. Cu toate acestea, randamentele bursei din Jamaica sunt de tipul celor care ar putea convinge un investitor global să se aventureze în Marea Caraibilor, mai ales în contextul în care furtuna de pe pieţele bursiere de la finalul anului trecut a răvăşit portofoliile multor investitori.

    Doar în 2018 principalul indice bursier a crescut cu 29%, aceasta fiind cea mai mare creştere dintre toţi cei 94 de indici bursieri naţionali urmăriţi de experţii de la Bloomberg.
    Supraperformanţa bursei jamaicane în ultimii cinci ani este evidenţiată de un rezultat şi mai uluitor: bursa din Jamaica a crescut cu aproape 300%, o creştere de cinci ori mai mare faţă de următorul cel mai performant indice urmărit de publicaţie şi de şapte ori mai mare decât S&P 500.
    Cum pot fi însă explicate aceste creşteri exponenţiale? Un miracol economic pe care întreaga lume l-a trecut cu vederea? Nu chiar. Creşterea reală din Jamaica este în medie sub 1% pentru ultimii cinci ani şi ar trebui să se situeze la circa 1,7% pentru 2018.
    Zona de bull market este în principiu o perspectivă matematică, încât nu este nevoie de investiţii masive în termeni absoluţi pentru a genera un boom într-o piaţă minusculă. Valoarea totală a celor 37 de companii incluse în indicele principal din Jamaica se situează sub 11 miliarde dolari, adică de cinci ori mai puţin decât capitalizarea de piaţă a companiei Tesla, spre exemplu.
    Cu toate acestea, supraperformanţa bursei din Jamaica este şi rezultatul unui efort sincronizat al autorităţilor de a reinventa Kingstonul drept un hub financiar, în timp ce guvernul încearcă să îşi reducă datoria locală ce a aruncat ţara în pragul colapsului economic în urmă cu un deceniu.
    „Cu siguranţă, capitalul se duce oriunde se simte confortabil”, spune Paul Simpson, bancher şi investitor în vârstă de 36 ani din Kingston. „Dacă vedem capital care vine aici, înseamnă că oamenii se simt confortabil”.

    Industria financiară din Jamaica este concentrată în principal în vecinătăţile Kingstonului – care nu se aseamănă deloc cu imaginea care domină percepţia globală atunci când oamenii se gândesc la Jamaica. Reporterul de la Bloomberg notează că acei turişti care petrec nonstop sau locurile foarte sărace precum Trench Town nu mai sunt atât de vizibile cum erau până acum. În schimb, au apărut reprezentanţe ale unor giganţi precum Audi şi Porsche, precum şi câteva cafenele Starbucks care vând cafea din boabe măcinate chiar în apropierea locaţiilor.
    În ultimul deceniu, activele din sectorul financiar jamaican s-au triplat, iar numărul instituţiilor financiare din ţară a crescut de opt ori, potrivit cifrelor de la Fondul Monetar Internaţional. Mai mult, în timp ce Kingston apare în mod regulat pe lista globală a celor mai periculoase oraşe, Banca Mondială a situat capitala Jamaicăi pe locul şase în privinţa celui mai facil oraş în care poţi porni un business.
    „Dacă aş putea ţine un megafon prin care să le strig investitorilor că acesta este momentul, aş face-o”, spune economistul Uma Ramakrishnan, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în Jamaica.

    Unii investitori au primit deja mesajul. Compania chineză Jiuquan Iron & Steel plănuieşte o investiţie de 6 miliarde de dolari în teritoriu pentru a extinde capacitatea de producţie de aluminiu printr-o fabrică şi pentru a construi încă un parc industrial. Mai mult, numărul investitorilor jamaicani care deţin conturi de brokeraj a crescut de la sub 5% la peste 10% în ultimul deceniu.

    Însă chiar şi pentru investitorii care aud strigătul economistului Uma Ramakrishnan există câteva limitări enorme de luat în calcul, începând cu dimensiunea minusculă a pieţei de acţiuni. Numărul de acţiuni deschise pentru public este însă şi mai mic, încât multe companii sunt deţinute majoritar de către conglomerate, în special de investitori străini care îşi fac intrarea în piaţa de capital din Jamaica.
    NCB Financial Group, cea mai mare bancă din ţară, care reprezintă aproape o treime din întreaga valoare a bursei în termeni absoluţi, este deţinută pe jumătate de miliardarul jamaiano-canadian Michael Lee-Chin. Scotia Group Jamaica, a doua cea mai mare companie de pe bursă, este deţinută în mare parte de Bank of Nova Scotia.

    Este un fenomen comun pe bursa jamaicană ca anumite acţiuni să nu aibă volum deloc pentru zile sau chiar săptămâni la rând. În orice moment sunt privite graficele bursiere din Jamaica, se poate observa că numărul acţiunilor netranzacţionate îl depăşeşte pe cel al acţiunilor vândute sau cumpărate.

    Marlene Street Forrest, managing director al bursei, a declarat pentru publicaţia americană că este familiarizată cu toate criticile aduse la adresa sectorului financiar jamaican, însă lucrează pas cu pas spre îmbunătăţirea situaţiei.
    Mai întâi, timpul pentru încheierea unei tranzacţii a fost scurtat de la trei zile la două zile pentru a se conforma standardelor internaţionale. Mai mult, bursa se pregăteşte să introducă şi alte instrumente cu care investitorii din pieţe mai mari sunt obişnuiţi, precum conturile marjă care permit investiţii cu bani împrumutaţi sau posibilitatea de short, pentru a paria pe scăderea preţurilor. Însă Street Forrest consideră că nu există niciun motiv momentan să extindă programul de tranzacţionare dacă cererea din partea investitorilor nu există încă. „Vrem să ne asigurăm că suntem pregătiţi înainte să facem o mutare”, spune ea.

    Street Forrest spune că deja se pregăteşte pentru 20 de listări noi doar anul acesta, printre care şi listarea furnizorului de energie deţinut de stat Wigton Windfarm, ca parte a unui efort de privatizare, precum şi a altor companii mici care vin pe piaţa secundară – o piaţă chiar şi mai mică şi mai puţin lichidă decât indicele principal.

    Bursa a fost creată în urmă cu 50 de ani de Edward Seaga, un jamaican educat la Harvard care şi-a început caeriera ca producător muzical în anii ’60. Mai târziu el a intrat în politică şi a fost numit ministru de finanţe. În anii ’70, Seaga a condus Partidul Muncitoresc din Jamaica, devenind rivalul capitalist al liderului socialist Michael Manley – care muta Kingstonul mai aproape de Havana, Cuba, decât de Washington.
    Probabil aportul cel mai mare în dezvoltarea bursei din Jamaica l-a avut efortul sincronizat de a scăpa de povara datoriei guvernamentale, un proiect care nu a venit fără costuri pentru poporul jamaican. Pentru mult timp, singurul mod evident în care puteai obţine profit în Jamaica era să creditezi ţara. În lumina crizei financiare bancare din anii ’90 şi a crizei globale din deceniul anterior, datoria guvernamentală a crescut cu 145% faţă de economie.
    Dobânzile plătite pe titlurile de stat au înghiţit mai mult de jumătate din veniturile guvernamentale, blocând proiecte importante de investiţii sociale şi proiecte de infrastructură. Jamaica avea totuşi un istoric impecabil la plată, însă criza din 2008 a ameninţat acest demers, încât pilonii principali de dezvoltare, printre care turismul şi exporturile de bauxită şi de aluminiu, au început să se diminueze.
    Ratingurile ţării au fost reduse, dolarul jamaican s-a prăbuşit, iar dobânzile cerute de investitori pe titlurile de stat pe termen scurt au sărit la un nivel cutremurător de 25%. Pentru ajutor, Jamaica s-a întors către FMI, cu care a avut o relaţie disfuncţională în ultimele cinci decenii.
    Printr-o strategie denumită iniţial „un experiment unic”, FMI a reuşit să restructureze o parte din datoria ţării şi, cu ajutor de la Banca Mondială, din 2010 încoace cifrele cu privire la economia jamaicană arată din ce în ce mai bine. Şomajul a atins un minim record de 8,4% în 2018, dolarul jamaican a rămas relativ stabil în ultimii doi ani, după decenii întregi de depreceiere, iar inflaţia a scăzut de la peste 9% la sub 4% în ultimii cinci ani.
    Banca centrală chiar se laudă cu rezultatul actual, distribuind pe contul de Twitter al instituţiei un video muzical cu versurile „Inflaţia redusă şi stabilă reprezintă pentru economie linia de bass din muzica reggae”.

  • România, cea mai mare proporţie de tineri care muncesc, dar sunt expuşi riscurilor de sărăcie din UE

    Ţările cu cele mai reduse rate sunt Cehia (1,5%), Slovacia (3,8%) şi Finlanda (4,2%). Media Uniunii Europene pentru tinerii în vârstă de 18 – 24 de ani care lucrează dar sunt expuşi sărăciei este 11%, iar în zona euro 11,9%.
     
    Datele sunt valabile pentru anul 2017.
     
    Proporţia tinerilor expuşi riscului de sărăcie, deşi lucrează, este mai redusă decât cel al tuturor lucrătorilor din UE aflaţi în această situaţie, de 9,4%.
     

  • Povestea GENIULUI român care a primit o distincţie acordată şi lui Einstein şi Stephen Hawking

    El este profesor de inginerie mecanică la Universitatea Duke. În 2001, profesorul Bejan s-a numărat în rândul primilor 100 cei mai citaţi autori în domeniul ingineriei din toată lumea. A primit 18 doctorate onorifice de la universităţi din 11 ţări. Este autorul a 30 de cărţi.

    Potrivit unui articol al publicaţiei Quartz, el pune la îndoială convenţiile şi autoritatea şi crede în conexiunile dintre teme şi discipline diferite.

    A inventat un principiu în fizică denumit „legea constructivă a evoluţiei şi organizării”, despre care el spune că are o aplicabilitate vastă în viaţă şi societate pentru a înţelege mai bine cum funcţionează lumea. Teoria constructală descrie un principiu de design din natură: sisteme de curgere, de toate felurile – oameni, râuri, copaci, plăci tectonice, pieţe – toate funcţionează la fel, dintr-un anumit punct de vedere. Pentru a supravieţui, toate aceste sisteme trebuie să se adapteze şi să acomodeze curenţii care le traversează şi toate evoluează urmând un tipar vascular.

    În 2018, profesorul Bejan a primit medalia Benjamin Franklin pentru inginerie mecanică acordată pentru teoria constructală. Alţi câştigători ai medaliei sunt Stephen Hawking şi Tesla, potrivit informaţiilor din presa internaţională.

    Aplicată economiei, legea constructală a fizicianului este cuprinzătoare şi controversată în acelaşi timp. Aceasta spune că bogaţii există nu din cauza unei erori a sistemelor economice, ci pentru că trebuie să existe.

    Populaţia lumii devine mai bogată per ansamblu, scrie compania de cercetare Inequality.org. Concluzia se bazează pe date ale Pew Research Center care arată că între 2001 şi 2011, procentul celor mai săraci oameni, care câştigă până la doi dolari pe zi, a scăzut de la 29%, la 15%. Clasa medie, a celor care câştigă între 10 şi 20 de dolari zilnic, aproape s-a dublat, de la 7%, la 13% în aceeaşi perioadă de timp.

    Raportul din 2015 al Credit Suisse arată că 71% din lume deţine 3% din averea globală.

    Chiar dacă mulţi ar vrea ca acest decalaj să fie redus şi o societate bazată pe egalitate să fie creată. Potrivit lui Bejan, acest lucru este imposibil, din punctul de vedere al fizicii.

    El a publicat o lucrare Jurnalul de Fizică Aplicată în care spune că inegalitatea socială este inevitabilă din cauza teoriei constructale. Asta fiindcă distribuţia tuturor lucrurilor – atât sociale, cât şi politice şi economice – sunt determinate de sisteme ramificate, precum cele ale ramurilor de copaci sau ale sistemului vascular.

    El a crescut în perioada comunismului în România şi a reuşit să scape de acest regim devenind jucător profesionist de baschet. Mai târziu, a studiat la Massachusetts Institute of Technology.  A început să lucreze la teoria care l-a făcut cunoscut în toată lumea după ce şi-a început cariera de profesor.

    Citiţi mai multe despre Adrian Bejan şi despre munca sa într-un articol viitor al Business Magazin.

     

     

  • A renunţat la job-ul bine plătit pentru a construi paturi copiilor săraci

     Luke Mickelson, un american din Idaho, a decis să schimbe acest lucru în rândul copiilor săraci din comunitatea sa, iar iniţiativa s-a transformat într-un proiect extins de-a lungul întregului teritoriu al SUA.

    Ideea i-a venit în 2012, când a aflat despre cazul unei familii sărace şi a mers să o viziteze pentru a vedea cum ar putea să dea o mână de ajutor. Ajuns acolo, a fost şocat să vadă că fetiţa acestora dormea pe jos, pe câteva haine strânse grămadă, deoarece nu aveau pat.

    Mickelson, acum în vârstă de 41 de ani, a decis să le doneze un pat suprapus pe care îl avea acasă. Bucuria copilei a fost fără margini.
    Curând, Mickelson a aflat cât de răspândită este această situaţie în rândul comunităţii în care locuia. Aşa că a decis să înfiinţeze Sleep in Heavenly Peace, o organizaţie non-profit a cărei activitate presupune să construiască şi să doneze paturi suprapuse copiilor săraci.

    Folosind patul fiicei sale ca model, Mickelson a început să cumpere lemn şi piese pentru a construi paturi din proprii săi bani. El a cerut ajutorul prietenilor şi membrilor familiei pentru a-l ajuta la fabricarea acestora. Grupul de voluntari s-a mărit treptat, şi tot mai mulţi membri din comunitate au început să-şi ofere sprijinul.

    Întâi, au construit 11 paturi supraetajate în garajul său. Un an mai târziu, au fabricat 15 paturi, apoi numărul acestora s-a dublat an de an, până când, în 2017, au reuşit să construiască 612 paturi supraetajate.

    Curând, activitatea acestora s-a extins şi în alte state. Având drept motto “Niciun copil nu doarme pe podea în oraşul nostru”, organizaţia nonprofit, prin intermediul celor peste 65 de filiale, a construit şi donat de-a lungul timpului peste 1.500 de paturi copiilor nevoiaşi, în SUA.

    Odată ce activitatea organizaţiei pe care a înfiinţat-o s-a intensificat, Mickelson s-a văzut însă pus în faţa unei decizii majore: să avanseze în carieră sau să se ocupe de aceasta. A ales-o pe cea din urmă, renunţând la job-ul foarte bine plătit şi la compania în cadrul căreia lucra de 18 ani pentru a se dedica întotalitate cauzei sale.
    „Mi-am dat seama că nevoia pe care o am nu este financiară. Aveam nevoie să văd bucuria pe feţele copiilor, să ştiu că pot să fac ceva în acest sens”, a spus el, citat de CNN.

     

  • Cifrele arată că tinerii sunt săraci, însă millennials ar putea fi de fapt cea mai bogată şi educată generaţie de până acum

    În ochii societăţii, millennialii sunt blocaţi într-o stare de adolescenţă financiară.

    Ei nu au maşină, nu au casă, nu se căsătoresc şi sunt copleşiţi de împrumuturile studenţeşti. Ar putea să nu fie vina lor, însă teoretic o duc mai rău decăt cei din Generaţia X sau decât baby boomers, potrivit unui studiu lansat recent de Fed, citat de Quartz.

    Studiul estimează că cei din generaţia millennials – născuţi între 1981 şi 1997 – au o avere mai mică, venituri mai mici şi le este din ce în ce mai greu să treacă la ceea ce societatea consideră a fi comportamentul adultului.

    Însă mai există o modalitate de a interpreta rezultatele studiului. Ar putea însemna, de asmenea, că millennialii sunt toţi într-o formă bună, poate chiar mai bogaţi decât generaţiile anterioare, însă au ales să investească în alt fel de active.

    Lumea s-a schimbat, iar millennialii par săraci priviţi prin prisma standardelor anterioare, însă economia este într-un stadiu complet diferit faţă de economia din tinereţea altor generaţii.

    De când cei din generaţia baby boomers au ajuns la maturitate financiară în anii 80, iar generaţia X în anii 90, au fost schimbări atât graduale dar şi dramatice în mecanismele economice.

    Tehnologia a ajuns într-un punct în care schimbă fundamental modul în care oamenii comunică sau în care lucrează. În contextul în care economia se îndepărtează de tehnologia de producţie învechită şi trece înspre servicii bazate pe tehnologie de înaltă calitate, nivelul de educaţie la care aderă tinerii a crescut, precum şi veniturile pe care le aşteaptă aceştia.

    Americanii care termină o facultate se pot aştepta să câştige mai mult cu 1 milion de dolari în timpul vieţii decât americanii care nu au o diplomă. Altfel spus, în generaţia actuală, o diplomă de facultate devine ceva extrem de important.

    Tinerii care nu au absolvit decât liceul, se confruntă în noua economie cu salarii care stagnează şi cu şomajul.

    Ţinând cont de schimbările economice, a plăti mai mult pentru propria educaţie – prin credite de student – ar putea fi o strategie inteligentă, fiind cel mai bun mod de a-ţi proteja viitorul într-o economie care se schimbă constant.

    Nu există nicio garanţie că împrumuturile studenţeşti vor avea randamente prin activitatea studentului de după facultate, însă, potrivit FED, millennialii sunt cea mai educată generaţie, 65% dintre aceştia fiind implicaţ măcar într-un curs post liceal sau o facultate.

    Viaţa la oraş. Generaţia millennials nu este doar mai educată, ci şi mai urbană. Structura actuală a economiei răsplăteşte viaţa în oraşele mari. Într-o economie a cunoştinţelor şi a educaţiei, oraşele mari sunt locurile unde îşi găsesc locuri de muncă bine plătite şi cercuri sociale valoroase.

    Oportunităţi mai bune şi rate ale criminalităţii mai scăzute arată că această generaţie trăieşte mai mult în oraşe decât generaţiile anterioare.

    FED-ul estimează că cei din generaţia millennials au o avere medie netă (definită drept active minus datorii), de circa 42.000 dolari, mai scăzută decât cea din generaţia X, de 48.000 de dolari.

    Dar asta nu înseamnă că tinerii sunt de fapt mai săraci, deoarece averea lor nu include valoarea pe care o va avea în viitor munca lor, care va valora mai mult datorită educaţiei.

    Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care lumea crede că millennials nu au bani. Deoarece aceştia au intrat mai târziu în câmpul muncii, pentru că au petrecut mai mult timp cu educaţia, şi au avut mai puţin timp să strângă bani.

     

  • Europa a ERUPT! Proteste fără precedent, zeci de mii de oameni în stradă, capitalele europene sunt răvăşite. Cum arată sărăcia în Franţa

    În iunie, autorităţile de la Chişinău au reacţionat rapid, cedând, la presiunea protestelor şoferilor contra scumpirii benzinei şi motorinei. Benzina se scumpise cu 25% într-un an, în condiţiile în care Republica Moldova este considerată cea mai săracă ţară din Europa.

    Pe 17 noiembrie are loc primul act al deja celebrelor proteste ale „vestelor galbene“ din Franţa, şi ele aprinse de scumpirea carburanţilor. Franţa nu este o naţiune săracă, însă boom-ul economic din ultimii ani i-a ocolit pe unii francezi, mai ales pe cei de la periferii. Weekendul trecut a marcat al cincilea episod al demonstraţiilor franceze, presărate cu scene violente şi perturbatoare. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • „Bun venit în Bulgaria, naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume”

    Pe Stoian Evtimov nu tunica tradiţională de lână îl face neobişnuit, ci faptul că are până în 40 de ani, adică este tânăr, şi trăieşte la sat. „Toţi prietenii mei cu care am crescut aici sunt de mult plecaţi“, spune el melancolic. Ca mulţi alţi tineri bulgari, prietenii din copilărie ai lui Stoian s-au mutat la oraş, care pe unde a găsit de muncă. Însă Stoian are ce munci în Peştera, un sat de munte, şi se consideră norocos. Conduce un grup de interpreţi de muzică populară şi organizează un festival anual de muzică în încercarea de a revigora muzica tradiţională şi traiul la sat.

    În Peştera există totuşi locuitori. Zeci de sate zac în paragină, părăsite total sau semipărăsite, în zonele sărace şi depopulate ale Bulgariei, mai ales în nord. Depopularea este cruntă acolo. Cine se abate cu maşina de la drumurile tradiţionale spre strălucitoarele staţiuni litorale, cum sunt Nisipurile de Aur sau Balcic, sau spre munţii uriaşi şi minunaţi, poate rătăci ore întregi prin zeci de kilometri de drumuri pustii şi revendicate de natură. Vulpile şi iepurii abia dacă mai animă peisajul. Nu se pune problema de vreun om sau animal domestic. Maşinile în trecere sunt rare.

    „Bun venit în Bulgaria, naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume”, este titlul unui reportaj cuprinzător realizat de The Irish Times despre viaţa în cea mai săracă ţară din UE. La începutul acestui an capitala Sofia le-a oferit localnicilor şi vizitatorilor un spectacol uluitor de bogăţie din vremuri străvechi şi moderne. Galeria naţională a ţării, adăpostită într-un fost palat regal elegant, a arătat lumii 62 de comori strălucitoare, datând din anii 1.000 Î.Hr., într-o expoziţie numită „Lâna de aur. Aventurile argonauţilor“.

    Expoziţia a inclus 16 exponate prezentate pentru prima dată publicului. Până acum, acestea au stat ascunse în depozitele bine păzite ale Fundaţiei Tracia, o creaţie a omului de afaceri multimilionar Vassil Bojkov. Expoziţia a adus o strălucire culturală preşedinţiei bulgare, prin rotaţie, de şase luni a UE şi poate şi puţină strălucire reputaţiei lui Bojkov. Înfiinţată în 2004, Fundaţia Tracia spune că finanţează cercetările şi îmbunătăţeşte accesul la muzee şi protecţia patrimoniului cultural, în timp ce are grijă de colecţia fondatorului său de peste 3.000 de artefacte preţioase.

    Despre Bojkov se spune că ar fi cel mai bogat om din Bulgaria, cu un imperiu care cuprinde de la construcţii la afaceri cu jocuri de noroc şi pe care le-a construit în timpul tranziţiei haotice, cu episoade sângeroase, a naţiunii sale din comunism spre capitalism în anii 1990. Cu Fundaţia Tracia, probabil că magnatul, poreclit „Craniul“, încearcă să dea ceva înapoi ţării cu cele mai mari inegalităţi din UE. O ţară săracă, dar plină de comori şi istorie.

    La aproximativ 11 ani de la aderarea Bulgariei la UE – care a adus speranţa unei creşteri mai rapide a prosperităţii, a unei democraţii mai solide şi a unei justiţii sociale mai cuprinzătoare – datele de la Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, oferă o lectură sumbră.
    Bulgaria are cel mai mic salariu mediu din UE, de 575 de euro pe lună, cel mai mic salariu minim, de 260 de euro pe lună, şi cea mai mică pensie medie, de 190 de euro.

    Mai mult de 40% dintre bulgari sunt acum expuşi riscului sărăciei şi excluziunii sociale – nivel de două ori mai mare decât în Germania, cea mai mare economie europeană, dar nu şi cea mai bogată. Apoi, în timp ce într-un top al veniturilor în medie prima cincime din populaţia statelor membre ale UE câştigă de 5,2 ori mai mult decât ultima cincime, în Bulgaria raportul între veniturile păturii de sus şi cele ale păturii de jos este de 8, fără a fi luate în considerare averile nedeclarate.

    „Sunt trei realităţi bulgare“, spune Daniel Kaddik, directorul din Sofia al Fundaţiei Friedrich Naumann. „Oamenii cu un salariu mediu nu trăiesc bine aici, unde preţurile alimentelor, energiei şi ale altor lucruri sunt comparabile cu cele din ţări mai bogate din Europa.”
    Apoi, există o clasă mijlocie relativ mică, care are propria bulă, lucrează în start-up-uri noi sau pentru multinaţionale şi trăieşte în cartiere din Sofia comparabile cu, spre exemplu, unele zone din Berlin.

    „Există şi clasa superioară, care este detaşată de toţi şi de toate. Au maşini foarte scumpe şi frecventează cluburi selecte, cu clientelă restrânsă. Există adesea suprapuneri cu afaceri dubioase.“

    Contrastele din societate se văd la drumul mare. „Am locuit în Berlin şi nu am văzut niciodată un Maybach“, povesteşte Kaddik. „În Sofia am văzut deja trei.“ Maybach este o maşină scumpă, impunătoare,  preferată de oamenii de afaceri care ţin să-şi etaleze bogăţia. La începutul lunii noiembrie, mii de cetăţeni au ieşit în stradă să protesteze contra scumpirii carburanţilor şi a creşterii taxelor pentru autovehiculele vechi şi poluante. Scumpirile îi lovesc mai ales pe şoferii cu cele mai mici venituri. De asemenea, creşterea preţurilor carburanţilor duce la scumpiri în lanţ în toată economia. Protestatarii au blocat drumuri principale, inclusiv unul care duce spre Grecia.

    Pentru că Bulgaria este cea mai săracă economie din UE, scumpirile şi creşterile de taxe sunt o problemă delicată. The Balkan Insight scrie că actualele proteste amintesc de nemulţumirea generală din 2013, care a dus în cele din urmă la căderea guvernului de atunci. Economia creşte, cu aproximativ 3,5%, însă Banca Mondială apreciază că PIB-ul trebuie să se extindă „cu cel puţin 4% pe an în următorii 25 de ani pentru ca Bulgaria să ajungă la nivelul mediu al veniturilor din UE şi astfel să sporească prosperitatea comună“.

    Bulgaria conduce în UE atunci când vine vorba de un indicator incomod  prevalenţa corupţiei şi a mitei. Acestea fac greutăţi economiei, sperie investitorii străini şi ţin oamenii săraci. Investiţiile străine directe (ISD) s-au situat în primele opt luni ale acestui an la 230,5 milioane de euro, echivalentul a 0,4% din PIB, potrivit statisticii băncii centrale. În aceeaşi perioadă a anului trecut, ISD-urile au fost de 812 milioane euro, scrie Sofia Globe. Aceasta înseamnă o scădere de peste 71%.

    În august, preşedintele executiv al Asociaţiei Industriale Bulgare, Radosvet Radev, avertiza: „Colapsul investiţiilor străine este total” şi economia se hrăneşte preponderent cu remiterile trimise acasă de bulgarii care muncesc în străinătate.

    Bulgaria este catalogată ca fiind cea mai coruptă ţară din UE. Acest lucru o arată cel mai recent indicator al Transparency International, conform căruia naţiunea est-europeană se clasează pe locul 71, alături de Africa de Sud şi Vanuatu. O situaţie la fel de îngrijorătoare o arată un sondaj realizat de UE care a constatat anul trecut că doar un sfert dintre bulgari ar avea încredere în poliţie pentru a se ocupa cu cazurile de corupţie, iar poliţiştii şi ofiţerii vamali sunt consideraţi funcţionarii publici cu cea mai mare probabilitate să ia mită.

    Parlamentul European estimează că în Bulgaria corupţia costă în fiecare an echivalentul a aproximativ 15% din Produsul Intern Brut (PIB) şi atinge fiecare aspect al vieţii – de la licitaţii trucate, contracte opace şi mită negociată în contracte de milioane de euro la tradiţionalele „atenţii” date sau plătite de cetăţenii de rând pentru a-şi netezi calea prin sistemele de sănătate şi educaţie ale ţării şi prin birocraţia bizantină.

    Toate aceste tranzacţii făcute pe sub mână, mari şi mici, alimentează o economie gri pe care Fondul Monetar Internaţional (FMI) a estimat-o anul trecut la echivalentul a 29,6% din PIB-ul ţării. Este cel mai mare nivel din UE. Rezultatul este un ciclu debilitant de evaziuni fiscale şi ieşiri de capital, venituri mai mici pentru guvern, servicii substandard pentru public şi un sentiment de nedreptate şi neîncredere faţă de funcţionari şi instituţiile de stat.

    Un sondaj realizat de UE anul trecut a constatat că, pentru obţinerea succesului în viaţă, de două ori mai mulţi bulgari decât media europeană cred că „cunoaşterea oamenilor potriviţi“ are o importanţă mai mare decât o educaţie bună. Sentimentul că jocul poate fi măsluit în favoarea celor care au pile şi că nu se poate scăpa de sărăcie şi-a pus adânc amprenta asupra demografiei bulgare – tinerii pleacă, cuplurile au mai puţini copii şi populaţia se prăbuşeşte rapid.

    Un studiu al ONU a găsit că Bulgaria este naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume. Populaţia actuală, de 7 milioane de locuitori, este aşteptată să scadă la 5,4 milioane de locuitori în 2050 şi la 3,9 milioane până la sfârşitul secolului. Bulgaria a pierdut deja aproape 2 milioane de oameni faţă de vârful de aproape 9 milioane atins în 1989. Bulgaria are cea mai mare rată a mortalităţii din UE şi una dintre cele mai scăzute rate ale natalităţii. În acest context, sutele de mii de muncitori plecaţi să muncească sau să locuiască în străinătate lasă ţara cu o populaţie îmbătrânită, cu o forţă de muncă slab calificată, cu deficit de cadre în şcoli, sănătate şi alte sectoare importante pentru dezvoltarea viitoare şi cu o finanţare deficitară a sănătaţii şi pensiilor.

    „Acum sunt locuri în care nu există un doctor pe o rază de 50 km. Trebuie să aduci hârtie igienică de acasă dacă ajungi la spital şi alte astfel de lucruri. Este un mediu în care mulţi oameni nu mai vor să trăiască”, spune Kaddik. În timp ce tinerii talentaţi şi cu pregătire profesională bună pleacă de acasă în căutarea unor salarii mai mari, a condiţiilor mai bune de lucru şi a unui mediu mai puţin corupt, mulţi bulgari nici măcar nu mai aşteaptă până după absolvire pentru a începe să-şi caute în străinătate oportunităţi pentru un trai mai bun.

    Aproximativ 17% dintre studenţii bulgari au mers la o universitate străină anul trecut, iar unele dintre universităţile de top din ţară încearcă acum să umple sute de locuri goale pentru noul an de studii.

    Protestele de la începutul lunii noiembrie sunt ceva rar în peisajul social al Bulgariei, apreciază Nicolas Tenzer, preşedintele Centrului pentru Studii şi Cercetare pentru Decizii Politice (Cerap) din Paris. Iar acest lucru se datorează tot corupţiei şi lipsei de transparenţă.

    Parlamentul a discutat recent un proiect de lege elaborat de controversatul mogul media Delian Peevski care ar trebui să facă media mai transparentă, însă normele propuse nu prevăd informarea privind împrumuturile, veniturile din publicitate şi fondurile indirecte de la UE, în ciuda faptului că aceste tipuri de finanţare sunt principalele surse de corupţie şi influenţă în sector. Acest peisaj mediatic opac este unul dintre motivele pentru care, spre deosebire de România, Polonia sau Ungaria, cetăţenii bulgari ies rareori pe străzi pentru a se opune sistemului de justiţie defectuos, corupţiei permanente sau influenţei puterilor străine asupra politicii interne.

    Nici în sistemul financiar situaţia nu este mai clară. A patra bancă în funcţie de mărime s-a prăbuşit în 2014.

    În august, 200.000 de bulgari şi-au pierdut peste noapte asigurările auto obligatorii după ce compania de asigurări cipriotă Olympic Inssurance a dat faliment. Reuters scria atunci că procurorul-şef al Bulgariei a cerut deschiderea unei investigaţii privind calitatea supravegherii companiei de asigurări de către comisia de supraveghere financiară a ţării.

  • Statistică ÎNGRIJORĂTOARE: 1,5 milioane de români trăiesc cu MAI PUŢIN DE 15 LEI pe zi. Vezi care este cea mai SĂRACĂ zona din România

    Peste 1,5 milioane dintre români trăiesc cu mai puţin de trei euro pe zi, asta însemnând sub 15 lei. Aceştia sunt consideraţi a fi cei mai săraci dintre europeni, se arată într-un raport publicat de Monitorul Social.

    Lunar, aceste persoane au venituri mai mici de 400 de lei. 373 de lei de persoană, mai exact. Îngrijorător este faptul că vorbim despre oameni care muncesc, dar, şi aşa, trăiesc cu mult sub limita traiului decent. Oficial, numărul românilor consideraţi săraci trece de 5 milioane de persoane. În România sunt în jur de şase milioane de angajaţi, iar peste două milioane dintre ei sunt plătiţi cu salariul minim pe economie. Asta înseamnă 1.200 de lei net, lunar.

    Cea mai ridicată incidenţă a sărăciei e în rândul celor cu vârsta de sub 18 ani, peste o treime dintre aceştia s-au aflat sub pragul de sărăcie, mult peste nivelurile corespunzătoare adulţilor, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Patriarhul Daniel: Bogăţia nu este rea în sine, dar modul folosirii ei poate fi rău sau bun

    Atitudinea bogatului la primirea unui dar neaşteptat Patriarhul a atras atenţia că atitudinea spirituală a bogatului din textul evanghelic citit, faţă de un dar material neaşteptat primit din mărinimia lui Dumnezeu, devine o atitudine pătimaşă din cauza lăcomiei pentru bunurile materiale.

    „El nici nu mulţumeşte lui Dumnezeu, nici nu miluieşte pe săraci, ci se gândeşte doar la sine, se asigură material, dar se însingurează spiritual”.

    „Sufletul bogatului nemulţumitor sau nerecunoscător şi nemilostiv a devenit întru totul trupesc, el nu mai este suflet duhovnicesc. Singura preocupare a sufletului este aceea de a se supune trupului lacom de a mânca, de a bea şi de a se veseli, în totală uitare de Dumnezeu şi de semeni”, a explicat Părinte Patriarh.

    Îmbogăţirea spirituală în Dumnezeu

    Patriarhul României a prezentat şi o altă formă de îmbogăţire, decât cea cu averi materiale trecătoare, care îi permite omului să se apropie de Dumnezeu şi anume, „îmbogăţirea sufletului cu daruri spirituale ale Duhului Sfânt, cultivate ca virtuţi sau rodiri ale sufletului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia”.

    „Aceste bogăţii sau comori spirituale se adună în sufletul nemuritor al omului, iar moartea fizică a trupului nu le poate risipi. Ele sunt lumina sufletelor sfinţilor în viaţa veşnică din Împărăţia Cerurilor”, potrivit Preafericirii Sale.

    Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidenţiat că pe de o parte „sunt o mulţime de oameni bogaţi material, dar extrem de săraci din punct de vedere spiritual”.

    Pe de altă parte, „sunt oameni săraci material, dar foarte bogaţi din punct de vedere spiritual. Au multă lumină adunată prin multă rugăciune, smerenie, participarea la sfintele slujbe, împărtăşirea cu sfintele taine şi prin cuvântul bun şi fapta bună”.

    Formele milosteniei
    Milostenia este de două tipuri, a mai spus Patriarhul.

    „Milostenia materială, adică hrană, îmbrăcăminte, adăpost, sau milostenia spirituală când oferim cuiva un cuvânt bun, un semn de neuitare, o încurajare în vreme de necaz, o mângâiere în vreme de întristare, un sfat înţelept, acestea fiind însoţite de rugăciune pentru sănătatea şi mântuirea celui pe care îl ajutăm”.

    Îndemnuri pentru perioada postului
    În finalul omiliei sale, Patriarhul Daniel a îndemnat ca în această perioadă a Postului Naşterii Domnului „să unim postul cu rugăciunea şi cu milostenia”.

    Patriarhul s-a rugat lui Dumnezeu să ne ajute să înţelegem că „dacă suntem milostivi ne asemănăm cu Dumnezeu Cel milostiv”.